Acesta este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL A___

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

DECIZIE Nr. 67/A/2016

Ședința publică de la 28 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE C_______ M_____ C_____

Judecător C_____ L___

Grefier D____ M_____

Pe rol judecarea apelului declarat de apelant S.C. T____ N__ G___ SRL împotriva sentinței civile nr. 1645/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ și intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în cauză la prima și la a doua strigare se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează următoarele:

La data de 27.01.2016 apelanta a depus la dosar un înscris prin care a solicitat judecata în lipsă.

Instanța în baza art. 131 Noul Cod procedură civilă, raportat la art. 95 din NCPC și art. 8 din Legea nr. 554/2004, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta pricină.

Instanța, în baza disp. art. 238 NCPC, estimează durata necesară pentru cercetarea procesului ca fiind astăzi.

În baza disp. art. 244 din NCPC civilă declară încheiată cercetarea judecătorească și reține apelul spre soluționare.

INSTANȚA

Asupra apelului de față ;

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ I____ la data de 20.02.2015 sub dosar nr. XXXXXXXXXXXX, petenta S.C. T____ N__ G___ SRL, a solicitat ca în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, prin hotărâre judecătorească, să se dispună:

 în principal, anularea procesului verbal de constatare a contravenției ca fiind nefondat și abuziv întocmit, prin urmare să se anuleze petentei la plata cuantumului amenzii dispuse de 4000 lei;

 în subsidiar, în cazul în care se va aprecia că sunt îndeplinite elementele constitutive ale contravenției aplicate, solicită să se dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertismentului.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că, în data de 29.01.2015, la ora 11.50, ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de angajatul societății petente, P_______ G_______, a fost oprit pe DN1 la km 372+400m, agentul constatator constatând faptul că nu a respectat obligația de a avea montate pe cabină plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise pentru autovehicul omologate R.A.R., pentru acestea a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx.

Fapta mai sus menționată a fost apreciată ca fiind contravenție, respectiv o încălcare a prevederilor art. 4 pct. 61 Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 și sancționată potrivit art.7 alin. 1 din același act normativ cu obligarea la plata amenzii în sumă de 4000 lei.

În primul rând, s-a arătat că, ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, avea aplicate plăcuțele din care rezultă toate informațiile necesare privind masele și dimensiunile acestora, așa cum sunt prevăzute în legislație (anexa 46 a normelor metodologice aprobate prin OMTI 980/2011), aplicate pe vehicul de către constructor sau de o autoritate competentă din alt stat și faptul că acestea respectă art. 341 alin (1) și (2) din normele metodologice aprobate prin OMTI 980/2011 („(1) în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează:

a)plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului;

b)plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.

(2) In cazul în care un vehicul este dotat cu plăcuță/plăcuțe din care rezultă toate informațiile necesare privind masele și dimensiunile acestuia, în conformitate cu anexa nr. 46, aplicată/aplicate de producător sau o autoritate competentă, se consideră că respectivul vehicul respectă obligația prevăzută la alin. (I). ").

A solicitat a se observa și adresa nr. 943/10.02.2015 primită de la RAR ca urmare solicitării efectuate ca urmare a existenței pe autovehicule a plăcuțelor cu mase și dimensiuni aplicate din fabrică de către constructor (VOLVO în cazul petentei), și adresa nr. 4976/31.05.2013 primită de S.C. Schmitz Cargobull România S.R.L. cu privire la modelul de plăcuță cu masele și dimensiunile semiremorcii aplicată tot de către constructor (Schmitz).

Un prim motiv de nulitate este reprezentat de nerespectarea art. 16 alin. 7 din OG 2/2001. prin care stabilește obligativitatea agentului constatator să pună în vedere contravenientului să formuleze obiecțiuni.

Din lecturarea art. 16 alin. 7 din O.G 2/2001 rezultă că: „În momentul încheierii procesului-verbal, agentul constatator este obligat sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de a acorda petentei dreptul de a formula apărări - un drept statuat atât de către constituție cât și de CEDO, reprezentantul contravenientului fiind șoferul mașinii, care putea formula obiecțiunile în numele societății.

A considerat că lipsa obiecțiunilor lipsește petenta de dreptul la apărare, respectiv dreptul de a face obiecțiuni drept garantat prin prevederile legale în vigoare precum și de a da procesului verbal prezumția de realitate prevăzute de art. 34 din O.G. 2/2001.

Dacă s-ar fi dorit respectarea dreptului la apărare atunci, se putea pune în vedere petentei să indice obiecțiuni cu privire la cele constatate prin corespondență. D___ în acest mod s-ar fi respectat dispozițiile imperative ale OG 2/2001.

A considerat că tocmai prin stabilirea sancțiunii amenzii i s-a produs o vătămare de ordin pecuniar, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. În doctrină, precum și in practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza „in concreto" gradul de pericol social de la caz ea caz. In speța de față. în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.

Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 teza a II-a se arată că în cazul în care contravenientul nu se află de față. refuză sau nu poate să semneze. împrejurările „trebuie confirmate de un martor".

În mod deliberat agentul constatator nu respectă această condiție de legalitate a procesului verbal de contravenție contestat.

Din lecturarea textului Ordonanței 2/2001 se observă cu certitudine faptul că art. 19 alin. 1 este o norma imperativă, având în vedere, atât că în această normă se regăsește sintagma, trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor..., cât și pentru finalitatea normei care impune o regulă strictă pentru a asigura respectarea drepturilor eventualilor contravenienți și pentru a limita eventualele abuzuri din partea agenților constatatori.

Agentul constatator indică doar că martorul - conducătorul auto ..Nu semnează" procesul verbal.

Așa cum a mai arătat, din dispozițiile art. 19 din OG 2/2001 are un caracter imperativ, stabilind o conduită obligatorie pentru agentul constatator și în consecință încălcarea acestuia se sancționează cu nulitate absolută.

Nerespectarea prevederilor articolului mai sus menționat atrage nulitatea procesului verbal de contravenție.

Pe de altă parte doar în acest mod se poale realiza dezideratul normei legale de a asigura respectarea drepturilor persoanei, statuate în CEDO, care a stabilit că sarcina probei este răsturnata, fiind incidentă agentului constatator, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.

Ca urmare, completarea necorectă a rubricii martorului, respectiv lipsa semnăturii martorului, nu este de natura a acoperi nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției.

Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului. începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21.02.1984, se reține în mod clar că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte catalogate în dreptul intern că fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, și anume de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită pentru a proteja indivizii de eventualele abuzuri ale autorităților (a se vedea paragraful 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României), astfel în acest caz sarcina probei este răsturnata intimata trebuind să facă dovada încălcării legislației.

Conform art. 6 paragrafele 1. 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ozturk c. Germania (21.02.1984). Engel c. Olanda (08.06.1976) și Lauko c. Slovacia (02.09.1998), direct și prioritar aplicabile față de dreptul intern de către judecătorul național în cazul unor neconcordanțe între dispozițiile acestora și cele din dreptul intern, reglementările legale calificate drept contravenții în dreptul intern, se încadrează în domeniul penal al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale câtă vreme săvârșirea faptelor incriminate de astfel de dispoziții atrage pentru autorul lor o pedeapsă care se urmărește a fi intimidantă și care de obicei constă în amendă, iar astfel de dispoziții se adresează tuturor persoanelor aliate în acea situație, iar nu unui grup restrâns de destinatari.

D____ consecință, prezumția de nevinovăție prevăzută de art.6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este aplicabilă și in cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenționale. In aceste condiții, persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și nevinovăția acesteia.

Bucurându-se de prezumția de legalitate, și transformându-se într-un act executoriu care poate conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unui agent economic, procesul-verbal are un caracter formal.

Orice încălcare a normelor de drept atrage răspunderea juridică numai dacă este comisă eu vinovăție. O.G. nr. 2/2001 nu definește această trăsătură întrucât ea nu poate avea alte forme și modalități decât cele determinate de legea penală (vinovăția există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă - art. 19 Cod penal).

Prin aplicarea normei sancționatoare, legiuitorul urmărește un dublu scop: de a educa și de a preveni săvârșirea altor fapte de acest gen.

Pentru realizarea acestor scopuri, persoanelor care au comis fapte contravenționale trebuie să li se aplice sancțiuni just individualizate, proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Aceasta impune ca agenții constatatori să se conducă după principiul individualizării sancțiunii, respectând dispozițiile eu privire la limitele sancțiunilor prevăzute de actul normativ pentru fiecare contravenție în parte și să țină seama de unele criterii care îi pot ajuta să le individualizeze.

Este de necontestat că o justă sancțiune presupune stabilirea situației de fapt reală și pe acest temei a gravității pericolului social al faptei săvârșite întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie proporțională cu această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective eu privire la pericolul social concret al contravenției și implicit asupra vinovăției ca element subiectiv. Acest criteriu vizează și condițiile de loc și timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit, urmarea produsă, mijloacele și metodele care uneori sunt de natură să agraveze sau să atenueze gravitatea concretă a contravenției.

Ori, în cazul de față., așa cum s-a arătat mai sus, s-a reținut in sarcina petentei că nu a respectat obligația de asigura echiparea autotractorului a plăcuțelor din care să rezulte masele și dimensiunile autorizate ale acestora omologate R.A.R.

A considerat că fapta nu există și de fapt nu a fost săvârșită, iar procesul verbal a fost întocmit în mod abuziv și netemeinic de către agentul constatator.

In drept: prevederile O.G. nr. 2/2001, art. 134` alin (1) și (2) din normele metodologice aprobate prin OMTI 980/201 I. Codului de procedură civilă și Hotărârea Guvernului nr. 69/2012.

În probațiune, petenta a depus înscrisuri, în copie, respectiv: procesul-verbal contestat, dovada comunicării procesului-verbal, cartea de identitate a vehiculului, talon auto, planșă foto, adresa nr. 943/10.02.2015 a RAR, adresa petentei nr. 108/19.01/2015, adresa RAR nr. 5976/31.05.2013 (filele 7-25).

Prin întâmpinarea formulată (filele 31-32), intimatul I____________ de Poliție al Județului A___ a solicitat respingerea plângerii.

În susținerea întâmpinării s-a arătat că solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, din următoarele considerente:

Sub aspectul legalității, intimatul a arătat că, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (I) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Referitor la nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor asistent și la neconsemnarea obiecțiunilor petentei, s-a arătat faptul că procesul-verbal de contravenție ________. nr. xxxxxxx a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei. Nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor asistent nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, o astfel de situație poate fi invocată ca o nulitate relativă a procesului verbal, iar in acest caz, așa cum în mod constat a statuat practica judiciară, cel ce o invocă trebuie să dovedească că a suferii o vătămare care nu poate fi îndreptată decât prin anularea procesului verbal. Așa cum s-a pronunțat ICCJ prin Decizia XXII/2007, "situațiile in care nerespectarea anumitor cerințe atrage întotdeauna nulitatea actului întocmit de agentul constatator al contravenției sunt strici determinate prin reglementarea data in cuprinsul art. 1~ din ordonanța, in raport cu acest caracter imperativ-limitativ al cazurilor in care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia in considerare si din oficiu, se impune ca in toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie sa le întrunească un asemenea act, inclusiv cel referitor la consemnarea distincta a obiecțiunilor contravenientului la conținutul lui, nulitatea procesului-verbal de constatare a contravenției sa nu poale fi invocata decât daca s-a pricinuit pârtii o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act."

Sub aspectul temeiniciei: Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, text de lege care prevede: ..Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite in astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: 61. Nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier in cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora."

In fapt, la data de 29.01.2015, în timp ce se afla în exercitarea atribuțiilor de serviciu, pe DN1. la km 372+400 metri, agentul constatator a oprit pentru control ansamblul de vehicule format din autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX. ce tracta semiremorca marca Scmitz cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXXXXXX.

Verificând legalitatea documentelor de transport necesare autovehiculelor care efectuează transport rutier de mărfuri, agentul de poliție a constatat faptul că nu sunt respectate prevederile art. 4 pct.61 din HG nr. 69/2012, respectiv nu avea montate pe caroserie plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise ale autovehiculului și semiremorcii, atribuție ce revine în sarcina proprietarului sau utilizatorului legal, motiv pentru care. conform art. 7 alin. l din HG nr. 69/2012, s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 4000 lei deținătorului persoana juridică S.C. T____ N__ G___ S.R.L. din Sibiu.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109. alin. l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicata, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Actul sancționator a fost întocmit de un polițist rutier, agent specializat în supravegherea traficului rutier, prezumat ca fiind cunoscător al dispozițiilor legale în materia Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul-verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele-verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, fără alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.

Curtea Europeană pentru apărarea drepturilor omului a constatat deja că orice sistem juridic cunoaște prezumțiile de fapt și de drept. Convenția nu Ie împiedică din principiu, dar în materie penală obligă statele contractante să nu depășească un anumit prag. In special, art. 6 alin. 2 cere statelor să includă aceste prezumții in limite rezonabile, luând in calcul gravitatea mizei și păstrând drepturile la apărare.

De asemenea, în doctrină s-a reținut, în acord cu jurisprudența Curții de la Strasbourg, în privința prezumțiilor și a limitei rezonabile pe care statele nu trebuie să o depășească în folosirea lor că una din limitele până la care să acționeze prezumția de temeinicie a procesului-verbal trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent.

Astfel, în situația în care fapta este constatată personal, procesul-verbal, legal întocmit, se va bucura de prezumția de temeinicie și instanța va porni în analizarea acestuia de la prezumția că el reflectă adevărul.

De altfel, Curtea face distincție între faptele constatate personal de către agentul constatator și cele care nu au fost constatate personal.

Având în vedere toate cele expuse mai sus, a solicitat a se constata că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt până la proba contrară, probă care, în mod evident trebuie făcută de petent și nicidecum de către agentul constatator.

Astfel, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta nu este în măsură să prezinte probe contrare pertinente.

A apreciat că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale, în raport cu criteriile stabilite de art.21, alin.3 din O.G. nr.2/2001.

Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzute de lege. Scopul aplicării sancțiunilor complementare, in economia OUG nr. 195/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

În probațiune, intimatul a depus raportul întocmit de agentul constatator și dovadă de comunicare.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr. 1645/2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petenta _________________ SRL, cu sediul în Săliște, ________________, jud. Sibiu, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/29.01.2015, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, cu sediul în A___ I____, ___________________.1, jud. A___.

Pentru a pronunța această sentință prima instanță a reținut următoarele:

Așa cum rezultă din procesul-verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/29.01.2015 (f.9), petenta _________________ SRL a fost sancționată contravențional cu amendă în cuantum de 4000 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de 4 pct.61 di HG nr.69/2012, întrucât ansamblul de vehicule deținut de petentă, format din autotractorul marca Volvo cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX ce tracta semiremorca marca Schmitz cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost condus de către Bardasu Ș_____, fără a avea montate plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise, omologate RAR.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța a retinut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Astfel, instanța a reținut că procesul verbal atacat (f.9), cuprinde toate mențiunile stipulate în mod expres sub sancțiunea nulității prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001, respectiv conține numele și prenumele agentului constatator și al petentului, descrierea faptelor reținute în sarcina acestuia din urmă, data acesteia și nu în ultimul rând semnătura agentului constatator.

Cu privire la nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor asistent și la neconsemnarea obiecțiunilor petentei, instanța a constatat că procesul-verbal de contravenție ________. nr. xxxxxxx /29.01.2015 a fost întocmit în lipsa reprezentantului legal al contravenientei, iar nesemnarea procesului-verbal de contravenție de către un martor asistent nu constituie motiv de nulitate absolută a procesului-verbal de contravenție, o astfel de situație poate fi invocată ca o nulitate relativă a procesului verbal, iar cel ce o invocă trebuie să dovedească că a suferit o vătămare care nu poate fi îndreptată decât prin anularea procesului verbal. În cauză, petenta nu a făcut dovada unei astfel de vătămări, câtă vreme toate apărările sale au putut să fie prezentate instanței de judecată.

Dispozițiile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 statuează că procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator și de contravenient. În situația în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie să fie confirmate de cel puțin un martor. În acest caz procesul-verbal va cuprinde și datele personale din actul de identitate al martorului. În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod.

Față de caracterul limitativ-imperativ al cazurilor prevăzute de art.17, toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească actul de sancționare, atrag nulitatea numai dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anulare.

Analizând procesul-verbal atacat, instanța a reținut că martorul asistent a refuzat să semneze actul contestat. Deși procesul verbal nu a fost semnat de un martor asistent, sancțiunea prevăzută de lege pentru nerespectarea acestei obligații o reprezintă nulitatea virtuală, ce necesită dovedirea unei vătămări pentru a putea antrena anularea actului. Or, în speță, petenta nu a făcut dovada niciunei astfel de vătămări, pe cale de consecință instanța nu a putut reține existența unei cauze de nulitate a procesului verbal sub acest aspect..

În plus, în raport de faptul că prevederile art. 19 alin. 1 din OG nr. 2/2001 impun semnarea procesului verbal de contravenție de către un martor asistent doar pentru a confirma aspectele prevăzute de acest text de lege, respectiv că procesul verbal a fost încheiat în lipsa contravenientului sau că acesta a refuzat să semneze actul și având în vedere că petenta din prezenta cauză nu a contestat faptul că procesul verbal de contravenție a fost încheiat în lipsa sa, instanța a apreciat că nu i s-a produs acesteia vreo vătămare de natură a conduce la nulitatea procesului verbal de contravenție, întrucât singurul aspect în măsură să fie confirmat de martor în situația prevăzută de art. 19 alin. 1, nu a fost contestat de către petentă.

Întrucât nu se poate reține existența vreunei cauze de nulitate absolută ori relativă a procesului-verbal contestat, instanța a constatat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de legalitate instituită de lege în favoarea sa.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși OG nr. 2/2001 nu prevede dispoziții exprese care să reglementeze forța probantă a actului de constatare a contravenției, cu toate acestea, din economia textului de lege a art. 34, rezultă că procesul verbal face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, cu condiția ca echitabilitatea procedurilor în ansamblu să nu fie afectată (cauza Bosoni c. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este un drept absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Astfel, existența unei prezumții relative simple nu contravine per se prevederilor art. 6 din Convenția Europeană, în măsura în care, în administrarea probatoriului, statul respectă anumite limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragr. 28, cauza Vastherga Tari Aktieholag c. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragr. 113).

Astfel, instanței îi revine sarcina de a respecta proporționalitatea între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu lăsa nesancționate acțiunile antisociale, prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din analiza probatoriului administrat în cauză, instanța a considerat că procesul verbal de contravenție întocmit de către agentul constatator, în cadrul căruia sunt prevăzute cele percepute personal de către acesta, constituie o prezumție simplă împotriva petentului sub aspectul săvârșirii faptelor contravenționale.

În privința contravenției constatate de către agentul constatator exclusiv prin propriile simțuri, în lipsa unui minim suport probator, apt să inducă un dubiu cu privire la situația de fapt reținută în actul încheiat de agentul constatator ca urmare a constatărilor ex propriis sensibus, instanța a apreciat că a da crezare petentei ar echivala cu suprimarea oricărei autorități cu care însăși legea îi învestește pe agenții constatatori ai intimatului.

Mai mult, răspunsul RAR comunicat în scris la filele 18 și 24 din dosar, are un caracter general, teoretic, bazat pe fotografii și nu pe verificarea propriu-zisă a ansamblul de vehicule deținut de petentă în momentul reținerii contravenției (29.01.2015). În atare condiții, instanța a apreciat că procesul-verbal de contravenție supus controlului judecătoresc sub aspectul temeiniciei sale nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale petentei.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate petentei prin procesul verbal de contravenție atacat, instanța a apreciat următoarele:

Potrivit art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea contravențională aplicată în concret contravenientului trebuie să răspundă imperativului proporționalității acesteia cu gradul de pericol social al conduitei adoptate de petent, dispozițiile legale oferind o ________ criterii relevante din această perspectivă, anume: împrejurările în care s-a săvârșit fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului. De asemenea, potrivit art. 7 alin. 3 din același act normativ prevede că avertismentul se aplică și în cazul în care actul normativ de stabilire a contravențiilor respective nu prevede în mod expres această sancțiune.

Potrivit art.71 din OG nr.27/2011 privind transporturile rutiere, „ Transportul rutier poate fi efectuat numai cu vehicule rutiere a căror stare tehnică corespunde reglementărilor specifice în vigoare, având inspecția tehnică periodică valabilă, acestea fiind clasificate/încadrate corespunzător, conform reglementărilor în vigoare. Pentru accesul pe infrastructura rutieră, vehiculele rutiere fabricate în țară sau în străinătate, înmatriculate sau care urmează să fie înmatriculate în România, sunt supuse omologării în vederea înmatriculării sau înregistrării și/sau inspecției tehnice periodice, după caz, în conformitate cu reglementările în vigoare. Transportul rutier de mărfuri și/sau persoane se efectuează numai cu vehicule rutiere destinate prin construcție tipului respectiv de transport și dotate cu tahografe și limitatoare de viteză, în conformitate cu reglementările în vigoare.

Potrivit art.72 din OG nr.27/2011, „ Defecțiunile tehnice constatate la controlul în trafic se clasifică în defecțiuni tehnice minore, majore și periculoase, conform planului de operațiuni stabilit prin reglementările specifice în vigoare.

Potrivit art.73 din OG nr.27/2011, „ În scopul facilitării controlului vehiculelor care fac obiectul prezentei ordonanțe utilizate de către operatorii de transport/întreprinderi, aceștia au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului. Modelul și locul de aplicare a plăcuțelor se stabilesc de autoritatea competentă prin norme. Plăcuțele prevăzute la alin. (1) fac dovada conformității vehiculului respectiv cu prevederile legislației comunitare referitoare la dimensiunile maxime admise și masele maxime autorizate. În cazul în care caracteristicile vehiculului nu mai corespund cu cele indicate în plăcuță, operatorul de transport/întreprinderea are obligația de a solicita modificarea datelor înscrise pe plăcuță în mod corespunzător.Vehiculele care sunt dotate cu plăcuțe sunt verificate:

a) prin sondaj, în privința respectării maselor maxime autorizate; și

b) ori de câte ori există suspiciuni că nu sunt respectate, în privința dimensiunilor maxime autorizate.

Potrivit art.1 din OG nr.27/2011, „ (1) Dispozițiile prezentei ordonanțe constituie cadrul general pentru organizarea și efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri și persoane pe teritoriul României, precum și a activităților conexe acestora, în condiții de siguranță și calitate, cu respectarea principiilor liberei concurențe, garantarea accesului liber și nediscriminatoriu la piața transportului rutier, protecția mediului înconjurător, a drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor fizice și juridice și pentru satisfacerea necesitaților economiei naționale și a nevoilor de apărare ale țării.

(2) Prin prezenta ordonanță se creează cadrul legal general pentru aplicarea directă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața transportului rutier internațional de mărfuri și ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind normele comune pentru accesul la piața internațională a serviciilor de transport cu autocarul și autobuzul și de modificare a Regulamentului (CE) nr. 561/2006, denumite în continuare Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009, Regulamentul (CE) nr. 1.072/2009, respectiv Regulamentul (CE) nr. 1.073/2009.

(3) Transportul rutier și activitățile conexe acestuia se desfășoară cu respectarea reglementărilor în vigoare privind condițiile de lucru ale conducătorilor auto, condițiile de exploatare a vehiculelor rutiere și de utilizare a infrastructurii rutiere, precum și condițiile privind siguranța circulației rutiere.

(4) În toate raporturile generate de transportul rutier și de activitățile conexe acestuia, protecția vieții umane și a mediului înconjurător este prioritară.”

Având în vedere împrejurările concrete în care s-a săvârșit fapta, precum și faptul că petentul a săvârșit o contravenție de pericol, rațiunea instituirii ei fiind, în primul rând, respectarea siguranței circulației rutiere, instanța a apreciat că sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a i se atrage atenția petentei asupra obligațiilor legale impuse de HG nr.69/2012..

Împotriva acestei sentințe a declarat apel S.C. T____ N__ G___ S.R.L solicitând

-în principal admiterea apelului și ca urmare anularea procesului verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale,

-în subsidiar admiterea în parte a apelului și înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertismentul, pentru următoarele:

Motive:

In fapt, în data de 29.01.2014, la ora 11.50, ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de angajatul societății noastre P_______ G_______, a fost oprit pe DNl la km 372+400m, agentul constatator a constatat faptul că nu a respectat obligația de a avea montate pe cabină plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise pentru autovehicul omologate R.A.R., pentru acestea a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx.

Fapta mai sus menționată a fost apreciată ca fiind contravenție, respectiv o încălcare a prevederilor art. 4 pct. 61 Hotărârii Guvernului nr. 69/2012 și sancționată potrivit art. 7 alin.l din același act normativ cu obligarea la plata amenzii în sumă de 40001ei.

1.In primul rând, solicită să se constate faptul că ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, avea aplicate plăcutele din care rezultă toate informațiile necesare privind masele și dimensiunile acestora, așa cum sunt prevăzute în legislație ( respectiv anexa 46 a normelor metodologice aprobate prin OMTI 980/20 U), aplicate pe vehicul de către constructor sau de o autoritate competentă din alt stat, și faptul că acestea respectă art. 134` alin (1) și (2) din normele metodologice aprobate prin OMI I 980/2011 („(1) în scopul facilitării controlului autovehiculelor, precum și al remorcilor și semiremorcilor tractate de acestea utilizate la efectuarea transporturilor rutiere, întreprinderile de transport în cont propriu sau operatorii de transport rutier au obligația dotării acestora cu plăcuțe din care să rezulte dimensiunile și masele maxime autorizate ale vehiculului, după cum urmează:

a)plăcuța producătorului în care sunt menționate masele maxime autorizate ale vehiculului;

b)plăcuța în care sunt menționate dimensiunile vehiculului.

(2) In cazul în care un vehicul este dotat cu plăcuță/plăcuțe din care rezultă toate informațiile necesare privind masele și dimensiunile acestuia, în conformitate cu anexa nr. 46, aplicată/aplicate de producător sau o autoritate competentă, se consideră că respectivul vehicul respectă obligația prevăzută la alin. (1) .

Solicită să se observe și adresa nr. 943/10.02.2015 primită de la RAR ca urmare a solicitării efectuate ca urmare a existenței pe autovehicule a plăcuțelor cu mase și dimensiuni aplicate din fabrică de către constructor (VOLVO în cazul său), și adresa nr. 4976/31.05.2013 primită de S.C. SCHMITZ CARGOBULL ROMANIA S.R.L. cu privire la modelul de plăcuță cu masele și dimensiunile semiremorcilor aplicată tot de către constructor (respectiv SCHMITZ). Menționează că aceste adrese au fost solicitate la modul general tocmai pentru astfel de situații în care agenții constatatori nu doresc să recunoască legalitatea plăcuțelor aplicare de producători, care respectă toate caracteristicile legale.

Consideră că instanța de fond apreciază în mod greșit faptul că procesul verbal de contravenție nu poate fi invalidat ca urmare a unor simple susțineri ale societății , având în vedere că toate aspectele invocate de societate sunt susținute de probe, adresele anexate și planșele fotografice înaintate în probațiune pe fondul cauzei.

Având în vedere cele de mai sus consideră că amenda aplicată este netemeinică și nelegală

2. Un prim motiv de nulitate este reprezentat de nerespectarea art. 16 alin. 7 din OG 2/2001, prin care stabilește obligativitatea agentului constatator să pună în vedere contravenientului să formuleze obiecțiuni.

Din lecturarea art. 16 alin. 7 din O.G 2/2001 rezultă că; „In momentul încheierii procesului - verbal agentul constatator ESTE OBLIGAT sa aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", SUB SANCȚIUNEA NULITĂȚII PROCESULUI- VERBAL’.

Agentul constatator nu și-a îndeplinit obligația de a -i acorda dreptul de a formula apărări - un drept statuat atât de către constituție cât și de CEDO, reprezentantul contravenientului fiind șoferul mașinii, care putea formula obiecțiuni în numele societății.

Consideră că lipsa obiecțiunilor îl lipsește de dreptul la apărare -, respectiv dreptul de a face obiecțiuni, drept garantat prin prevederile legale în vigoare precum și de a da procesului verbal prezumția de realitate prevăzute de art. 34 din O.G. 2/2001.

Dacă s-ar fi dorit respectarea dreptului la apărare atunci, se putea PUNE ÎN VEDERE PETENTEl SĂ INDICE OBIECȚIUNI CU PRIVIRE LA CELE CONSTATATE prin corespondență. D___ în acest mod s-ar fi respectat dispozițiile imperative ale OG 2/2001.

Consideră că tocmai prin stabilirea sancțiunii amenzii i s-a produs o vătămare de ordin pecuniar, ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal.

Una dintre trăsăturile esențiale ale contravenției este existența pericolului social. în doctrină, precum și în practică se remarcă obligativitatea organelor judiciare de a analiza „in concreto” gradul de pericol social de la caz ca caz. În speța de față, în mod evident, această analiză nu a fost efectuată.

3.Potrivit art. 19 din O.G. nr. 2/2001 teza a II-a se arata că în cazul în care contravenientul nu se află de față, refuză sau nu poate să semneze. împrejurările „TREBUIE CONFIRMATE DE UN MARTOR”.

În mod deliberat agentul constatator nu respectă această condiție de legalitate a procesului verbal de contravenție contestat.

Din lecturarea textului Ordonanței 2/2001 se observă cu certitudine faptul că art. 19 alin. 1 ESTE O NORMA IMPERATIVĂ, având în vedere, atât că în această normă se regăsește sintagma „TREBUIE SĂ FIE CONFIRMATE DE CEL PUȚIN UN MARTOR...”, cât și pentru finalitate normei care impune o regulă strictă pentru A ASIGURA RESPECTAREA DREPTURILOR eventualilor contravenienți și PENTRU A LIMITA eventualele ABUZURI din partea agenților constatatori.

Agentul constatator indică doar că martorul - conducătorul auto „Nu semnează” procesul verbal.

Așa cum a arată art. 19 din OG 2/2001 ARE UN CARACTER IMPERATIV, stabilind o CONDUITĂ OBLIGATORIE PENTRU AGENTUL CONSTATATOR și în consecință încălcarea acestuia se sancționează cu NULITATE ABSOLUTĂ.

Nerespectarea prevederilor articolului mai sus menționat ATRAGE NULITATEA PROCESULUI VERBAL DE CONTRAVENȚIE.

Pe de altă parte doar în acest mod se poale realiza dezideratul normei legale de a asigura respectarea drepturilor persoanei statuate în CEDO, care a stabilit că SARCINA PROBEI ESTE RĂSTURNATĂ FIIND INCIDENTĂ AGENTULUI CONSTATATOR, contravenientul bucurându-se de prezumția de nevinovăție.

Ca urmare completarea necorectă a rubricii martorului, respectiv lipsa semnăturii martorului, nu este de natura a acoperi nulitatea procesului verbal de constatare a contravenției.

4.Având în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Ozturk contra Germaniei din 21.02.1984, se reține în mod clar că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte catalogate în dreptul intern că fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, și anume de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită pentru a proteja indivizii de eventualele abuzuri ale autorităților (a se vedea paragraful 66-69 din Hotărârea A_____ împotriva României), astfel în acest caz sarcina probei este răsturnată intimata trebuind să facă dovada încălcării legislației.

Conform art. 6 paragrafele 1, 2 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, astfel cum au fost interpretate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Ozturk c. Germania (21.02,1984), Engel c. Olanda (08.06.1976) și Lauko c. Slovacia (02.09.1998), direct și prioritar aplicabile față de dreptul intern de către judecătorul național în cazul unor neconcordanțe între dispozițiile acestora și cele din dreptul intern, reglementările legale calificate drept contravenții în dreptul intern, se încadrează în domeniul penal al ai1. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale câtă vreme săvârșirea faptelor incriminate de astfel de dispoziții atrage pentru autorul lor o pedeapsă care se urmărește a fi intimidantă și care de obicei constă în amendă, iar astfel de dispoziții se adresează tuturor persoanelor aflate în aceea situație, iar nu unui grup restrâns de destinatari.

D____ consecință, prezumția de nevinovăție prevăzută de art. 6 par. 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, este aplicabilă și în cazul faptelor sancționate contravențional în dreptul intern și atrage răsturnarea sarcinii probei în cazul litigiilor contravenționale. In aceste condiții, persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale, ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și nevinovăția acesteia.

Bucurându-se de prezumția de legalitate, și transformându-se într-un act executoriu care poate conduce la prejudicierea gravă a patrimoniului unui agent economic, procesul-verbal are un caracter formal.

Orice încălcare a normelor de drept atrage răspunderea juridică numai dacă este comisă cu vinovăție. O.G. nr. 2/2001 nu definește această trăsătură întrucât ea nu poate avea alte forme și modalități decât cele determinate de legea penală (vinovăția există când fapta care prezintă pericol social este săvârșită cu intenție sau din culpă -art. 19 Cod penal).

Prin aplicarea normei sancționatoare. legiuitorul urmărește un dublu scop: de a educa si de a preveni săvârșirea altor fapte de acest gen.

Pentru realizarea acestor scopuri, persoanelor care au comis fapte contravenționale trebuie să li se aplice sancțiuni just individualizate, proporționale cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. Aceasta impune ca agenții constatatori să se conducă după principiul individualizării sancțiunii, respectând dispozițiile cu privire la limitele sancțiunilor prevăzute de actul normativ pentru fiecare contravenție în parte și să țină seama de unele criterii care îi pot ajuta să le individualizeze.

Este de necontestat că o justă sancțiune presupune stabilirea situației de fapt reală și pe acest temei a gravității pericolului social al faptei săvârșite întrucât pedeapsa aplicată trebuie să fie proporțională cu această gravitate. Analiza acestor împrejurări permite aprecieri obiective cu privire la pericolul social concret al contravenției și implicit asupra vinovăției ca element subiectiv. Acest criteriu vizează și condițiile de loc și timp în care s-a comis fapta, scopul urmărit urmarea produsă, mijloacele și metodele care uneori sunt de natură să agraveze sau să atenueze gravitatea concretă a contravenției.

Ori, în cazul de față, așa cum a arătat mai sus, s-a reținut în sarcina societății că nu a respectat obligația de asigura echiparea autotractorului a plăcuțelor din care să rezulte masele și dimensiunile autorizate ale acestora omologate R.A.R.

Consideră că fapta nu există și de fapt nu a fost săvârșită, iar procesul verbal a fost întocmit în mod abuziv și netemeinic de către agentul constatator.

În drept, prevederile O.G. nr. 2/2001, art. 134^ alin (1) și (2) din normele metodologice aprobate prin OMTI 980/2011, Codului de procedură civilă și Hotărârea Guvernului nr. 69/2012.

Pârâtul I____________ de Poliție al Județului A___, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat și menținerea hotărârii instanței de fond, ca fiind legală și temeinică.

Prin sentința apelată s-a respins plângerea contravențională a petentului îndreptată împotriva procesului-verbal ________, nr. xxxxxxx, încheiat la data de 29.01.2015, de către agent constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___.

Sub aspectul legalității, analizând procesul verbal atacat rezultă că acesta îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16, alin. (1) cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Sub aspectul temeiniciei:

Prin procesul-verbal de contravenție menționat mai sus, petenta a fost sancționată contravențional pentru încălcarea prevederilor art. 4 pct. 61 din HG 69/2012, text de lege care prevede: ,următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni. 61. Nerespectarea de către întreprinderea de transport rutier în cont propriu/operatorul de transport rutier a obligației de a asigura echiparea autovehiculelor cu plăcuțe din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise/autorizate ale acestora.

Procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție de legalitate, în sensul că acesta face întotdeauna dovada până la proba contrară (în acest sens Curtea Constituțională pronunțându-se prin Decizia 197/2003, Decizia 259/2007 ș.a.), forța probantă a procesului-verbal este lăsată Ia latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolute, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de către Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, paragraf 28, hotărârea din 7 octombrie 1988, cauza Vastberga Taxi Akliebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, hotărârea din 22 iulie 2002).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloace de probă și să invoce orice argument pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor,iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisocial prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

În concluzie, solicită respingerea ca nefondat a apelului formulat de către S.C. T____ N__ G___ S.R.L. și menținerea ca legală și temeinică a sentinței nr. 1645/2015 a Judecătoriei A___ I____.

În drept, dispozițiile art.205-208 din Codul de procedura civilă, O.G. nr.2/2001 și OUG 195/2002 republicată .

În temeiul art.223, alin.3 din Codul de procedura civilă, solicită judecarea cauzei și in lipsă .

Verificând legalitatea și temeinicia sentinței apelate atât prin prisma criticilor expuse dar și din oficiu , Tribunalul reține următoarele:

Petenta a fost sancționată contravențional reținându-se în sarcina ei că, în data de 29.01.2015 , ora 11,50 , ansamblul format din autotractorul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de angajatul societății petente, P_______ G_______, a fost oprit pe DN1 la km 372+400m, agentul constatator constatând faptul că nu a respectat obligația de a avea montate pe cabină plăcuțele din care să rezulte masele și dimensiunile maxime admise pentru autovehicul omologat R.A.R., pentru acestea a fost întocmit procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx.

Fapta mai sus menționată a fost încadrată ca fiind contravenție prev. de art. 4 pct. 61 din HG 69/2012 și sancționată potrivit art. 7 alin. 1 din același act normativ cu amendă în sumă de 4000 lei.

Prima instanță a menținut procesul verbal atacat ca fiind legal și temeinic , analizând apărările petentei și făcând aprecieri cu privire la fiecare probă administrată.

Însă nu a dat relevanța juridică corespunzătoare adresei comunicate de RAR ( filele 18,24) care este esențială în conturarea elementului material al contravenției reținute în sarcina petentei.

Astfel, din adresa nr. 943/10.02.2015 emisă de RAR reiese că, „ plăcuțele ale căror imagini au fost trimise la RAR spre exemplificare pentru autovehiculele petentei și care au plăcuțe care conțin masele , sunt aplicate de constructorul vehiculului și că, dacă pe vehicule sunt menționate masele și dimensiunile de către constructor atunci aceste vehicule respectă prevederile Directivei 96/53 CE și prevederile art. 134/1 alin (2) din Normele metodologice aprobate prin OMTI 980/2011 modificată prin art. 1 pct. 27 al OMT 1567/2013.”

În consecință , autovehiculele pentru care a fost sancționată petenta respectau prevederile legii întrucât din fabrică constructorul a aplicat pe plăcuțe aceste mase și dimensiuni pe care le impune legea pentru a circula pe drumurile publice.

Prima instanță, a înlăturat adresa RAR care era și utilă și conținea trimiteri la normele legale și comunitare incidente și explicații detaliate concrete cu privire la vehiculele petentei apreciind în mod eronat că adresa RAR are caracter general, teoretic și se bazează pe fotografii și nu pe verificarea propriu-zisă a ansamblului.

Această concluzie a primei instanțe nu poate fi însușită de instanța de apel întrucât adresa RAR nu are caracter general și teoretic ci este întemeiată pe cadrul normativ intern și comunitar cât și pe situația concretă a vehiculelor petentei care sunt dotate cu plăcuțe corespunzătoare încă din fabrică de către constructor.

Față de această stare de fapt nu se putea reține săvârșirea contravenției de către petentă procesul verbal impunându-se a fi anulat.

Ca atare, nu vor mai fi supuse analizei apelului, celelalte critici față de acest motiv de nulitate care prevalează.

În acest sens , în baza art. 480 alin. 2 Cod procedură civilă, va admite apelul declarat de petenta _________________ SRL împotriva sentinței civile 1645/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar XXXXXXXXXXXX:

Va schimba în tot sentința atacată în sensul că:

Va admite plângerea contravențională formulată de petenta _________________ SRL și în consecință:

Va anula procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/29.01.2015 și va exonera petenta de plata amenzii aplicate.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul declarat de petenta _________________ SRL împotriva sentinței civile 1645/17.06.2015 pronunțată de Judecătoria A___ I____ în dosar XXXXXXXXXXXX:

Schimbă în tot sentința atacată în sensul că:

Admite plângerea contravențională formulată de petenta _________________ SRL și în consecință:

Anulează procesul verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/29.01.2015 și exonerează petenta de plata amenzii aplicate.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 28.01.2016.

Președinte, C_______ M_____ C_____		Judecător, C_____ L___
	Grefier, D____ M_____

D.M. 28 Ianuarie 2016

Red. LCâ

Jud. fond S____ P__ I____ C_______