DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

ROMÂNIA

TRIBUNALUL ILFOV

SECȚIA CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 193R

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 03.02.2015

TRIBUNALUL CONSTITUIT DIN:

P_________: E______ M_____ O_____

JUDECĂTOR: C_______ D_______

JUDECĂTOR: M_____ E_____

GREFIER : L_______ I___

Pe rol se află soluționarea recursului civil, formulat de recurena ___________________ împotriva sentinței civile nr.1384/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică, părțile nu au răspuns.

Procedura de citare este legal îndeplinită .

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care

Nemaifiind alte cererii prealabile de formulat sau probe de administrat Tribunalul declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare asupra motivelor de recurs.

T R I B U N A L U L,

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul Judecătoriei Cornetu la data de 17.09.2012, sub numărul de mai sus, petentul ___________________, în contradictoriu cu intimata ISCTR, a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx/27.08.2012.

În motivarea plângerii contravenționale, petentul a precizat că în perioada 10.08.xxxxxxxxxxxxx12 conducătorul auto a revenit dintr-o cursă externă, fiind încărcat cu marfă, și urma a descărca în țară, însă, având în vedere faptul că în acea perioada era week-end, acesta a lăsat autotrenul încărcat la sediul societății și a mers acasă, deoarece nu avea cine să-l descarce.

Petentul a mai precizat că pentru perioada 10.08.xxxxxxxxxxxxx12, conducătorul auto a prezentat un certificat de desfășurare a activității din care reiese faptul că acesta desfășura alte activități decât condusul.

În dovedire, petentul a anexat plângerii, în copie, un set de înscrisuri.

În drept au fost invocate prevederile art. 7, art. 21 alin. 3, art. 31, art. 32, art. 33, art. 34, art. 35 și art. 36 din OG 2/2001, precum și dispozițiile Regulamentului CE 561/2006.

Acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar conform dispozițiilor art.36 din Ordonanța Guvernului nr.2/2001 raportat la art.15 lit. i din Legea nr.146/1997.

Intimata, legal citată, a depus întâmpinare la data de 28.11.2012, prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiată, deoarece procesul verbal a fost încheiat cu respectarea tuturor prevederilor art. 16, 17 și 19 din OG 2/2001, iar din certificatul de activități prezentat de conducătorul auto reiese faptul că acesta a desfășurat o altă activitate decât condusul în perioada 10.08.2012 orele 20:00 și 13.08.2012 orele 07:00, aspecte aflate în contradicție cu diagrama din 13.08.2012.

În drept au fost invocate prevederile art. 115 și urm. din C__.

În susținerea întâmpinării, intimata a depus la dosar un set de înscrisuri.

Instanța de fond, în temeiul art. 167 C__, a încuviințat proba cu înscrisurile pentru petent. Petentul a depus, prin Serviciul Registratură, răspuns la întâmpinare prin care precizează că B______ I___ nu putea să circule în perioada respectivă cu autovehiculul cu nr. XXXXXXXXX, întrucât la data de 10.08.2012 acesta a fost condus de A___ G_______ conform diagramei atașate.

Analizând materialul probator administrat, instanța a reținut următoarele:

Prin procesul verbal ___________ nr. xxxxxxx/27.08.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 8000 de lei, pentru săvârșirea a faptei prevăzute de art. 8, alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007, reținându-se, în esență, că la data de 14.08.2012, în urma controlului efectuat în trafic, pe DN 6 km 14+800, loc. B___, jud. Ilfov, asupra ansamblului de vehicule format din cap tractor cu nr. XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. XXXXXXXXX, s-a constatat că șoferul autoutilitarei nu a putut justifica perioada 10.08.2012, ora 20:00-13.08.2012, ora 03:10.

Potrivit art. 16 din OG nr. 2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea.

Totodată, potrivit art. 17 din aceeași ordonanță, lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, iar în cazul persoanei juridice lipsa denumirii și a sediului acesteia, a faptei săvârșite și a datei comiterii acesteia sau a semnăturii agentului constatator atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu.

Sub aspectul condițiilor de formă, procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând disp. art. 16-17 din O.G. nr.2/2001.

a arătat că n judiciar și 300 lei onorariu de avocat ul de mers al autoturismului, Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 din OG 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul-verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura petentului dreptul la un proces echitabil.

Potrivit art. 8 alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007 „neprezentarea în trafic a numărului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listărilor efectuate cu imprimanta tahografului digital.”

În urma verificărilor efectuate în trafic la data de 14.08.2012, conducătorul ansamblului de vehicule format din cap tractor cu nr. XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. XXXXXXXXX nu a prezentat diagramele tahograf pentru a justifica perioada 10.08.2012, orele 20:00 – 13.08.2012, orele 03:10, însă a prezentat certificatul de activități de la fila 8 din dosar. Potrivit acestui certificat, conducătorul auto B______ I___ a desfășurat în perioada 10.08.2012, orele 20:00 – 13.08.2012, orele 07:00, o altă activitate decât condusul, aspecte ce reies și din declarația conducătorului autentificată sub nr. 2009/11.09.2012 (fila 9).

Conform diagramei tahograf din data de 13.08.2012 (fila 27), conducătorul auto B______ I___ a plecat din localitatea Gătaia, jud. T____, cu ansamblul de vehicule format din cap tractor cu nr. XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. XXXXXXXXX, la orele 03:10, data de 13.08.2012, și a ajuns la destinație, în București în aceeași zi la orele 11:30.

Având în vedere faptul că certificatul de desfășurare a activității a fost întocmit la data de 13.08.2012 pentru o perioadă anterioară, 10.08.2012, orele 20:00 – 13.08.2012, orele 07:00, instanța constată că dacă acest certificat ar fi fost întocmit la orele 07:00, atunci, raportat la ora la care conducătorul auto a plecat de la sediul societății – 03:10, certificatul nu avea cum să fie la bordul ansamblului de vehicule.

Astfel, întrucât la data de 14.08.2012 certificatul în cauză se afla la bordul autovehiculului verificat, atunci petentul a întocmit certificatul de desfășurare a activității anterior orei 03:10, data de 13.08.2012, pentru perioada 10.08.2012, orele 20:00 – 13.08.2012, orele 07:00, ceea ce relevă faptul că datele înscrise în certificat sunt îndoielnice.

Mai mult, sinceritatea petentului rămâne sub semnul întrebării, din moment ce nu a dovedit faptul că pe data de 10.08.2012 conducătorul auto B______ I___ a revenit dintr-o cursă externă, precum și datorită faptului că petentul susține că la data respectivă conducătorul auto a lăsat autotrenul încărcat la sediul societății din loc. Gătaia, jud. T____. Conform diagramei din 10.08.2012 (fila 27) conducătorul auto a ajuns la sediul societății la orele 20:00, iar din diagrama tahograf din aceeași dată, pentru același ansamblu de vehicule, reiese faptul că de la orele 20:00 conducătorul A___ G_______ a condus autovehiculul până la orele 23:50, pe o distanță de 137 km, având punct de plecare identic cu cel de sosire – loc. Gătaia, jud. T____. Or, petentul a precizat în plângere că autotrenul încărcat a fost lăsat de către B______ I___ la sediul societății pe data de 10.08.2012, deoarece nu avea cine să-l descarce. Astfel, instanța constată că susținerile petentului sunt în contradicție cu situația de fapt prezentată.

Mai mult, petentul nu a dat nici o explicație pentru faptul că A___ G_______ a condus autovehiculul încărcat de la sediul societății, între orele 20:00 - 23:50, imediat după ce B______ I___ a ajuns la sediul petentului, pe o distanță de 137 km, având ca destinație tot sediul societății – loc. Gătaia, jud. T____.

În concluzie, analizând temeinicia procesului-verbal contestat, instanța a constatat că petentul nu a probat contrariul situației de fapt reținute prin procesul verbal contestat.

În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșita fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul verbal. Astfel, referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța a apreciat drept justificat cuantumul amenzii aplicate, acesta fiind orientat spre limita minimă și nu a înlocuit sancțiunea amenzii cu avertisment, având în vedere pericolul social sporit al faptei săvârșite.

D____ urmare, în temeiul art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001 instanța a respins plângerea petentului ca neîntemeiată.

Împotriva sentinței civile nr. 1384/18.02.2013, a formulat recurs petenta solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare și admiterea plângerii contravenționale iar în subsidiar anularea în parte a sentinței civile recurate și înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertismentul.

Cererea de recurs nu a fost motivată în fapt.

Prin întâmpinarea depusă la dosar intimatul a solicitat respingerea recursului arătând că recurenta nu a dovedit care ar fi motivele prevăzute de art. 304 C. proc. Civ. pentru care se solicită constatarea nelegalității sentinței pronunțate și nu și-a fundamentat în drept cererea de recurs.

Intimatul a mai arătat că instanța de fond a reținut în mod corect faptul că petenta se face vinovată de săvârșirea faptei contravenționale reținute în sarcina sa și că aceasta nu a administrat probe care să infirme situația de fapt reținut în procesul verbal întocmit, respectiv de a dovedi că la momentul efectuării controlului a pus la dispoziția organelor de control diagrame tahograf sau documente justificative ale activității sale pentru perioada cuprinsă între 10.08.2012 ora 20:00 – 13.08.2012 ora 13:00.

În opinia intimatului prezentarea ulterior sancționării a unor documente nu are relevanță juridică întrucât elementul constitutiv al contravenției, sub aspectul laturii obiective, se realizează la momentul controlului în trafic.

Intimatul a apreciat justificată aplicarea sancțiunii contravenționale, având în vedere natura contravenției, care privește transportul de marfă, ce trebuie realizat în condiții de maximă siguranță pentru toți participanții la trafic, pentru evitarea producerii de accidente, precum și gravitatea faptei comise, având în vedere existența mai multor zile din aceeași lună pentru care nu s-a putut justifica lipsa diagramelor.

În drept au fost invocate disp. art. 299-316 C. proc. Civ. OG 2/2001, OG 37/2007.

Analizând sentința civila recurată in raport de motivele invocate instanța constată următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ___________ nr. xxxxxxx/27.08.2012, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 8000 de lei, pentru săvârșirea a faptei prevăzute de art. 8, alin. 1 pct. 31 din OG 37/2007, reținându-se, în esență, că la data de 14.08.2012, în urma controlului efectuat în trafic, pe DN 6 km 14+800, loc. B___, jud. Ilfov, asupra ansamblului de vehicule format din cap tractor cu nr. XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. XXXXXXXXX, s-a constatat că șoferul autoutilitarei nu a putut justifica perioada 10.08.2012, ora 20:00-13.08.2012, ora 03:10.

Sub aspectul condițiilor de legalitate, tribunalul constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este legal întocmit, respectând dispozițiile art. 16-17 din O.G. nr. 2/2001, cuprinzând toate elementele a căror lipsă este sancționată cu nulitatea absolută.

Sub aspectul temeiniciei, tribunalul reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde mențiuni exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din reglementarea art. 34 din O.G. nr. 2/2001 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară. Coroborând mențiunile din procesul verbal cu cele din raportul agentului constatator constată că în mod corect s-a reținut în sarcina recurentei petente săvârșirea contravenției.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul ( cauza Bosoni c. Franței, hotărârea din 7 septembrie 1999 ).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil ( art. 31 – 36 din O.G. nr. 2/ 2001 ) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizie de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008 ).

Având în vedere aceste principii, tribunalul constată că procesul-verbal de contravenție este întocmit ca urmare a constatării directe a contravenției de către agentul constatator. Mai mult, din probele administrate, nu s-a probat de către petenta, careia ii incumba sarcina probei o situație contrară celei reținute în procesul-verbal de contravenție. Nu pot fi primite apărările vizând omisiunea agentului constatator de a lua în considerare certificatul prezentat de șofer având în vedere că din conținutul procesului verbal rezultă că și acest document a fost avut în vedere la momentul controlului. De asemenea mențiunile din certificat sunt în contradicție cu aspectele rezultând din analiza diagramelor tahograf prezentate de șofer.

Referitor la individualizarea sancțiunii amenzii tribunalul constata ca aceasta a fost proporțională cu pericolul social al faptei si consecințele acesteia, fiind corect apreciate de către agentul constatator, in condițiile art. 5 alin. 5 cu raportare la art. 20 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001.

F___ de cele sus aratate, in temeiul dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., reținând legalitatea și temeinicia sentinței civile recurate și netemeinicia criticilor aduse acesteia, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge recursul formulat de recurena ___________________ împotriva sentinței civile nr.1384/18.02.2014, pronunțată de Judecătoria Cornetu, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX , în contradictoriu cu intimatul I____________ DE S___ PENTRU CONTROLUL ÎN TRANSPORTUL RUTIER ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03.02.2015

Președinte Judecător Judecător

E______ M_____ O_____ C_______ D_______ M_____ E_____

Grefier

L_______ I___

Concept red. gref. L.I-.

Red. Jud: CD./2exemplare

Jud.fond :G____ M_____ - Jud. /Cornetu