ROMÂNIA

TRIBUNALUL H________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 807/A/2015 DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din 19 mai 2015

Instanța compusă din:

PREȘEDINTE:N_____ D_____ G_______ D_____- judecător

IFTIMUȘ A____ C______- președinte secție

B_____ L____ - grefier

Pe rol fiind judecarea apelului civil introdus de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI H________ împotriva sentinței civile nr.2869/5.11.2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX (judecător fond A________ D___).

La apelul nominal făcut în ședința publică s-a prezentat intimatul petent personal , lipsă fiind apelantul intimat.

Procedura de citare a fost completă.

S-a făcut referatul cauzei, după care;

Intimatul petent arată că nu are alte cererii de formulat.

Instanța, raportat la actele dosarului, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Intimatul petent solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legal, fără cheltuieli de judecată.

T R I B U N A L U L;

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Petroșani, la data de 04.08.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul S______ G___, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean H________, a solicitat anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 31.07.2014 de Poliția Mun. Petroșani, Biroul Rutier, ca nelegal și netemeinic iar pe cale de consecință să fie exonerat de la plata amenzii în cuantum de 540 de lei și să se dispună anularea măsurii suspendării dreptului de a conduce pe perioada de 60 de zile.

Prin sentința civilă nr. 2869/2014, Judecătoria Petroșani a admis în parte plângerea formulată de petentul S______ G___, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii contravenționale ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 31.07.2014, în Petroșani, de Inspectoratul de Poliție al județului H________ – Poliția Municipiului Petroșani.

A înlocuit sancțiunea amenzii contravenționale în cuantum de 540 lei aplicată petentului prin procesul verbal menționat cu sancțiunea avertismentului.

A înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile aplicată petentului.

A menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx, încheiat de către Inspectoratul de Poliție Județean H________ – Poliția Municipiului Petroșani la data de 31.07.2014, în Mun. Petroșani, s-a constatat săvârșirea de către petentul S______ G___ săvârșirea contravenției prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată și s-a aplicat acestuia sancțiunea contravențională principală a amenzii în valoare de 540 de lei (6 puncte amendă) și sancțiunea contravențională complementară a suspendării exercitării dreptului de a mai conduce pe o perioadă de 60 de zile.

Prin procesul verbal menționat s-a reținut în sarcina petentului că în data de 31.07.2014, ora 11:45 pe DN 66 Defileul Jiului – Petroșani a condus autoturismul marca VW Golf cu numărul de înmatriculare TZY și nu a respectat interdicția temporară de circulație instituită pe DN 66 Defileul Jiului în intervalul orar 7.00-12.00 și 14.00-19.00 circulând dinspre Bumbești J__ spre Petroșani fără a opri la punctul de oprire.

Procesul verbal astfel încheiat a fost semnat spre luare la cunoștință de petentul S______ G___ care a formulat precizări în sensul că se ducea la o înmormântare la V_____ care avea loc la ora 12.00 și i s-a permis accesul de la Bumbești J__.

Verificând din oficiu, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, dacă plângerea a fost formulată în termenul peremptoriu de 15 zile socotit de la înmânarea sau comunicarea procesului verbal, instanța a constatat că plângerea a fost înregistrată pe rolul instanței la data de 04.08.2014, fiind depusă la Serviciul Registratură de apărătorul petentului, cu respectarea termenului de decădere de 15 zile ce a început să curgă la data înmânării procesului verbal, respectiv la 31.07.2014.

Potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției este supus controlului de legalitate și temeinicie al instanței.

Sub aspectul legalității, instanța a constatat că petentul nu a invocat nesocotirea vreunei norme legale cu ocazia întocmirii procesului verbal. Totodată, instanța a reținut că nu sunt incidente în cauză nici motivele care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, prevăzute la art. 17 din OG 2/2001 și care ar putea fi reținute de instanță din oficiu, în cuprinsul procesului verbal fiind consemnate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită și data comiterii acesteia precum și semnătura agentului constatator.

În privința temeiniciei procesului verbal, instanța a constatat că petentului i se impută nerespectarea interdicției temporare de circulație instituită în intervalul orar 7.00-14.00 pe DN 66, segmentul de drum aferent Defileului Jiului.

Petentul contestă temeinicia faptei reținute în sarcina sa, argumentând că nu a intrat prin violență pe Defileul Jiului, așa cum s-a menționat în actul de constatare a contravenției.

Din declarațiile martorilor audiați în cauză a rezultat că la ________________________ drum supus interdicției temporare de circulație se afla un baraj care bloca accesul, precum și o persoană însărcinată cu supravegherea respectivului punct de trecere care i-a adus la cunoștință petentului că circulația rutieră este restricționată în zonă. Așadar, restricția temporară de circulație a fost adusă la cunoștința petentului, chiar dacă nu existau și alte indicatoare rutiere care să semnalizeze interdicția de circulație.

De asemenea, ambii martori au arătat că, în urma discuțiilor purtate de petent cu persoana care supraveghea punctul de acces pe Defileu, i s-a permis petentului să circule, însă i s-a pus în vedere că o va face pe răspunderea proprie. În aceste condiții nu se poate reține că pentru petent restricția de circulație nu a operat, neputându-se considera că permisiunea supraveghetorului punctului de acces echivalează cu ridicarea interdicției de circulație.

Astfel fiind, instanța a reținut că fapta imputată petentului este temeinic constatată, acesta înțelegând să nesocotească interdicția temporară de circulație asupra căreia a fost informat și cu privire la care și-a asumat eventuala răspundere.

Împrejurarea că depășirea barajului ce bloca accesul pe Defileul Jiului s-a făcut fără violență nu poate conduce la concluzia inexistenței faptei, de vreme ce petentului i s-a adus la cunoștință interdicția de circulație precum și angajarea răspunderii sale pentru nesocotirea acesteia, iar violența în nerespectarea unei interdicții de circulație nu reprezintă un element constitutiv al faptei în lipsa căruia aceasta să nu poată fi reținută.

Conform art.101 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002, “constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: b) nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public;

În raport de dispozițiile legale de incriminare citate, instanța a constatat că situația de fapt reținută în procesul verbal a fost corect încadrată juridic de către agentul constatator, fapta petentului constituind contravenția prevăzută de art. 101 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002.

În ceea ce privește împrejurările în care a fost săvârșită fapta, din analiza și coroborarea declarațiilor martorilor audiați în cauză, instanța a reținut ca adevărate susținerile petentului în sensul că a circulat pe Defileul Jiului pentru a ajunge la înmormântarea unei rude apropiate, ce avea loc la ora 12, având totodată de transportat și alte rude precum și bunuri și obiecte specifice ritualurilor de înmormântare.

Față de aceste împrejurări, instanța a constatat însă că nu sunt întrunite condițiile nici unuia dintre cazurile de înlăturare a caracterului contravențional al faptei prevăzute de art. 11 alin, 1 din OG 2/2001 (legitima apărare, starea de necesitate, constrângerea fizică sau morală, cazul fortuit, iresponsabilitatea, beția involuntară completă, eroarea de fapt, sau infirmitatea, dacă are legătură cu fapta săvârșită)

Pentru fapta reținută în sarcina sa, în baza art.101 alin. 3 lit. b) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii, în valoare de 540 de lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 60 de zile.

Cu referire la aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut în vedere că, potrivit potrivit art. 5 din OG 2/2001 pentru săvârșirea unei fapte contravenționale se poate aplica una dintre sancțiunile principale, respectiv avertismentul, amenda contravențională sau prestarea unei munci în folosul comunității, precum și una sau mai multe sancțiuni complementare.

Sancțiunea avertismentului se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. (art. 7 alin. 3 OG 2/2001).

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 « sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ».,

Pentru aprecierea gradului de pericol social concret al faptelor contravenționale, legiuitorul a reglementat criterii orientative, obligatorii a fi avute în vedere în raționamentul de individualizare a sancțiunii. În acest sens, art. 23 din OG 2/2001 prevede că « Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal. »

Făcând aplicarea acestor criterii la speța de față, instanța a apreciat că sancțiunea principală aplicată petentului, respectiv amenda contravențională, chiar stabilită la limita minimă prevăzută de lege, nu reflectă o temeinică apreciere a situației de fapt și este prea severă.

În acest sens, cu referire la scopul pentru care s-a săvârșit contravenția, instanța a reținut deja că petentul a încălcat interdicția temporară de circulație instituită la ___________________________ pentru a ajunge la timp, respectiv la ora 12, la înmormântarea unei rude apropiate, împreună cu alte persoane, precum și pentru a transporta bunuri necesare înmormântării. Scopul avut în vedere de petent la săvârșirea faptei relevă așadar un grad de pericol social concret redus al faptei sale, de vreme ce nesocotirea normei legale a fost determinată de necesitatea de a ajunge la timp la înmormântarea unei rude, fiind dincolo de orice echivoc că un asemenea ritual necesită prezența persoanelor apropiate defunctului, mai ales că petentul transporta și bunuri specifice.

Un grad de pericol social redus rezultă și din analiza împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta, petentul aflându-se în autoturismul pe care îl conducea, împreună cu alte persoane ce trebuiau să ajungă la înmormântare. Din depoziția martorilor instanța a reținut de asemenea că petentul nu a avut cunoștință de restricția existentă pe traseul pe care intenționa să se deplaseze, astfel că acestuia nu i se poate imputa că nu a ales o altă rută. Totodată, așa cum deja s-a reținut, petentul a avut permisiunea supraveghetorului punctului de acces pe Defileu, cu mențiunea însă că prin nesocotirea interdicției își asumă întreaga responsabilitate.

În aceste condiții, instanța a apreciat că o justă individualizare a sancțiunii principale ce trebuia aplicată petentului, care să respecte dezideratul de proporționalitate cu pericolul social al faptei și care să corespundă scopului de prevenție cât și aceluia de sancționare, trebuia să se materializeze în aplicarea sancțiunii avertismentului, iar nu a amenzii contravenționale.

Astfel fiind, în baza art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța a înlocuit sancțiunea principală a amenzii aplicată petentului cu sancțiunea avertismentului și va atrage atenția acestuia asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale.

Cu privire la sancțiunea complementară aplicată prin procesul verbal, instanța a observat că, potrivit art. 101 alin.3 lit.b) din OUG 195/2002, „nerespectarea interdicției temporare de circulație instituite pe un anumit segment de drum public se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile »

Din interpretarea dispoziției de sancționare mai sus expuse, instanța a reținut că sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile se aplică, în mod obligatoriu, pe lângă sancțiunea principală a amenzii.

Per a contrario, în ipoteza în care sancțiunea principală aplicată pentru contravenția săvârșită este alta decât amenda, sancțiunea complementară nu mai apare ca fiind obligatorie, întrucât textul de lege nu instituie aplicarea de drept a sancțiunii complementare indiferent de sancțiunea principală aplicată, ci vorbește doar de modalitatea de sancționare sub forma amenzii contravenționale.

Prin dispozițiile art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 se instituie aplicabilitatea generală a sancțiunii principale a avertismentului, chiar dacă actul normativ prin care se incriminează fapta nu prevede această sancțiune. Așadar, aplicarea sancțiunii avertismentului, atunci când actul normativ ce sancționează fapta nu o prevede în mod expres, urmează a se realiza potrivit unui regim derogatoriu, propriu Ordonanței 2/2001, astfel că dispozițiile de sancționare din actul normativ principal nu pot fi aplicate în completarea dispozițiilor OG 2/2001. Altfel, s-ar ajunge la crearea unei lex tertia de sancționare și deducerea de sancțiuni pe cale de interpretare, ceea ce nu este permis prin prisma principiului legalității sancțiunilor contravenționale.

De altfel, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 60 de zile pe lângă sancțiunea principală a avertismentului ar fi în contradicție cu natura și conținutul sancțiunii avertismentului.

Potrivit art. 7 alin.1 din OG 2/2001, “Avertismentul constă în atenționarea verbală sau scrisă a contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite, însoțită de recomandarea de a respecta dispozițiile legale ». Așadar, sancțiunea principală a avertismentului reprezintă o măsură de clemență față de gravitatea redusă a faptei săvârșite, prin care se urmărește corectarea conduitei contravenientului fără aplicarea unei alte sancțiuni. Or, suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 60 de zile, în ipoteza în care ar fi menținută pe lângă sancțiunea avertismentului, ar lipsi-o pe aceasta din urmă de conținut, anulându-i efectul de clemență.

Pentru aceste motive, întrucât sancțiunea principală a amenzii a fost înlocuită cu cea a avertismentului, instanța a înlăturat sancțiunea principală constând în suspendarea dreptului de a conduce pentru 60 de zile aplicată petentului prin procesul verbal contestat.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel Inspectoratul de Poliție al Județului H________, solicitând modificarea acesteia, în sensul respingerii plângerii formulate de petent împotriva procesului verbal de contravenție.

Se motivează în apel că:

-fapta a fost pe deplin dovedită;

-fapta nu îndeplinește condițiile de necesitate;

-petentul locuiește în județul Gorj și cunoștea interdicțiile de pe defileu, dar nu le-a respectat;

-prin fapta sa, petentul a pus în pericol traficul rutier în zonă;

-sancțiunea „avertisment” nu duce la îndreptarea comportamentului.

Nu s-a depus întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor de apel invocate, tribunalul constată următoarele:

Apelul este nefondat.

Tribunalul constată că prima instanță a reținut corect starea de fapt și împrejurările concrete ale comiterii acesteia.

Astfel, pentru fapta reținută în sarcina sa, în baza art. 101 al. 3 lit. b din OUG nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, petentului i-a fost aplicată sancțiunea principală a amenzii, în valoare de 540 de lei și sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru 60 de zile.

Cu referire la aplicarea sancțiunii contravenționale, instanța a avut că, potrivit art. 5 din OG 2/2001 pentru săvârșirea unei fapte contravenționale se poate aplica una dintre sancțiunile principale, respectiv avertismentul, amenda contravențională sau prestarea unei munci în folosul comunității, precum și una sau mai multe sancțiuni complementare.

Sancțiunea avertismentului se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune. (art. 7 alin. 3 OG 2/2001).

În conformitate cu art. 5 alin. 5 din OG 2/2001 « sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite ».,

Făcând aplicarea acestor criterii la speța de față, instanța a apreciat că sancțiunea principală aplicată petentului, respectiv amenda contravențională, chiar stabilită la limita minimă prevăzută de lege, nu reflectă o temeinică apreciere a situației de fapt și este prea severă.

În acest sens, cu referire la scopul pentru care s-a săvârșit contravenția, instanța a reținut deja că petentul a încălcat interdicția temporară de circulație instituită la ___________________________ pentru a ajunge la timp, respectiv la ora 12, la înmormântarea unei rude apropiate, împreună cu alte persoane, precum și pentru a transporta bunuri necesare înmormântării. Scopul avut în vedere de petent la săvârșirea faptei relevă așadar un grad de pericol social concret redus al faptei sale, de vreme ce nesocotirea normei legale a fost determinată de necesitatea de a ajunge la timp la înmormântarea unei rude, fiind dincolo de orice echivoc că un asemenea ritual necesită prezența persoanelor apropiate defunctului, mai ales că petentul transporta și bunuri specifice.

Prin urmare, prima instanță a pronunțat o sentință temeinică și legală, motiv pentru care prezentul apel urmează a fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE:

Respinge ca nefondat apelul introdus de către I.P.J. H________ împotriva sentinței civile nr.2869/2014 pronunțată de Judecătoria Petroșani , Județul H________.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică azi, 19.05.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

N_____ D_____ G_______ D_____ Iftimuș A____ C______

GREFIER,

B_____ L____

NDGD/_________________>

22.06.2015

JUDEC. FOND A________ D___