Cod ECLI ECLI:RO:TBARG:2016:013.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL ARGEȘ[*]

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 131/2016

Ședința publică de la 14 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ D_________

Judecător A______ M_____ P______

Grefier M______ L___

S-a luat în examinare, pentru soluționare, apelul declarat de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ICJ ARGES împotriva sentinței civile nr. 1335/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta __________________ SRL, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile .

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Tribunalul reține că este investit cu judecarea cauzei în lipsă ( fila 4 verso), situație în raport de care rămâne în pronunțare asupra apelului.

INSTANȚA

Asupra apelului civil de față,

Constată că prin plângerea contravențională înregistrată la data de 07.11.2013 petenta __________________ SRL, in contradictoriu cu ISCTR-Bucuresti a contestat procesul verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx/ 20.10.2013, solicitand anularea acestuia.

In motivare s-a aratat ca procesul verbal de contravenție s-au reținut următoarele: In data de 20.10.2013 la controlul efectuat in trafic pe DN 7 km 125 ora 04:05, in localitatea BASCOV a fost oprit si verificat autobuzul XXXXXXXXX, condus de șoferul ILES T_____, deținut si utilizat de către operatorul de transport __________________ SRL, care efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate in trafic interjudetean pe traseul Simleu Silvaniei-Bucuresti, conform graficului de circulație al Licenței de traseu ________ nr. xxxxxxxxx, a Copiei conforme a Licenței de transport nr. xxxxxxx. In urma controlului efectuat s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existenta la bordul autovehiculului a asigurării pentru persoanele transportate si pentru bagajele acestora pentru riscuri de accidente. Conducătorul auto a prezentat o polița de asigurare emisa de ASIROM cu valabilitate pana in data de 03.10.2013.

La data controlului, respectiv, 20.10.2013 autobuzul controlat XXXXXXXXX, utilizat de petenta, deținea la bordul autovehiculului polița de asigurare in termen de valabilitate si toate documentele de transport prevăzute de legislația in vigoare.In plus a fost prezentata in copie xerox si polița de asigurare ________ nr. xxxxxxx/03.10.2013 emisa de ASIROM VIENNA INSURANCE GROUP, cu termen de valabilitate din data de 04.10.2013 pana in data de 03.10.2014, insa agentul constatator nu a luat-o in considerare pe motiv ca șoferul nu i-a prezentat polița in original. Aceasta polița este o polița __________________________ si calatori pentru intreg parcul auto deținut de petenta __________________ SRL, iar originalul se afla la sediul firmei.

In drept, s-au invocat art. 31 alin 1 din OG nr. 2/2001 actualizata.

La data de 28.03.2014, intimatul a depus întâmpinare, solicitând respingerea plângerii.

Prin sentința civilă nr. 1335/12.02.2015 Judecătoria Pitești a admis in parte plângerea formulată de petenta __________________ SRL și a înlocuit sanctiunea contraventionala constand in amenda în cuantum de 8000 lei cu avertisment.

În adoptarea soluției prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ___________ nr. xxxxxx/ 20.10.2013 petenta a fost sancționată cu 8000 lei amendă, pentru săvârșirea faptei contravenționale prevăzute de art 4 pct. 57.4 din HG nr. 69/2012 , constând în aceea că, la data de 20.10.2013 la controlul efectuat in trafic pe DN 7 km 125 in localitatea BASCOV a fost oprit si verificat autobuzul XXXXXXXXX, condus de șoferul ILES T_____, deținut si utilizat de către operatorul de transport __________________ SRL, care efectua transport rutier contra cost de persoane prin servicii regulate in trafic interjudetean pe traseul Simleu Silvaniei-Bucuresti, conform graficului de circulație al Licenței de traseu ________ nr. xxxxxxxxx, a Copiei conforme a Licenței de transport nr. xxxxxxx. In urma controlului efectuat s-a constatat nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existenta la bordul autovehiculului a asigurării pentru persoanele transportate si pentru bagajele acestora pentru riscuri de accidente. Conducătorul auto a prezentat o polița de asigurare emisa de ASIROM cu valabilitate pana in data de 03.10.2013.

Prima instanță a verificat legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, constatând că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Potrivit dispozițiilor legale în materie, singurele mențiune ale procesului verbal de contravenție, prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute sunt cele enumerate la art. 17 din OG nr.2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Analizând înscrisul contestat, instanța a constatat că acesta cuprinde toate mențiunile respective.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

Prima instanță a reținut că prin probele administrate in cauza nu s-a facut dovada faptului ca petenta detinea la bordul autovehicului, la momentul controlului, asigurarea pentru persoanele transportate si pentru bagajele acestora, desi aceasta exista. S-a constatat că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute prin procesul-verbal de contravenție contestat, sub acest aspect reținându-se temeinicia și legalitatea actului sancționator cu numărul de mai sus.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunilor contravenționale aplicate, instanța a constatat că sunt incidente dispozițiile art. 34 din O.G. 2/2001, care îi conferă în mod expres competența de a hotărî asupra sancțiunii aplicate, și care, coroborate cu art. 38 alin. 3 din același act normativ, permit instanței să aprecieze inclusiv felul sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, în ipoteza în care prezumția relativă de veridicitate și temeinicie a procesului-verbal nu a fost răsturnată.

Instanța a avut în vedere dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite și cele ale art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora la aplicarea sancțiunii trebuie să se țină cont de „împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului”. Totodată, instanța a avut în vedere faptul că potrivit articolului 7 alin. 3 din O.G. 2/2001, „avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției respective nu prevede această sancțiune”. În acest context, este necesar să se precizeze că sancțiunea contravențională nu reprezintă un scop în sine, ci un mijloc de ocrotire a relațiilor sociale și de formare a unui spirit de responsabilitate.

Raportat la textele invocate, instanța a apreciat că amenda aplicată petentului, în cuantum de 8000 lei este disproporționata în raport cu împrejurările în care a fost săvârșită fapta, precum și cu urmarea produsă, aspecte ce conduc la reținerea unui grad de pericol social scăzut al faptei.

În concluzie, a fost admisă plângerea și înlocuită amenda cu avertismentul.

Împotriva sentinței civile de mai sus a declarat apel organul constatator care a susținut următoarele:

În mod greșit a fost înlocuită sancțiunea amenzii cu avertismentul , pentru că nu s-a făcut dovada contrară celor reținute în procesul verbal, iar soferul nu a avut la bord polița de asigurare valabilă, sancționarea făcându-se doar pe baza actelor prezentate cu ocazia controlului în trafic. În mod eronat s-a apreciat lipsa pericolului social, deoarece fapta are gravitate, pericolul nu este minor, iar agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii orientată către minimul special.

Apelul a fost întemeiat pe dispozițiile art.466 C.pr.civilă.

Prin întâmpinare, petenta a invocat excepția de tardivitate a apelului, iar pe fond a solicitat menținerea sentinței ca legală și temeinică.

Deliberând asupra apelului civil de față, tribunalul reține următoarele:

Excepția de tardivitate a apelului nu poate fi primită, deoarece calea de atac a fost depusă în termenul legal de 30 de zile de la comunicarea sentinței, potrivit art.34 din OG nr.2/2001 și art. 468 C.pr.civilă.

Sentința a fost comunicată apelantei la data de 22.07.2015, iar apelul a fost depus la serviciul de curierat în 14.08.2015 și înregistrat la instanță în data de 17.08.2015, adică în interiorul termenului legal de declarare, prevăzut imperativ de legiuitor.

Pe fondul cauzei, tribunalul apreciază că apelul este întemeiat.

Din conținutul sentinței rezultă că s-a reținut săvârșirea faptei de către petentă, constând în aceea că soferul vehiculului nu a avut la bord în momentul controlului polița de asigurare pentru persoanele transportate și pentru bagaje , iar în absența apelului petentei, aspectele au intrat în puterea lucrului judecat, revenind instanței de apel sarcina de a se pronunța cu privire la reindividualizarea sancțiunii.

În acest sens, tribunalul reține că soferul care efectuează o cursă are obligația de a deține la bordul vehiculului toate actele necesare și că în speță sancțiunea nu a fost aplicată pentru neprezentarea poliței de asigurare în original, ci pentru că aceasta nu a fost prezentată deloc, fiind prezentată o poliță cu valabilitate expirată.

Conduita societății contravenționale , ulterioară constatării faptei, nu poate reprezenta un motiv pentru înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului, întrucât obligația prevăzută de legiuitor este una firească pentru un operator de transport rutier , scopul preventiv educativ al sancțiunii neputând să fie atins prin aplicarea unei sancțiuni mai blânde.Fapta este încadrată de legiuitor in categoria contraventiilor grave, cu grad de pericol social ridicat, amenda aplicată fiind orientată către minimul special .

În concluzie, reținând că fapta are un grad de pericol social ridicat, că petenta este un operator rutier care trebuie să aibă o conduită adecvată cu calitatea ce o deține, tribunalul apreciază că în mod greșit a fost reindividualizată sancțiunea, aspect ce atrage potrivit art. 480 C.pr.civilă și art.21 alin.3 din OG nr.2/2001, admiterea apelului, schimbarea sentinței și respingerea plângerii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL IN TRANSPORTUL RUTIER ICJ ARGES cu sediul în P______, _______________________, jud. Argeș împotriva sentinței civile nr. 1335/12.02.2015, pronunțată de Judecătoria Pitești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimată fiind petenta __________________ SRL, cu sediul în Badacin - Pericei, Principala, nr. 8A, jud. Salaj.

Schimbă sentința în sensul că respinge plângerea ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 14 Ianuarie 2016.

Președinte, C_______ D_________		Judecător, A______ M_____ P______
	Grefier, M______ L___

Red. A.M.P

Dact. NE/ 4 ex

25.01.2016