R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr.XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr.2019

Ședința publică din data de 04.12.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE O_____ I___

JUDECĂTOR C_____ M______ P______

Grefier I____ I_______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A împotriva sentinței civile nr.2220/2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - petenta __________________ cu sediul în Ploiești, ___________________, _____________________, ___________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că apelul este motivat, iar prin serviciul registratură, s-a depus de către intimată cerere de judecarea cauzei în lipsă.

Instanța de judecată deliberând asupra excepției tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de către apelantă, constată că potrivit dovezii de comunicare procesul – verbal contestat a fost comunicat prin afișare intimatei la data de 09.09.2014 (fila 7 dosar apel), în timp ce plângerea contravențională a fost expediată instanței de fond la data de 23.09.2014 conform impresiunii de ștampilă de pe plicul de înaintare aflat la fila 13 dosar fond.

Constatând că plângerea contravențională a fost formulată în termenul legal de 15 zile instanța respinge ca neîntemeiată excepția tardivității formulării plângerii contravenționale invocată de către apelantă.

Nemaifiind cereri de formulat, probe de administrat sau excepții de invocat, raportat la actele și lucrările dosarului, instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare pe cererea de apel.

TRIBUNALUL

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 25.09.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, petenta __________________, în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN a formulat plângere împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.08.2014, solicitând anularea acestuia și exonerarea de la plata amenzii contravenționale.

În motivarea în fapt a cererii a arătat că la data de 20.03.2013, autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, __________________ W0L0TGF071B005772, a fost vândut numitului C______ C______.

De asemenea, în cadrul Dosarului nr. xxxxx/281/2014 al Judecătoriei Ploiești a solicitat radierea autoturismului de pe numele societății.

Plângerea a fost întemeiată în drept pe disp. art. 1 lit. b, art. 7 și 8 din O.G. nr. 15/2002, art. 11 alin. 4 din O.U.G. nr. 195/2002, O.G. nr. 2/2001.

A solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie certificată, înscrisuri (filele 7-12).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru de 20 lei.

Intimata, legal citată, nu s-a prezentat în instanță dar a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca nefondată.

A arătat că actul sancționator îndeplinește toate condițiile prevăzute de O.G. nr. 15/2002 coroborate cu disp. O.G. nr. 2/2001, fiind întocmit cu respectarea prevederilor art. 9 alin. 2 și 3 din O.G. nr. 15/2002 în lipsa contravenientului și a martorilor, constatarea contravențiilor fiind efectuată cu ajutorul mijloacelor specifice ale Sistemului Informatic de Emitere, Gestiune, Monitorizare și Control a Rovinietei-S.I.E.G.M.C.R., contravenientul fiind identificat pe baza datelor furnizate de Ministerul Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Din coroborarea prevederilor art. 7 din Legea nr. 455/2001 cu prevederile art. 19 din O.G. nr. 2/2001 reiese că procesul-verbal a fost întocmit și semnat cu respectarea prevederilor legale.

În opinia sa, contractul de vânzare-cumpărare și certificatul de atestare fiscală nu sunt suficiente pentru modificarea în baza de date a Direcției Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor din cadrul Ministerului Administrației și Internelor.

În baza de date a Ministerului Administrației și Internelor-Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, petenta apare menționată ca proprietar, situație în care răspunderea contravențională îi revine.

În drept a invocat disp. O.G. nr. 2/2001, O.G. nr. 15/2002, Legea nr. 455/2001, Ordinul M.T.I. nr. 769/2010.

A solicitat judecarea cauzei în lipsă.

A solicitat proba cu înscrisuri și a depus la dosar, în copie certificată, înscrisurile care au stat la baza întocmirii procesului-verbal contestat ( filele 19-23).

Întâmpinarea și înscrisurile anexate au fost comunicate petentei, iar acesta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că la data săvârșirii contravenției, petenta nu mai avea calitatea de prorpietar al autoturismului în cauză, astfel încât nu-i mai incumbă obligația de plată a rovinietei.

Instanța a admis pentru părți proba cu înscrisuri.

Prin sentința civilă nr.2220/2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, s-a admis plângerea contravențională formulată de petenta __________________ în contradictoriu cu intimata COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA-CESTRIN, s-a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.08.2014, emis de intimată și a fost exonerată petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.

Pentru a pronunța această sentință instanța a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.08.2014 (fila 9), petenta a fost sancționată contravențional în baza art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 pentru că a încălcat prevederile referitoare la achitarea tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale, respectiv a circulat la data de 03.04.2014 ora 21,42, fără a deține rovinietă valabilă pe DN6 km. 60+450m, Drăgănești-Vlasca, jud. Teleorman, cu vehiculul categoria A, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX.

Petentei i s-a aplicat o amendă de 250 lei.

În drept, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de contravenție este supus controlului de legalitate si temeinicie al instanței.

Cât privește controlul de legalitate, instanța constată că procesul-verbal contestat respectă dispozițiile imperative ale legii, nefiind incidentă vreuna dintre cauzele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001.

Procesul-verbal de contravenție conține mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, denumirea și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de contravenție face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Potrivit art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție și se sancționează cu amendă.

Instanța reține că la data de 20.03.2012, autoturismul marca Opel Astra G Coupe, cu număr de identificare W0L0TGF071B005772, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a fost vândut numitului C______ C______, conform contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit din data de 20.03.2012 (fila 11).

Potrivit prevederilor art. 17 alin. 2 din O.U.G. nr. 195/2002 privind
circulația pe drumurile publice, radierea din evidență a vehiculelor înregistrate, la trecerea acestora în proprietatea altei persoane, se face de către autoritatea care a efectuat înregistrarea, la cererea proprietarului, în condițiile legii.

În conformitate cu prevederile art. 11 alin. 2, 4 și 10 din același act normativ înmatricularea vehiculelor este continuă, de la admiterea în circulație până la scoaterea definitivă din circulație a unui vehicul din categoria celor supuse acestei condiții, și presupune următoarele operațiuni:

a) înscrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a dobândirii dreptului de proprietate asupra unui vehicul de către primul proprietar;

b) transcrierea în evidentele autorităților competente, potrivit legii, a tuturor transmiterilor ulterioare ale dreptului de proprietate asupra unui vehicul.

În cazul transmiterii dreptului de proprietate asupra unui vehicul,
datele noului proprietar se înscriu în evidentele autorităților competente simultan cu menționarea încetării calității de titular al înmatriculării a fostului proprietar.

Pentru realizarea acestei operațiuni și emiterea unui nou certificat de înmatriculare, noul proprietar este obligat să solicite autorității competente transcrierea transmiterii dreptului de proprietate, în termen de 30 de zile de la data dobândirii dreptului de proprietate asupra vehiculului.

Proprietarul sau deținătorul mandatat al unui vehicul este obligat să solicite autorității competente înscrierea în certificatul de înmatriculare sau de înregistrare a oricărei modificări a datelor de identificare a vehiculului respectiv sau, după caz, ale proprietarului, în termen de 30 de zile de la data la care a
intervenit modificarea.

Conform art. 102 alin. (1) pct. 4 din O.U.G. nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, constituie contravenții și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a IV-a de sancțiuni următoarele fapte săvârșite de persoane fizice: neefectuarea radierii vehiculelor din evidența, în cazurile și termenele prevăzute de lege.

Potrivit prevederilor art. 24 alin. 2 lit. „d” din Regulamentul privind procedura înmatriculării, înregistrării, radierii și eliberarea autorizației de circulație provizorie sau pentru probe a vehiculelor, aprobat prin Ordinul nr. Administrației și Internelor nr. 1501/2006, proprietarii de vehicule înmatriculate sau înregistrate sunt obligați să solicite radierea din circulație în termen de 30 de zile de la data trecerii vehiculului înregistrat în proprietatea altei persoane. Potrivit prevederilor art. 25 din același act normativ, radierea se face pe baza depunerii certificatului de înmatriculare sau de înregistrare și a plăcuțelor cu număr de înmatriculare ori de înregistrare, după caz, a cărții de identitate a vehiculului (doar pentru vehiculele înmatriculate după 1 iulie 1993), a fișei de înmatriculare cu viza organului fiscal competent al autorității administrației publice locale, stabilită potrivit legii, ori a certificatului de atestare fiscală, precum și a documentelor care atestă faptul că a intervenit una dintre situațiile prevăzute de art. 24 alin. (1)-(4) din același act normativ.

De asemenea, potrivit prevederilor art. 264 alin. 4 și 5 din Codul fiscal “orice persoană care dobândește/înstrăinează un mijloc de transport sau își schimbă domiciliul/sediul/punctul de lucru are obligația de a depune o declarație fiscală cu privire la mijlocul de transport, la compartimentul de specialitate al autorității administrației publice locale pe a cărei rază teritorială își are domiciliul/sediul/punctul de lucru, în termen de 30 de zile inclusiv de la modificarea survenită.”

Din textele de lege mai sus citate rezultă că atât vânzătorului, cât și cumpărătorului le revin sarcini pentru ca înstrăinarea unui autovehicul, valabil făcută între părți, să devină opozabilă și față de terți. De altfel, aceasta este o procedură administrativă, ce se îndeplinește de către organele de poliție.

Din cererea radiere auto depusă la Municipiul Ploiești-Serviciul Public Finanțe Publice Locale (fila 12) reiese că petenta și-a îndeplinit obligația de a solicita radierea autovehiculului de pe numele său, mai ales că a formulat și acțiune în constatare pe rolul Judecătoriei Ploiești, ce formează obiectul Dosarului nr. xxxxx/281/2014, conform certificatului de grefă depus la fila 7 dosar.

În aceste condiții, instanța apreciază că la data de 03.04.2014, data surprinderii sale în trafic, vehiculul nu mai aparținea petentei, astfel că nu s-ar putea reține în sarcina acesteia contravenția imputată, respectiv neplata tarifului de utilizare a drumurilor naționale, pentru că plata rovinietei incumbă utilizatorului, calitate pe care petentul nu o mai avea la data de 03.04.2014.

De asemenea, în privința amenzii, potrivit art. 13 alin. (1) și (2) din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar în cazul contravențiilor continue acest termen curge de la data constatării faptei.

Contravenția este continuă în situația în care încălcarea obligației legale durează în timp. Potrivit alin. 4 al aceluiași articol, prin legi speciale pot fi prevăzute și alte termene de prescripție pentru aplicarea sancțiunilor contravenționale.

Instanța constată că, la data săvârșirii faptei ce face obiectul procesului-verbal contestat prin prezenta, O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România – rovinieta, nu prevedea un termen de prescripție al aplicării sancțiunii contravenționale diferit de cel prevăzut de art. 13 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, acesta fiind, prin urmare, termenul general de 6 luni de la data constatării faptei.

Potrivit art. 9 alin. (3) din O.G. nr. 15/2002, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 144/2012 pentru modificarea O.G. nr. 15/2002, “procesul-verbal se întocmește și se comunică contravenientului în termen de 30 de zile de la data constatării contravenției, interval în care nu se pot încheia alte procese-verbale de constatare a contravenției pentru încălcarea prevederilor art. 8 alin. 1" (fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă).

Instanța va avea în vedere prev. art. 15 alin. 2 din Constituție, care consacră o excepție de la principiul neretroactivității legii și potrivit cărora “Legea dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile”.

Este adevărat că art. 12 din O.G. nr. 2/2001 se referă la situațiile în care printr-un nou act normativ fapta nu mai este considerată contravenție sau sancțiunea prevăzută este mai ușoară, însă această normă specială nu poate deroga de la norma constituțională, care consacră principiul retroactivității legii contravenționale mai favorabile lato sensu.

Potrivit doctrinei, suntem în prezența unui caz de aplicare a legii mai favorabile atunci când legea nouă modifică modul de sancționare a faptei, domeniul de incidență al normei de incriminare, condițiile de tragere la răspundere, regimul executării sancțiunilor etc. Un caz particular de modificare a condițiilor de tragere la răspundere îl reprezintă modificarea termenului de prescripție al aplicării sancțiunii.

De asemenea, în ceea ce privește procesele-verbale de constatare și sancționare a contravențiilor, instanța constată că executarea acestora este suspendată pe perioada în care acestea sunt supuse controlului unei instanțe judecătorești, pe baza introducerii unei plângeri contravenționale (art. 32 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001).

Având în vedere aceste aspecte, instanța concluzionează că, în cauza de față, între momentul constatării faptei contravenționale și momentul în care procesul-verbal poate fi pus în executare, a intervenit o succesiune de legi, dintre care cea de a doua este mai favorabilă, sub aspectul termenului de prescripție în care poate fi aplicată sancțiunea contravențională.

Prin urmare, având în vedere cele expuse mai sus, instanța constată că legea contravențională mai favorabilă sub acest aspect retroactivează, procesele-verbale încheiate anterior intrării sale în vigoare fiind supuse condiției de legalitate a fi întocmite și comunicate în termen de 30 de zile de la data constatării faptei.

În cauza de față, având în vedere că fapta care face obiectul procesului-verbal de constatare a contravenției _________ nr. xxxxxxx/19.08.2014 a fost constatată la data de 03.04.2014, iar procesul-verbal a fost întocmit la data de 19.08.2014, deci la mai mult de 30 de zile de data constatării faptei, instanța reține că dreptul de a aplica sancțiunea contravențională s-a prescris.

Pentru aceste motive, instanța de fond a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal de constatare a contravenției _________ nr.xxxxxxx/19.08.2014, în sensul că a exonera petenta de la plata amenzii contravenționale în cuantum de 250 lei.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică. înregistrat pe rolul Tribunalului Prahova – Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal, la data de 21.05.2015, solicitând admiterea apelului, modificarea în tot a sentinței, în sensul respingerii acțiunii și menținerea procesului –verbal ca temeinic și legal.

Totodată, apelanta a invocat ca motiv de apel excepția tardivității formulării plângerii contravenționale, având în vedere că procesul verbal a fost comunicat la data de 09.09.2014, iar plângerea a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Ploiești la data de 26.09.2014.

Intimata petentă, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, sentința instanței de fond fiind legală și temeinică, excepția tardivității invocată de apelantă fiind neîntemeiată.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale incidente în materie, tribunalul a reținut următoarele:

Potrivit Deciziei nr.6 din 16.02.2015 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, procesele verbale prevăzute de art. 8 alin. 1 din OG 15/2002 modificată, transmise persoanelor sancționate pe suport de hârtie sunt lovite de nulitate absolută în lipsa semnăturii olografe a agentului constatator, aplicabilitatea deciziei menționate în cauza de față reieșind din înscrisurile aflate la dosar.

Astfel, Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut faptul ca procesele-verbale de constatare si sanctionare a contraventiilor, prevazute de art. 8 alin. (1) din Ordonanta Guvernului nr. 15/2002, incheiate potrivit art. 9 alin. (1) lit. a), alin. (2) si (3) din aceeasi ordonanta a Guvernului, transmise persoanelor sanctionate contraventional pe suport hartie, sunt lovite de nulitate absoluta pentru lipsa semnaturii olografe a agentului constatator, in raport cu dispozitiile art. 17 din Ordonanta Guvernului nr. 2/2001.

Cum dezlegarea dată problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării deciziei în Monitorul Oficial al României, Partea I, respectiv începând cu data de 25.03.2015, tribunalul constatând că dispozițiile mai sus menționate sunt aplicabile în cauză, totodată, apreciază că față de consecința imediată a aplicării lor, respectiv anularea procesului verbal de contravenție, nu mai este necesară analizarea și a celorlator motive de apel.

Pe cale de consecință, va respinge apelul formulat de apelanta - intimată COMPANIA NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI SI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA SA - CESTRIN în contradictoriu cu intimata - petentă __________________, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca neîntemeiată, excepția tardivității plângerii contravenționale, invocată de apelanta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA.

Respinge apelul formulat de apelanta - intimata Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România SA, prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere si Informatică – CESTRIN, cu sediul în mun. București, sector 6, _____________________. 401 A împotriva sentinței civile nr.2220/2015 pronunțată de Judecătoria Ploiești, în contradictoriu cu intimata - petenta __________________ cu sediul în Ploiești, ___________________, ______________, ap. 3, ___________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I___ O_____ P______ C_____ M______

GREFIER,

I_______ I____

Red. P.C.M.

J.F. M_____ A____ – JUDECĂTORIA PLOIEȘTI

d.f. XXXXXXXXXXXXXX

4 ex./ 12.01.2016