Dosar nr. 28.XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 2322

Ședința publică din data de 28.10.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - F________ G______ M____

JUDECĂTOR – L____ C____ M______

JUDECĂTOR - I___ O_____

Grefier – E__ G________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - petent H_____ P______, cu domiciliul în mun. Ploiești, _________________________. 17, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 6690/ 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 28.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. PRAHOVA, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit recurentul - petent H_____ P______ și intimatul I.P.J. PRAHOVA.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată a recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, precum și faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar de către recurentul - petent o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței.

Față de lipsa părților la primul apel al cauzei și față de cererea de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței de judecată, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, cauza este lăsată la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit recurentul - petent H_____ P______ și intimatul I.P.J. PRAHOVA.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată a recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar, în temeiul art. 36 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor și conform art. 1 alin. 2 din O.G. 32/1995, precum și faptul că, prin Serviciul Registratură, s-a depus la dosar de către recurentul - petent o cerere de lăsare a cauzei la sfârșitul ședinței.

Având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-a solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, tribunalul reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 6690/ 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 28.XXXXXXXXXXXX, instanța a respins, ca neîntemeiată, plângerea contravențională formulată de petentul H_____ P______, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

„Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/28.06.2012 supus controlului judecătoresc, petentul a fost sancționat contravențional cu 560 lei amendă întrucât la data de 28.06.2012 a condus autoturismul marca Mercedes cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 1A din direcția Ploiești către Blejoi, iar la km 85+250m a efectuat manevra de depășire neregulamentară a altor autovehicule încălcând marcajul dublu continuu, circulând pe contrasens și nu a oprit la semnalele efectuate de către polițistul rutier, fapte ce se încadrează în disp. art. 100 alin. 3 lit. e și art. 100 alin. 3 lit. f din OUG nr. 195/2002.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute exprese.

De asemenea, instanța reține că petentul nu a formulat critici privind legalitatea procesului-verbal de contravenție.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că cele consemnate de agentul constatator în procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/28.06.2012 corespund realității și petentul se face vinovat de nerespectarea normelor legale privind efectuarea manevrei de depășire și pentru că nu a oprit la semnalul polițistului rutier.

Instanța reține aceasta pe baza procesului-verbal de contravenție și a raportului agentului constatator care a constatat personal cele două contravenții reținute în sarcina petentului precum și a declarațiilor martorilor audiați de instanță de unde rezultă că autoturismul condus de petent a depășit o coloană de mașini care se aflau în staționare. De asemenea, din declarațiile martorilor reiese că o mașină de poliție cu semnalele acustice pornite era în spatele autoturismului condus de petent. Cu toate acestea petentul nu a oprit imediat autoturismul ci după aproximativ 150 m și pe o stradă lăturalnică ceea ce creează prezumția, în baza art. 1203 C.civ., că petentul nu a oprit la semnalul polițistului rutier. Instanța nu va reține susținerile petentului conform cărora a oprit imediat la semnalul agentului de poliție întrucât, așa cum s-a reținut, acesta a oprit după aproximativ 150 m, iar nu pe __________________ urmărit ci pe o stradă lăturalnică de unde se deduce că a încercat să scape de mașina de poliție care îl urmărea.

În ceea ce privește prima faptă reținută în sarcina petentului, aceea de a nu fi respectat regulile privind depășirea, instanța constată că pentru calificarea acesteia ca și contravenție este mai puțin important dacă în zonă era sau nu linie continuă întrucât potrivit disp. art. 120 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002 este interzisă depășirea pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație. Or, din probele administrate în cauză, respectiv declarațiile martorilor coroborate cu susținerile petentului din plângere, reiese că acesta a depășit o coloană de mașini ce se formase pe drum.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul – petent H_____ P______, înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 21.05.2013, prin care a solicitat admiterea recursului și casarea sentinței, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție, ca netemeinic și nelegal.

În motivarea recursului, recurentul – petent a invocat că instanța de fond și-a întemeiat soluția exclusiv pe mențiunile din cuprinsul procesului verbal și pe raportul agentului constatator, interpretând greșit declarațiile martorilor. A arătat că în raportul agentului constatator există inadvertențe, acesta menționând, pe de o parte, că efectua activități de supraveghere a traficului pe DN 1 A, la km 82 + 250, iar pe de altă parte, că a observat manevra de depășire efectuată de recurentul – petent în timp ce era oprit în spatele unei coloane care se formase în trafic.

Totodată, a susținut că cele reținute de instanța fondului, în sensul că el ar fi refuzat să oprească autoturismul la semnalul organelor de poliție și că ar fi încercat să fugă de mașina acestora, în final oprindu-se pe o stradă lăturalnică, vin în contradicție cu cele consemnate în raport, în care este menționat că el ar ar fi fost oprit în același loc, la km 82 + 250.

Un alt motiv al recurării sentinței a fost acela că instanța de fond nu a audiat martorul din acte, care ar fi putut relata ce s-a întâmplat.

Alt motiv de recurs l-a constituit susținerea potrivit căreia, din declarațiile martorilor propuși de el, ar fi rezultat clar situația de fapt cu privire la săvârșirea contravenției, dar și la comportamentul irascibil al agentului constatator.

Tot ca motiv de recurs a fost faptul că intimatul nu a administrat proba cu planșa fotografică, de natură a dovedi temeinicia constatărilor agentului de poliție.

Pe de altă parte, recurentul – petent a invocat că, în timpul efectuării depășirii, nu a existat în zonă un marcaj longitudinal continuu, marcajul carosabil fiind diminuat considerabil din cauza factorilor de mediu și a traficului abundent, devenind astfel inexistent și fiind sesizabil numai la momentul revenirii sale în coloană.

În ceea ce privește pretinsa urmărire a sa ca urmare a refuzului de a opri la semnalul agentului de poliție, a susținut că aceasta nu ar fi fost posibiliă, de vreme ce autovehiculul de poliție era poziționat în coloana de mașini, iar nu pe carosabil, precizând că el ar fi oprit de îndată autovehiculul său atunci când a observat că acesta a ieșit din coloană cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune, fără a se opune în vreun fel controlului.

Referitor la refuzul său de a semna actul sancționator, a susținut că acesta a fost determinat de atitudinea jignitoare și rasistă a agentului de poliție la adresa lui.

Nu în ultimul rând, a susținut că netemeinicia procesului verbal contestat reiese și din faptul că în cuprinsul acestuia s-a menționat că manevra de depășire a fost inițiată la km 85, în timp ce el a fost oprit la km 86, astfel încât era imposibil ca depășirea să fi fost atât de lungă, iar acest fapt să constituie o urmărire. Pe de altă parte, a arătat că, la oprirea sa, echipajul de poliție nu i-a prezentat nicio probă video din care să rezulte contravenția, atitudine adoptată și cu ocazia judecății la instanța de fond.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. pr. civ.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

Fiind legal citatat, intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE PRAHOVA nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat administrarea de probe.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, tribunalul reține că, în mod contrar susținerilor recurentului – petent, corect a reținut instanța fondului că procesul verbal contestat este legal și temeinic, astfel încât nu se impune anularea sa, drept pentru care a respins plângerea contravențională, ca neîntemeiată.

În acest sens, în ceea ce privește interpretarea greșită a declarațiile martorilor de către instanța de fond, tribunalul reține că acest motiv de recurs nu este întemeiat, de vreme ce, din considerentele sentinței recurate reiese că hotărârea atacată a avut în vedere tocmai cele relatate de martorii propuși în probațiune de către recurentul – petent, în sensul că autoturismul condus de petent a depășit o coloană de mașini care se aflau în staționare, iar o mașină de poliție cu semnalele acustice pornite era în spatele acestuia.

Cu privire la inadvertențele dintre cele consemnate în cuprinsul procesului verbal și în raportul agentului constatator, tribunalul constată că efectuarea de activități de supraveghere a traficului pe DN 1 A, la km 85 + 250, nu presupune implicit o supraveghere din punct fix, ci și o supraveghere din trafic, punctul indicat fiind cel în care a fost constatată abaterea.

Pe de altă parte, faptul că, în rapoartele celor doi polițiști ( dosar fond, filele 17 – 19 ), s-a menționat că locul supravegherii a fost la km 82 + 250, iar nu la km 85 + 250, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal, în timp ce oprirea autovehiculului condus de recurentul – petent a fost la km 85 + 250, iar nu la la km 86 + 200, astfel cum s-a consemnat în procesul verbal, nu constituie decât eventuale erori materiale ale respectivelor rapoarte, fără influență asupra valabilității procesului verbal.

În acest sens, actul sancționator este cel care face obiectul controlului de legalitate și temeinice în cadrul judecării plângerii contravenționale, iar nu rapoartele agenților constatatori. În aceeași măsură, pe de o parte, față de conțintutul constitutiv al contravențiilor reținute în sarcina recurentului – petent, respectiv nerespectarea regulilor privind depășirea și nerespectarea semnalelor, indicațiilor și dispozițiilor polițistului rutier aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, locul comiterii lor, ca amplasare în spațiu, nu reprezintă un element de esență, astfel încât respectivele inadvertențe sunt lipsite de consecințe juridice

Pe de altă parte, atât din cuprinsul procesului verbal de contravenție, cât și al rapoartelor agenților constatatori, reiese, în mod indubitabil, că recurentul – petent a fost oprit la o anumită distanță de la locul în care acesta a efectuat manevra de depășire, situație care confirmă faptul că acesta ar fi fost urmărit de autovehiculul intimatului, în încercarea de a îl opri.

În ceea ce privește faptul că instanța de fond nu a audiat martorul din acte, care ar fi putut relata ce s-a întâmplat, tribunalul reține că, potrivit art. 33 alin. 1 din O.G. nr. 2/ 2001, în cazul plângerilor contravenționale, judecătoria va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal sau în plângere, precum și a oricăror alte persoane în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.

Conform art. 19 alin. 1 procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient; în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor; în acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului și semnătura acestuia.

Față de aceste dispoziții legale, se constată că martorul asistent S_______ M_____, ale cărui date au fost consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție, în cazul audierii sale, putea da declarații exclusiv cu privire la refuzul recurentului – petent de a semna actul sancționator, iar nu și la situația de fapt menționată în cuprinsul acestuia. Or, de vreme ce chiar recurentul – petent a susținut, atât prin acțiunea formulată, cât și prin cererea de recurs, faptul că ar fi refuzat semnarea de luare la cunoștință a procesului-verbal, cum nu trebuie să facă obiectul probațiunii aspectele necontestate de părți, în mod corect instanța de fond nu a procedat la audierea, din oficiu, a martorului asistent în calitate de martor, cu atât mai mult cu cât această probă nu îi fusese solicitată de niciuna dintre părțile din cauză, fiind incidente și dispozițiile art. 129 alin. 5¹ C. pr. civ. În aceeași ordine de idei, tribunalul reține că admisibilitatea unei probe este determinată de caracterul său util, pertinent și concludent în soluționarea cauzei. Or, de vreme ce, pentru lămurirea situației de fapt, instanța de fond a procedat la audierea celor doi martori propuși de recurentul – petent, audierea și a martorului asistent, cu privire la o situație de fapte necontestată de niciuna dintre părți, nu poate apărea ca fiind necesară în cauză.

Neîntemeiate apar și susținerile recurentului – petent în sensul că, din declarațiile martorilor propuși de el, ar fi rezultat clar situația de fapt cu privire la săvârșirea contravenției și la comportamentul irascibil al agentului constatator.

Astfel, după cum corect a reținut instanța de fond, din declarațiile martorilor M_____ I__ și S_____ V_______ ( dosar fond, filele 20 – 23 ) a reieșit că o mașină de poliție cu semnalele acustice pornite era în spatele autoturismului condus de petent, iar acesta nu a oprit imediat autoturismul, ci pe o stradă lăturalnică, ceea ce creează prezumția că el nu a oprit la semnalul polițistului rutier. În aceeași măsură, aceste declarații combat chiar apărările recurentului – petent în sensul că ar fi oprit autovehiculul de îndată ce a observat că autovehiculul de poliție a ieșit din coloană cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune, fără a se opune în vreun fel controlului, într-o astfel de situație oprirea urmând a se produce pe același drum pe care a fost efectuată manevra de depășire, iar nu pe un drum lateral.

Totodată, pretinsul comportament irascibil al agentului constatator poate constitui o abatere de natură a atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală a acestuia, dar, în nici un caz, nulitatea actului sancționator, în situația în care acesta a fost întocmit cu respectarea cerințelor de legalitate și temeinicie ale sale.

Referitor la faptul că intimatul nu a administrat proba cu planșa fotografică, de natură a dovedi temeinicia constatărilor agentului de poliție, tribunalul constată că, pe de o parte, în nici un act întocmit de agenții intimatului nu s-a menționat că s-ar fi efectuat o înregistrare fotografică a abaterilor reținute în sarcina recurentului – petent, iar, pe de altă parte, art. 109 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/ 2002 premite constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor direct de către polițistul rutier.

În ceea ce privește faptul că în zona efectuării manevrei de depășre marcajul carosabil ar fi fost diminuat considerabil din cauza factorilor de mediu și a traficului abundent, devenind astfel inexistent și fiind sesizabil numai la momentul revenirii sale în coloană, tribunalul apreciază că, în mod corect instanța de fond a reținut că, pentru calificarea faptei ca și contravenție este mai puțin important dacă în zonă era sau nu linie continuă, întrucât potrivit disp. art. 120 lit. k din Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 este interzisă depășirea pe sectorul de drum unde s-a format o coloană de vehicule în așteptare, dacă prin aceasta se intră pe sensul opus de circulație, iar din declarațiile martorilor audiați a reieșit că recurentul – petent a depășit o coloană de mașini ce se formase pe drum.

Referitor la inexistența refuzului recurentului – petent de a opri la semnalul agentului de poliție întrucât el ar fi oprit de îndată autovehiculul său atunci când a observat că autovehiculul de poliție a ieșit din coloană cu semnalele acustice și luminoase în funcțiune, tribunalul apreciază că aceste susțineri sunt neîntemeiate, de vreme ce, după cum s-a arătat mai sus, tocmai declarațiile martorilor combat aceste apărări, întrucât într-o astfel de situație oprirea urma a se produce pe același drum pe care a fost efectuată manevra de depășire, iar nu pe un drum lateral, astfel cum a rezultat din proba testimonială.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 312 alin. 1 C. pr. civ., tribunalul va respinge, ca neîntemeiat, recursul formulat de recurentul - petent H_____ P______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul Județean de Poliție Prahova, împotriva Sentinței nr. 6690/ 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 28.XXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurentul - petent H_____ P______, cu domiciliul în mun. Ploiești, _________________________. 17, județul Prahova, împotriva Sentinței civile nr. 6690/ 11.04.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 28.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. PRAHOVA, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, jud. Prahova, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

F________ G______ M____ L____ C____ M______ I___ O_____

Grefier

E__ G________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I.O./Tehored.I.O./E.G.

J.F. A___ I_____ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

2 ex./ 28.12.2013