cod operator

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR.28/A

Ședința publică din 22 Ianuarie 2016

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: M____ P____

Judecător C______ G______

Grefier C_______ M____ C____

Pe rol fiind soluționarea contestației în anulare formulată de apelantul-contestator D______ G_______ împotriva deciziei civile nr.1162/A din 28.09.2015 pronunțată de Tribunalul Maramureș în contradictoriu cu intimatul I__ MARAMUREȘ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Se constată că dezbaterea cauzei a avut loc în data de 15.01.2016, când s-a dispus amânarea cauzei în pronunțare la data de azi, după deliberare pronunțându-se hotărârea de mai jos.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra contestației în anulare de față, constată următoarele:

Prin Decizia civilă nr. 1162/A/28.09.2015, pronunțată în Dosarul nr. 5609/182/xxxxx al Tribunalului Maramureș a fost respins ca nefondat apelul declarat de petentul D______ G_______ împotriva sentinței civile nr. 8411 din 06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___.

În considerentele deciziei se reține că prin Sentința civilă nr. 8411/06.10.2014 Judecătoria Baia M___ a respins plângerea la contravenție formulată de petentul D______ G_______, domiciliat în Sighetu Marmației, ______________________ 26, scara 2, _____________, județul Maramureș, în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI MARAMUREȘ, cu sediul în Baia M___, _____________________. 3 7, județul Maramureș.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

S-a apreciat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G 2/2001 neexistând cauze de nulitate.

Fapta petentul ui a fost încadrată juridic în mod corect la art. 148 pct. 11 din OUG 195/2002 iar sancțiunea amenzii a fost în mod corect individualizată.

Factura atașată la dosar și datată 06.05.2014 de către petent nu poate fi reținută ca probă în apărare atâta timp cât procesul verbal de contravenție a fost încheiat în data de 05.05.2014, anterior emiterii facturii depuse la dosar.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul D______ G_______ solicitând admiterea apelului cu consecința modificării sentinței dată de instanța de fond pentru următoarele motive:

Se susține că prima instanță, în considerentele hotărârii pronunțate, a apreciat și reținut în mod greșit că ,, Fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corect la art. 148 pct. 11 din OUG 195/2002 iar sancțiunea amenzii a fost în mod corect individualizată", având în vedere că actul normativ menționat nici nu conține articolul 148 (acest articol făcând parte din HG nr. 1391/2006).

De asemenea, se susține că în mod greșit prima instanță a apreciat și reținut în considerentele sentinței pronunțate că ,,Factura atașată la dosar și dotată 06.05.2014 de către petent nu poate fi reținută ca probă în apărare atâta timp cât procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 05.05.2014, anterior emiterii facturii depuse la dosar", întrucât factura în discuție a depus-o la dosar pentru a dovedi că a efectuat verificările necesare lămuririi situației și că mențiunea făcută de petent în procesul verbal contestat, precum că ,,geamurile sunt din fabricație" corespunde realității și că aceste geamuri sunt omologate și nu restrâng sau estompează vizibilitatea; în acest sens, se face precizarea că în dimineața zilei de 06.05.2014 s-a prezentat cu autoturismul în discuție la Registrul Auto Român - Maramureș care, urmare a verificării efectuate a confirmat afirmația petentului, prin consemnarea mențiunii „B__ pentru vizibilitate" pe Dovada ________ nr. xxxxxx/ 05.05.2014 de reținere a certificatului de înmatriculare nr. M00278162M al autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX.

Petentul apreciază că odată ce autoturismul a fost omologat din fabricație cu geamuri laterale și lunetă colorate, fapta reținută în sarcina sa de către agentul constatator nu constituie contravenție întrucât această faptă nu există sau, cel puțin, nu a fost săvârșită cu vinovăție de către acesta; or, potrivit dispozițiilor art. I alin. 2 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin Hotărâre a Guvernului...".

In subsidiar, se susține că admițând totuși că fapta imputată ar îndeplini condițiile legale ale contravenției, nici agentul constatator și nici judecătorul fondului nu au decelat cu obiectivitate asupra proporționalității sancțiunii, acesta din urmă apreciind că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție încheiat de către agentul constatator; în acest sens petentul consideră că, într-un mod netemeinic, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx emis la data de 03.07.2014 de l.PJ. Maramureș, având în vedere că în conformitate cu prevederile art. 34 din O.U.G. nr.2/2001, instanța putea să dispună cel puțin înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a sancțiunii amenzii de 1.700 lei aplicate de agentul constatator, printr-o judicioasă și oportună aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 5, ale art. 21 alin. 3 și ale art. 7 alin. 3 din O.U.G nr. 2/2001 ca fiind incidente cauzei pendinte pe fond; astfel prima instanță putea să. rețină în mod corect, că sancțiunea pecuniară este disproporționată față de fapta săvârșită, nejustificându-se aplicarea acesteia, putând aprecia totodată că atât scopul educativ cât și scopul punitiv al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, fiind astfel asigurată atât prevenția generală, cât și cea specială.

Se apreciază ca fiind suficientă pentru a justifica în cauză înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment", numai chiar simpla consemnare de către Registrul Auto Român - Maramureș, a mențiunii „B__ pt. vizibilitate" pe Dovada ________ nr. xxxxxx/ 05.05.2014 de reținere a certificatului de înmatriculare nr. M00278162M al autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (fila 7 dosar fond), din care rezultă că gradul de pericol social și, respectiv, gravitatea faptei sunt extrem de reduse (dacă nu chiar inexistente) și că aplicarea sancțiunii avertisment ar fi fost mai mult decât suficientă pentru asigurarea atât a prevenției generale, cât și a celei speciale în situația concretă.

Se arată că petentul este o persoană cu grave probleme de sănătate și nu are alte venituri decât o pensie de boală în sumă de 469 lei lunar și o indemnizație lunară de handicap în sumă de 39 lei; or, pentru a efectua plata amenzii de 1.700 lei ar fi necesare veniturile sale pe trei luni și jumătate (în acest sens au fost anexate la prezenta copii de pe cupoanele de venituri).

În concluzie, prevalându-se în principal de prevederile art. 1 alin. 2 din O.G nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, potrivit cărora pentru a constitui contravenție, fapta trebuie să existe și să fie săvârșită cu vinovăție, iar în subsidiar de prevederile art. 5 alin. 5 și art. 21 alin. 3 din aceeași ordonanță, potrivit cărora „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite", respectiv „sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal", precum și de textul art. 7 alin. 2 din același act normativ, conform căruia în cazul în care fapta este de gravitate redusă se aplică sancțiunea „avertisment", se apreciază că fapta nu a existat în materialitatea ei ori în cursul săvârșirii faptei s-a acționat fără vinovăție sau, în subsidiar admițând ipoteza existenței faptei ș a vinovăției mele, se apreciază că fapta este de o gravitate extrem de redusă, asemenea fiind și gradul de pericol social, astfel încât sancțiunea aplicată, respectiv cea a amenzii de 1.700 lei nu este proporțională cu gradul de pericol social al faptei.

Având în vedere cele relevate mai sus, coroborate cu probele administrate aflate Ia dosar, petentul solicită a se aprecia cu obiectivitate asupra legalității și temeiniciei sentinței atacate, precum și asupra vinovăției sale, asupra gravității faptei și gradului de pericol social, să se constate nelegalitatea și/sau netemeinicia Sentinței civile nr. 8411/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___, precum și netemeinicia procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor cu ________ nr. xxxxxxx emis la data de 03.07.2014 și să se dispună admiterea apelului, cu anularea sentinței atacate și a procesului verbal contestat sau, iar în subsidiar, cu schimbarea sentinței atacate și admiterea în parte a plângerii contravenționale, în sensul înlocuiri sancțiunii amenzii cu sancțiunea ,,avertisment".

In drept a invocat prevederile art. 458, art. 466 și art. 480 alin. 2 din Codul de procedură civilă, precum și dispozițiile art. 1, art. 5 alin. 5, art. 7 alin. 2 și 3, art. 21 alin. 3, art. 31 și art. 34 din 0.G. nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul nu a depus la dosar întâmpinare, dar prin reprezentantul său prezent în instanță a solicitat respingerea apelului ca nefondat și pe cale de consecință menținerea hotărârii apelate ca fiind temeinică și legală.

Analizând apelul formulat prin raportare la prevederile art.480 alin. 1 Cod procedură civilă, precum și în raport de motivele invocate, Tribunalul îl apreciază ca nefondat.

Se arată că, contrar susținerilor apelantului hotărârea judecătoriei este temeinică și legală.

Astfel, înscrisul depus la fila 6 în dosarul de fond nu dovedește nimic legat de starea de fapt contravențională constatată, aceasta dincolo de faptul că, după cum reține și judecătoria, poartă o dată ulterioară momentului întocmirii procesului verbal și cercetării faptei contravenționale.

Reținând gradul de pericol social legal și concret al faptei săvârșite precum și poziția petentului, de nerecunoaștere a ei, Tribunalul apreciază că nu se justifică înlocuirea cu avertisment a sancțiunii pecuniare aplicate.

Împotriva deciziei a promovat contestație în anulare contestatorul D______ G_______ solicitând anularea acesteia și rejudecarea apelului iar, în consecință, admiterea apelului, cu anularea sentinței civile nr. 8411/06.10.2014 pronunțată de Judecătoria Baia M___ și a procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx emis la data de 03.07.2014 de I__ Maramureș, în subsidiar, s-a solicitat schimbarea sentinței atacate și admiterea în parte a plângerii contravenționale, în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

În cuprinsul contestației în anulare se arată că soluția pronunțată de instanța de apel este rezultatul unei erori materiale, constând în preluarea întocmai din sentința atacată a temeiului juridic de drept substanțial în sprijinul motivării în drept a hotărârii în discuție, respectiv menționarea greșită ca temei juridic al sancțiunii aplicate articolul 148 punctul 11 din OUG 195/2002. Se arată că în ultimul alineat de pe prima pagină a deciziei contestate, iritanta reține că „Fapta petentului a fost încadrată juridic în mod corect la art. 148 pct. 11 din OUG 195/2002 iar sancțiunea amenzii a fost în mod corect individualizată`1; or, actul normativ menționat, OUG 195/2002, nici nu conține articolul 148 (fiind limitat la un număr de 137 de articole, pe de o parte, iar pe de ală parte, fapta săvârșită de subsemnatul este circumscrisă textului normativ al art, 148 pct. 11 din HG nr. 1391/2006. Așadar, nici organul constatator si nici cele două instanțe de fond nu fac nicio referire în documentele emise, la actul normativ HG nr. 1391/2006, ci numai la OUG 195/2002.

Față de cele mai sus arătate, având în vedere că la alin. 1 din art. 180 al HG nr. 1391/2006 se prevede în mod expres că procesul verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu și „indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția", se apreciază că pentru ca instanța să poată aprecia corectitudinea încadrării juridice era necesar ca organul constatator să indice corect articolul si aliniatul și punctul, în mod cumulativ, corespunzătoare textului legal care sancționează contravenția. In cauză, se susține că indicarea greșită a temeiului legal conduce la inducerea în eroare a instanței de judecată și, în consecință, trebuia să conducă la anularea procesului verbal de contravenție atacat însă, în mod greșit din punct de vedere procedural, instanțele de fond au preluat eroarea cu privire la indicarea temeiului juridic, întemeind ele însele hotărârile pronunțate pe același temei juridic eronat, acest fapt circumscriindu-se pe deplin ipotezei motivului de anulare reglementat de art. 503 alin 2 pct. 2 și alin, 3 C. Proc. civ.

Pe fondul cauzei, se arată că se susțin în continuare cererile și motivele prezentate în cererea de apel, după cum urmează:

1. Prima instanță, în considerentele hotărârii pronunțate, a apreciat și reținut în mod greșit că „Fapta potentului a fost încadrată juridic in mod corect la art. 148 pct. 11 din OUG 195/2002 iar sancțiunea amenzii a fost în mod corect individualizată" având în vedere că actul normativ menționat nici nu conține articolul 148 (acest articol făcând parte din HG nr. 1391/2006).

Potrivit art. 175 alin, 1 C. proc, civ., aplicabil în aceasta materie potrivit art. 47 din O.G nr. 2 / 2001, cu modificările și completările ulterioare, sancțiunea nulității nu intervine decât dacă nelegalitatea a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea proces ului-verbal de contravenție, revenind petentului sarcina de a dovedi existența unei vătămări, în situația de față aceasta constă în însăși obligarea petentului la suportarea plății amenzii în sumă de 1.700 lei, aplicată în mod nelegal cu titlu de sancțiune.

2. În mod greșit prima instanță a apreciat și reținut în considerentele sentinței pronunțate că „factura atașată la dosar și datată 06.05.2014 de către petent nu poate fi reținută ca probă în apărate atâta timp cât procesul verbal de contravenție a fost încheiat la data de 05.05,2014, anterior emiterii facturii depuse Ia dosar", întrucât factura în discuție (fila 6 dosar fond) a fost depusă la dosar pentru a dovedi că au fost efectuate verificările necesare lămuririi situației și că mențiunea făcută de petent în procesul verbal contestat, precum că „geamurile sunt din fabricație" corespunde realității și că aceste geamuri sunt omologate și nu restrâng sau estompează vizibilitatea. Se arată că fapta reținută în sarcina petentului de către agentul constatator nu constituie contravenție întrucât această faptă nu există sau, cel puțin, nu a fost săvârșită cu vinovăție de către acesta or, potrivit dispozițiilor art. 1 alin. 2 din OG nr. 2/2001 „constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată prin lege, ordonanță, prin hotărâre a Guvernului...".

3.În subsidiar, se arată că dacă se va aprecia că fapta imputată ar îndeplini condițiile legale ale contravenției, se apreciază că nici agentul constatator și nici judecătorul fondului nu au decelat cu obiectivitate asupra proporționalității sancțiunii, acesta din urmă apreciind că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție încheiat de către agentul constatator; în acest sens se consideră că, într-un mod netemeinic, instanța de fond a respins plângerea contravențională formulată de petent împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx emis la data de 03.07.2014 de I__. Maramureș, având în vedere că, în conformitate cu prevederile art. 34 din O.U.G nr.2/2001, instanța putea să dispună cel puțin înlocuirea cu sancțiunea avertismentului a sancțiunii amenzii de 1.700 lei aplicate de agentul constatator, printr-o judicioasă și oportună aplicare a dispozițiilor art. 5 alin. 5, ale art. 21 alin. 3 și ale art. 7 alin. 3 din O.U.G nr. 2/2001 ca fiind incidente cauzei pendinte pe fond; astfel prima instanță putea să rețină în mod corect (și chiar echitabil pentru ambele părți procesuale), că sancțiunea pecuniară este disproporționată față de fapta săvârșită, nejustificându-se aplicarea acesteia, putând aprecia totodată că atât scopul educativ cât și scopul punitiv al sancțiunii poate fi atins și prin aplicarea avertismentului, fiind astfel asigurată atât prevenția generală, cât și cea specială.

Se apreciază ca fiind suficientă pentru a justifica în cauză înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment", numai chiar simpla consemnare de către Registrul Auto Român - Maramureș a mențiunii „B__ pt. vizibilitate" pe Dovada ________ nr, xxxxxx/ 05,05.2014 de reținere a certific actului de înmatriculare nr, M00278162M al autoturismului cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX (fila 7 dosar fond), din care rezultă că gradul de pericol social și, respectiv, gravitatea faptei sunt extrem de reduse (dacă nu chiar inexistente) și că aplicarea sancțiunii avertisment ar fi fost mai mult decât suficientă pentru asigurarea atât a prevenției generale, cât și a celei speciale în situația concretă.

Se arată că petentul este o persoană cu grave probleme de sănătate și nu are alte venituri decât o pensie de boală în sumă de 469 lei lunar și o indemnizație lunară de handicap în sumă de 39 lei; or, pentru a efectua plata amenzii de 1.700 lei ar fi necesare veniturile sale pe trei luni și jumătate.

În concluzie, se solicită a se proceda la reindividualizarea sancțiunii în sensul înlocuirii sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea avertisment.

Examinând contestația în anulare, instanța reține următoarele:

În actuala reglementare, hotărârile instanței de apel nesupuse recursului pot fi atacate prin contestație în anulare specială pentru motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 alin. 2 NCPC.

Pentru a putea fi admisă o contestație în anulare îndreptată împotriva deciziei pronunțate de o instanță de apel, este necesar ca eroarea materială gravă să privească o problemă de procedură. Astfel, greșelile instanței de apel, care deschid calea contestației în anulare sunt greșeli de fapt și nu greșeli de judecată, de apreciere a probelor și de interpretare a dispozițiilor legale. Pe această cale nu este admisibil a se examina justețea soluției pronunțate.

Pentru considerentele sus menționate contestația în anulare va fi respinsă, nefiind prezent nici unul dintre motivele reglementate de art.503 Cod procedură civilă care ar putea justifica admisibilitatea acestei căi extraordinare de atac.

Pe de altă parte, pe calea contestației în anulare nu pot fi cenzurate erorile materiale strecurate în cuprinsul hotărârii judecătorești, pentru îndreptarea cărora legiuitorul a pus la dispoziție procedura îndreptării reglementată de art. 442 NCPC.

În situația de față, nu suntem în prezența unei erori materiale în sensul dispozițiilor art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC în condițiile în care instanța de apel a reținut faptul că în situația de față, contravenția reținută în sarcina petentului este prevăzută de art. 148 pct. 11 din OUG nr. 195/2002 în loc de art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicarea OUG nr. 195/2002, respectiv Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 în condițiile în care fapta a fost analizată, din perspectiva dispozițiilor art. 148 pct. 11 din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, dispoziții care interzic conducătorului de autovehicule să aibă aplicate folii pe parbrize, lunetă ori pe geamurile laterale ale autoturismului, cu excepția celor omologate și certificate.

Pentru considerentele sus menționate apreciem că nu sunt incidente dispozițiile art. 503 alin. 2 pct. 2 NCPC motiv pentru care contestația în anulare va fi respinsă, potrivit dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge contestația în anulare promovată de contestatorul D______ G_______ domiciliat în Sighetu Marmației, ___________________.76, __________, _______________________ în contradictoriu cu intimatul I__ Maramureș împotriva deciziei civile nr.1162/A/28.09.2015 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXX, al Tribunalului Maramureș.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică azi, 22.01.2016.

Președinte, M____ P____		Judecător, C______ G______
	Grefier, C_______ M____ C____

Red.M.P.-02.02.2016

Tehnored.C.C.-08.02.2016/4 ex.