Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX Recurs contravențional

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 17.03.2014

Completul compus din:

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Judecător – S_______ D____

Grefier – C____ I_____

D E C I Z I A N R. 2 3 6

La ordine judecarea recursului contravențional formulat de recurentul S_______ Județean de Urgență „Mavromati” B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ împotriva sentinței civile nr. 3482 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință, după care nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința nr. 3482 din 28.03.2013, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, Judecătoria B_______ a respins plângerea contravențională formulată de petentul S_______ JUDEȚEAN DE URGENȚĂ MAVROMATI B_______, în contradictoriu cu intimata I____________ T_________ DE MUNCĂ B_______, cu privire la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxx încheiat la data de 04.07.2012, ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța astfel prima instanță a reținut că prin procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _______ nr. xxxxxxx încheiat în data de 04.07.2012 de către I____________ T_________ de Muncă B_______, petentul a fost sancționat cu avertisment pentru fapta prev. și sancționată de art. 5 alin. 2 lit. a din O.G. nr. 2/2001 și cu amendă contravențională în cuantum de 8000 lei pentru fapta prev. și sancționată de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 (f. 4-5)

S-a reținut în procesul verbal menționat că în timpul cercetării evenimentului care a avut loc la data de 13.05.2012 efectuată în perioada 16.05-14.06.2012 , la Secția Ortopedie Trautamalogie a Spitalului Județean de Urgență Mavromati B_______, a cărui victimă a fost doctor J_____ G______, s-a constatat că nu este organizat serviciul intern de prevenire și protecție încălcându-se prevederile art. 19 alin. 1 din Normele Metodologice de aplicare a prevederilor Legii sănătății și securității în muncă nr. 319/2006 aprobate prin H.G. nr. 1425/2006 cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu prevederile art. 9 alin. 2 din Legea nr. 319.2006 a securității și sănătății în muncă, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2/2001. Totodată, s-a reținut în procesul verbal că în același circumstanțe de timp și loc s-a constatat că în fișa postului victimei nu sunt stabilite atribuțiile și răspunderile ce revin lucrătorului în domeniul securității sănătății în muncă corespunzător funcției exercitate fiind încălcate prevederile art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006 a securității sănătății în muncă, faptă prevăzută și sancționată de dispozițiile art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006. (f. 4-5).

Din plângerea formulată de către petent instanța de fond a reținut că acesta contestă procesul-verbal de contraventie _______ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04.07.2012 de I____________ T_________ de Muncă B_______, numai în ceea ce privește contravenția prev. și sancționată, cu amendă în cuantum de 8000 lei, de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, nu și sub aspectul contravenției prev. și sancționată de art. 5 alin. 2 lit. a din Legea nr. 2/2001, astfel încât instanța se va pronunța numai asupra acesteia.

Verificând, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat _______ nr. xxxxxx din 04.07.2012, cu privire la contravenția prev. și sancționată de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 instanța de fond a reținut că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, respectiv a prevederilor art. 16 și 17 din același act normativ, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

De asemenea, prima instanță a reținut că fapta reținută în sarcina petentei a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Astfel, din procesul verbal contestat instanța de fond a constat că agentul constatator a precizat că în fișa postului victimei nu sunt stabilite atribuțiile și răspunderile ce revin lucrătorului în domeniul securității sănătății în muncă corespunzător funcției exercitate fiind încălcate prevederile art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006 a securității sănătății în muncă.

Că, pe cale de consecință, critica petentului în sensul că descrierea faptei făcută de agentul constatator nu este conformă cerințelor art. 16 din O.G. nr. 2/2001 deoarece nu precizează care sunt mențiunile lipsă, atâta timp cât fișa este întocmită potrivit dispozițiilor legale, este neîntemeiată.

Totodată, instanța de fond a apreciat ca fiind neîntemeiată și susținerea petentului în sensul că nu este menționată data săvârșirii contravenție.

Că, din interpretarea dispozițiilor art. 13 din OG nr. 2/2001 privind regimul contravențiilor, rezulta ca, în cazul infracțiunilor continue, data săvârșirii faptei este data constatării acesteia.

A mai reținut prima instanță că, în cazul de față contravenția prev. și sancționată de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 este o contravenție continuă deci data săvârșirii săvârșirii faptei coincide cu data constatării faptei, iar în procesul verbal se menționează că cercetarea a avut loc în perioada 16.05.xxxxxxxxxxxxx12. Prin urmare mențiunea privind data constatării faptei din procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, este suficientă pentru valabilitatea actului constatator.

Analizând procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat _______ nr. xxxxxx din 04.07.2012, cu privire la contravenția prev. și sancționată de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța de fond a reținut că deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, legea instituind o prezumție relativă de veridicitate cu privire la împrejurările constatate de agentul constatator.

Că, persoana sancționată contravențional se bucură de prezumția de nevinovăție până la pronunțarea unei hotărâri definitive prin care să se stabilească vinovăția sa. Această prezumție nu neagă, însă, valoarea probatorie a procesului-verbal de contravenție legal întocmit, în care sunt consemnate aspecte constatate personal, în mod direct, de către agentul constatator, care este o persoană învestită cu exercitarea autorității de stat.

Că, procesul-verbal legal încheiat se bucură de o prezumție relativă de temeinicie, a cărei existență nu este de natură a încălca prezumția de nevinovăție de care se bucură persoana sancționată contravențional, aspect care rezultă din posibilitatea persoanei sancționate de a propune probele pe care le consideră necesare pentru a face dovada contrară. Motivul pentru care actele administrative sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent, autoritatea (agentul, în această situație) consemnează exact faptele pe care le constată fără alte adăugiri, sau denaturări ale realității, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau chiar din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni de natură disciplinară sau chiar penală.

Așadar, pentru a proteja individul de posibilele abuzuri ale organelor statului (abuzuri care trebuie probate, întrucât, în opinia instanței de fond, nu se poate porni de la prezumția că acestea își desfășoară activitatea cu încălcarea legii) această prezumție relativă dă posibilitatea instanței să administreze probe pe baza cărora să stabilească o situație de fapt care poată să confirme, sau, dimpotrivă, să o infirme pe cea reținută de agentul constatator. Această interpretare este în spiritul celor statuate de Curtea Europeană, care, în cauza Ozturk c. Germaniei a arătat că numai în situația în care judecătorul ar aplica în mod automat prezumția irefragrabilă de responsabilitate, și nu ar aprecia în mod liber asupra cauzei, prezumția de nevinovăție ar fi golită de însăși substanța sa (par. 28).

Revenind la prezenta cauză, instanța de fond a constatat că procesul-verbal _______ nr. xxxxxx/04.07.2012 reprezintă un mijloc de probă și conține constatările personale ale inspectorului de muncă aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. De asemenea procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx/04.07.2012, se coroborează de procesul verbal de cercetare a evenimentului nr. 4754/14.06.2012 și de fișa postului medicului specialist J_____ G______ (f. 46-48)

Prima instanță a mai constat că potrivit procesului verbal de cercetare a evenimentului nr. 4754/14.06.2012 în fișa postului nu sunt stabilite atribuțiile și răspunderile ce revin lucrătorului, în domeniul securității-sănătății în muncă corespunzător funcției exercitate, fiind încălcate prevederile art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006. (f. 19-27)

Că, potrivit art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006 a securității și sănătății în muncă constituie contraventii si se sanctionează cu amenda de la 4.000 lei la 8.000 lei încalcarea dispozitiilor art. 13 lit. a), d)-f), h)-m) si o). Totodată, conform art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006 a securității sănătății în muncă în vederea asigurării condițiilor de securitate și sănătate în muncă și pentru prevenirea accidentelor de muncă și a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligații: d) să stabilească pentru lucrători, prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce le revin în domeniul securității și sănătății în muncă, corespunzător funcțiilor exercitate.

Verificând fișa postului domnului doctor J_____ G______ instanța de fond a constat că prin această fișă a postului nu au fost stabilite atribuțiile și răspunderile ce revin acestuia în domeniul securității și sănătății în muncă conform funcției exercitate și anume medic specialist. (f. 46-48)

Că, susținerea petentului în sensul că fișele postului sunt întocmite în mod corespunzător este neîntemeiată în condițiile în care instanța a putut constata din verificarea fișei postului domnului doctor J_____ G______ că aceasta nu îndeplinește certințele prev. de art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006.

Mai mult, cu toate că petentul a arătat în concluziile scrise că în fișa postului sunt menționate atribuțiile care ar fi revenit domnului doctor în domeniul securității și sănătății în muncă, instanța de fond a reținut că acesta omite să menționeze care sunt acelea, iar afirmația petentului este contrazisă chiar de fișa postului doctorului J_____ G______ depusă de petent la dosar.

Că, intimata avea dreptul de a constata contravenția săvârșită de petent și de a aplica petentului amenda pentru contravenția săvârșită, chiar dacă în procesul verbal este menționat că fapta a fost constatată în timpul cercetării evenimentului care a avut loc la data de 13.05.2012 efectuată în perioada 16.05-14.06.2012 la Secția Ortopedie Trautamalogie a Spitalului Județean de Urgență Mavromati B_______ a cărui victimă a fost doctor J_____ G______.

Din procesul verbal de cercetare a evenimentului nr. 4754 din 14.06.2012 prima instanță a reținut că prin acesta s-a stabilit că decesul doctorului J_____ G______ s-a datorat insuficienței cardio respiratorii acute consecutivă edemului pulmonar, ca urmare a unui infarct miocardic și că nu au existat alte cauze care au concurat la producerea evenimentului, precum și că decesul la locul de muncă a medicului J_____ G______ nu întrunește cerințele art. 5 lit. g și art. 30 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 pentru a fi încadrat ca accident de muncă . (f. 19-27)

Cu toate acestea instanța de fond arată că pentru existența contravenției reținută în sarcina petentului sunt lipsite de relevanță susținerile petentului în sensul că: între evenimentul cercetat (decesul doctorului J_____ G______) și sancțiunea cu amendă contravențională nu există o legătură de cauzalitate, cauza producerii decesului doctorului J_____ G______ s-a datorat insuficenței cardio respiratorii acute consecutivă edemului pulmonar, ca urmare a unui infarct miocardic, și că decesul la locul de muncă a medicului J_____ G______ nu întrunește cerințele art. 5 lit. g și art. 30 din Legea securității și sănătății în muncă.

Totodată, având în vedere că în sarcina petentului a fost reținută contravenția prev. de art. 39 alin. 4 rap. la art. 13 lit. d din Legea nr. 319/xxxxx susținerile petentului în sensul că în procesul-verbal de cercetare a evenimentului înregistrat la I.T.M. B_______ sub nr. 4754/14.06.2012 intimatul a consemnat că petentul este în posesia unei evaluări a riscurilor privind securitatea și sănătatea în muncă, a planului de prevenire și protecție întocmit pe baza evaluării riscurilor, precum și a instrucțiunilor proprii de securitate și sănătate în muncă sunt lipsite de relevanță.

Prin urmare, având în vedere că petentul nu a făcut nicio dovadă care să răstoarne prezumția de legalitate și veridicitate a procesului-verbal contestat, deși îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 din Codul civil și ale art. 129 alin. 1 teza finală din Codul de procedură civilă, și ținând cont că probele administrate susține cele consemnate în procesul verbal, instanța de fond a considerat că petentul se face vinovat de contravenția reținută în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii, în conformitate cu dispozițiile art. 34 din O.G. nr. 2/2001, instanța de fond a apreciat că s-a realizat o corectă individualizare a sancțiunii aplicate petentei, față de criteriile prevăzute de O.G. nr. 2/2001.

Opinia primei instanțe se fundamentează, pe de o parte, pe dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, precum și pe dispozițiile art. 21 alin. 3 din același act normativ, conform cărora, la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Din înscrisurile depuse la dosar, instanța de fond a reținut că pericolul social al faptei săvârșite de petent este unul ridicat, dat fiind că nu a fost respectată dispoziția legală de stabilire prin fișa postului a atribuțiilor și răspunderilor ce îi reveneau doctorului J_____ G______ în domeniul securității și sănătății în muncă, deci unei persoane care lucra în domeniu sanitar în care riscurile în cazul nerespectării acestei dispoziții sunt foarte ridicate. Mai mult, prin contravenția săvârșită a fost adusă atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind securitatea și sănătatea în muncă, menite a asigura salariații, dar și pe cei cu care aceștia intră în contact.

Prima instanță a mai reținut că prin procesul verbal de cercetare a evenimentului nr. 4754 din 14.06.2012 s-a stabilit că decesul la locul de muncă a medicului J_____ G______ nu întrunește cerințele art. 5 lit. g și art. 30 din Legea securității și sănătății în muncă nr. 319/2006 pentru a fi încadrat ca accident de muncă, dar a constat ca fiind îngrijorătoare atitudinea petentului care pare să nu înțeleagă importanța respectării dispozițiile prev. de art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2009 și faptul că fapta pe care a săvârșit-o are un grad de pericol social ridicat.

În ceea ce privește posibilitatea de înlocuire a amenzii cu avertisment, reținând pe de o parte, gradul ridicat de pericol social al faptei, faptul că petentul nu a manifestat vreo urmă de regret și nu a recunoscut săvârșirea faptei, precum și faptul că în speță este vorba despre un spital care ar fi trebuit să se comporte ca un adevărat profesionist, instanța de fond a considerat că scopul educativ, dar și cel punitiv al sancțiunii poate fi atins doar prin aplicarea amenzii, în acest fel asigurându-se atât prevenția generală, cât și cea specială.

Prima instanță a mai apreciat că aplicarea sancțiunii amenzii se impune pentru a permite petentului să înțeleagă regulile privind securitatea și sănătatea în muncă, necesitatea nu numai legală, dar și morală de a respecta aceste reguli.

Împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat recurs S_______ Județean de Urgență „Mavromati” B_______, criticându-o ca netemeinică și nelegală, arătând în esență că nu este dată contravenția reținută prin procesul verbal de contravenție contestat întrucât au fost stabilite prin fișa postului, atribuțiile și răspunderile ce revin lucrătorului în domeniul sănătății și securității în muncă corespunzător funcției îndeplinite fapt ce rezultă din fișa postului doctorului J_____ G______, fiind respectate disp. art. 13 lit. d din Legea nr. 319/2006, iar în ce privește sancțiunea de 8000 lei amendă aplicată de agentul constatator este prea aspră în raport de gravitatea faptei reținută, fiind suficientă aplicarea sancțiunii „avertisment”.

Recursul declarat este întemeiat pentru următoarele considerente:

Verificând sentința recurată prin prisma criticilor formulate care se încadrează printre motivele de recurs prevăzute de art. 304¹ Cod procedură civilă (vechi), tribunalul constată că, din probatoriul administrat rezultă fără tăgadă că petenta a săvârșit contravenția prev. și ped. de art. 39 alin. 4 din Legea nr. 319/2006, constată prin procesul verbal de contravenție _______ nr. xxxxxx din 04.07.2012 încheiat de ITM B_______, așa încât sub acest aspect motivele invocate de petentă privind inexistența faptei sunt neîntemeiate.

Referitor la criticile recurentei privind individualizarea sancțiunii contravenționale aplicate de agentul constatator în sumă de 8000 lei, tribunalul reține:

Potrivit art. 21 pct. 3 din OG nr. 2/2001, „sancțiunea contravențională se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal”.

Conform art. 7 pct. 3 din aceeași ordonanță, sancțiunea „ Avertisment” se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune.

Or, față de criteriile de individualizare a sancțiunii contravenționale menționate mai sus, având în vedere împrejurările în care a fost comisă fapta, situația financiară a petentei, tribunalul apreciază că sancțiunea de 8000 lei amendă aplicată de agentul constatator este prea aspră în raport de gravitatea faptei, scopul sancțiunii putând fi realizat și prin aplicarea sancțiunii „Avertisment”.

Ca urmare, în temeiul art. 312 Cod procedură civilă (vechi), coroborat cu art. 304¹ din același act normativ, tribunalul, va admite recursul declarat de recurentul S_______ Județean de Urgență „Mavromati” B_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______, împotriva sentinței civile nr. 3482 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ pe care o va modifica în parte, în sensul că va admite plângerea contravențională formulată de petentă și va înlocui sancțiunea de 8000 lei amendă cu sancțiunea "avertisment".

Văzând că recursul este scutit de plata taxei de timbru.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Admite recursul declarat de recurentul S_______ Județean de Urgență „Mavromati” B_______ cu sediul în mun. B_______, ____________________, jud. B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ T_________ de Muncă B_______ cu sediul în mun. B_______, ________________________. 85 A, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. 3482 din 28.03.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ pe care o modifică în parte, în sensul că admite plângerea contravențională formulată de petentă și înlocuiește sancțiunea de 8000 lei amendă cu sancțiunea "avertisment" menținând restul dispozițiilor din procesul verbal de contravenție.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17.03.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

R_____ M______, U________ M______, S_______ D____ C____ I_____

Fiind în CO semnează Fiind în CO semnează

Președintele instanței Președintele instanței

Red. S.D.

Tehnored. S.S.

2 ex./27.06.2014

Jud. fond T____ R_____