R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

---

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.4321/2012

Ședința Publică din data de: 22.05.2012

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE: A__ E____ B_____

GREFIER: D_________ R_____

Pe rol fiind soluționarea cererii civile formulate de petent Știole V_______ V_____ în contradictoriu cu intimat I.P.J. Hunedoara, intervenient L____ G_______ și asigurator ___________________ , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile părțile.

Procedura legal îndeplinită

S-a făcut referatul cauzei învederându-se atașarea la dosar a unor concluzii scrise depuse de petent, după care:

Se procedează la vizionarea înregistrării video a faptei contravenționale.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Prin plângerea contravențională formulată la data de 09.08.2011 și înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXX, astfel cum a fost precizată, petentul ȘTIOLE V_______ V_____, domiciliat în Izbuc, _________________________, a solicitat în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în D___, _______________________. 130, Jud. Hunedoara, anularea procesului-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/03.08.2011.

În motivarea în fapt a plângerii a arătat că nu este de acord cu sancționarea sa întrucât nu a observat când a acroșat cu remorca autocamionului pe care îl conducea autoturismul cu nr. XXXXXXXXX, staționat în benzinărie, arătând că orice pagubă este acoperită de polița de asigurare. Se mai arată că nu avea nici un motiv să nu anunțe organele de poliție dacă ar fi știut că a acroșat alt autoturism, tocmai pentru că avea asigurare valabilă și era conștient de sancțiunile ce se aplică pentru plecare de la locul accidentului.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

In susținerea plângerii a solicitat prezentarea de către intimat a probelor ce stau la baza întocmirii procesului verbal.

A atașat plângerii, procesul verbal de constatare a contravenției, dovada reținerii permisului de conducere.

Intimatul, legal citat, a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată. Susține că procesul verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de O.G. nr. 2/2001. Arată că procesul verbal se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, făcând dovada celor reținute până la proba contrară.

În susținerea temeiniciei procesului verbal a solicitat administrarea probei cu înscrisuri, fiind depus raportul agentului constatator, declarațiile conducătorilor auto și înregistrarea pe suport magnetic a săvârșirii contravenției.

Din oficiu s-a dispus introducerea în cauză a intervenientului L____ G_______ și a asiguratorului ___________________.

În cauză s-a administrat proba cu înscrisuri și a fost vizionată înregistrarea video a săvârșirii contravenției.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 03.08.2011 de intimatul I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 268 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de 100 al. 2 din O.U.G nr. 195/2002 – reținându-se în sarcina acestuia faptul că în timp ce conducea autoutilitara marca Volvo cu nr. XXXXXX și semiremorca înmatriculată sub nr. XXXXXX a efectuat un viraj stânga pentru a intra în parcarea Lukoil de pe ________________ s-a asigurat suficient acroșând cu bara spate a semiremorcii autoturismul marca Ford cu nr. de înmatriculare XXXXXXX are se afla parcat. Prin același proces verbal petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 268 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100 al. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 reținându-se că nu s-a prezentat în termen de 24 de ore pentru anunțarea evenimentului rutier.

În urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, instanța constată că plângerea a fost formulată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului verbal contestat, urmând a proceda în continuare la analiza legalității și temeiniciei procesului verbal.

Cu privire la legalitatea procesului verbal instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cu privire la temeinicia procesul verbal, instanța constată că potrivit dispozițiilor art. 100 al. 2 coroborat cu art. 108 al. 1 lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002 constituie contravenție nerespectarea regulilor privind manevra de întoarcere, mersul înapoi, schimbarea benzii de circulație sau a direcției de mers, dacă prin aceasta s-a produs un accident din care au rezultat avarierea unui vehicul sau alte pagube materiale;

Totodată, în temeiul art. 100 al. 3 lit. g) din același act normativ constituie contravenție neprezentarea la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs un accident de circulație din care au rezultat numai pagube materiale, respectiv în 234 de ore de la producerea accidentului, conform art. 79 al. 1 lit. b).

În sprijinul temeiniciei acuzației ce se aduce petentului, intimatul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de constatare a contravenției, raportul agentului constatator și înregistrarea video a săvârșirii primei contravenții, probe care, în lumina O.G. nr. 2/2001, pot face dovada situației de fapt și a încadrării în drept numai până la proba contrară, procesul verbal bucurându-se de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă. Instanța are, însă, obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În acest sens, contravenientului trebuie să i se asigure accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, prin posibilitatea recunoscută acestuia de a utiliza orice mijloc de probă și de a invoca orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor.

Petentul nu a negat săvârșirea contravențiilor, afirmând că nu a realizat faptul că a acroșat autoturismul parcat și, prin urmare, nici nu s-a prezentat la organele de poliție în termen de 24 de ore pentru a anunța evenimentul rutier, afirmând că dacă ar fi știut că a provocat un accident nu ar fi plecat, mai ales că deținerea asigurare obligatorie și că isca suspendarea dreptului de a conduce.

Din înregistrarea video a faptei contravenționale rezultă că petentul în data de 18.07.2011, aflat la volanul unei autoutilitare, în parcarea unei benzinării a acroșat un autoturism cu partea din spate a semiremorcii, continuându-și deplasarea fără să oprească, ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic. Săvârșirea primei contravenții rezultă fără dubii din această înregistrare iar ce-a de-a doua faptă rezultă nu doar din plângerea contravențională dar și din declarația dată de petent la data de 03.08.2011, după mai mult de 24 de ore de la accident, condiții în care legalitatea și temeinicia procesului verbal nu poate fi pusă la îndoială.

Potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal, hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În temeiul art. 100 alin. 2 coroborat cu art. 108 al. 1 lit. b) pct. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, petentului i s-a aplicat amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă – art. 98 al. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002), și trei puncte de penalizare pentru nerespectarea regulilor privind schimbarea direcției de mers.

Potrivit art. 7 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Instanța apreciază că nerespectarea regulilor privind schimbarea direcției de mers reprezintă o faptă contravențională de o gravitate sporită, aducând atingere valorilor sociale protejate de legea specială ce reglementează domeniul circulației rutiere – O.U.G. nr. 195/2002, al cărei scop enunțat în art. 1 alin. 2, este de asigura desfășurarea fluentă și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și de a ocroti viața, integritatea corporală și sănătatea persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, de a proteja drepturile și interesele legitime ale acestora, a proprietății publice și private, cât și a mediului. Instanța nu poate lua în considerare, ca circumstanță atenuantă, faptul că petentul nu a realizat acroșarea autovehiculului, acesta trebuind să acorde o atenție sporită în efectuarea manevrei, mai ales datorită spațiului îngust în care aceasta a avut loc, și să verifice ulterior că manevra a fost efectuată în condiții de siguranță, fără consecințe pentru ceilalți participanți. Aceasta cu atât mai mult cu cât autovehiculul condus este de mari dimensiuni și nu permite conducătorului auto sesizarea oricărei tamponări, putând fi vorba în alte cazuri chiar de accidente cu victime.

În aceste condiții, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții, sancțiunile aplicare reflectând corect gradul de pericol social al contravenției.

În ceea ce privește cea de-a doua contravenție, s-a aplicat petentului amenda contravențională prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni (de la 6 la 8 puncte-amendă – art. 98 al. 4 lit. c din O.U.G. nr. 195/2002), și suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile, în temeiul art. 100 al. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

În privința sancțiunii complementare, se constată că actul normativ impune aplicarea acesteia dacă se constată săvârșirea contravenției corespunzătoare, fără posibilitate pentru agentul constatator de a face o individualizare a acesteia în funcție de circumstanțele reale și personale ale săvârșirii faptei și de prejudiciul efectiv creat. Acest rol revine, însă, instanței de judecată investită cu soluționarea plângerii contravenționale, atunci când persoana contravenientului învederează asemenea circumstanțe.

Din probele administrate în cauză rezultă că prejudiciul a fost acoperit, că petentul s-a prezentat la organele de poliție în ziua în care a fost citat pentru a da explicații și lămuriri pentru prima faptă contravențională săvârșită, precum și faptul că nu a existat nici o intenție de a se sustrage de la despăgubirea celuilalt conducător auto, autovehiculul condus având în acest sens poliță de asigurare facultativă valabilă. Toate aceste elemente imprimă celei de-a doua contravenții reținută în sarcina sa un grad de pericol social mult diminuat, astfel că și sancțiunile aplicate trebuie dozate în așa fel încât să îmbine caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ.

În aceste condiții, instanța apreciază că sancțiunea avertismentului este suficientă pentru a i se atrage atenția petentului asupra obligațiilor ce-i revin potrivit dispozițiilor legale, motiv pentru care va dispune înlocuirea amenzii cu avertisment.

Aceleași considerente precum și împrejurarea că petentul este încadrat în muncă în calitate de șofer profesionist trebuie avute în vedere și la aplicarea sancțiunii complementare, fapt impus de dispozițiile art. 5 al. 5 și 6 din O.G. nr. 2/2001 – “Sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Sancțiunile complementare se aplică în funcție de natura și de gravitatea faptei.” Iar potrivit art. 21 al. 3 din O.G. nr. 2/2001 – „Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului”.

Văzând aceste dispoziții legale și circumstanțele speței instanța apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu se justifică, iar pentru a asigura proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne prejudiciat prin acțiuni antisociale și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional se impune exonerarea petentului de la executarea acesteia.

Prin urmare, instanța va admite în parte plângerea contravențională, va înlocui sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 268 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 al. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 cu sancțiunea „avertisment” și va exonera petentul de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată pentru această contravenție, procesul verbal urmând a fi menținut în privința contravenției prevăzută de art. 100 al. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 ca legal și temeinic.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite în parte plângerea contravențională formulată de petentul Știole V_______ V_____, domiciliat în Izbuc, _________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Hunedoara, cu sediul în D___, _______________________. 130, Jud. Hunedoara, intervenientul L____ G_______, domiciliat în Hunedoara, _______________________, ______________, ______________________, și asiguratorul ___________________, cu sediul în București, _____________________, nr. 23, sector 1 cu privire la procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/03.08.2011.

Înlocuiește sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 268 lei aplicată pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 al. 3 lit. g) din O.U.G. nr. 195/2002 cu sancțiunea „avertisment” și exonerează petentul de la executarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce aplicată pentru această contravenție.

Menține în rest procesul verbal ca legal și temeinic întocmit.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.05.2012.

Președinte,Grefier,

A__ E____ B_____ D_________ R_____

Pt. Grefier aflat în Concediu de odihnă

Semnează Grefierul Șef

A.E.B./D.R.

4 ex./20.08.2012