Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Decizia nr. 126

Ședința publică din 30 Ianuarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE C______ B______

Judecător T___ P______

Judecător D_____ S______

Grefier C______ C______

Pe rol judecarea recursului declarat de recurenta petentă S.C. L____ S___ S.R.L., împotriva sentinței nr. xxxxx din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata IPJ Gorj.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile, recurenta petentă S.C. L____ S___ S.R.L. fiind reprezentată de avocat P_____ C____.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care, tribunalul, constatând că nu mai sunt alte cereri de administrat, acordă cuvântul pentru dezbateri asupra recursului:

Avocat P_____ C____ pentru recurentă, solicită admiterea recursului conform motivelor depuse în scris, modificarea sentinței atacate și pe fond admiterea plângerii contravenționale, anularea procesului verbal de constatare a contravenției și exonerarea de plata amenzii aplicate, motivând că microbuzul în cauză nu efectua transport de persoane ci se deplasa la un service auto în vederea remedierii unei defecțiuni.

În subsidiar, solicită admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiterii în parte a plângerii și înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin sentința nr. xxxxx din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petenta S.C. L____ S___ S.R.L. împotriva procesului verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx din 23.07.2012 întocmit de Serviciul Rutier Gorj, în contradictoriu cu intimatul I.P.J. Gorj.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin procesul verbal contestat petenta a fost sancționată cu amendă în cuantum de 8.000 lei, în temeiul art. 7 alin. 2 lit. a din HG 69/2012, întrucât la data de 23.07.2012, pe _____________________________ Tg-J__, a fost oprit regulamentar microbuzul marca Volkswagen cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, condus de numitul B_______ V_____, care nu a respectat licența de traseu și graficul de circulație.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din OG 2/2001, legalitatea procesului verbal de contravenție s-a constatat că acesta cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17din OG 2/2001, fiind legal întocmit sub acest aspect nefiind date motive de nulitate absolută a procesului verbal.

Cercetând temeinicia procesului verbal instanța a constatat că agentul constatator a descris corect starea de fapt reținându-se că petenta a încălcat prevederile art. 7 alin.2 lit. a din HG 69/2012.

Astfel, deși petenta a încercat în fața instanței să demonstreze că la momentul la care a fost oprit în trafic, respectivul mijloc de transport era dus la o unitate service pentru reparații, s-a constatat, pe de o parte, că în ziua respectivă au fost eliberate două documente, de la două unități service diferite, din care rezultă că s-au efectuat reparații la același mijloc de transport, dar nici unul dintre cele două service-uri nu are sediul ori un punct de lucru în zona bulevardului E________ T________ din Tg J__, unde a fost constatată săvârșirea faptei și unde s-a susținut de către cei doi martori că s-ar afla service-ul.

Mai mult decât atât, la ora la care s-a constatat săvârșirea faptei, respectiv 06,35 este greu de crezut că ar fi avut program de lucru unitatea service.

Instanța a apreciat că prin probele administrate în cauză petenta nu a reușit, cu probe concludente, logice și juridice, să dovedească cele susținute în plângerea sa, respectiv alte împrejurări, altă stare de fapt decât cea consemnată în procesul verbal.

Prin urmare, instanța a reținut că starea de fapt reținută în actul contestat a fost cea reală, că încadrarea juridică a fost cea corectă, iar sancțiunea aplicată a fost bine individualizată.

Că, petenta, după ce a susținut că starea de fapt a fost cu totul alta decât cea reținută în procesul verbal atacat, a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale aplicate cu sancțiunea avertismentului.

În condițiile în care petenta a încercat să inducă instanței ideea unei alte stări de fapt, dovedind prin aceasta că nu conștientizează caracterul antisocial al faptei și urmările periculoase pe care aceasta, prin lezarea valorilor sociale ocrotite prin norma juridică, instanța a apreciat că nu se impune aplicarea unui avertisment în cauză. În condițiile descrise de art. 5 și de art. 7 din OG nr. 2/2001, pentru aplicarea sancțiunii avertismentului s-ar fi impus existența unor condiții legate de faptă și de contravenient care nu au fost îndeplinite în cauza de față, cu atât mai mult cu cât unul dintre scopurile sancțiunii contravenționale este cel educativ.

Or, în situația în care genul de contravenție pentru care petenta a fost sancționată cunoaște o amploare deloc de neglijat, a reținut că nu ar fi oportună o astfel de măsură, instanța apreciind că, raportat la aceste condiții în general și la petentă în special, scopul sancțiunii nu ar fi atins prin aplicarea unui avertisment.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs recurenta petentă S.C. L____ S___ S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate.

Prin motivele scrise de recurs recurenta petentă a arătat că în data de 23.07.2012, în jurul orei 06.30 microbuzul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX aparținând societății a fost oprit în trafic pe _____________________________ Tg-J__ în zona stației Peco Agip din cartier CAM de un echipaj al Servicilui Rutier, fiind solicitate la control de către agentul de poliție documentele în vederea efectuării de verificări.

Observând că nu există nici un fel de încălcare a legislației, agentul de poliție i-a reproșat conducătorului auto faptul că acesta ar fi executat transport de călători fără a respecta licența de traseu și graficul de circulație. Conducătorul auto i-a explicat agentului de poliție faptul că se afla în zonă cu respectivul microbuz datorită faptului că acesta trebuia deplasat la un service auto situat în zonă, în vederea efectuării unor verificări și reparații având în vedere că mașina prezenta defecțiuni la sistemul electric.

Agentul de poliție nu a dorit să ia în considerare aceste explicații și a reținut datele, ulterior, în data de 26.07.2012, primind la sediul societății procesul-verbal prin care a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 8.000 lei, sancțiune pe care o consideră neîntemeiată, având în vedere următoarele aspecte:

Încă din ziua anterioară, administratorul societății a fost informat de către conducătorul auto despre faptul că microbuzul prezenta semnele unor defecțiuni în sensul că electromotorul mașinii funcționează cu intermitență, iar tensiunea la baterii este slabă.

Că, a dat dispoziție conducătorului auto ca în dimineața zilei următoare (23.07.2012), să ducă mașina la un service specializat pentru remedierea defecțiunilor, având în vedere că discutase în prealabil la service, pentru a efectua programare. Având în vedere că la ora 7.00 mașina trebuia să fie la service conducătorul auto s-a prezentat la serviciu la ora 6, a preluat mașina și s-a deplasat spre service-ul în cauză, pe traseu fiind oprit de un echipaj de poliție.

Împreună cu conducătorul auto s-a aflat și un alt coleg, având în vedere că mașina a pornit cu greu în dimineața acelei zile și în eventualitatea unei probleme, acesta să îl ajute.

După ce a fost oprită în trafic, mașina a fost deplasată la service-ul în cauză, unde s-au remediat defecțiunile constatate, ulterior fiind deplasată la încă un service pentru alte verificări și reparații unde a fost lăsată pentru 2 zile.

În aceste condiții, a apreciat că pretinsa faptă reținută în sarcina societății, nu a fost întemeiată, microbuzul respectiv neefectuând transport de persoane, ci se deplasa în zonă pentru a ajunge la un service în vederea efectuării de reparații.

În susținerea acestor afirmații, la instanța de fond au fost audiați în calitate de martori conducătorul auto B_______ V_____ și G____ A___ P____, declarațiile acestora fiind consemnate la dosar.

Cu toate acestea, instanța de fond a respins plângerea formulată, soluție pe care recurenta o consideră neîntemeiată, având în vedere următoarele considerente:

Referitor la cererea de admitere a plângerii, anulare a procesului-verbal și exonerarea de la plata amenzii contravenționale, a menționat recurenta petentă că în considerentele sentinței s-a reținut de instanță faptul că:

1. În ziua respectivă au fost eliberate două documente de la două unități service diferite, fapt considerat probabil imposibil de către instanță.

Că, s-a demonstrat prin documentele depuse și declarațiile martorilor că inițial microbuzul respectiv a fost deplasat la sediul unui ,,service auto” situat pe ______________________ fost remediată defecțiunea apărută la electromotorul mașinii. Acest așa zis service este de fapt un punct de lucru aparținând P.F.A. P______ C. C_________, care fără a avea pretenția de a fi clasificat „service” efectuează activitate de întreținere și reparare a autovehiculelor în ceea ce privește partea electrică a acestora. După remedierea defecțiunii menționate care s-a realizat relativ repede, microbuzul a fost deplasat la cealaltă unitate situată în zona Coloanei Infinitului.

2. S-a reținut faptul că nici una din cele două unități service nu are sediul sau un punct de lucru în zona B-dului E________ T________.

A precizat recurenta că microbuzul a fost oprit în fața stației PECO Agip din cartierul CAM situat pe ____________________________ timp ce se deplasa din centru, punctul de lucru al primei unități service aflându-se la cea 200 m pe prima stradă la stânga, în spatele magazinului LIDL, atașând documentele doveditoare ale existenței acestui punct de lucru, respectiv o hartă în care sunt localizate atât stația PECO, cât și punctul de lucru al P.F.A. P______.

3. S-a reținut faptul că „la ora la care s-a constatat săvârșirea faptei, respectiv 6,35 este greu de crezut că ar fi avut program de lucru unitatea service”.

Așa cum a precizat și în plângerea contravențională, recurenta petentă susține că, microbuzul trebuia să fie la service la ora 7, nesusținând niciodată că era program de lucru la aceea oră, aceasta fiind doar aprecierea instanței. Motivul deplasării la aceea ora a fost faptul că programase din ziua anterioară, împreună cu electricianul, ca microbuzul să fie la ora 7 pentru a putea să se intervină înaintea celorlalți clienți.

A precizat că, datorită probabil priceperii electricianului care este foarte solicitat de foarte multe persoane, a hotărât ca microbuzul să fie primul pentru ca după remedierea defecțiunii să poată fi deplasat la cealaltă unitate pentru intervenție, fapt care s-a și întâmplat.

4. Prin documentele depuse a arătat că, transportul pasagerilor pe traseul menționat în procesul-verbal, a fost efectuat cu o altă mașină aparținând societății.

A depus de asemenea licența de traseu și graficul de execuție din care a reieșit faptul că traseul respectiv trebuia deservit chiar de mașina pentru care a depus foi de parcurs și nu cea pentru care a fost aplicată sancțiunea contravențională.

Referitor la cererea de admitere a plângerii, anulare în parte a procesului-verbal și înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „Avertisment”, s-a reținut de instanță că prin cererea de înlocuire a sancțiunii amenzii contravenționale cu „Avertisment”, a încercat să inducă instanței ideea unei alte stări de fapt, dovedind astfel că nu conștientizează caracterul antisocial al faptei și urmările periculoase.

Este adevărat că prin plângerea formulată a solicitat, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii aplicată cu „Avertisment”, motivat de faptul că nu a contestat niciodată că microbuzul respectiv s-ar fi deplasat în aceea zi în zona respectivă, din contră, a demonstrat motivul acelei deplasări, microbuzul se deplasa fără însă a efectua transport de persoane în afara licenței de traseu și a graficului de circulație, fapt confirmat de declarațiile martorilor audiați.

A arătat că pe traseul menționat în procesul-verbal cursa a fost efectuată de o altă mașină aparținând societății, respectiv cea înscrisă în licența de traseu.

Având în vedere aceste aspecte, a apreciat că soluția pronunțată este neîntemeiată, motiv pentru care a solicitat instanței: admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată în sensul admiterii plângerii contravenționale și exonerarea de la plata amenzii contravenționale aplicate, iar în subsidiar, admiterea recursului, modificarea sentinței pronunțată în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii aplicată cu „Avertisment”.

În dovedirea motivelor expuse au fost depuse la dosar înscrisuri, respectiv contract de închiriere din 10.08.2011, certificat constatator, certificat de înregistrare mențiuni.

Examinând criticile formulate prin prisma actelor și lucrărilor dosarului și în raport de dispozițiile art. 304¹ C.pr.civ. tribunalul reține ca fiind nefondat recursul de față, pentru următoarele considerente:

Instanța de fond pe baza unui probatoriu judicios administrat, a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității și în deplină concordanță cu starea de fapt menționată de agentul constatator, constând în aceea că în data de 23.07.2012, orele 06³⁵, a fost depistat în trafic microbuzul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, aparținând petentei, condus de numitul B_______ V_____, efectuând transport public de persoane, fără a respecta prevederile licenței de traseu ________ nr. xxxxxxx și ale graficului de circulație ________ nr. xxxxxx, faptă ce întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute de art. 4 alin. 1 pct. 10 din HG nr. 69/2012..

Pentru a reține această stare de fapt, instanța de fond a făcut o analiză a probelor administrate de părți în cauză, înlăturând motivat apărările formulate de petentă și probele administrate de acesta datorită neconcordanțelor existente între declarațiile martorilor propuși de petent, înscrisurile depuse la dosar și conținutul procesului verbal de contravenție contestat.

Tribunalul constată că în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, începând cu cauza Öztürk contra Germaniei din 21 februarie 1984, s-a reținut în mod clar și constant că indiferent de distincțiile care se fac în dreptul intern între contravenții și infracțiuni, persoana acuzată de comiterea unei fapte calificate în dreptul intern ca fiind contravenție trebuie să beneficieze de garanțiile specifice procedurii penale, aceasta deoarece potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului acest gen de contravenție, intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al articolului 6 din Convenția Europeană.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Tribunalul reține de asemenea că în cauza I___ P__ c. României, hotărârea din 28 iunie 2011, Curtea a analizat modalitatea concretă în care instanțele naționale au respectat garanțiile prevăzute de art. 6 din Convenție, aplecându-se îndeosebi asupra echilibrului ce trebuie să existe între prezumția de nevinovăție specifică materiei penale și prezumția de legalitate și validitate a procesului-verbal de contravenție existentă în dreptul național. Astfel, Curtea a apreciat că invocarea de către instanțe a acestei din urmă prezumții, cu consecința obligării reclamantului la răsturnarea sa, nu poate avea un caracter neașteptat pentru acesta având în vedere dispozițiile naționale incidente în materia contravențională (A_____, par. 58 și 59). Curtea a mai reținut că petentului i s-a oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă și că petentul nu a fost pus ______________________________ față de autorități pentru simplu fapt ca regimul contravențional este diferit de regimul aplicabil în penal.

De asemenea, prin decizia din 13 martie 2012 pronunțată în cauza H______ și alții c. României Curtea a reamintit că, în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției, atâta timp cât sistemul de drept conține garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții.

Interpretând dispozițiile art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001, reiese faptul că persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Având în vedere aceste principii, tribunalul reține că procesul verbal de contravenție, fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, beneficiază de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului cât timp petentului i se asigură de către instanță condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Reapreciind probatoriul administrat în cauză, tribunalul reține că starea de fapt menționată de agentul constatator și confirmată de instanța de fond este corespunzătoare realității, în sensul că într-adevăr, microbuzul aparținând petentei și înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, în momentul controlului efectua transport public de persoane fără a respecta prevederile licenței de traseu ________ nr. xxxxxxx și ale graficului de circulație ________ nr. xxxxxx.

Este adevărat că în cauză au fost audiați martori, unul dintre aceștia fiind chiar conducătorul auto al microbuzului, care au declarat că în momentul respectiv microbuzul se îndrepta către un service auto în vederea remedierii unor defecțiuni, însă declarațiile acestora sunt contrazise de declarația dată de același conducător auto în fața agentului constatator și consemnată în procesul verbal de contravenție, în sensul că nu a respectat prevederile graficului de circulație, întrucât a mers până la stația AGIP unde au coborât pasagerii.

Nici înscrisurile depuse la dosar de către recurentă, respectiv comanda/deviz, notificare și deviz calcul estimativ, nu sunt suficiente pentru a face dovada că în momentul respectiv microbuzul se îndrepta către un service auto, în primul rând pentru că niciunul dintre acestea nu conțin ora la care microbuzul ar fi ajuns în service, iar în al doilea rând nu s-a depus și dovada remedierii defecțiunilor indicate în înscrisurile respective, mai exact a plății acestor servicii.

Tribunalul va înlătura apărarea petentei în sensul că în ziua de 23.07.2012, transportul public de persoane pe ruta Dănești - Văcarea - Tg-J__, a fost efectuat cu microbuzul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, ca urmare a defecțiunilor intervenite la microbuzul înmatriculat sub nr. XXXXXXXXX, întrucât, acesta din urmă efectua transport public de persoane în baza licenței de traseu ________ nr. xxxxxx și a graficului de circulație ________ nr. xxxxxx, iar primul microbuz efectua transport public de persoane în baza licenței de traseu ________ nr. xxxxxxx și a graficului de circulație ________ nr. xxxxxxx, fiind vorba așadar de licențe de traseu și grafice de circulație diferite.

D____ urmare, tribunalul constată că instanța de fond a reținut o stare de fapt corespunzătoare realității, sentința pronunțată de aceasta fiind temeinică și legală.

Tribunalul nu va reține nici teza subsidiară invocată de recurenta petentă în sensul înlocuirii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment, întrucât, fapta săvârșită reprezintă o încălcare gravă a prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011, situație în care nu se poate reține că aceasta prezintă un pericol social redus.

Totodată, se are în vedere și conduita procesuală a recurentei, care nu a recunoscut nici un moment săvârșirea faptei, ci a încercat pe baza probelor administrate să denatureze adevărul, în scopul obținerii anulării procesului verbal de contravenție.

Față de toate considerentele ce preced, tribunalul constatând că sentința atacată nu este afectată de niciunul dintre motivele de casare sau de modificare prevăzute de art. 304 C.pr.civ., în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. va respinge recursul de față ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta petentă S.C. L____ S___ S.R.L., împotriva sentinței nr. xxxxx din data de 23.10.2012 pronunțată de Judecătoria Tg-J__ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 30 Ianuarie 2013, la Tribunalul Gorj.

Președinte, C______ B______	Judecător, T___ P______	Judecător, D_____ S______
	Grefier, C______ C______

Red. D.S./C.C.

Judecăt. fond A.D. J____

2 ex./ 04.03. 2013