ROMÂNIA

TRIBUNALUL B_____

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA CIVILĂ NR. 1318/A DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 16 octombrie 2015

Completul constituit din:

PREȘEDINTE – O_____ M______

JUDECĂTOR – M____ S_____ Ș_______

GREFIER – C___ A_____

Pe rol este soluționarea apelului formulat de apelantul intimat C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN împotriva Sentinței civile nr. 4274/22.04.2015 pronunțată de Judecătoria B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent A_____ P______ având ca obiect „anulare proces-verbal de contravenție”.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa reprezentantului apelantului intimat C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ - CESTRIN și lipsa intimatului petent A_____ P______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța constată că cererea de apel este formulată în termen și că este scutită de plata taxei judiciare de timbru.

Instanța constată că, deși a solicitat prin cererea de apel admiterea probei cu înscrisuri, apelantul intimat nu a depus niciun înscris nou în apel, iar intimatul petent nu a depus întâmpinare astfel încât este decăzut din dreptul de a mai depune probe și de a mai invoca alte excepții în afara celor de ordine publică, conform prevederilor art. 482, art. 208 alin. 2 și art. 471 alin. 5 Cod procedură civilă.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 392 Cod procedură civilă, instanța deschide dezbaterile asupra apelului.

În temeiul art. 482 Cod procedură civilă, coroborat cu art. 394 alin. 1 Cod procedură civilă, instanța, apreciind că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, declară închise dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele:

Prin Sentința civilă nr. 4274/22.04.2015, Judecătoria B_____ a admis plângerea contravenționala formulata de petentul A_____ P______, in contradictoriu cu intimatul, C.N.A.D.N.R., și a anulat procesul verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.06.2014, fiind exonera petentul de sancțiunile aplicate.

Pentru a se pronunța în acest sens, instanța de fond a reținut că, prin procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx/02.06.2014 (f. 6), contestatorul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 250 RON, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 8 din O. G. nr. 15/2002, reținându-se în sarcina sa că, la data de la data de 16.01.2014, ora 03.53, vehiculul cu nr. XXXXXXXXX aparținând petentului, a circulat fara a deține rovinieta valabila, in loc. Timisul de Sus.

In drept, instanța de fond a reținut ca dispozițiile art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 prevăd următoarele: “Fapta de a circula fără a deține rovinieta valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”.

Făcând aplicarea dispozițiilor legale in materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor), instanța de fond a constatat ca plângerea contravenționala formulata de petent a fost depusa in termenul prevăzut de lege, respectiv in termen de 15 zile de la data luării la cunoștința de întocmirea procesului verbal de constatare a contravenției (art. 31 O.G. nr. 2/2001).

Examinând procesul verbal de contravenție, instanța de fond a reținut că acesta nu a fost legal întocmit.

In acest sens, instanța de fond a reținut ca potrivit art. 27 din O.G. nr. 2/2001, „comunicarea procesului-verbal și a înștiințării de plată de face prin poștă, cu aviz de primire, sau prin afișare la domiciliul sau la sediul contravenientului. Operațiunea de afișare se consemnează într-un proces-verbal semnat de cel puțin un martor”.

Modalitatea de comunicare a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției prin afișare la domiciliul sau sediul contravenientului este subsidiară celei de comunicare prin poștă, cu aviz de primire.

Este adevărat că din interpretarea gramaticală a normei, utilizarea conjuncției "sau" ar putea conduce la concluzia că legiuitorul nu a instituit o ordine de preferință, astfel încât s-ar putea recurge la oricare dintre cele două modalități, iar procedura de comunicare să fie considerată valabilă.

Interpretarea gramaticală nu este însă suficientă, pentru că nu asigură respectarea dreptului la apărare și a garanțiilor instituite de art. 6 paragraful 1 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale, cu privire la acuzațiile în materie penală.

În dreptul românesc, deși contravenția a fost scoasă de sub incidența legii penale, întreaga procedură de sancționare și, ulterior, de contestare a procesului-verbal de contravenție trebuie să respecte garanțiile art. 6 paragraful 1 sus-menționat.

În Cauza A_____ împotriva României, Hotărârea Curții Europene a Drepturilor Omului din 4 octombrie 2007, s-a remarcat faptul că dreptul românesc nu califică drept "faptă penală" contravenția pentru care reclamantul a fost sancționat cu amendă, legiuitorul român alegând să scoată în afara legii penale unele fapte care, deși aduc atingere ordinii publice, au fost săvârșite în împrejurări care conduc la concluzia că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni.

Curtea a considerat că, în ciuda naturii pecuniare a sancțiunii aplicate efectiv reclamantului și a naturii civile a legii care sancționează contravenția, procedura în cauză poate fi asimilată unei proceduri penale, deoarece dispoziția a cărei încălcare a fost imputată reclamantului avea un caracter general și nu se adresa unui anumit grup de persoane, ci tuturor cetățenilor.

Din acest motiv, interpretarea și aplicarea dispozițiilor analizate urmează să se realizeze printr-o altă metodă, cea mai adecvată fiind interpretarea logică și sistematică, întrucât permite a se evidenția natura și importanța drepturilor ocrotite.

Numai în ipoteza în care se consideră că îndeplinirea procedurii de comunicare prin afișarea actului se află într-un raport de subsidiaritate față de comunicarea prin poștă, cu aviz de primire, se poate afirma că sunt respectate garanțiile procedurale.

Contravenientului trebuie să i se dea posibilitatea să cunoască efectiv actul încheiat, precum și data comunicării acestuia, pentru a-și formula apărările (plângerea contravențională, excepția prescripției aplicării sancțiunii contravenționale).

Decizia nr. 1.254 din 22 septembrie 2011 a Curții Constituționale confirmă ipoteza susținută, statuând că rațiunea comunicării prin poștă, cu aviz de primire, "constă în aducerea la cunoștința persoanei care a săvârșit o contravenție a documentelor menționate [...]. Rezultă că această modalitate de comunicare a procesului-verbal este de natură a asigura încunoștințarea efectivă a contravenientului în privința faptei săvârșite și a sancțiunilor contravenționale aplicate".

Astfel, procedura afișării procesului-verbal de contravenție la domiciliul/sediul contravenientului va fi utilizată numai în situația în care nu s-a reușit, din diverse motive, comunicarea prin poștă, cu aviz de primire (potrivit Deciziei nr. 10/2013 pronuntata de I.C.C.J. privind judecarea recursului in interesul legii).

F___ de dispozitiile art. 31 raportat la art. 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit carora impotriva procesului verbal de constatare a contraventiei si de aplicare a sanctiunii se poate face plangere, rezulta ca pe acesta calea procesuala se poate invoca orice viciu al procesului verbal (chiar daca aceste viciu este ulterior), care atrage ineficacitatea acestuia.

Din probele administrate in cauza, raportat la Decizia nr. 10/2013 pronuntata de I.C.C.J., rezulta ca actul administrativ contestat nu a fost comunicat petentului cu respectarea dispozitiilor art. 27 din O.G. nr. 2/2001 (aspect necontestat de catre intimat).

Necomunicarea legala a actului administrativ emis in cauza atrage deopotriva incidenta art. 14 din O.G. nr. 2/2001, potrivit caruia executarea sancțiunilor contravenționale se prescrie dacă procesul-verbal de constatare a contravenției nu a fost comunicat contravenientului în termen de o lună de la data aplicării sancțiunii. Prescripția executării sancțiunilor contravenționale poate fi constatată chiar și de instanța învestită cu soluționarea plângerii contravenționale.

Astfel, instanța de fond a reținut ca procesul verbal nu a fost comunicat cu respectarea dispozitiilor prevazute de lege in termen de o luna de la data aplicarii sanctiunii, operand prescriptia executarii sanctiunilor contraventionale.

Termenul in discutie este unul care, in caz de depasire, atrage caducitatea actului contestat. procesul verbal de constatare a contraventiei fiind un act administrativ emis sub conditie necomunicarii lui contestatorului in termenul de o luna.

Deopotriva, potrivit art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, începând cu data de 1 august 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Conform art. 9 alin. 3 teza finală din același act normativ, în cazul menționat anterior, respectiv atunci când constatarea contravențiilor se face cu ajutorul mijloacelor tehnice, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1).

Din interpretarea logico-sistematică a dispozițiilor art. 9 alin. 3 teza finală din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012, rezultă că legiuitorul a înțeles să reglementeze o prescripție specială a răspunderii/executarii contravenționale pentru săvârșirea faptei prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, distinctă de cea reglementată de dispozițiile art. 13 din O.G. nr. 2/2001, stabilind în mod expres un termen limită de 30 zile în care agentul constatator trebuie să întocmească și să comunice contravenientului procesul-verbal de contravenție.

Având în vedere că dispozițiile menționate anterior au caracter special în raport de dreptul comun în materie, respectiv art. 13 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, față de principiul specialia generalibus derogant, instanța constată că acestea sunt aplicabile și în prezenta cauză.

Prin urmare, în cazul în care constatarea contravenției prev. de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 s-a efectuat cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, cum este cazul în speță, neîntocmirea și necomunicarea procesului-verbal de contravenție în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției conduce la prescripția răspunderii/executarii contravenționale.

Data constatării contravenției, respectiv data la care începe să curgă termenul de prescripție de 30 de zile, este data înregistrării faptei cu ajutorul mijloacelor tehnice omologate, iar nu data interogarii sau data întocmirii procesului-verbal de contravenție (o interpretare contrara ducand la anihilarea voinței legiuitorului raportat la continutul contraventiei continue, care se consuma la data la care este realizată latura obiectivă a faptei, si se epuizeaza când dinamica contravențională s-a sfârșit, respectiv la momentul expirarii termenului de 30 de zile de la data realizarii laturii obiective, respectiv data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002). De altfel, această soluție este firească câtă vreme nu este vorba de o constatare personală a unui agent constatator ci de o constatare efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control a rovinietei SIEGMCR.

Termenul de 30 de zile in discutie este unul care, in caz de depasire, atrage caducitatea actului contestat, procesul verbal de constatare a contraventiei fiind un act administrativ emis sub conditia neintocmirii si necomunicarii lui contestatorului in termenul de 30 de zile pfrevazut de legiuitor.

În cauză, în cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a reținut că în data de 16.01.2014, vehiculul categoria A, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentului, a fost depistat circulând fără a deține rovinietă valabilă, faptă sancționată conform art. 8 alin. 2 și alin. 3 O.G. nr. 15/2002. Prin urmare, data constatării contravenției este 16.01.2014 .

Procesul verbal contestat a fost încheiat de C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România, prin subunitatea CESTRIN, in data de 02.06.2014, respectiv după aproximativ 5 luni de la data săvârșirii contravenției.

În consecință, instanța de fond a constatat că, la momentul întocmirii proceselor verbale de contravenție era prescris dreptul intimatului de a aplica sancțiunea amenzii contravenționale.

Pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 si avand in vedere prevederile art. 14 din O.G. nr. 2/2001, instanța a admis plângerea, a constataz ineficacitatea procesului verbal de contravenție încheiate în speță și a exonerat contestatorul de sanctiunile aplicate prin procesul verbal menționat.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a declarat apel CNADR SA – CESTRIN, solicitând anularea acesteia și rejudecarea fondului de către instanța de apel, apreciind că prima instanță a soluționat cauza fără a intra în judecata fondului.

În motivarea cererii de apel, apelanta a arătat că prima instanță a apreciat greșit că a operat în cauză prescripția răspunderii contravenționale, în conformitate cu disp. art. 9 alin. 3 din O.G nr. 15/2002, în condițiile în care procesul verbal de contravenție a fost încheiat în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei contravenționale, conform art.13 alin. 1 din OG nr. 2/2001. În final, aceasta a subliniat că art.9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 nu instituie un termen special de prescripție mai scurt decât termenul general de 6 luni, prevăzut de art. 13 din OG nr. 2/2001.

Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru, cf. art. 30 din OUG 80/2013.

Intimatul nu a formulat întâmpinare.

În apel nu au fost administrate probe noi.

Examinând apelul declarat în cauză, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, tribunalul constată că acesta este nefondat.

Astfel, apelanta a criticat soluția primei instanțe în ceea ce privește reținerea prescripției răspunderii contravenționale.

Procesul de contravenție _______ 14 nr. xxxxxxx/02.06.2014 (fila 4 fond) a fost întocmit după ce s-a constatat, cu ajutorul mijloacelor tehnice ale sistemului informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei că la data de 16.01.2014 petentul a circulat fără a deține rovinietă valabilă pentru autovehiculul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

Conform art. 9 alin. 2 din OG nr. 15/2002, începând cu data de 1 octombrie 2010, constatarea contravențiilor se poate face și cu ajutorul unor mijloace tehnice omologate amplasate pe rețeaua de drumuri naționale din România, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției.

Constatarea primei instanțe în sensul că data interogării bazei de date în care sunt conținute toate rovinietele valide la data înregistrării autovehiculului de sistemul informatic de emitere, gestiune, monitorizare și control al rovinietei SIEGMCR nu poate constitui data constatării contravenției întrucât termenul de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale nu ar mai avea vreo finalitate este întemeiată.

În acest sens, s-ar permite agenților constatatori să fixeze ei înșiși data constatării unei contravenții, în raport de data la care înțeleg să verifice baza de date privind rovinietele, ceea ce ar contraveni chiar scopului modificărilor aduse OG nr. 15/2002 prin L. nr. 144/2012.

În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că data constatării contravenției coincide cu data comiterii acesteia având în vedere că potrivit textelor legale, constatarea contravențiilor se realizează cu ajutorul mijloacelor tehnice SIEGMCR.

Data constatării contravenției a fost marcată de data înregistrării faptei în sistemul informatic utilizat de intimată, respectiv data de 16.01.2014, dată la care se afla în vigoare L. nr. 144/2012 privind modificarea OG nr. 15/2002 publicată în M. Of. nr. 509/24.07.2012.

La data de 27 iulie 2012 a intrat în vigoare Legea nr. 144 prin care au fost modificate prevederile art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002, în sensul că, procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. (1). Data constatării contravenției este marcată astfel de data depistării autovehiculului cu ajutorul sistemului informatic, circulând fără rovinietă valabilă.

Apelanta a arătat în apel că nu a intervenit prescripția răspunderii contravenționale, făcând referire la termenul de prescripție de 6 luni, stabilit prin art. 13 alin. 1 din OG nr. 2/2001, termen care în opinia sa nu ar fi fost înlocuit cu cel de 30 de zile, instituit de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 modificată prin L. nr. 144/2012.

Pentru contravenția continuă prevăzută de art. 8 alin. 1 din OG nr. 15/2002, constatată conform art. 9 alin. 2, aplicarea sancțiunii prin întocmirea procesului verbal de contravenție este condiționată de respectarea unui termen special de 30 de zile de la data constatării contravenției, conform Legii nr. 144/2012 de modificare.

Ca și natură juridică, acest termen este unul de prescripție întrucât dispozițiile legale au un caracter imperativ, impunând agentului constatator o conduită obligatorie.

Nu poate fi așadar reținută ca întemeiată susținerea apelantei în sensul că acest termen are doar un rol prohibitiv, încălcarea sa nefiind așadar sancționată.

OG nr. 15/2002 are caracterul unei norme speciale în raport de OG nr. 2/2001 care constituie o veritabilă lege cadru în materie contravențională iar termenul de 30 de zile, de prescripție atât a aplicării sancțiunii contravenționale cât și a răspunderii contravenționale este incident în speță, în virtutea principiului conform căruia legea specială derogă de la legea generală.

De altfel, în fundamentarea legii nr. 144/2012 s-a arătat că prin instituirea acestui termen s-a urmărit evitarea situațiilor aplicării mai multor sancțiuni pentru aceeași faptă, instituindu-se interdicția ca în intervalul de timp de la constatarea și până la comunicarea procesului-verbal să fie încheiate alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru neachitarea rovinietei.

Aplicarea sancțiunii se realizează la momentul încheierii procesului de contravenție, sens în care art. 21 alin. 1 din OG nr. 2/2001 prevede în mod expres că în cazul în care prin actul normativ de stabilire și sancționare a contravențiilor nu se prevede altfel, agentul constatator, prin procesul-verbal de constatare, aplică și sancțiunea.

În consecință, de vreme ce art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 modificată impune întocmirea procesului verbal de contravenție în 30 de zile de la constatarea faptei contravenționale, este evident că în același termen organul constatator are și obligația aplicării sancțiunii contravenționale.

De altfel, prin art. 13 alin. 4 din OG nr. 2/2001 s-a și prevăzut că prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

În consecință, reținând intenția legiuitorului și scopul reglementării legii noi, tribunalul constată că în mod întemeiat prima instanță a apreciat că termenul de 30 de zile prevăzut de art. 9 alin. 3 din OG nr. 15/2002 modificată este un termen special de prescripție aplicabil în materie contravențională.

Prin încheierea procesului de contravenție la data de 02.06.2014, în condițiile în care constatarea acesteia a fost realizată la data de 16.01.2014, apelanta nu a respectat termenul de aplicare a sancțiunii contravenționale, de 30 de zile.

Astfel, răspunderea contravențională a petentului a fost înlăturată de împlinirea termenului de prescripție a aplicării sancțiunii contravenționale, neexistând temei pentru întocmirea actului de constatare și sancționare a contravenției.

În consecință, apreciind neîntemeiat apelul declarat în speță, tribunalul va dispune, în temeiul dispozițiilor art. 480 alin. 1 Cod Procedură Civilă, respingerea acestuia și păstrarea sentinței apelate ca legale și temeinice.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta CNADNR SA prin CESTRIN, cu sediul în București, Sect. 6, Bvd. I____ M____, nr. 401A, în contradictoriu cu intimatul-petent A_____ P______, cu domiciliul în B_____, ______________________. 36, ______________, __________________________ Civile nr. 4274/22.04.2015 a Judecătoriei B_____, pe care o păstrează.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 16.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

O_____ M______ M____ S_____ Ș_______

GREFIER,

C___ A_____

Tehnored. M.O./30.10.2015

Dact. C.A./30.10.2015

4 ex.

Judecător fond: N___ A____