R O M Â N I A

TRIBUNALUL BISTRIȚA-NĂSĂUD

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 318/2013

Ședința publică din data de 09 Mai 2013

Tribunalul format din:

PREȘEDINTE : D____ E_______ L____

JUDECĂTOR: A___ P______ M_____

JUDECĂTOR: V_____ C_____

GREFIER: M______ D_____ P______

S-a luat în examinare recursul declarat de recurentul H_____ C______ V_____ împotriva Sentinței civile nr.2290/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poluție Bistrița-Năsăud, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă recurentul H_____ C______ V_____, lipsă fiind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care:

Se constată depus la dosar, prin Serviciul de registratură, la data de 30.04.2013, primit la dosar la 8.05.2013, întâmpinare formulată de către intimatul IPJ Bistrița-Năsăud, prin care se solicită respingerea recursului declarat de recurent, act care se comunică recurentului.

În procedura verificării competenței instituită de dispozițiile Legii nr.202/2010, în conformitate cu art.159¹ alin. 4 din Codul de procedură civilă, tribunalul apreciază că este competent din punct de vedere general, material și teritorial a judeca prezenta cauză, raportat la disp. art. 2 pct. 3 C.pr.civ. coroborat cu art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001.

Instanța constată recursul la prim termen de judecată, fiind declarat în termen, motivat și comunicat.

Recurentul, identificat cu C.I. ________ nr. xxxxxx, arată că susține recursul astfel cum l-a formulat, nu solicită a se acorda un nou termen de judecată în vederea studierii întâmpinării și a formulării de eventual răspuns. Nu mai are cereri de formulat.

Tribunalul, văzând că nu sunt alte cereri de formulat și probe de administrat, constată recursul în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea acestuia.

Recurentul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în sensul modificării sentinței recurate și a admiterii plângerii formulate, pentru motivele arătate în scris.

T R I B U N A L U L

Deliberând constată;

Prin sentința civilă nr. 2290/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul H_____ C______ V_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx din 29.07.2012, emis de către Poliția orașului Năsăud din cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului Bistrița Năsăud.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut că actul este legal întocmit, fiind respectate cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de dispozițiile OG nr. 2/2001 cu modificările și completările ulterioare.

Hotărând asupra temeiniciei procesului verbal de contravenție contestat instanța a reținut că, fapta contravențională a fost constatată în mod direct de agentul constatator și stabilită cu mijloc tehnic certificat, respectiv aparatul Etilotest __________ 0138, la poziția 607 rezultatul fiind de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat (f.16-18).

Petentul nu a contestat cea de a doua contravenție reținută în sarcina sa prin procesul verbal contestat.

În consecință, instanța a apreciat că petentul se face vinovat de comiterea contravențiilor reținute în sarcina sa, procesul verbal de contravenție contestat fiind temeinic.

De asemenea, sancțiunea a fost aplicată ținându-se cont de disp. art. 21 alin.3 din OG 2/2001, respectiv de împrejurările în care a fost săvârșire fapta de modul și mijloacele de săvârșire, de scopul urmărit și de urmarea produsă și nu în ultimul rând aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al contravenției.

Potrivit disp.art.102 alin3 litera „a” din OUG 195/2002 sancțiunea aplicată reprezintă minimul prevăzut de lege, la stabilirea valorii amenzii făcându-se în mod corect aplicarea disp. art. 98 alin.4 lit. ,,d” din același act normativ, cu mențiunea că valoarea unui punct de amendă la data săvârșirii contravenției a fost de 10 % din salariul minim pe economie, care potrivit HG 1225/2011 este de 700 lei/ lună, rezultând faptul că, contravaloarea a 9 puncte amendă este de 630 lei (70 lei / punct amendă). Pentru a doua contravenție a fost aplicată sancțiunea „avertisment”.

Pentru aceste considerente, în baza textelor legale susmenționate și cu aplicarea și a art. 31- 35 din OG 2/2001 a fost respinsă ca neîntemeiată plângerea.

Împotriva acestei hotărâri a formulat recurs, în termen legal, recurentul H_____ C______ V_____, solicitând admiterea recursului, în sensul admiterii plângerii împotriva procesului verbal de constatare a contravenției atacat.

În motivare s-a arătat că potrivit art.1 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor," legea contravențională apară valorile sociale care nu sunt ocrotite prin legea penala, astfel constituie contravenție fapta săvârșita cu vinovăție etc."

Având in vedere prevederile art. 1 din ordonanța 2/2001 constituie contravenție doar faptele săvârșite cu vinovăție, ci nu a acelor fapte involuntare, care nu este rezultatul unui act voluntar, făcuta fără participarea conștiinței sau a voinței.

Astfel, conform art.11 alin. 1 din O.G 2/2001 acest caracter contravențional este înlăturat în cazul legitimii apărări, mai mult această dispoziție prevede în mod clar că acest caracter este înlăturat și beției involuntare, precum și a erorii de fapt raportat la procesul verbal atacat în cauză, deoarece art.101 alin.1 punctul 18 este inexistent în baza ordonanței 195/2002 republicată.

Având în vedere motivele de fapt și legitima apărare a recurentului, agentul constatator a întocmit procesul verbal ________ nr.xxxxxxx eronat la starea de drept, iar în ceea ce privește înștiințarea de plată, acesta nu a fost întocmit în mod clar conform procedurilor legale în vigoare, mulțumindu-se doar a indica câteva repere din procesul verbal atacat.

Mai mult, potrivit art. 16 alin.1 din O.G 2/2001 prevede ca procesul verbal de constatare trebuie să cuprindă în mod obligatoriu unele elemente ceea ce procesul verbal nu conține: ocupația și locul de muncă a recurentului, arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite, indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția raportat la art. 101 alin. 1 punctul 18 a ordonanței 195/2002, de către agentul constatator.

De asemenea agentul constatator a fost obligat în baza art. 16 alin. 7 din O.G 2/2001 de a aduce la cunoștința recurentului dreptul de a face propriile obiecțiuni sub sancțiunea nulității procesului verbal, acesta îngrădind drepturile recurentului, iar in mod ilegal a consemnat o obiecțiune prin care recurentului i s-a provocat o pagubă iminentă decât cea existentă privind dreptul la apărare și realizarea acestui drept.

In ceea ce privește art.102 alin,3 punctul a din OUG 195/202 constituie contravenție de către conducătorul de autovehicule sau tramvaie, conducerea sub influența băuturilor alcoolice, însă fapta acestui caracter contravențional este înlăturat în temeiul art. 11 alin. 1 din O.G 2/2001, deoarece susține și declară că la data indicată pe procesul verbal de către agentul constatator nu a consumat băuturi alcoolice sau orice alte substanțe și procesul verbal atacat în cauză nu produce rezultatul unei fapte voluntare conștiinței și a voinței pretinse de către agentul constatator.

De asemenea acuzațiile care i se aduc recurentului nu sunt justificate la starea de fapt iar la starea de drept cele arătate si întemeiate prin prezenta conduc mai mult evident la anularea procesului verbal precum și la casarea hotărârii din data de 10 octombrie 2012, pronunțata prin sentința civila nr.2290/2012 .

Intimatul I____________ de Poliție al Județului Bistrița-Năsăud a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În motivare s-a arătat că agentul constatator aflat în timpul serviciului de control și supraveghere a traficului rutier în localitatea Năsăud, la data de 29.07.2012. ora 02.12. a oprit pentru control autoturismul marca Seat Toledo, nr. de înmatriculare M-5689-ON (Spania), condus de recurentul-petent. Conducătorul auto emana miros de alcool și a acceptat efectuarea testării cu aparatul alcooltest. Rezultatul testării a fost de 0,16 mg/l alcool pur în aerul expirat, motiv pentru care agentul constatator a încheiat procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx și a aplicat sancțiunea amenzii contravenționale în valoare de 630 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 90 de zile. Totodată, conducătorul auto nu avea asupra sa permisul de conducere, așa cum îl obligau prevederile legale, pentru această faptă fiind sancționat cu avertisment.

Contravenientul prezent la întocmirea procesului-verbal a recunoscut faptele și a semnat procesul-verbal de constatare, fără obiecțiuni. Cu aceeași ocazie, recurentul-petent a scris o declarație în care a arătat că cele reținute de agentul constatator în procesul verbal corespund adevărului.

Așa cum a reținut și instanța de fond, procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției este legal și temeinic. Contravențiile reținute în procesul verbal de către agentul constatator au fost constatate direct de către acesta în timpul exercitării atribuțiunilor funcționale. Fapta de conducere a unui autovehicul în timp ce se afla sub influența alcoolului a fost stabilită cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat, respectiv cu aparatul etilotest. Întrucât recurentul-petent nu a putut face dovada unei alte stări de fapt decât cea stabilită de agentul constatator, instanța de fond a constatat că procesul verbal atacat este legal și temeinic, astfel că a respins plângerea contravențională ca neîntemeiată.

In cererea de recurs, recurentul-petent, susține că nu ar fi săvârșit contravențiile reținute de agentul constatator, că ar fi acționat fără vinovăție, că procesul verbal ar conține o eroare de fapt, că înștiințarea de plată nu ar fi fost întocmită corespunzător, că procesul verbal nu ar conține unele din elementele obligatorii prevăzute de lege, că nu i s-ar fi permis să facă obiecțiuni astfel că i s-a provocat o „pagubă iminentă" și că acuzațiile ce i se aduc prin procesul verbal nu sunt justificate la starea de fapt.

Cu toate acestea, recurentul-petent nu propune nicio probă prin care, eventual, să dovedească o altă stare de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat. Mai mult. declarația olografă dată chiar de recurentul-petent la data constatării faptei, confirmă starea de fapt reținută de agentul constatator.

Completarea lacunară sau chiar neîntocmirea înștiințării de plată, nu are nicio relevanță în ce privește legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare sancționare a contravenției.

Așa cum a constatat și instanța de fond, procesul verbal conține toate cerințele de formă prevăzute sub sancțiunea nulității de O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției. Elementele pe care recurentul-petent le-a scos în evidență, arătând că lipsesc din procesul-verbal nu sunt de natură să atragă nulitatea actului. Pentru aceasta recurentul-petent ar trebui să dovedească faptul că i s-a produs o vătămare care nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea actului, ceea ce nu s-a întâmplat.

Referitor la faptul că nu i s-ar fi permis să facă obiecțiuni, susținere nedovedită de altfel, se arată că recurentul-petent a semnat procesul verbal în mod distinct la rubrica „Alte mențiuni" unde s-a arătat doar că nu are permisul de conducere asupra sa întrucât 1-a pierdut. Semnând procesul verbal, recurentul petent ar fi putut să scrie alte mențiuni respectiv obiecțiunile sale dacă ar fi avut însă nu a făcut-o. Mai mult, scriind declarația, recurentul-petent ar fi putut să scrie și obiecțiunile sale însă, din nou. nu a făcut-o. Din toate cele indicate rezultă faptul că, la data constatării faptei, recurentul-petent nu a avut de făcut obiecțiuni. Se mai arată că, și în situația nedovedită în care astfel de obiecțiuni ar fi existat și că agentul constatator ar fi încălcat prevederile art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001, Înalta Curte de Casație și Justiție s-a pronunțat prin Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial, Partea I. nr. 833/05.12.2007, decizia fiind obligatorie conform art. 329 C.proc.civ.

Prin Decizia mai sus arătată. I.C.C.J. a statuat că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor poate atrage cel mult o nulitate relativă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, care se constată în condițiile legii. Ca urmare, s-a decis că. pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravențiilor, este necesar ca reclamantul contravenient să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

In cauza de față recurentul petent nu a făcut dovada că prin neconsemnarea eventualelor obiecțiuni. În ipoteza nedovedită că au existat obiecțiuni, i-a fost produsă o vătămare care nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea procesului-verbal. Această vătămare nu există pentru că recurentul-petent a putut formula pe larg obiecțiunile sale în plângerea contravențională, ceea ce a și făcut.

Prin urmare se mențin apărările formulate în fața instanței de fond și solicită instanței de recurs să constate că sentința civilă atacată este legală și temeinică, se întemeiază pe probele existente la dosar și pe prevederile legale incidente, fără a exista vreun motiv de casare sau modificare a acesteia și, prin urmare, să respingă recursul ca neîntemeiat.

Tribunalul, examinând în baza prev. art. 304 și 3041 Cod procedură civilă hotărârea atacată, constată că aceasta este temeinică și legală, nefiind dat nici un motiv de casare sau modificare a hotărârii.

Astfel, în mod judicios instanța de fond, pe baza probatoriul administrat - proces verbal de contravenție semnat de contravenient, listingul rezultatului testării pentru stabilirea alcoolemiei în aerul expirat, precum și declarația pe proprie răspundere a recurentului, a statuat că procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat de la data de 29.07.2012, este legal și temeinic, în condițiile în care din datele furnizate de înscrisurile mai sus menționate, rezultă conducerea autovehiculului sub influența băuturilor alcoolice, iar petentul recurent nu a făcut dovada unei alte situații de fapt, cu atât mai mult a unui caz imprevizibil ce ar fi determinat încălcarea dispozițiilor legale sau că ar fi acționat fără vinovăție. Prezumția de nevinovăție are caracter relativ, iar organul constatator nu poate și nu trebuie să suporte în întregime sarcina probei cu atât mai mult cu cât, aspectul esențial în incidența art. 6 din CEDO, este acela că instanțele de judecată au obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii ce se derulează în fața acesteia, iar instituirea unor prezumții care operează împotriva persoanei sancționate și care au rolul de a inversa sarcina probei nu sunt incompatibile de plano cu respectarea acestei prezumții.

De aceea, în analizarea procedurii de judecată a plângerilor contravenționale nu trebuie pornit de la ideea ca procesul verbal de contravenție nu are nici o valoare probantă și că revine organului constatator sarcina de a dovedi realitatea celor reținute de agentul constatator, cu atât mai mult cu cât analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, iar aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar avea ca efect nepedepsirea multor contravenții și impunerea în sarcina autorităților care aplică astfel de sancțiuni a unei poveri excesive și nejustificate.

În speță, este vorba despre o contravenție dovedită cu rezultatul evidențiat de un mijloc tehnic certificat, respectiv cu aparatul etilotest și care nu a fost combătută prin probe, ci prin simple afirmații.

Tribunalul subliniază că în față primei instanțe petentul nu a invocat neregularități de ordin formal ale actului sancționator și nici că ar fi fost privat de dreptul de a face obiecțiuni, însă chiar dacă s-ar fi probat aceste ultime susțineri, prin prisma celor statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție în Decizia nr. XXII din 19 martie 2007, este neîndoielnic că nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor poate atrage cel mult o nulitate relativă a procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, fiind necesar ca petentul să dovedească nu numai că agentul și-a încălcat obligația de a aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni ori a refuzat să consemneze aceste obiecțiuni, dar și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal de constatare a contravenției.

Cum prima instanță în mod corect a procedat la respingerea plângerii contravenționale, analizând, raportat la criteriile oferite de art. 21 al. 3 din OG 2/2001, și individualizarea sancțiunii aplicată de agentul constatator, în temeiul art. 312 al. 1 Cod procedură civilă, se va respinge, ca nefondat, recursul declarat împotriva sentinței civile nr.2290/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul H_____ C______ V_____ împotriva sentinței civile nr.2290/10.10.2012, pronunțată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică, azi 9.05.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,

D____ E_______ L____ A___ P______ M_____ V_____ C_____ M______ D_____ P______

Red/dact

DEL/HAV

4 ex/4.09.2013

Jud. fond. C.M.