Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Decizia nr. 2234/2015

Ședința publică de la 17 noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D_____ S______

Judecător M_____ C______ T____-S_____

Grefier E________ A____ S_________

Pe rol judecarea apelului declarat de apelanta petentă II R__ I.E. I___ împotriva sentinței civile nr.3077 din data de 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (C______) - C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor Gorj, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, intimatul fiind reprezentant de consilier juridic M______ S____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează obiectul cauzei, stadiul judecății și modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare, precum și faptul că apelul a fost declarat și motivat în termenul procedural. Totodată învederează că la data de 05.11.2015 prin serviciul registratură al instanței apelanta petentă a depus note scrise și înscrisuri, în două exemplare, precum și faptul că nu s-a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei, iar cererea de apel este nesemnată, apelanta petentă fiind citată cu aceste mențiuni.

Constatând că nu mai sunt alte cereri de formulat sau probe de administrat, tribunalul, din oficiu, invocă excepția netimbrării cererii de apel și acordă cuvântul pe această excepție.

Consilier juridic M______ S____, pentru intimat, lasă la aprecierea instanței excepția invocată.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului declarat, constată următoarele;

Prin sentința civilă nr. 3077 din data de 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea formulată de petenta Întreprindere Individuală R__ I. E. I___ împotriva procesului verbal de constatare a contravenției __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 28.01.2015, în contradictoriu cu intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (C______) - C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor Gorj.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul verbal de constatare a contravenției __________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 28.01.2015 de inspectori din cadrul Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Gorj, petenta Întreprindere Individuală R__ I. E. I___ a fost sancționată cu amendă în cuantum de 2.000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute și sancționate de art.9 și art.50 lit. c) din OG 21/1992, reținându-se în sarcina sa că, în calitate de operator economic, nu a avut un comportament corect în raport cu consumatorul, întrucât: avea expirată în luna decembrie 2014 autorizația tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului, iar defectul reclamat de către consumator și constatat de către operatorul economic privea o componentă a motorului, respectiv chiulasa, și, deși operatorul economic știa de faptul că la data diagnosticării nu mai era autorizat să efectueze lucrări de reparații asupra motorului, a intervenit totuși asupra componentelor autoturismului, respectiv asupra chiulasei, efectuând operații de reparare la aceasta. S-a reținut că în data de 26.0.xxxxx consumatorul și operatorul economic au fost de acord să realizeze reparația mașinii fără costuri suplimentare pentru consumator. De asemenea, s-a reținut că în data de 12.01.2015 s-a întocmit comanda deviz nr.691 pentru remedierea unei deficiențe la reperul auto „chiulasa”, iar petentul a adus la operatorul economic chiulasa și radiatorul intercooler de proveniență second-hand, acestea fiind însoțite de documentul fiscal – factura fiscală ___________ nr.xxxxx/17.12.2014. Totodată, s-a reținut că din analiza documentelor reiese faptul că la data intrării în reparație operatorul economic nu avea evidențiat în comanda nr.691/12.01.2015 toate elementele de informare privind denumirea operațiunilor prestate. S-a făcut mențiunea că starea de fapt a fost stabilită în urma controlului efectuat la punctul de lucru al petentei în data de 26.01.2015, de către inspectorii RAR și inspectorii C.J.P.C., în acest sens fiind întocmită nota de constatare nr.179/26.01.2015, controlul desfășurându-se ca urmare a reclamației numitului B___ M_____, înregistrată sub nr.8/16.01.2015.

Procesul verbal de contravenție a fost încheiat în prezența reprezentantului legal al petentei, care a completat rubrica ”alte mențiuni”, consemnând ”nu am obiecțiuni”.

Nu a fost consemnat martor asistent.

Verificând legalitatea procesului-verbal contestat, instanța a reținut următoarele:

Potrivit disp. art. 16 alin.1 din OG 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde in mod obligatoriu: data si locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea si instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația si locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei si locului in care a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește si se sancționează contravenția; (…); posibilitatea achitării in termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, daca acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a caii de atac si organul la care se depune plângerea”, iar potrivit alin.7 al art.16 „ în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct in procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal”.

Potrivit art. 17 din OG 2/2001 „Lipsa mențiunilor privind numele, prenumele si calitatea agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, iar in cazul persoanei juridice lipsa denumirii si a sediului acesteia, a faptei săvârșite si a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată si din oficiu.”

Potrivit art. 19 din OG 2/2001, “(1)Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia. (…)(3) In lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.”

Din analiza coroborată a textelor legale citate mai sus rezultă că prin dispozițiile art.17 din OG 2/2001 au fost consacrate în mod expres și limitativ cazurile de nulitate absolută a procesului verbal de contravenție, lipsa celorlalte mențiuni fiind sancționată de lege cu nulitatea relativă, în conformitate cu dispozițiile art.175-178 din Codul de procedură civilă.

În speță, s-a constatat că procesul verbal de contravenție nu este afectat de nici o cauză de nulitate absolută din cele care pot fi invocate din oficiu, iar petenta nu a invocat cauze de nulitate relativă, drept pentru care se apreciază că actul sancționator este legal întocmit.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a avut în vedere dispozițiile art.9 din OG 21/1992 rep., potrivit cărora „Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate, sa se comporte in mod corect in relațiile cu consumatorii si sa nu folosească practici comerciale abuzive”, încălcarea acestei obligații constituind contravenție, dacă nu a fost săvârșită în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerată infracțiune, fiind sancționată cu amendă cuprinsă între 2.000 si 20.000 lei, conform art.50 alin.1 lit. c) din același act normativ.

Sub aspect probator, instanța a observat următoarele:

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, se reține în mod clar și constant că, indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, inclusiv prezumția de nevinovăție. Aceasta deoarece, potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, contravenția intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Pe de altă parte, interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă, de asemenea, de Convenția Europeana a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. În acest sens, în jurisprudența Curții s-a reținut că forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prin urmare, prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, iar prezumția de veridicitate nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoana învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitate de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate de „acuzare” instanța nu poate fi convinsă de vinovăția „acuzatului”, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

În speță, s-a reținut că petenta a confirmat în cadrul plângerii formulate că a primit în unitate autoturismul numitului B___ M_____ pentru a efectua reparații la motorul acestui autoturism, conform comenzii/deviz nr.691/12.01.2015, deși știa că la acel moment nu deține autorizație tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului, însă a apreciat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât până la primirea pieselor necesare intervenției și până la efectuarea lucrării mecanice propriu-zise urma obțină autorizația tehnică necesară.

În același sens, a susținut petenta că reparația contractată cu numitul B___ M_____, raportat la momentul finalității ei, nu s-a efectuat în afara domeniului autorizației tehnice, apreciind petenta că doar în situația în care finalizează lucrarea, fără a deține autorizația tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului, se poate reține în sarcina sa săvârșirea contravenției.

Tocmai pentru a dovedi care sunt etapele lucrării mecanice propriu-zise, respectiv care este momentul finalizării lucrării, și, raportat la aceste etape, când este necesară instalația de verificare a inspecției finale a motorului, pe care nu o deținea unitatea la momentul primirii autoturismului în service, și când apare ca necesară obținerea autorizației tehnice de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului, a propus petenta, în dovedire, proba cu martori și proba cu expertiză tehnică de specialitate.

Instanța a apreciat că aceste probe sunt inutile soluționării cauzei, apreciind că apărările petentei din această perspectivă sunt irelevante în cadrul plângerii deduse judecății.

În speță, petenta nu a fost sancționată de către inspectorii Comisariatului Județean pentru Protecția Consumatorilor Gorj pentru că nu a deținut autorizație tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului, ci pentru faptul că a avut un comportament incorect față de consumator, în condițiile în care, deși știa că nu deține această autorizație, a primit în unitate autoturismul consumatorului pentru a face reparații la motorul acestuia.

Este evident că, dincolo de aspectele de ordin tehnic, comportamentul operatorului economic a fost unul incorect, întrucât avea obligația să nu contracteze lucrări pentru care nu deținea toate autorizațiile necesare și avea obligația să furnizeze consumatorului toate informațiile necesare, inclusiv lipsa autorizației menționate mai sus, pentru ca acesta din urmă să poată hotărî în deplină cunoștință de cauză dacă alege serviciile oferite de petentă sau apelează la o altă unitate de profil.

S-a constatat, din cuprinsul reclamației formulate de numitul B___ M_____ (filele 23-26), că acesta a fost informat că societatea nu deține autorizație tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului abia în momentul în care a solicitat deviz și factură fiscală pentru intervenția asupra chiulasei, comunicându-i-se că nu i se pot da documente pentru această lucrare tocmai din cauza lipsei autorizației tehnice.

Încă o dată, petenta a dovedit un comportament incorect față de consumator, în condițiile în care nu a putut evidenția în documentele eliberate acestuia toate operațiunile efectuate și, implicit, prețul lor.

S-a reținut, totodată, că la momentul întocmirii actului sancționator, petenta prin reprezentant a confirmat starea de fapt reținut în sarcina sa, menționând „nu am obiecțiuni”, stare de fapt care este susținută prin înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

În consecință, instanța a considerat că starea de fapt reținută în sarcina petentei prin actul sancționator corespunde realității, petenta făcându-se vinovată de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, în condițiile în care i s-a aplicat acesteia o amendă în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția săvârșită, nejustificându-se înlocuirea acestei amenzi cu sancțiunea avertismentului.

Opinia instanței se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Orice faptă contravențională prezintă un grad de pericol social abstract, specific oricărei fapte contravenționale asemănătoare, precum și un grad de pericol social concret, raportat la împrejurările în care a fost săvârșită fapta, la modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, la scopul urmărit, la urmarea produsă, precum și la circumstanțele personale ale contravenientului și la celelalte date înscrise în procesul-verbal. Gradul de pericol social abstract este apreciat și stabilit de legiuitor, la momentul incriminării faptei contravenționale și se reflectă în special în modul de sancționare a faptei prevăzut de legiuitor prin actul normativ de incriminare.

În speță, instanța a reținut că pentru fapta contravențională prevăzută de art.9 din OG 21/1992 rep., în art. 50 alin.1 lit. c) din același act normativ este stabilită sancțiunea amenzii, cu limite între 2.000 si 20.000 RON. Așadar, observând sancțiunea stabilită (amenda fără posibilitatea de aplicare a avertismentului), precum și cuantumul ridicat al acesteia (minimul amenzii contravenționale de 2.000 RON), se constată că legiuitorul a apreciat că fapta prevăzută de art.9 din OG 21/1992 rep. prezintă un grad de pericol social abstract ridicat.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei reținute ca fiind săvârșită de către petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind protecția consumatorilor în raport cu operatorii economici - prestatori de servicii, instanța considerând că scopul educativ, dar și cel preventiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii în cuantumul stabilit de către agentul constatator, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Împrejurarea că petenta a inițiat procedura și a obținut autorizația tehnică de funcționare pentru operațiuni efectuate asupra motorului nu schimbă opinia instanței, întrucât aceste demersuri nu au nici o relevanță din perspectiva comportamentului său incorect, în calitate de operator economic, iar pe de altă parte, petenta a început procedura de obținere a autorizației abia în urma controlului efectuat de inspectorii C.J.P.C. și R.A.R.

Așadar, fiind menținută prezumția de validitate și legalitate a procesului verbal contestat, nefiind înlăturată forța probantă de care se bucură acesta, dar fiind înlăturată prezumția de nevinovăție a petentei, căreia într-adevăr i-a conferit relevanță Curtea Europeană a Drepturilor Omului și în materie contravențională, prin oferirea posibilității fiecărei părți implicate în a-și dovedi susținerile și, ținând seama că prin procesul verbal de contravenție acesteia i-a fost aplicată sancțiunea amenzii de 2.000 de lei, dozată în mod corespunzător gradului de pericol social al faptei, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a considerat că plângerea este neîntemeiată, motiv pentru care a respins-o, și implicit a menținut procesul verbal de constatare a contravenției.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel petenta II R__ I.E. I___, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinică pentru următoarele motive:

În primul rând instanța de fond prin modul cum a gestionat acest litigiu, a încălcat în mod grav prezumția de nevinovăție care este o garanție specifică procedurii penale, dreptul la apărare și accesul liber la justiție, întrucât, chiar asistată de apărător nu i s-a dat posibilitatea să facă probe în apărare pentru a dovedi faptele de care este acuzată ;

În al doilea rând instanța de fond nu a înțeles și nu a interpretat în mod corect susținerile noastre, fapt care se observă în considerentele sentinței, astfel, instanța fiind în eroare, vorbește de efectuarea unei reparații, reparație care de fapt nu există, deoarece nu s-a realizat niciodată. În acest sens doar în situația în care se realiza și finaliza lucrarea, fără a deține autorizație tehnică de funcționare se poate reține în sarcina acesteia săvârșirea contravenției

Că, în cazul de față s-au efectuat doar constatări:

Instanța fiind în eroare, vorbește de reparația unei chiulase, iar în comanda /deviz 691/12.01.2015 ( care a stat la baza procesului-verbal de contravenție) nu se face nici o referire la această piesă.

Instanța fiind în eroare, a apreciat faptul că societatea a obținut autorizația de funcționare abia după efectuarea controlului, situație contrazisă chiar de documentele depuse la dosar. Din aceste acte se observă faptul că acest control s-a realizat în data de 28.01.2015 iar societatea a pus în funcțiune instalația de gaze în data de 26.01.2015, dată la care s-a și reautorizat plătind factura _______ RAR nr. xxxxxxx .

Având în vedere această stare de fapt consideră faptul că nu a prejudiciat în nici un fel clientul în cauză, deoarece mașina acestuia nu a fost reparată nici până în prezent de atelierul nostru, din vina acestuia, deoarece după constatarea făcută nu și-a dat acordul pentru efectuarea reparației.

A menționat faptul că societatea pe care o administrează a fost sancționată cu această amendă, în urma înregistrării comenzii nr. 691/12.01.2015 , comandă ce a fost deschisă pentru un client, care semnala o defecțiune: „motorul face zgomot„ iar la acea dată nu era autorizat să efectueze lucrări la motoare, deoarece unitatea nu avea în dotare o instalație numită opacimetru cu analizator de gaze, ce avea rolul de a verifica inspecția finală a motorului (verificarea gazelor). Această inspecție finală, reprezintă o ultimă verificare-operațiune în urma reparației, ce nu are legătură cu intervenția mecanică propriu-zisă.

A mai precizat faptul că, la sfârșitul anului 2014 a început să facă demersuri la o societate pentru a achiziționa această instalație, dar, fiind în pragul sărbătorilor, finalizarea comenzi a întârziat mai mult. A avut însă, confirmări serioase că până la jumătatea lunii ianuarie instalația va fi livrată. La insistențele clientului dar și din motivul menționat mai sus, a permis __________________________ unitate în data de 12.01.2015, pentru care a întocmit devizul nr. 691.

A apreciat că până efectua constatarea și până veneau piesele era livrată această instalație și putea finaliza lucrarea. Această apreciere a sa s-a adeverit, iar în data de 26.01.2015 instalația a ajuns în unitate, înainte de finalizarea lucrării și înainte de efectuarea controlului CJPC .

A mai menționat faptul că tot în data de 26.01.2015 a și prelungit avizarea pentru extinderea activității, plătind factura _______ RAR nr. xxxxxxx.

A mai precizat faptul că nici până la această dată nu s-a finalizat reparația autoturismului din motive neimputabile societății, întrucât s-au constatat și alte defecțiuni care nu au legătură cu intervențiile efectuate anterior și față de care clientul nu dorește să-și dea acordul pentru reparație .

Astfel, devizul de lucrări-comanda nr. 691/12.01.2015, nu poate fi închis deoarece mai necesită trecute și alte lucrări care trebuie aprobate de client.

Având în vedere starea de fapt prezentată a apreciat faptul că această constatare, care nu este reparație, raportată la momentul finalității ei, nu s-a efectuat în afara domeniului autorizației tehnice, și nici devizul de lucrări nu este finalizat, deci nu se poate reține faptul că în calitate de operator a avut un comportament incorect față de client și de asemenea nu se poate reține încălcarea prevederilor OG nr. 21/1992 art. 9 republicată.

Având în vedere măsura luată de organul de control, a considerat că aceasta este prea dură în raport de starea de fapt, gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de faptul că nu a mai fost amendat niciodată până acum, solicitând admiterea apelului și în principal anularea procesului-verbal contestat iar in subsidiar, înlocuirea măsurii amenzii cu avertismentul

În drept a invocat art. 21 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și art. 466 si următoarele C.pr.civ.

În susținere motivelor de apel, a arătat că înțelege să se folosească de proba cu înscrisuri, martori și expertiza tehnică.

Prin întâmpinarea depusă intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (C______) în temeiul art.471 alin(5) Cod de procedură civilă, a solicitat respingerea ca nelegal și nefondat a apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 3077 din 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Tg. J__ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX,

A apreciat că instanța de fond a realizat o corectă și pertinenta analiză a probatoriului existent la dosar, precum și a dispozițiilor legale, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Astfel, așa cum a arătat și instanței de fond, la data de 16.01.2015 a fost înregistrata la CJPC Gorj cu nr. 8, petiția domnului B___ M_____, care reclama faptul că autoturismul personal a suferit anumite defecțiuni, fapt pentru care acesta a solicitat, unității service auto aparținând II R__ I.E. I___, identificarea defecțiunilor si remedierea acestora. Deficiențele nu au fost remediate, ba mai mult, ulterior efectuării reparațiilor, au apărut alte defecțiuni, care au făcut imposibilă utilizarea autoturismului.

În dovedirea aspectelor reclamate au fost depuse documente de intrare în service precum și de achiziționare a unor piese necesare aducerii în stare de funcționare autovehiculului.

Urmare a aspectelor menționate, comisarii CJPC Gorj au solicitat sprijinul Registrului Auto R____, unde era deja înregistrată o reclamație din partea aceluiași consumator privind aceleași aspecte. Având în vedere aceste aspecte, în data 26.01.2015, au fost efectuate verificări la punctul de lucru al petentei - unitate service auto și s-au întocmit doua acte de control, respectiv Nota de constatare nr. 179 făcută de către RAR și o invitație întocmită de către comisarii CJPC Gorj prin care s-au solicitat documente de funcționare și acte din care să reiasă operațiunile efectuate asupra autoturismului precum și garanția acordată. În data de 28.01.2015, RAR a sancționat contravențional apelanta cu suma de 5000 lei.

În data de 28.01.2015, ulterior încheierii actului sancționator de către RAR, s-a prezentat la sediul CJPC Gorj. reprezentantul apelantei, care nu a putut prezenta Autorizația Tehnică de Funcționare, și s-a constatat că în documentul de comandă nr. 601/12.01.2015 nu au fost evidențiate toate operațiunile prestate efectiv, fapt pentru care agenții constatatori au sancționat contravențional apelanta cu suma de 2000 lei, reținându-se faptul că la data efectuării operațiunilor de reparație (luna decembrie 2014) prestatorul de servicii nu avea Autorizație Tehnică de Funcționare valabilă pentru operațiunile efectuate asupra motorului, aceasta fiind expirată.

Că, având în vedere cele precizate s-a constatat încălcarea prevederilor art. 9 din O.G. nr. 21/1992 privind protecția consumatorilor, care prevede: „ Operatorii economici sunt obligați să pună pe piață numai produse sau servicii care corespund caracteristicilor prescrise sau declarate și să se comporte în mod corect în relațiile cu consumatorii.”

A arătat faptul că agenții constatatori au menționat în fila a doua a PVCC-ului despre posibilitatea achitării în 48 de ore a jumătate din minimul legal al amenzii, suma de 1000 lei.

Privitor la motivele din apel, solicită respingerea acestora ca nefondate.

Solicită a se avea în vedere reaua credința de care dă dovadă apelanta, respectiv faptul că, la începutul motivelor de apel, aceasta preciza că: „instanța fiind în eroare, vorbește de efectuarea unei reparații, reparație care de fapt nu exista, deoarece nu s-a realizat niciodată...”, iar pe la sfârșitul motivelor precizează: „ întrucât s-au constatat și alte defecțiuni care nu au legătură cu intervențiile efectuate anterior.”

Referitor la cererea petentei, în subsidiar, la aplicarea sancțiunii avertismentului, solicită respingerea acesteia având în vedere faptul că agentul constatator a aplicat minimul prevăzut de actul, normativ. Înlocuind sancțiunea minimă cu cea de avertisment, a adus la cunoștință că din experiența controalelor de până acum, nu se face decât să se încurajeze încălcarea legislației privind protecția consumatorilor, agenții economicii bazându-se pe faptul că avertismentul nu implică pecuniar și deci pot ignora în continuare prevederile legale.

În raport de cele arătate, a considerat sentința pronunțată de instanța de fond ca temeinică și legală, motiv pentru care a solicitat respingerea ca nelegal și nefondat a apelului declarat.

În drept și-a întemeiat prezenta pe dispozițiile art.471 Codul procedură civilă.

Dovada a arătat că o face cu acte.

În conformitate cu prevederile art. 411 alin.1 punctul 2 din Codul de procedură civilă a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Deși prin rezoluția din data de 07.10.2015 i s-a comunicat apelantei petente II R__ I.E.I___ o copie de pe întâmpinarea formulată de intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorului Regiunea s-v Oltenia prin C___________ Județean pentru Protecția Consumatorului Gorj, cu mențiunea de a depune răspuns la întâmpinare în termen de 10 zile de la primirea copiei de pe întâmpinare, apelanta petentă nu a depus răspuns la întâmpinare la dosarul cauzei.

Conform art. XV, alin.6 din Legea nr.2/2013 a fost fixat termen de judecată la data de 17.11.2015, fiind citate părțile, apelanta II R__ I.E. I___ cu mențiunea de a se prezenta în instanță pentru a semna cererea de apel și de a face dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei aferentă cererii de apel.

La data de 05.11.2015 apelanta petentă a depus următoarele documente: nota scrisă de constatare întocmită de service prin care s-au făcut constatările și care sunt etapele de lucru pentru finalizarea reparației (03.02.2015), adresa către client prin care i se comunica nota scrisa( 03.02.2015) și prin care i se cere acordul pentru continuarea lucrărilor, adresa către clientul B___ M_____, proces-verbal de predare-primire autoturism nereparat, expertiza tehnica auto efectuată in dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX cerută de B___ M_____ prin care se constata faptul că societatea nu este vinovata de situația expusă, neexistând o legătura de cauzalitate între lucrările efectuate și defecțiunile constatate și astfel ar putea trage și concluzia că nu s-a creat nici un prejudiciu clientului B___ M_____ - cel care a făcut sesizarea la OPC.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 Cod de procedură civilă, excepția netimbrării apelului dedus judecății, tribunalul o reține ca fiind întemeiată, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că pentru termenul de judecată din data de17.11.2015, a fost citată apelanta petentă cu mențiunea de a achita taxa de timbru în cuantum de 20 lei, în condițiile art.19, 28, 53 și 55 din OUG nr.80/2013, obligație ce nu a fost complinită.

Conform dispozițiilor art. 33 alin.1 din OUG nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat cu excepția celor prevăzute de lege, iar conform dispozițiilor art. 19 din același act normativ, calea de atac împotriva hotărârii pronunțate asupra plângerii contravenționale se taxează cu 20 lei.

Astfel, deși apelanta petentă a fost încunoștințată prin citație că până la primul termen de judecată are obligația să achite taxa judiciară de timbru aferentă căii de atac de față, așa cum a fost stabilită de instanță, aceasta nu a făcut dovada achitării acestei sume.

Față de aceste considerente și având în vedere poziția procesuală adoptată de apelantă precum și dispozițiile art. 33 alin.1 și 2 din OUG nr.80/2013, coroborate cu dispozițiile art.197 teza finală din Codul de procedură civilă, potrivit cărora netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii, tribunalul urmează să admită excepția netimbrării și să anuleze calea de atac de față ca fiind netimbrată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite excepția netimbrării apelului invocată din oficiu.

Anulează ca netimbrat apelul declarat de apelanta petentă II R__ I.E. I___ cu sediul în Tg-J__, ________________________.168 A, județul Gorj, CUI xxxxxxxx împotriva sentinței civile nr.3077 din data de 04.05.2015 pronunțată de Judecătoria Târgu J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul C___________ R_______ pentru Protecția Consumatorilor Regiunea Sud-Vest Oltenia (C______) - C___________ Județean pentru Protecția Consumatorilor Gorj cu sediul în Tg-J__, ____________________, județul Gorj .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 noiembrie 2015 la Tribunalul Gorj.

Președinte, D_____ S______		Judecător, M_____ C______ T____-S_____
	Grefier, E________ A____ S_________

Red. D.S./ tehn. E.S.

4 ex./ 17.11. 2015

J.fond L.M.P______