Dosar nr.XXXXXXXXXXXXX - apel - plângere contravențională -
R O M Â N I A
TRIBUNALUL SUCEAVA
SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
D E C I Z I A NR. 91
Ședința publică din data de 20 ianuarie 2016
Președinte: C_____ A___
Judecător: Z______ C_____
Grefier: C______ M______
Pe rol fiind judecarea apelului în materie contravențională declarat de petenta _________________ cu sediul în mun. Suceava, ___________________. 56, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5047 din data de 31 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Direcția Județeană de Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ____________________ nr. 36, jud. Suceava.
La apelul nominal făcut în ședința publică, răspunde consilier juridic I_______ M______ Doinița pentru intimată, lipsă fiind petenta apelantă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Se face referatul cauzei, după care:
Instanța ia act că la dosar au fost depuse prin corespondență din partea apărătorului petentei apelante - av. Gudula M____ împuternicire avocațială precum și înscrisuri si înmânează reprezentantei intimatei duplicatul acestora.
Consilier juridic I_______ M______ Doinița pentru intimată, depune la dosar copia adresei înaintată către Serviciul Județean de Metrologie Legală Suceava și a răspunsului primit la aceasta.
Arată că a formulat această adresă tocmai pentru clarificarea situației ce rezultă din verificarea prin cântărire a mașinilor. Precizează că, așa cum a arătat în dosarul de fond precum și prin întâmpinare, de fiecare dată s-a susținut că acestor cântare nu le sunt opozabile dispozițiile Normei 0 - 59, fapt întărit încă o dată de către adresa Biroului Român de Metrologie; că această adresă a fost formulată tocmai ca urmare a înscrisurilor depuse la dosar pentru acest termen de judecată de către petenta apelantă, în raport de celelalte dosare, motivul anulării proceselor – verbale fiind tocmai aceste dispoziții legale.
Instanța verificând actele dosarului, constată că petenta apelantă, prin cererea de apel a solicitat administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, probă pe care o pune în discuție.
Consilier juridic I_______ M______ Doinița pentru intimată, arată că așa cum a susținut și la instanța de fond și prin întâmpinare, consideră că această probă nu este utilă soluționării prezentei cauze având în vedere cele arătate în cursul judecării acestui proces, fapt întărit de cele două adrese ale Biroului Român de Metrologie în care se specifică clar faptul că acestor cântare nu le sunt opozabile dispozițiile Normei 0 – 59.
Or, motivul solicitării acestei probe cu expertiză sunt tocmai aceste dispoziții legale.
Instanța în temeiul dispozițiilor art. 258 Cod procedură civilă, respinge proba cu expertiza tehnică judiciară solicitată de către petenta apelantă ca nefiind utilă soluționării cauzei raportat la materialul probator administrat în cauză.
Întrebată fiind, reprezentanta intimatei arată că numai are de formulat alte solicitări de probe.
Nefiind alte cereri de solicitat, excepții de invocat și probe de administrat, instanța declară terminată cercetarea judecătorească și constatând cererea de apel în stare de judecată, acordă cuvântul la dezbateri pe fondul acesteia.
Consilier juridic I_______ M______ Doinița pentru intimată, solicită respingerea apelului pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare.
Consideră că instanța de fond a apreciat în mod corect că cele cuprinse în procesul verbal de contravenție corespund realității, iar operațiunea de verificare a mașinii aparținând petentei a fost efectuată în condiții legale și cu respectarea tuturor acestora.
Așa cum a arătat atât la instanța de fond cât și prin întâmpinarea formulată în cauză, arată că, cântarul folosit este unul mobil, cu funcționare neautomată, căruia i se aplică alte norme decât cele la care a făcut referire petenta apelantă. Având în vedere aceste aspecte, nu are posibilitatea să facă dovada că ar trebui respectate dispozițiile Normei 0 - 59, atâta timp cât acestor instalații nu li se aplică.
Conform adresei depuse la dosar la acest termen de judecată prin care a solicitat Biroului Român de Metrologie relații tocmai pentru verificarea acestor norme pentru operațiunile de cântărire efectuate cu aceste tipuri de cântar, s-a răspuns clar că acestor cântare nu li se aplică dispozițiile Normei 0 – 59 implicit cele prevăzute la pct. 4 pct. 1.3.
Având în vedere acestea, instituția intimată ca utilizator a acestor instalații de cântărire, nu poate face o verificare metrologică a unei suprafețe atâta timp cât Biroul Român de Metrologie nu o poate face. Față de aceste aspecte, consideră că operațiunea de cântărire a avut loc cu efectuarea tuturor operațiunilor legale, iar rezultatele trecute în bonul de cântar corespund realității.
Cu privire la înscrisurile depuse de petenta apelantă pentru acest termen de judecată, arată că acestea privesc doar mașina XXXXXXXXX și nicidecum întregul ansamblu de vehicule care a fost supus operațiunii de cântărire, mai mult decât atât bonul de cântar nu este însoțit de o dovadă a verificării metrologice a cântarului care a efectuat această operațiune.
Solicită respingerea apelului și arată că nu solicită cheltuieli de judecată.
Declarând dezbaterile închise, după deliberare,
T R I B U N A L U L
Asupra apelului de față, constată următoarele:
Prin cererea adresată Judecătoriei Suceava și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 22.05.2014, petenta S.C. T___ P____ S.R.L. Suceava în contradictoriu cu intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Suceava, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună anularea procesului verbal de constatare a contravenției nr.xxxxx din 15.05.2014, ca nelegal și pe cale de consecință, anularea amenzii contravenționale în cuantum de 25.000 lei și a tarifului de despăgubire în cuantum de 2.217 lei. În subsidiar, în cazul în care aspectele de nelegalitate ale procesului verbal nu vor fi reținute de către instanța de judecată, a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu avertismentul.
În motivare, petenta a arătat că la data de 27.03.2014 au fost sancționați contravențional cu amendă de 25.000 lei pentru săvârșirea contravenției prev. de art. 61 alin. l lit. p din O.G. nr. 43/1997, articol potrivit căruia constituie contravenție efectuarea unui transporturi de mărfuri divizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la O.G. nr. 43/1997, reținându-se de către agentul constatator că, vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce aparțineau subsrisei au circulat pe D.I 209C km 24 în localitatea Liteni cu masa totală de 49,75 tone, față de 40 tone admise.
Procesul verbal contestat este nul, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, mai exact agentul constatator sancționând contravențional S.C.T___ P____ S.R.L. în baza O.G.nr.43/1997 (art.61 alin. 1 lit. p), ce reprezintă norma generală în materie, deși furnizarea și transportul rutier de bunuri divizibile este reglementată de H.G.nr.1373/2008, norma specială în materie.
Potrivit art. 2 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, "prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului se pot stabili și sancționa contravenții în toate domeniile de activitate".
Reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile, respectiv materiale vrac transportate fără ambalaj, în grămezi neordonate, sub formă de pulbere, granule sau bucăți, provenite din exploatări minere, de carieră sau balastiere ori materiale fluide sau semifluide provenite de la stații de mixture asfaltice ori stații de betoane, aditivi și lianți în construcții, aflate pe teritoriul României și care sunt transportate cu vehicule ce au o masă totală maximă autorizată mai mare sau egală cu 12 tone este stabilită de H.G.nr.1373/2008 (art.l lit b și a).
Astfel art. 8 din H.G.nr.1373/2008 vine să sancționeze circulația vehiculelor cu depășirea maselor pe axe, fără autorizație specială de transport, doar că limitele amenzii contravenționale în acesta situație sunt mult mai scăzute față de cele prevăzute de O.G.nr.43/1997, existând chiar posibilitatea achitării a jumătate din minimul admis.
Caracterul prioritar al normei speciale decurge din însăși finalitatea adoptării ei, dovedind voința legiuitorului de a deroga de la norma de drept comun prin prevederi de strictă interpretare și aplicare. Legiuitorul prin adoptarea H.G.nr.1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, a urmărit să creeze, printre altele, și cadrul legal în care urmează a se răspunde contravențional pentru depășirea de către vehicule a masei admise pe sectoarele de drum din România, stabilind obligații atât pentru furnizori, cât și pentru utilizatori.
Legea generală poate să modifice sau să înlăture incidența legii speciale numai când cuprinde prevederi exprese în acest sens. Fiind în prezența unei dispoziții speciale, art. 61 alin. l lit. p din O.G. nr. 43/1997, act normativ ce reprezintă norma generală în materia transporturilor agabaritice, nu se aplică în speță, fiind incidente prevederile derogatorii din legea specială.
Astfel, cum transportul realizat de către petentă se înscrie întocmai în reglementările prevăzute de H.G.nr.1373/2008, solicită să se dispună anularea procesului verbal contestat, întrucât temeiul legal în baza în care acesta a fost întocmit este necorespunzător.
Pe de altă parte, în situația în care nu va fi reținută prevalenta H.G. 1373/2008 în constatarea și sancționarea contravenției, apreciază că agentul constatator trebuia să facă aplicarea dispozițiilor art. 12 al. 2 din O.G. 2/2001, respectiv să facă aplicarea legii contravenționale mai favorabile.
Se poate observa faptul că O.G. 43/2007 vorbește de bunuri divizibile cu titlu general, în timp ce H.G. 1373/2008 definește în mod concret care bunuri și sub ce formă intră la bunuri divizibile. Așadar, în categoria generală a bunurilor divizibile, a căror transport este reglementat de O.G. 43/2007 mai apare o categorie de bunuri divizibile expres indicate pentru care în mod special se aplică H.G 1373/2008. Așadar ne aflăm în ipoteza în care legea specială a apărut ulterior normei generale, respectiv în anul 2008, norma generală intrând în vigoare în 2007.
Așadar se poate observa faptul că ulterior apariției O.G. 43/1997 a fost aprobată HG 1373/2008 care pentru aceeași faptă sancționată de actul anterior stabilește sancțiuni mai puțin severe precum și posibilitatea contravenientului de a achitat jumătate din minimul amenzii contravenționale în termen de 48 de ore. În mod concret, pentru aceeași faptă, O.G. 43/2007 stabilește prin art. 61 lit. p) o amendă contravențională între 25.000 lei și 35.000 lei, iar HG 1373/2008 prin art. 8 al. l lit. a) coroborat cu art. 2 al .l lit. b) stabilește o amendă contravențională între 5.000 lei și 10.000 lei, cu posibilitatea prevăzută de art.9 al .l de a se achita jumătate din minim în termen de 48 de ore. Așadar este evident faptul că organul constatator trebuia să facă aplicarea principiului legii mai favorabile și să aplice în cauză dispozițiile H.G. 1373/2008.
În al doilea rând, consideră că se impune anularea procesului verbal contestat întrucât organul constatator nu a făcut dovada respectării legislației metrologice privind aparatul cu care s-a efectuat cântărirea.
Potrivit art. 1.3 din NORMA DE METROLOGIE LEGALA NML 059-05 aprobat prin Ordinul B.R.M.L. nr. 291/2005 cu privire la Instalațiile portabile pentru determinarea sarcinii pe axa la vehicule rutiere, Norma se aplica instalațiilor portabile care sunt montate într-o zona de cântărire special amenajata, sau pe suprafețe rutiere care satisfac cerințele privind orizontalitatea, planeitatea, duritatea si rezistenta în timp prevăzute de producător si de prezenta norma. Art. 4.1.3 lit. d) si e) din aceeași norma prevăd ca „Zonele de cântărire trebuie sa fie stabile; structura care susține sarcina trebuie sa fie construita din beton sau dintr-un material cu durabilitate echivalenta și sa aibă o fundație corespunzătoare; aceasta structura trebuie sa asigure orizontalitatea, planeitatea, duritatea si rezistenta în timp a zonelor de cântărire. Cerințele privind orizontalitatea, planeitatea, duritatea-si rezistenta în timp ale zonelor de cântărire trebuie sa fie verificate de personal calificat, cu mijloace de măsurare adecvate, înainte de utilizarea inițiala si ulterior la intervale de timp care sa nu depășească 12 luni." Potrivit art. 5.2 si 5.3 din Norma, Conformitatea unui mijloc de măsurare cu toate cerințele prevăzute în prezenta norma se atesta prin marcaje metrologice: marcajul aprobării de model și marcajul de verificare inițiala sau periodica.
Verificarea metrologica se efectuează în doua etape: A (în laborator) si B (la locurile de montare). Marcajele metrologice pot fi însoțite, dupa caz, de documente specifice: certificate de aprobare de model si buletine de verificare.
Marcajul aprobării de model se aplica de catre, sau sub responsabilitatea producătorului, în conformitate cu prevederile certificatului aprobării de model.
Marcajul de verificare metrologica se aplica de catre laboratorul autorizat care a efectuat verificarea din etapa B. Totodată se aplica o sigilare prin utilizarea unor mijloace si metode destinate să împiedice intervențiile neautorizate asupra instalației verificate. Din textele de mai sus se poate retine, ca în cadrul verificării metrologice a instalațiilor de cântărire, în etapa B, se efectuează verificări si cu privire la locul de montare a acestor instalații.
Așadar organul constatator trebuie să prezinte un buletinul de verificare metrologica ca fiind valabil pentru instalația de cântărire care va fi exploatata in locația DJ 209C km 24 în localitatea Liteni. În situația în care acest buletin de verificare metrologică nu va fi prezentat rezultă că instalația de cântărire a fost exploatata fără buletin de verificare metrologică fapt ce conduce la nelegalitatea operațiunii de cântărire, si pe cale de consecința la nelegalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție.
În situația în care argumentele de nelegalitate prezentate anterior nu vor fi reținute către instanță, solicită înlocuirea amenzii contravenționale cu avertismentul, motivat de faptul că valoarea pagubei evaluată prin Calculație de către organul constatator este mică raportat la cuantumul amenzii, ceea ce îi face să concluzioneze că fapta săvârșită are un grad de pericol social scăzut.
Intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Suceava a depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea plângerii contravenționale.
În fapt, a arătat că prin procesul verbal nr.xxxxx din 15.05.2014, petenta S.C. T___ P____ S.R.L., cu sediul în Suceava, ___________________.56, jud. Suceava a fost sancționată contravențional pentru nerespectarea prevederilor art. 41 alin. (1) din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
Conform prevederilor art. 41 alin.(l) din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare "este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3."
Având în vedere aceste prevederi legale și cum rezultă din bonul de cântar nr.998/27.03.2014, în urma operațiunii de cântărire, s-a constatat că autoutilitara +semiremorcă cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX+XXXXXXXXX aparținând petentei avea o greutate de 49,75 tone, greutate ce depășea limita legală de 40 tone pentru acest tip de autovehicul pentru acea porțiune de drum.
Face precizarea că operațiunea de cântărire s-a efectuat în mod corect, cu cântar de tip rutier de tip HAENNI WL 103/10T, omologat și buletin de verificare metrologica nr.xxxxxxx din 21.06.2013 emis de Laboratorul RM al DRML Bacău.
Cu privire la motivele invocate de către petentă în plângerea contravențională le consideră netemeinice și face următoarele precizări:
Referitor la susținerile petentei că procesul verbal nr. xxxxx din 15.05.2014 a fost întocmit fără respectarea prevederilor legale în materie, fac următoarele precizări:
Așa cum a arătat mai sus, în conformitate cu prevederilor art. 41 alin.(l) din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare "este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. H A si 3." Această faptă se sancționează conform dispozițiilor art. 61 alin. (1) lit. p din aceeași "Ordonanță de Guvern nr. 43/xxxxxxxx privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că „următoarele fapte constituie contravenții, dacă nu constituie infracțiune potrivit legii penale, și se sancționează după cum urmează: efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei".
Astfel, apare ca nefondată susținerea petentei că procesul verbal nr. xxxxx din 15.05.2014 este nul deoarece a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, agentul constatator sancționând în baza O.G. nr.43/1997 ce reprezintă norma generală în materie, deși furnizarea și transportul rutier de bunuri divizibile este reglementată de H.G. nr. 1373/2008, normă specială în materie."
În primul rând, alegerea normei legale după care să fie sancționat nu poate fi lăsată la latitudinea contravenientului, care să aleagă contravenția de care se face vinovat în funcție de cuantumul amenzii aferente acesteia.
În al doilea rând, contravenția de care se face vinovată petenta S.C. T___ P____ S.R.L. Suceava și care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal nu se încadrează în contravențiile cuprinse în dispozițiile H.G. nr. 1373/2008 privind reglementarea furnizării și transportului rutier de bunuri divizibile pe drumurile publice din România, cu modificările și completările ulterioare.
Având în vedere cele prezentate mai sus, consideră că petenta se află în eroare în legătură cu interpretarea dispozițiilor legale în materie, susținând că "art. 8 din H.G. nr. 1373/2008 vine să sancționeze circulația vehiculelor cu depășirea maselor pe axe, fără autorizație specială de transport." Pentru transportul bunurilor divizibile cu vehicule agabaritice pe drumurile publice din România nu se mai eliberează autorizație specială de transport, așa cum rezultă din prevederilor art. 41 alin. 4 din O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, transportatorii fiind obligați a se încadra în limitele maselor legale admise în anexele nr. 2 și 3 din O.G. nr. 43/1997, în caz contrar fiind sancționați conform acestui act normativ care prevede că "efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr.2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
În consecință, reținând cele arătate mai sus, consideră că petenta S.C. T___ P____ SR.L Suceava a fost în mod corect și legal sancționată în baza prevederilor O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În legătură cu susținerile petentei că „ se impune anularea procesului verbal contestat întrucât organul constatator nu a făcu dovada respectării legislației metrologice privind aparatul cu care s-a efectuat cântărirea" le consideră netemeinice și face următoarele precizări:
- cântărirea s-a efectuat cu cântar rutier de tip WL 103/10T, omologat și buletin de verificare metrologică nr.xxxxxxx din 21.06.2013 emis de Laboratorul RM al DRML Bacău, care, conform manualului de operare, este un instrument portabil, format din două platforme portabile de cântărire, o unitate de procesare și păduri de nivelare;
-instalația de cântărire de tip WL 103/10T este un aparat de cântărire cu funcționarea neautomată și care este folosit pentru cântărirea în regim static, așa cum rezultă în mod clar din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 21.06.2013 emis de Laboratorul RM al DRML Bacău
-acestui tip de cântar i se aplică dispozițiile Normei de metrologie legală NML 056-05 „Aparate de cântărit cu funcționare neautomată", fapt care este precizat în buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 21.06.2013;
-cântărirea se efectuează în mod static, după trecerea autovehiculului cu fiecare osie pe cântar, valorile maselor înregistrate apar pe bonul de cântar fără ca agentul constatator să
poată face el înregistrarea;...
-dacă cântarul nu ar fi fost așezat în mod corect atunci nu s-ar fi putut efectua cântărirea, pe bonul de cântar ar fi apărut mențiunea „eroare";
-cântărirea s-a efectuat în prezența agentului de poliție A___ R_____ din cadrul Postului de Poliție Moara;
-cântarul cu care s-a efectuat cântărirea este o instalație mobilă și nu fixă, motiv pentru care nu are nevoie de locaș special amenajat.
-zona de cântărire reprezintă suprafețele rutiere care trebuie să fie orizontală și dreaptă, plană și tare (rezistentă), fiind permisă o înclinație a drumului de 5 grade.
Așa cum a arătat, cântarul folosit în efectuarea operațiunii de cântărire a autovehiculului petentei este un cântarul rutier de tip WL 103/10T, omologat și buletin de verificare metrologică care este un instrument portabil cu funcționare neautomată.
Având în vedere acest lucru, acestor aparate li se aplică reglementările legale pentru această categorie de aparate, în speță dispozițiile Normei de metrologie legală NML 056-05 „Aparate de cântărit cu funcționarea neautomată". Acest lucru rezultă în mod clar și din buletinul de verificare metrologică a aparatului de cântărire atașat prezentei întâmpinări, unde este specificat norma legală aplicată după care funcționează aceste aparate de cântărire.
Astfel, apar ca nefondate susținerile petentei că operațiunea de cântărire s-ar fi efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale din Norma de metrologie legală NML 059-05. Chiar în cuprinsul acestei norme, la punctul 1.4 din cap. „Domeniul de aplicare", se prevede că prezenta normă nu se aplica instalațiilor portabile care efectuează cântărirea unui autovehicul, în regim static. Instalațiile menționate la acest punct vor fi încadrate în categoria aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată si li se vor aplica reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate.
Având în vedere cele precizate mai sus, consideră susținerile petentei referitoare la faptul că operațiunea de cântărire nu a fost efectuată corect nefondate. Susținerile petentei din plângerea contravențională referitoare la zona de montare a instalației de cântărire se referă la cele unde se instalează cântarele fixe și nu cele mobile, așa cum este instalația folosită de instituția lor. Înscrisul la care face referire petenta în plângerea sa cu titlu de practică judiciară, respectiv Sentința civilă nr. 1881/2011 a Judecătoriei Corabia, se referă la verificările pe drumurile naționale care, la acea dată, respectiv anul 2011, se efectuau cu instalații fixe și nu mobile.
Astfel, apare ca netemeinică susținerea petentei că agentul constatator trebuia să prezinte un buletin de verificare metrologică pentru locația DJ 209C km. 24+000, în caz contrar „rezultă că instalația de cântărire a fost exploatată fără buletin de verificare metrologică fapt ce conduce la nelegalitatea operațiunii de cântărire." Având în vedere faptul că instalația de cântărire folosită de instituția lor este mobilă ea poate fi folosită pe orice suprafață rutieră care trebuie să fie orizontală și dreaptă, plană și tare (rezistentă), fiind permisă o înclinație a drumului de 5 grade. Ori petenta nu a făcut nici o dovadă că zona de cântărire nu îndeplinea aceste condiții, susținând doar că nu este conformă dispozițiilor din Norma de metrologie legală NML 059-05, normă care, așa cum am arătat nu se aplică în exploatarea instalației de cântărire folosită de instituția lor.
Cu privire la legalitatea procesului verbal de contravenție, a precizat că, în conformitate cu art.17 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cauzele care atrag nulitatea procesului verbal de constatare a contravențiilor sunt: lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanelor juridice lipsa denumirii și sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator. Având în vedere acest text de lege, apreciază că aceste condiții au fost îndeplinite, deci procesul verbal de contravenție nr. xxxxx/15.05.2014 nu este nul. De asemenea, petenta nu a făcut dovada unei situații contrare celei consemnate în cuprinsul procesului verbal de contravenție.
În legătură cu solicitarea petentei de transformare a amenzii stabilite în avertisment, fac precizarea că aceasta se face vinovată de încălcarea art.41 alin. (1) din O.G.`nr.43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare în mod repetat și totuși, așa cum rezultă din procesul verbal, agentul constatator a făcut aplicarea prevederilor art. 21 alin.(3) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu modificările și completările ulterioare, stabilind în sarcina petentei amenda în cuantum minim.
Scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor fapte este sporirea siguranței circulației, printr-o evidență strictă a celor care efectuează transporturi agabaritice, iar obligația respectării acestor norme revine tuturor deținătorilor de vehicule rutiere cu gabarit peste limita prevăzută de lege sau operatorilor de astfel de transporturi. Astfel, chiar dacă pericolul social al faptei este redus, scopul reglementării acestor activități nu poate fi atins decât prin respectarea dispozițiilor legale.
Înlocuirea amenzii cu avertisment de fiecare dată când contravenientul susține că depășirea maselor legale nu ar fi semnificativă nu face decât să încurajeze petenta să încalce din nou dispozițiile O.G. nr.43/1997, ceea ce determină neatingerea scopului reglementării contravențiilor din O.G. nr.43/1997. Mai mult, așa cum a precizat, petenta se face vinovată de încălcarea în mod repetat a dispozițiilor O.G. nr. 43/1997 privind regimul juridic al contravențiilor, republicată cu modificările și completările ulterioare, în sarcina sa fiind întocmite mai multe procese verbale.
În consecință, pentru toate cele prezentate mai sus, solicită respingerea plângerii formulată de petenta S.C. T___ P____ S.R.L. ca nefondată și menținerea procesul verbal de contravenție nr. xxxxx/15.05.2014 încheiat în sarcina petentei ca legal și temeinic.
Prin sentința civilă nr. 5047 din data de 31 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava, a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea contravențională.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție nr. xxxxx din data de 15.05.2014 emis de către intimata CNADNR – DRDP Suceava, petenta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 25.000 lei, constatându-se că la data de 27.03.2014, orele 10.22, pe DJ 209C, km 24+000, în localitatea Liteni, a fost oprit în trafic și verificat prin cântărire ansamblul de autovehicule având numerele de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, utilizate de S.C. T___ P____ S.R.L. din Suceava, jud. Suceava cu masa totală de 49,75 tone ( față de 40,00 t admisă), faptă ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997.
Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat, instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.
Instanța de fond a respins ca neîntemeiate susținerile petentei cu privire la faptul că agentul constatator ar fi trebuit să aplice dispozițiile H.G. 1373/2008, ca și lege contravențională mai favorabilă față de O.G. 43/1997.
Guvernul României a adoptat H.G. 1373/2008, având în vedere prevederile art. 41 alin. (1) și ale art. 52 din OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, așa cum rezultă din preambulul H.G. 1373/2008.
Conform prevederilor art. 41 alin. (1) din OG nr. 43/1997, varianta în vigoare la momentul adoptării H.G. 1373/2008, transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă și-sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 din ordonanță se efectuează în baza unei autorizații speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Din cuprinsul H.G. 1373/2008, rezultă că obiectul de reglementare al actului normativ vizează obligațiile furnizorilor, utilizatorilor, beneficiarilor și conducătorilor auto, care transportă bunuri divizibile, altele decât cele prevăzute în anexele nr. 2 și 3 din OG nr. 43/1997, aceste din urmă situații intrând în domeniul de reglementare a OG 43/1997.
Mai mult, în reglementarea actuală a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, conform art. 41 alin.1 este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depasirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevazute în anexele nr. 2 si 3. Singurele excepții admise sunt cele prevăzute în cuprinsul art. 41 alin.2 și alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, însă petenta nu se încadrează în nici una dintre aceste situații.
Referitor la procesul-verbal atacat, cât privește temeinicia, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la acesta, referitor la împrejurările constatate de agentul de circulație.
Conform jurisprudenței CEDO, materia contravențională este asimilată penalului iar aplicarea unor sancțiuni contravenționale este inclusă în noțiunea autonomă de acuzație în materie penală, de aici rezultând anumite consecințe in materia probei.
Însa, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, existența prezumției de nevinovăție nu împiedică, în sine, aplicarea altor prezumții care pot chiar să impună răsturnarea sarcinii probei.
Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.
Instanța de fond a reținut că la data de 27.03.2014, orele 10.22, pe DJ 209C, km 24+000, în localitatea Liteni, a fost oprit în trafic și verificat prin cântărire ansamblul de autovehicule având numerele de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, utilizate de S.C. T___ P____ S.R.L. din Suceava, cu masa totală de 49,75 tone, față de 40,00 t admisă, faptă ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 41 alin. 1 din OG 43/1997, care stabilește că este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3, ale actului normativ, fiind sancționată potrivit dispozițiilor art. 61 alin. 1 lit. p din același act normativ, ce stipulează că efectuarea de transporturi de mărfuri care nu sunt indivizibile, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise prevăzute în anexele nr. 2 și 3 la prezenta ordonanță, cu amendă de la 25.000 lei la 35.000 lei.
Instanța de fond a reținut din bonul de cântar nr. 998/27.03.2014 că autovehiculul aflat în proprietatea petentei avea la momentul efectuării controlului masa totală de 49,75 tone față de 40,00 t admisa maxim ce poate fi autorizată.
De asemenea, instanța de fond a constatat că verificările au fost efectuate cu un mijloc de măsurare care corespunde parametrilor legali, având în vedere verificarea metrologică efectuată, astfel cum rezultă din buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx, din data de 21.06.2013 cu valabilitate de 1 an.
Cu privire la suprafața pe care a fost amplasată instalația de cântărire, petenta nu a făcut niciun fel de probă, în sensul că aceasta nu ar corespunde cerințelor necesare pentru efectuare unei cântăriri cu respectarea dispozițiilor legale. Mai mult, dacă operațiunea nu ar fi fost realizată corect cântarul nu ar fi emis tichetul cu datele care atestă cantitatea de lemn transportată.
Prin urmare, instanța de fond a respins apărările petentei cu privire la netemeinicia procesului-verbal și pe cale de consecință, a constatat că nu s-a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina contestatoarei prin actul atacat, nefiind răsturnată prezumția relativă de temeinicie de care se bucură actul atacat.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din OG nr. 2/2001 raportat la art. 38 alin. 3 din același act normativ – care permite instanței să aprecieze inclusiv sancțiunea care se impune a fi aplicată contravenientului și analizând pe cele stabilite prin actul atacat, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor față de criteriile prevăzute de art. 21, alin. 3 din OG 2/2001.
Sancțiunea aplicată trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientei și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Astfel, pe de o parte, pericolul social este unul important – nerespectarea limitelor de greutate prevăzute de lege este de natură a afecta calitatea drumului și de a pune autoritățile în dificultate cu privire la cheltuielile necesare reparațiilor - și, pe de altă parte, organul constatator a aplicat o amendă orientată spre minimul prevăzut de lege, individualizând în mod corect sancțiunea.
Mai mult, s-a reținut faptul că petenta nu este la prima încălcare a normelor O.G. 43/1997, astfel cum rezultă din înscrisurile depuse de către intimată. În același timp, instanța de fond a constatat că reprezentanții petentei nu conștientizează gravitatea faptei pe care a săvârșit-o petenta si nu au dat nicio dovadă a faptului că regretă fapta savarsita.
Împotriva sentinței civile sus menționate a declarat apel petenta _________________ Suceava. A solicitat modificarea sentinței în totalitate, în sensul admiterii plângerii contravenționale și anulării procesului verbal de contravenție nr. xxxxx din 15.05.2014 și în subsidiar, admiterea în parte a plângerii contravenționale în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu avertisment.
În dezvoltarea motivelor de apel, a arătat că așa cum a susținut și în fața primei instanțe, procesul verbal contestat este nul, întrucât a fost întocmit cu încălcarea dispozițiilor legale, mai exact agentul constatator a sancționat-o contravențional în baza OG nr. 43/1997 ce reprezintă norma generală în materie, deși furnizarea și transportul rutier de bunuri divizibile este reglementat de HG nr. 1373/2008, normă specială în materie.
De asemenea, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție și pentru faptul că organul constatator nu a făcut dovada respectării legislației metrologice privind aparatul cu care s-a efectuat cântărirea.
Organul constatator trebuia să prezinte un buletin de verificare metrologică ca fiind valabil pentru instalația de cântărire care va fi exploatată în locația DJ 209C, km 24 localitatea Liteni.
În situația în care acest buletin de verificare metrologică nu va fi prezentat, rezultă că instalația de cântărire a fost exploatată fără buletin de verificare metrologică fapt ce duce la nelegalitatea operațiunii de cântărire, și pe cale de consecință la nelegalitatea întocmirii procesului verbal de contravenție.
Raționamentul instanței de fond a fost corect, însă aceasta a omis să rețină faptul că a solicitat administrarea probei cu expertiză, probă ce a fost respinsă, situație în care s-a aflat în imposibilitatea dovedirii stării de fapt de la data încheierii procesului verbal de contravenție, o stare care nu putea fi dovedită prin alt mijloc de probă și prin intermediul căreia s-ar fi constatat fără tăgadă faptul că suprafața pe care s-a făcut cântărirea nu corespunde din punct de vedere metrologic.
Așadar, din acest punct de vedere, instanța a pronunțat o soluție nelegală, întrucât i-a nesocotit dreptul la apărare.
În ceea ce privește criticile sale față de procesul verbal de contravenție cu privire la legea aplicabilă în cauză, arată că instanța de fond a făcut o interpretare greșită a legislației , în sensul că a nesocotit dispozițiile legii speciale care are caracter prioritar.
Mai mult, deși a amintit practica CEDO, instanța de fond nu a făcut aplicarea principiului „legii penale mai favorabile” în sensul că ulterior apariției OG nr. 43/1997 a fost aprobată HG nr. 1373/2008, cauza fiind soluționată astfel într-un mod superficial.
Apreciază că instanța de fond nu a avut o motivare legală în ce privește aplicarea corectă a legislației privind transportul pe drumurile publice a bunurilor divizibile, ceea ce face ca soluția pronunțată să fie nelegală.
În situația în care criticile de nelegalitate ale sentinței instanței de fond nu vor fi reținute, solicită în subsidiar modificarea în apret a sentinței în sensul admiterii plângerii contravenționale în parte sub aspectul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu avertisment.
Intimata Direcția Județeană de Drumuri și Poduri Suceava, a depus la dosar întâmpinare (filele 15 – 19) prin care a solicitat respingerea apelului, considerând sentința atacată ca fiind legală și temeinică.
Referitor la motivele invocate de petentă în cererea de apel, la consideră netemeinice, aceasta reiterând motivele care au fost invocate în plângere sa de la judecătorie și asupra cărora instanțe de fond s-a pronunțat în mod corect.
A arătat că operațiune de cântărire s-a efectuat cu un cântar rutier tip HAENNI WL 103/10T cu __________, omologat și buletin de verificare metrologică nr. xxxxxxx din 21.06.2013 emis de Laboratorul RM al DRML Bacău și că apar ca fiind nefondate susținerile petentei apelante că operațiunea de cântărire s-ar fi efectuat cu nerespectarea dispozițiilor legale din NML 059-05.
Mai mult, așa cum a arătat și la instanța de fond, dacă cântarul ar fi fost așezat pe o suprafață care nu corespundea din punct de vedere tehnic, atunci nu s-ar fi putut efectua cântărirea, pe bonul de cântar nu ar fi apărut masele rezultate în urma operațiunii de cântărire ci mențiunea eroare. Ori, petenta apelantă nu a făcut nicio dovadă că zona de cântărire nu îndeplinea condițiile legale, susținând doar că nu este conformă dispozițiilor legale din NML 059-05, normă care, așa cum a arătat nu se aplică în exploatarea instalației de cântărire pe care o folosește instituția.
Consideră netemeinică afirmația petentei apelante că agentul constatator trebuia să prezinte un buletin de verificare metrologică în locația DJ 209C, km 24 localitatea Liteni și arată că pentru astfel de cântăriri aparatul folosit este unul mobil ce poate fi folosit pe orice suprafață.
Instanța de fond în mod corect a respins proba cu expertiza tehnică solicitată de petenta apelantă, atâta timp cât instalației de cântărire pe care a folosit-o nu i se aplică dispozițiile legale din NML 059-05.
Referitor la susținerile petentei apelante că fapta contravențională reținută în procesul verbal nr. xxxxx din 15.05.2014 ar fi trebuit constatată și sancționată de HG nr. 1373/2008 și nu în baza OG nr. 43/1997, le consideră, de asemenea, nelegale, petenta aflându-se în eroare în legătură cu interpretarea dispozițiilor legale în materie, HG nr. 1373/2008, astfel că aceasta a fost corect și legal sancționată în baza prevederilor OG nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicată cu modificările și completările ulterioare.
În legătură cu solicitarea petentei apelante de transformare a amenzii în avertisment, arată că aceasta se face vinovată de încălcarea art. 41 alin. 1 din OG nr. 43/1997 în mod repetat, iar agentul constatator a stabilit în sarcina acesteia amenda în cuantum minim.
Scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestor fapte este sporirea siguranței circulației, printr-o evidență strictă a celor care efectuează transporturi agabaritice, iar obligația respectării acestor norme revine tuturor deținătorilor de vehicule rutiere cu gabarit peste limita prevăzută de lege sau operatorilor de astfel de transporturi. Scopul reglementării acestor activități nu poate fi atins decât prin respectarea dispozițiilor legale.
Mai mult, petenta se face vinovată de încălcarea în mod repetat a dispozițiilor OG nr. 43/1997, în sarcina acesteia fiind întocmite mai multe procese verbale care au fost menținute ca legale și temeinice de către instanța de judecată.
Examinând sentința atacată, în limitele devoluțiunii stabilită prin motivele de apel formulate, în raport de întregul complex probator prin prisma dispozițiilor aplicabile cauzei și de criticile aduse instanței de fond, pentru considerentele ce urmează, Tribunalul expune următoarele:
Prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxx din data de 15.05.2014 emis de către intimata CNADNR – DRDP Suceava, petenta apelanta a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 25.000 lei, constatându-se că la data de 27.03.2014, orele 10.22, pe DJ 209C, km 24+000, în localitatea Liteni, a fost oprit în trafic și verificat prin cântărire ansamblul de autovehicule având numerele de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, utilizate de S.C. T___ P____ S.R.L. din Suceava, jud. Suceava cu masa totală de 49,75 tone ( față de 40,00 t admisă), faptă ce constituie contravenție în conformitate cu prevederile art. 61 alin. 1 lit. p din OG nr. 43/1997.
Tribunalul constată că în mod corect prima instanță a constatat ca legal procesul verbal de contravenție pe baza materialului probator administrat în fața acestei instanțe.
A susținut apelanta că procesul verbal de contravenție este nul motivat de faptul că a fost sancționată în baza OG 43/1997 în loc de HG 1373/2008.
Tribunalul reține că Guvernul României a adoptat H.G. 1373/2008, având în vedere prevederile art. 41 alin. (1) și ale art. 52 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997 privind regimul drumurilor, republicata, cu modificarile si completarile ulterioare, așa cum rezultă din preambulul H.G. 1373/2008.
Conform prevederilor art. 41 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, varianta în vigoare la momentul adoptării H.G. 1373/2008, transporturile efectuate cu vehicule a căror masă totală maximă admisă, masă maximă admisă pe axă și-sau ale căror dimensiuni maxime admise de gabarit depășesc limitele prevăzute în anexa nr. 2 din ordonanță se efectuează în baza unei autorizații speciale de transport emise de administratorul drumului pe care se efectuează transportul, în condițiile stabilite prin reglementările specifice emise de Ministerul Transporturilor, Construcțiilor și Turismului.
Din cuprinsul H.G. 1373/2008, rezultă că obiectul de reglementare al actului normativ vizează obligațiile furnizorilor, utilizatorilor, beneficiarilor și conducătorilor auto, care transportă bunuri divizibile, altele decât cele prevăzute în anexele nr. 2 și 3 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, aceste din urmă situații intrând în domeniul de reglementare a OG 43/1997.
Mai mult, în reglementarea actuală a Ordonanței Guvernului nr. 43/1997, conform art. 41 alin.1 este interzisă efectuarea transportului cu vehicule rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, pe drumurile publice cu depasirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe si/sau dimensiunilor maxime admise prevazute în anexele nr. 2 si 3. Singurele excepții admise sunt cele prevăzute în cuprinsul art. 41 alin.2 și alin. 4 din Ordonanta Guvernului nr. 43/1997, însă petenta nu se încadrează în nici una dintre aceste situații.
Astfel, Tribunalul reține din probele administrate că procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu iar instanța de fond a efectuat o analiză corectă și judicioasă a motivelor de nulitate invocate de contravenient , motivele invocate de acesta nefiind date în cauză.
În ceea ce privește temeinicia procesului verbal de contravenție , Tribunalul reține cu prioritate că în prezent contravenția reținută în sarcina petentei apelante este prevăzută de art. 61 alin.1 lit. b din OG nr.43/1997 , art. 61 din OG 43/1997 fiind modificat prin Legea 198/2015 , contravenția reținută în sarcina apelantei fiind sancționată într-un cuantum diferit față de cel din data de 15.05.2014.
Analizând temeinicia procesului verbal de contravenție contestat pe baza probatoriului administrat , Tribunalul reține că petenta apelantă se face vinovată de săvârșirea contravenției prevăzută de art. 61 alin.1 lit. b din OG 43/1997 modificata prin Legea 198/2015 .
Astfel, potrivit art. 61 alin.1 lit. b din OG 43/1997, constituie contravenții încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2). Potrivit art. 41 alin.1 din OG 43/1997, este interzisă circulația pe drumurile publice a vehiculelor rutiere, înmatriculate sau înregistrate în România sau în alte state, cu depășirea masei totale maxime admise, maselor maxime admise pe axe și/sau dimensiunilor maxime admise în circulație prevăzute în anexele nr. 2 și 3.
Situația descrisă în procesul verbal de contravenție este susținută întrutotul de tichetul de cântar nr. 998/27.03.2014(f.30 ds. fond) emis de intimata, din care se observă că ansamblul de autovehicule având numerele de înmatriculare XXXXXXXXX și XXXXXXXXX, utilizate de S.C. T___ P____ S.R.L. din Suceava, jud. Suceava avea masa totală de 49,75 tone ( față de 40,00 t admisă), cântărirea efectuându-se cu instalatia __________ având buletin de verificare metrologic nr. 0074516din 21.06.2013(f. 32dosar fond).
Mai mult se reține că și tichetul de cântar depus de apelantă la dosarul de apel (f.50) care atestă o greutate totală de xxxxx kg pentru ansamblul XXXXXXXXX și XXXXXXXXX la data de 27.03.2014.
Se reține că apelanta nu a venit cu nici o probă care să răstoarne veridicitatea celor redate în tichetul de cântărire de aparatul certificat și omologat potrivit buletinului de verificare metrologic nr. 0074516din 21.06.2013, sarcina contraprobei revenind apelantei în condițiile în care intimata a dovedit cele menționate în procesul verbal de contravenție cu înscrisurile de la dosar.
A mai susținut apelanta că în cauză agentul constatator nu a făcut dovada respectării legislației metrologice pentru aparatul cu care s-a efectuat cântărirea, respectiv nu s-a făcut dovada respectării Normei de metrologie legală NML 059-05.
Tribunalul reține că dispozițiile NML 059-05 – Instalații portabile pentru determinarea sarcinii pe axă la vehicule rutiere aprobate prin Ordinul nr.291/23.11.2005 emis de BRML prevăd că norma se aplică instalaților ce efectuează cântărirea succesivă a axelor unui vehicul, masa totală a autovehiculului fiind calculată prin însumarea rezultatelor obținute succesiv pentru axele acestuia.
Consecința aplicării acestei norme este că zonele de cântărire trebuie să întrunească anumite condiții privind orizontalitatea, planeitatea, duritatea și rezistența în timp ce trebuie verificate la un interval ce nu depășește 12 luni, conform art.4.1.3 din NML 059-05.
Pct.1.4 din norme stabilește că prezenta normă nu se aplică instalațiilor portabile care efectuează cântărirea simultană a tuturor axelor unui autovehicul, în regim static. Instalațiile menționate la acest punct vor fi încadrate în categoria aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată și li se vor aplica reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate.
În cauză este incidentă Norma de metrologie legală NML 056-05 care a fost respectată de intimată conform buletinului de verificare metrologică nr. 0074516din 21.06.2013 (f. 32 dosar fond).
Aceasta întrucât a fost prevăzut expres în pct.1.4 din NML 059-06 excluderea de la aplicabilitatea sa a instalațiilor de cântărire cu funcționare neautomată ( prezenta normă nu se aplică instalațiilor portabile care efectuează cântărirea simultană a tuturor axelor unui autovehicul, în regim static. Instalațiile menționate la acest punct vor fi încadrate în categoria aparatelor de cântărit cu funcționare neautomată și li se vor aplica reglementările în vigoare pentru această categorie de aparate).
Ori potrivit tichetului de cântărire în cazul petentei apelante cântărirea a fost una simultană, în regim static.
Se reține că buletinul de verificare metrologică nr. 0074516din 21.06.2013 (f. 32dosar fond), este eliberat de o autoritate, respectiv Biroul Român de Metrologie Legală, și susține faptul că verificarea aparatului cu care s-a efectuat cântărirea în cauză era una conformă dispozițiilor legale.
Având în vedere incidența NML 056-05, Tribunalul reține că nu sunt incidente criteriile speciale pe care trebuie să le îndeplinească locul de cântărire cum prevede NML 059-05. Totuși, potrivit înscrisurilor de la dosarul cauzei locul unde s-a efectuat cântărirea este unul asfaltat.
Sarcina dovedirii unei cântăriri cu nerespectarea cerințelor specifice zonei de cântărire îi revine petentului, de vreme ce rezultatul cântăririi trebuie să beneficieze de o prezumție simplă de conformitate în utilizarea instalației, dedusă din faptul îndeplinirii unei atribuții legale de control din partea autorității ce are drept scop prevenirea consecințelor negative în cazul încălcării reglementărilor privind regimul drumurilor, și din prezumția de drept administrativ referitoare la încrederea firească ce trebuie să existe în autorități în virtutea obligației constituționale consfințită în art. 54 alin. 2 Constituție, și care nu sunt de natură a contrazice prezumția de nevinovăție, iar a interpreta în sens diferit ar însemna obligarea autorității la preconstituirea de probe asupra propriei activități.
Față de cele de mai sus, constatând că fapta contravențională reținută în procesul verbal de contravenție contestat este susținută de înscrisurile de la dosarul cauzei, Tribunalul reține că este dată temeinicia procesului verbal de contravenție , apelantul nedovedind contrariul celor constatate de agentul constatator cu un mijloc tehnic omologat și certificat.
În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii aplicate de agentul constatator, Tribunalul apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului, raportat la modalitatea concretă de săvârșire a faptei de către apelantă, pericolul social al faptei.
Astfel, Tribunalul reține că pericolul social al contravenției reținute în sarcina petentei-apelante este unul ridicat, nerespectarea limitelor de greutate prevăzute de lege fiind de natură a afecta calitatea drumului și de a pune autoritățile în dificultate cu privire la cheltuielile necesare reparațiilor. Se are în vedere și faptul că limita legală admisă de greutate de 40,00 tone a fost depășită cu aproximativ 9,75 tone de autovehiculul petentei .
Dar, Tribunalul reține că dacă la data de 27.03.2014, fapta contravenientei era prevăzută de art.61 lit.p din OG nr.43/1997 și sancționată cu amendă contravențională între xxxxx lei și 35.000 lei în prezent fapta petentei apelante este prevăzută de art. 61 alin.1 lit.b din OG nr.43/1997 care prevede că încălcarea prevederilor art. 41 alin. (1) și (2) se sancționează, cu avertisment sau, după caz, cu amendă. Sancțiunile contravenționale pentru depășirea maselor și/sau dimensiunilor maxime admise se clasifică gradual, în funcție de gravitatea contravenției, în contravenții minore, grave și foarte grave.
Sancțiunile respective se aplică după cum urmează:
(i) pentru depășirea masei totale maxime admise sau depășirea masei totale autorizate prin AST:
Contravenții minore:
- până la 5%, inclusiv - de la 1.500 lei la 1.800 lei, dacă depășirea se constată din documentele de transport.
La constatarea masei totale prin cântărire nu se aplică tarife suplimentare, nu se eliberează AST și nu se aplică sancțiuni contravenționale dacă masa totală maximă admisă sau masa totală autorizată prin AST este depășită cu cel mult 5%.
Contravenții grave:
- cu mai mult de 5%, dar nu mai mult de 10% - de la 1.800 lei la 2.000 lei;
- cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20% - de la 2.000 lei la 2.400 lei.
Contravenții foarte grave:
- cu mai mult de 20%, dar nu mai mult de 25% - de la 2.400 lei la 2.600 lei;
- cu mai mult de 25% - de la 8.000 lei la 10.000 lei;
Ori reținând că ansamblul de vehicule al petentei avea o greutate totală de 49,75 tone în loc de 40 tone , contravenția petentei apelante este una gravă, greutatea maximă legală admisă fiind depășită cu mai mult de 10%, dar nu mai mult de 20%.
Reținând principiul legii contravenționale mai favorabile, Tribunalul apreciază că o amendă în cuantum de 2000 lei potrivit legii în forma aplicabilă la data prezentei decizii (16.12.2015) este proporțională cu fapta petentei și suficientă pentru a o determina pe aceasta ca pe viitor să respecte regulile privind transportul rutier public de mărfuri.
Pentru considerentele arătate, in temeiul art. 480 C__, instanța va admite apelul, va schimba in tot sentința apelata in sensul admiterii în parte a plângerii contravenționale a petentului și a înlocuirii sancțiunii contravenționale a amenzii de xxxxx lei aplicată prin procesul-verbal de contravențional contestat cu sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 2000 lei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite apelul în materie contravențională declarat de petenta _________________ cu sediul în mun. Suceava, ___________________. 56, jud. Suceava împotriva sentinței civile nr. 5047 din data de 31 octombrie 2014 pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr.XXXXXXXXXXXXX, intimată fiind Direcția Județeană de Drumuri și Poduri din cadrul Consiliului Județean Suceava, cu sediul în mun. Suceava, ____________________ nr. 36, jud. Suceava.
Schimbă în tot sentin
Publicitate
Alte spețe similare
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025