Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX - apel- plângere contravențională -

R O M A N I A

TRIBUNALUL S______

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1165

Ședința publică din data de 02 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: N______ D_____-C_______

Judecător: O_________ G_______

Grefier: B________ C_______

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul L_______ T____-F_____, domiciliat în loc. D______, ___________________.9, jud. B_______, cu domiciliul ales la IRA Expert Consulting SRL cu sediul în mun. Iași, _______________________. 36, __________________, mezanin, cam. 11, jud. Iași, împotriva sentinței nr. 3766 din data de 11.09.2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean S______, cu sediul în _______________.9, jud. S______.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, lipsă fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Consilier juridic M_____ R____-D______, pentru intimat, depune la dosar delegația de reprezentare.

Instanța constată că s-a atașat la prezenta cauză adresa nr. xxxxx/09.06.2015 a Serviciului Rutier, din care rezultă că nu există o înregistrare video a abaterii săvârșite.

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul cu privire la dezbaterea apelului.

Reprezentanta intimatului solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

Declarând dezbaterile închise, după deliberare,

T R I B U N A L U L

Asupra apelului de față, constată:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la 03.12.2013 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petentul L_______ T____-F_____ a solicitat, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013, prin care a fost sancționat cu amendă în cuantum de 320 lei și cu suspendarea dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

În motivarea plângerii, petentul a precizat că la data de 12.11.2013, în timp ce conducea autoturismul de serviciu, marca Volkswagen Polo, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, la km 233+800 m, în județul S______, a fost oprit de către agentul constatator care a întocmit procesul verbal contestat întrucât ar fi depășit neregulamentar în raza de acțiune a indicatorului „Depășirea interzisă și marcaj continuu”. A mai arătat că a fost pus în situația de a depăși marcajul longitudinal continuu din cauza unui tir care a redus viteza în vederea opririi pe partea dreaptă a drumului. De asemenea, petentul a precizat că s-a asigurat în momentul efectuării manevrei de depășire, iar din sensul opus nu se apropia nici un alt autoturism.

În drept, au fost invocate dispozițiile O.G. nr. 2/2001, O.U.G. nr. 195/2002.

Legal citat, intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ a formulat întâmpinare și a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Iași, indicând faptul că pretinsa contravenție a fost săvârșită în raza de competența a Judecătoriei S______. De asemenea, prin întâmpinare, intimatul a precizat că la data de 12.11.2013, ora 15⁵⁵, numitul L_______ T____-F_____, în timp ce conducea autoturismul marca VW Polo cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, având direcția de deplasare Gura Humorului – S______, la km 233+800 m, a depășit ansamblul cu vehicule rutiere format din autotractorul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula regulamentar în fața sa, în zona de acțiune a indicatorului rutier „Depășirea autovehiculelor, cu excepția motocicletelor fără ataș, interzisă”, încălcând prin manevra efectuată marcajul axial continuu de delimitare a sensurilor de circulație.

În drept, întâmpinarea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 205 – 208 din Codul de procedură civilă, O.U.G. nr. 195/2002, H.G. nr. 1391/2006, O.G. nr. 2/2001.

Prin sentința civilă nr. 5313 din data de 09.04.2014, pronunțată de Judecătoria Iași în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, a fost admisă excepția necompetenței teritoriale a acesteia, cauza fiind declinată în favoarea Judecătoriei S______.

Pe rolul Judecătoriei S______, plângerea a fost înregistrată la data de 05.06.2014 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX.

Prin sentința nr. 3766 din data de 11 septembrie 2014, Judecătoria S______ a respins plângerea ca neîntemeiată.

În motivare, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013 întocmit de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție S______, petentul L_______ T____ F_____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 400 lei și cu măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, constatându-se că în data de 12.11.2013, ora 15⁵⁵, a condus auto marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, direcția S______ – Gura Humorului, iar la km 233 + 800 m, în zona indicatorului „Depășire interzisă” a efectuat manevra de depășire a autotractorului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta remorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcând marcajul longitudinal continuu, faptă prevăzută de dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h) și i) din H.G. nr. 1391/2006 și sancționată potrivit dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013 nu a fost semnat de către petent, motiv pentru care agentul constatator a apelat la un martor asistent.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013, instanța a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu. De asemenea, instanța a apreciat că fapta reținută în sarcina petentului L_______ T____ F_____ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunilor corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, instanța trebuie să analizeze, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o ”acuzație în materie penală”, în sensul art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative, respectiv natura faptei, caracterul penal al textului ce definește contravenția, conform legislației interne, și natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Calificarea faptei ca ”acuzație în materie penală” are drept consecințe incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia. Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Potrivit dispozițiilor art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Având în vedere aceste principii, instanța a reținut că procesul-verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil. Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că sancțiunea principală a amenzii contravenționale în cuantum de 400 lei și sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile aplicată unei persoane fizice pentru o contravenție la regimul circulației pe drumurile publice, este suficient de gravă pentru a determina instanța să concluzioneze în sensul că față de petent a fost formulată o „acuzație în materie penală” în sensul dat acestei sintagme de jurisprudența CEDO. Pe cale de consecință, prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul se impune cu forță superioară.

De asemenea, instanța a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Prin urmare, instanța a constatat că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit, instanța apreciază că faptele constatate personal de agentul constatator sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unei situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

În cauza dedusă judecății, instanța a constatat că petentul L_______ T____-F_____ nu a făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, existând la dosar doar susținerile acestuia în contra prezumției de temeinicie a actului contestat, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013, reținându-se că în data de 12.11.2013, ora 15⁵⁵, a condus auto marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN 17, direcția S______ – Gura Humorului, iar la km 233 + 800 m, în zona indicatorului „Depășire interzisă” a efectuat manevra de depășire a autotractorului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta remorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, încălcând marcajul longitudinal continuu.

Situația descrisă în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013 este susținută de raportul agentului constatator aflat la fila 23 din dosar, agentul arătând că în timp ce executa serviciul de patrulare, supraveghere și control al traficului rutier, pe DN 17, la km 233 + 800 m, a observat autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care a efectuat o manevră de depășire a autotractorului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX care tracta semiremorca cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, nerespectând indicatorul „depășirea interzisă” și încălcând marcajul longitudinal continuu.

Mai mult, din cuprinsul cererii de chemare în judecată, instanța a constatat că petentul a recunoscut că a efectuat manevra de depășire, însă a invocat în apărare faptul că autoturismul depășit circula cu viteză redusă (filele 2-3). În ceea ce privește această apărare a petentului, instanța a înlăturat-o, ca neîntemeiată, la dosarul cauzei neexistând probe care să susțină această apărare.

Față de aceste aspecte, instanța a considerat că nu a fost făcută nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși petentului îi revenea această obligație, potrivit dispozițiilor art. 249 din Codul de procedură civilă. Astfel, instanța a considerat că petentul L_______ T____-F_____ se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunilor aplicate petentului.

Opinia instanței s-a fundamentat, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar, pe de altă parte, pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind desfășurarea circulației rutiere, menite a asigura protejarea populației.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, având în vedere atitudinea petentului, instanța a considerat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Cu privire la sancțiunea complementară, pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice, necesitatea nu numai legală, dar și morală și de bun simț de a respecta aceste reguli și de a nu fi un pericol cel puțin pentru ceilalți participanți la trafic, instanța a apreciat că această sancțiune se impune.

Față de cele constatate, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul L_______ T____-F_____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 12.11.2013, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______, ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul L_______ T____-F_____.

În motivare, petentul a arătat următoarele:

La pronunțarea hotărârii atacate, prima instanță nu a ținut cont de situația de fapt arătată de petent, respectiv de faptul că a fost pus în situația de a depăși vehiculul care circula în fața lui și care a manifestat intenția de a opri din mers pe dreapta, prin încetinirea vitezei cu care circula și punerea semnalizării dreapta. În mod greșit, prima instanță a reținut în considerentele hotărârii atacate faptul că petentul ar fi invocat în apărare că „autoturismul depășit circula cu viteză redusă”, apărare pe care de altfel a înlăturat-o, ca neîntemeiată, întrucât la dosarul cauzei nu ar fi existat probe care să susțină această apărare.

Învederează instanțe de apel faptul că, tocmai pentru a dovedi această stare de fapt, care l-a pus în situația de a efectua o depășire în zona indicatorului care interzice acest lucru, era imperios necesar a se administra în cauză probele de care a înțeles să se folosească, respectiv o înregistrare video pe care ar fi trebuit să o dețină intimata, înregistrare pe care petentul a solicitat primei instanțe să pună în vedere intimatei să o depună la dosar.

Această înregistrare ar fi dovedit cele susținute de către intimată, respectiv dacă vechiculul depășit „ circula regulamentar ”. Mai mult decât atât, filmarea respectivă ar fi fost relevantă pentru a dovedi realitatea situației de fapt, respectiv aceea că petentul a fost pus în situația de a depăși în raza de acțiune a indicatorului respectiv, motivat de împrejurarea că pe sensul lui de mers exista un obstacol ( vehicul care a manifestat intenția de a opri prin punerea semnalizării dreapta și încetinirea vitezei), iar lătimea benzii de mers nu i-a permis să efectueze această manevră decât prin încălcarea marcajului continuu.

În lipsa acestei probe care să stabilească situația de fapt, care să poată să confirme sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator, dat fiind prezumția relativă de adevăr de care beneficiază procesul verbal de contravenție, în mod corect prima instanță trebuia să aprecieze că în cauză se impune a fi aplicată prezumția de nevinovăție a contravenientului.

Solicită a se aprecia că, raportat la cele arătate de către petent cu privire la împrejurarea că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului cu „Depășire interzisă”, este imperios necesar a se depune la dosar aceste planșele foto și eventual filmul video, pentru a se dovedi că ansamblul de vehicule aflat în fața lui a manifestat intenția de a opri, prin reducerea vitezei și punerea semnalizării.

Atâta timp cât, în contextul arătat există indicii minime care arată că situația de fapt reținută în procesul verbal nu ar corespunde realității, în mod corect prima instanță trebuia să aprecieze că veridicitatea constatărilor personale ale agentului constatator poate fi pusă sub semnul întrebării, motiv pentru care se impune în cauză și administrarea probelor solicitate, respectiv, planșele foto și eventual filmul video, iar în lipsa acestora trebuia să aprecieze prezumția de nevinovăție de care se bucură petentul, astfel cum este definită în jurisprudența CEDO, se impune cu forța superioară.

Prin urmare, atâta timp cât intimata nu a înțeles să depună la dosar aceste fotografii, eventual înregistrarea video, probe utile și concludente rezolvării cauzei, solicită a se aprecia că nu se putea face constatarea faptei pentru care a fost sancționat, încadrată de agentul constatator în prevederile art.100, alin.(3), lit. e) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 195/2002, în lipsa înregistrărilor cu mijloace tehnice omologate.

Prin urmare, în mod corect prima instanță, în această situație trebuia să aprecieze că sunt incidente în cauză dispozițiile art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului ce instituie dreptul la un proces echitabil, cu toate garanțiile procedurale ce rezultă din conținutul acestuia.

Pe cale de consecință, raportat la cele arătate, solicită a se reține că, în cauză, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procedurale specifice în materie penală, în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție, prevăzută de par. 2 al art.6 din CEDO, în condițiile în care legea română nu cunoaște garanții în acest sens în favoarea persoanelor cărora li se impune săvârșirea unor contravenții. Potrivit art. 20 alin. 2 din Constituția României, în ipoteza în care există neconcordanțe între pactele și tratatele internaționale privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte și legile interne , au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile. În plus, legiuitorul constituent a inclus dreptul la un proces echitabil și prezumția de nevinovăție în categoria drepturilor fundamentale ale omului înscriindu-le în art. 21 alin.3 și art. 23 alin.11 din Constituție.

Această prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei, astfel că, în materie „penală” ( sensul autonom dezvoltat de jurisprudența CEDO), inclusiv în materia plângerii contravenționale, cel care trebuie să facă dovada existenței faptei, a persoanei care a săvârșit-o și a vinovăției acesteia este organul constatator.

D__ fiind că, în cauză, intimata nu a administrat probe în dovedirea celor menționate, la dosar fiind depus doar un Raport din 28.01.2014 al agentului constatator care a încheiat procesul verbal de contravenție contestat, solicită a se aprecia, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, cu referire particular la cauza A_____ împ. României, că administrarea acestui Raport ca unică probă poate atrage în raport de circumstanțele cauzei încălcarea prezumției de nevinovăție prin răsturnarea sarcinii probei în defavoarea petentului pretins contravenient.

Mai mult decât atât, solicită a se aprecia atitudinea sinceră pe care a avut-o petentul în decursul acestui proces, iar în ceea ce privește sancțiunea aplicată prin procesul verbal contestat, trebuie reținut că scopul acesteia este unul preventiv în sensul prevenirii săvârșirii de fapte antisociale și nu punitiv, în sensul privării contravenientului de resurse materiale sau de dreptul de a conduce.

În concluzie, a solicitat admiterea apelului, anularea sentinței apelate și rejudecarea cauzei pe fond, iar pe cale de consecință, admiterea plângerii și anularea procesului verbal de contravenție

În subsidiar, a solicitat înlocuirea sancțiunilor dispuse cu avertisment.

Prin întâmpinarea formulată intimatul Inspectoratul de Poliție Județean S______ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței apelate ca fiind temeinică și legală.

În motivare, a arătat că ceve invocate de petent au fost susținute și la instanța de fond, care le-a analizat și față de care s-a pronunțat. Petentul nu a făcut dovada unei alte situații decât cea constatată și reținută în sarcina sa. Instanța de fond a avut elemente suficiente, analizând cauza și prin prisma practicii CEDO, să se pronunțe cu privire la legalitatea și temeinicia procesului verbal și vinovăția petentului, aceasta fiind cea care dă valoare probelor, stabilind care sunt utile, pertinente și concludente în cauză, cele constatate de agentul constatator fiind o situație de fapt ce corespunde realității.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat, în mod corect s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Din interpretarea dispozițiilor art.109 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice nu rezultă că în ceea ce privește contravenția reținută în sarcina petentului este necesară constatarea cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat (deși, potrivit art. 249 NCPC., lui îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția de temeinicie instituită în favoarea sa.

În ceea ce privesc susținerile petentului referitoare la faptul că a fost nevoit să efectueze manevra de depășire se constată că acestea nu au fost dovedite.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite care este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind siguranța participării în trafic a celorlalți conducători auto, cu riscul producerii unui accident rutier, se apreciază că sancțiunile au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor art. 21 al.3 din O.G. nr.2/2001.

Pentru aceste considerente, se apreciază că cererea de înlocuire a amenzii cu avertisment este nefondată.

Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 96 al. 1 din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța apreciază însă, pe de altă parte, că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
In prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere că fapta săvârșită prezintă un grad ridicat de pericol social.

Totodată se are în vedere faptul că susținerile petentului referitoare la faptul că măsura complementară a suspendării permisului îi afectează grav realizarea atribuțiilor familiale nu au fost dovedite.

Față de cele mai sus reținute, Tribunalul va menține procesul verbal așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa.

În consecință, în baza art. 480 al.1 NCPC, va respinge ca nefondat apelul declarat de petentul L_______ T____-F_____.

Pentru aceste motive,

În numele legii,

D E C I D E:

Respinge ca nefondat apelul declarat de petentul L_______ T____-F_____, domiciliat în loc. D______, ___________________.9, jud. B_______, cu domiciliul ales la IRA Expert Consulting SRL cu sediul în mun. Iași, _______________________. 36, __________________, mezanin, cam. 11, jud. Iași, împotriva sentinței nr. 3766 din data de 11.09.2014, pronunțată de Judecătoria S______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX, intimat fiind Inspectoratul de Poliție Județean S______, cu sediul în _______________.9, jud. S______.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 02.09.2015.

Președinte, Judecător, Grefier,

N______ D_____-C_______ O_________ G_______ B________ C_______

Red.O.G.

Jud. fond.Timiță O.E.

Tehnored. B.C.

Ex.4/23.10.2015