Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 25 Noiembrie 2015

Președinte - M______ Hărățu

Judecător S_____ T______

Grefier L_______ A_____

DECIZIE Nr. 1668/2015

Pe rol judecarea apelului privind pe apelant C________ I___ A________ și pe intimat I__ IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI -SECȚIA 2, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

Apelul a fost reținut spre soluționare la data de 28.10.2015, încheierea de ședință de la a cea dată făcând parte integrantă din prezenta hotărâre, când din lipsă de timp pentru deliberare a fost amânată pronunțarea la data de 11.11.2015, apoi din același motiv la data de 25.11.2015, când,

T R I B U N A L U L

Deliberând asupra apelului formulat de petentul C________ I___ A________ împotriva sentinței civile nr. 4481/2015, pronunțată de Judecătoria Iași;

Prima instanță a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie.

Această prezumție operează fără a depăși o limită rezonabilă impusă de necesitatea respectării drepturilor apărării sub toate aspectele.

Întrucât este întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, procesului-verbal de contravenție trebuie să i se recunoască valoare probatorie sub aspectul constatării stării de fapt, în condițiile în care cele reținute de agentul constatator sunt constatate personal de către acesta sau sunt susținute cu alte mijloace de probă. În speță, conform raportului depus la dosar, rezultă că fapta a fost constatată personal de agentul constatator.

Pe de altă parte, petentului îi sunt recunoscute garanțiile specifice în materie penală din art. 6 Convenție printre care și prezumția de nevinovăție, prezumție care poate fi răsturnată până la proba contrară.

În susținerea celor afirmate, petentul nu a produs nici o probă în prezenta cauză. Este adevărat că, petentul se bucură de garanții procesuale, de prezumția de nevinovăție, însă atât prezumția de nevinovăție, cât și prezumția de temeinicie a procesului-verbal sunt prezumții relative care pot fi răsturnate prin probe contrare.

Prin procesul-verbal, pentru fapta contestată, a fost aplicată amenda în cuantum de 340 lei și s-a dispus reținerea permisului de conducere. Instanța a constatat că acestea sunt stabilite în limitele legii, amenda, chiar la limita minimă prevăzută de lege.

Nu se relevă nici un motiv de reindividualizare a sancțiunii sau de înlăturare a sancțiunii complementare, întrucât fapta petentului este gravă, existând pericolul vătămării integrității corporale a pietonilor angajați regulamentar în trecerea străzii.

În motivarea apelului s-a arătat că, deși, teoretic, i s-a dat posibilitatea de a propune și administra probe, trebuie remarcat faptul că, în speță, nu a avut posibilitatea efectivă de a propune probe, întrucât împrejurările în care a fost constatată „contravenția” nu au fost de natură a putea fi probate în vreun fel. Singura probă pe care ar fi putut-o propune în susținerea nevinovăției este cea cu martori, dar întrucât era singur în mașină, nu a fost cu putință să propună proba cu declarația unui martor. Mai mult decât atât, imposibilitatea obiectivă de a propune un probatoriu în dovedirea propriei nevinovății este dată și de faptul că a fost oprit de către organele de poliție la o distanța apreciabilă față de locul săvârșirii presupusei contravenții și la o anumită perioadă de timp astfel încât nu a avut nici posibilitatea de a identifica alți participanți la trafic care să fi observat desfășurarea evenimentelor.

În subsidiar, în contextul în care instanța va reține că se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale imputate prin procesul-verbal, solicită admiterea apelului și schimbarea în parte a sentinței apelate, în sensul înlocuirii sancțiunii aplicate cu amendă, cu cea a avertismentului precum și înlăturarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru următoarele considerente.

Astfel cum a arătat în descrierea împrejurărilor în care a fost constatată contravenția, acestea nu au fost de natură a crea un important pericol social, ci dimpotrivă a lipsit total gradul de pericol social al faptei reținute. Contravenția putea fi constatată cel mult în momentul în care s-a produs schimbarea culorii din verde în roșu a semaforului la care petentul se afla, cel mai probabil pe durata cât era în funcțiune culoarea galbenă a semaforului. Subliniază petentul faptul că pericolul social a lipsit cu desăvârșire, în condițiile în care autoturismele care circulau pe _____________________________ spre Metro, staționau încă la semafor, iar schimbarea culorilor semafoarelor nu sunt perfect sincronizate în sensul că, pe timpul cât clipește galben unul dintre ele (înainte de roșu), semaforul corelativ rămâne roșu pentru încă câteva clipe înainte să se schimbe în verde.

În drept, apelantul a invocat art. 466 și următoarele Cod procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001.

Nu au fost administrate probe noi în calea de atac.

Apelul este nefondat.

Astfel, tribunalul reține că petentul-apelant a fost sancționat pentru comiterea unei contravenții (nerespectarea semnificației culorii roșie a semaforului electric) pentru constatarea căreia legea nu impune utilizarea anumitor mijloace de probă.

Prin urmare, instanța poate folosi și prezumțiile simple pentru a statua asupra temeiniciei actului sancționator.

În acest sens, Tribunalul ia act chiar de expunerea situației de fapt oferită de către petent în conținutul plângerii introductive, potrivit căreia, autovehiculul în care se află agentul de poliție a întors, schimbându-și sensul de deplasare, și l-a urmărit mai multe sute de metri pentru a-l opri.

Consideră instanța de apel că reacția agentului de poliție nu putea fi justificată decât de sesizarea neechivocă a contravenției săvârșite de petent.

În plus, nu există la dosar nici o probă a nevinovăției petentului, acesta având posibilitatea să formuleze plângere pentru eventualul comportament abuziv al reprezentantului statului.

De asemenea, Tribunalul constată că petentului i-a fost respectat dreptul la apărare, nefiindu-i restricționat nemotivat dreptul de a propune probe.

Faptul că împrejurările contravenției au produs dificultate petentului să prezinte dovezi nu este suficient în sine pentru a-l exonera de răspundere, în condițiile în care, un agent de poliție a constatat prin propriile simțuri încălcarea normei rutiere, iar în cauză nu au fost prezentate probe contrare.

Referitor la reindividualizarea sancțiunii, având în vedere poziția procesuală a petentului, de constantă negare a comiterii contravenției, Tribunalul consideră că nu sunt motive pentru aplicarea sancțiunii avertismentului.

În consecință, în baza dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod procedură civilă, apelul va fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul formulat de către petentul C_______ I___ A________ împotriva sentinței nr.4481/2015, pronunțate de către Judecătoria Iași.

Definitivă.

Pronunțată în condițiile prevăzute de disp.art. 396 alin. 2 c.proc.civ., la data de 25.11.2015.

Red. Șt.T.

Tehn. M.M.D.

4 ex./18.01.2016

Judecător fond R_____ E____ I_______