Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE CIVILĂ Nr. 2059

Ședința publică din data de 26 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: I______ T____

JUDECĂTOR: M____ T____ C_______

GREFIER: A____ L_______ C____ A_____

Pe rol se află judecarea apelului declarat de apelantul I____________ DE P______ AL JUDETULUI TIMIS împotriva sentinței civile nr. 5693/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul H_____ L____ R_____, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă pentru intimat av. G____ S_____, lipsă fiind apelanta.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință.

Reprezentanta intimatului, av. G____ S_____, având cuvântul, solicită respingerea apelului, păstrarea sentinței primei instanțe, fără cheltuieli de judecată pentru motivele dezvoltate în scris și susținute oral în fața instanței.

Instanța reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5693/16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a fost admisă plângerea contravențională formulată de petentul H_____ L____ R_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx, întocmit de I____________ de Poliție al Județului T____-Poliția Recaș.

Pentru a hotărî astfel, Judecătoria Timișoara a reținut că reținut că petenta a fost amendată contravențional și a dispus măsura complementară de suspendare a permisului de conducere, întrucât în data de 13.11.2014, în timp ce conducea autoturismul marca AUDI cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN6 km 532+500, din direcția Timișoara către Lugoj, la ieșirea din localitatea Recaș a efectuat manevra de depășire a autoturismului cu nr. XXXXXXXXX, încălcând marcajul simplu continuu în zona indicatorului „Depășirea interzisă.”

În drept, fapta este prevăzută și sancționată de art. 120 lit. h) și i) și art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002.

Din cuprinsul procesului verbal rezultă că petenta a refuzat să îl semneze, iar martora H_____ O___ R_____, audiată în cauză, a declarat că refuzul semnării s-a datorat faptului că agentul constatator a refuzat să consemneze obiecțiunile petentei.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit în cauze precum Ozturk/c/Germaniei ori Lutz/c/Germaniei, că adresându-se în mod nediferențiat tuturor cetățenilor în calitatea lor de participanți la traficul rutier (caracterul general al normei) și având un caracter represiv și disuasiv (scopul sancțiunii), întreaga procedură de aplicare a amenzilor administrative și sancționare a faptelor în temeiul legilor rutiere și conviețuirii sociale și ordinii publice trebuie să fie supusă exigențelor art. 6 din Convenția Europeana a Drepturilor Omului. Prin urmare, în prezenta cauza contravențională are aplicabilitate art. 6 din Convenție.

În ceea ce privește forța probantă atribuită de lege procesului – verbal de contravenție, instanța europeană a menționat în mod constant că administrarea probelor este supusă în primul rând regulilor din dreptul intern și că revine cu prioritate jurisdicțiilor naționale să aprecieze elementele furnizate de ele. Sarcina Curții este aceea de a verifica dacă procedura, în ansamblul său, care cuprinde și modalitatea de administrare a probelor, a avut un caracter echitabil (Farantelli si Santangelo/c/Italiei ori Saidi/c/Franței).

Așadar, procesul – verbal din speța de față are o forță probantă în ceea ce privește starea de fapt reținută.

Acest proces-verbal conține constatările personale ale agentului constatator, cu privire la care petenta a ridicat dubii serioase de lipsă de obiectivitate.

Starea de fapt invocată de petentă a fost confirmată și de martora H_____ O___ R_____, audiată în cauză de instanța de judecată.

Având în vedere că nu există o înregistrare video, precum și obiecțiunile petentei coroborate cu declarația martorei, instanța a apreciat că petenta a reușit să înlăture prezumția simplă că starea de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal corespunde adevărului.

Pentru aceste argumente instanța, în baza art. 34 din O.G. nr. 2/2001, a admis plângerea, a dispus anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.11.2014 și a exonerat petenta de plata amenzii în cuantum de 360 lei.

În baza art. 453 alin. 1 din N.C.pr.civ., a obliga intimatul să plătească petentei suma de 20 lei cheltuieli de judecată reprezentând taxa judiciară de timbru.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului T____, solicitând Tribunalului admiterea acestuia, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și a menținerii procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor contestat.

În motivare, petentul apelant a arătat că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.11.2014, petenta a fost sancționată cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru încălcarea prev. art. 120 alin. 1 lit. h din Regulamentul de aplicare a OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În sarcina petentului s-a reținut că, în data de 13.11.2014, a efectuat o manevră de depășire neregulamentară a unui autovehicul, prin încălcarea marcajului simplu ce desparte sensurile de circulație, pătrunzând în totalitate pe sensul opus de mers.

Prin sentința civilă nr. 5963 din 16.04.2014, Judecătoria Timișoara a admis plângerea contravențională formulată de către petenta H_____ L____ R_____ împotriva procesului-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din 13.11.2014, dispunând anularea procesului-verbal.

Apelanta apreciază că instanța fondului a pronunțat o hotărâre total netemeinică atunci când a admis plângerea petentei și a anulat procesul verbal încheiat întrucât nu a respectat dispozițiile art. 315 din Codul de procedură civilă, admițând proba testimonială, respectiv audierea martorului H_____ P___ R_____ care avea un vădit interes în cauză, petenta fiind verișoară primară a acesteia.

Așadar, apelanta solicită înlăturarea declarației martorului ca fiind subiectivă, având în vedere gradul de rudenie cu petenta, și să ia în considerare probatoriul existent care nu poate răsturna prezumția de legalitate și temeinicie a procesului-verbal.
Procesul verbal de constatare a contravenției se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate , care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrarie. Or în cazul de față nu a fost depusă nici o probă contrarie celor consemnate în cuprinsul procesului verbal care să înlăture prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatarea contravenției, apelanta învederând faptul că procesul verbal se bucură de prezumția relativă că lucrările s-au întâmplat așa cum au fost descrise în conținutul acestuia, motiv pentru care sarcina probei incumbă celui care-1 contestă, așa cum este stipulat în art. 249 din Codul de procedură civilă, conform cărora „Cel care face o susținere înaintea judecății trebuie să o dovedească.

De vreme ce prin art. 249 Cod procedură civilă s-a prevăzut că sarcina probei incumbă celui care sesizează instanța de judecată înseamnă că dovada netemeiniciei procesului verbal îi revine petentului, drept pentru care, până la proba contară, procesul verbal se bucură de prezumția relativă că faptele s-au petrecut așa cum acestea sunt descrise în conținutul actului constatator, având în vedere aspectul că actul de constatator emană de la un organ care are competență prin lege să constate și să aplice contravenții (art. 26 pct. 10 din Legea 218/2002 privind organizarea și funcționarea Poliției Române).

Apelanta solicită admiterea apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 5963 din 16.04.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXXX, pe care o consideră netemeinică, precum și modificarea sentinței apelate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal atacat, precum și a sancțiunilor principale și complementare dispuse prin acesta.

În drept au fost invocate prevederile legale mai sus arătate, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Legal citat, intimatul petent H_____ L____ R_____ a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În apărare, intimatul a arătat că motivarea principala a apelantei-parate I____________ de P______ Județean T____ referitoare la apelarea sentinței mai sus invocate este ca, aceasta din urma este o hotărâre netemeinica întrucât nu ar fi fost respectate dispozițiile art. 315 C.pr.civ. admițându-se proba testimoniala, respectiv audierea martorului H_____ O___ R_____ care avea un vădit interes in cauza, petenta fiind verisoara primara a acesteia.

Intimata petentă învederează ca si in răspunsul la întâmpinarea de la fond a paratei I____________ P______ Județean T____, audierea ca martora a domnișoarei H_____ R_____, aflata in mașina la data faptei, aceasta fiind verisoara cu contestatoarea, adică ruda de gradul 4 , articolul 315 (1) C.pr.civ lit.a precizând ca nu pot fi ascultați ca martori rudele pana la gradul al 3, martorul nostru neincadrandu-se astfel in rândul persoanelor mai sus menționate. Intimata a mai solicitat audierea ca martora a unei persoane aflate in mașina contestatoarei la data săvârșirii faptei tocmai a ne susține starea de fapt si a nu ne margini la plângerea contravenționala.

Art. 315 C.pr.civ. indica clar in dispozițiile lit.a persoanele prohibite a fi audiate, aidca rudele pana la gradul 3. Sintagma "legături de interese" din lit.c. nu este definită, fiind extrem de întinsă și generic prezentată față de celelalte situații în care sunt strict identificate persoanele care dețin calitățile respective. Astfel, se poate ajunge la situații în care, ca si in cazul de fata, în mod discreționar, una dintre părți ar împiedica cealaltă parte să-și probeze pretențiile prin simpla invocare a dispozițiilor legale criticate.

Se mai precizează de intimată faptul ca a existat si o decizie a Curții Constituționale referitoare la dispozițiile art. 315 lit c. din C.pr.civ ( si anume Decizia nr. 241/2015) care reamintea ca "potrivit art. 22 al.2 C.pr.civ judecătorul are un rol activ in probatiune, având rolul de a aprecia daca esxista o justificare pentru a respinge martorul propus". In plus orice martor depune un jurământ ca va spune adevărul in ceea ce declara, sub sancțiunea săvârșirii infracțiunii de mărturie mincinoasa.

Asa cum reiese si din sentința petenta a refuzat sa semneze procesul verbal de contravenție , iar martora a confirmat acest lucru, intrucat agentul constatator a refuzat sa consemneze obiectiunile petentei.

Referitor la a doua motivare a apelului, apelanta-intimata considera ca nu trebuie sa mai aducă nicio proba in dovedirea faptei susținând ca " procesul verbal intocmit de un agent aflat in exercițiul funcțiunii ... beneficiază de prezumții de legalitate, de autenticitate si veridicitate, având forța probanta" aducem următoarele precizări:

Asa cum menționat si in cererea introductiva Curtea Europeana a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudenta sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) ca normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general si ca urmăresc un scop preventiv si represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra ca fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal. Ca o consecința a aplicării în cauza a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie sa ofere si garanțiile procesuale recunoscute si garantate de acest articol. Pe cale de consecința trebuie recunoscute si garanțiile specifice în materie penala din art. 6 al Convenției, printre care si prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, intimata petentă, învederează faptul că nu este obligată sa-și dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie sa faca dovada ca aspectele consemnate în procesul-verbal de contravenție sunt întemeiate si corespund realității.

Acest lucru este reținut si de către instanța de fond in cadrul sentinței apelate.

Asa cum s-a mai precizat si in răspunsul la intampinare Decizia nr. 70 din 21 februarie 2013 a Curții Constituționale reamintește cele specificate in Decizia nr. 1.096 din 8 septembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 695 din 15 octombrie 2009, si anume ca s-a reținut că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției se bucură de prezumția de legalitate, însă, atunci când este formulată o plângere împotriva acestuia, este contestată chiar prezumția de care se bucură.
Intimata a mai apreciat in cazul de fata tocmai aceasta prezumție a fost răsturnata prin administrarea probele prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal si anume prin cele menționate de petenta si prin declarația martorei.
Pentru toate motivele invocate intimata petentă a solicitat respingerea cererea de apel si păstrarea dispozițiile Sentinței civile nr. 5963/16.04.2015 prin care s-a admis plângerea împotriva Procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din data de 13.11.2014, emis de I____________ de P______ Județeană T____, Politia Recas, prin Agent constatator ASP. D___ D______ din cadrul Politiei Recas si s-a dispus anularea procesului-verbal sus-mentionat si, pe cale de consecința anularea măsurii de sancționare cu amenda în valoare de 4 puncte echivalent a 360 RON si cele 4 puncte de penalizare si pe cale de consecința anularea măsurii complementare de confiscare a permisului de conducere categoria B pe numele H_____ L____ R_____.

În drept au fost invocate prevederile OG nr. 2/2001, iar în probațiune nu s-au formulat cereri.

Analizând apelul formulat prin prisma prevederilor art. 476, 479-480 Cod de procedură civilă, Tribunalul urmează să îl respingă ca nefondat, pentru următoarele motive:

Sentința primei instanțe este legală, temeinică și amplu și judicios motivată.

Tribunalul constată că nu au fost identificate motive de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, care să poată fi invocate din oficiu, iar eventualele deficiențe de formă ale procesului-verbal de contravenție, prin raportare la art. 16 din OG nr. 2/2001, sunt sancționate cu nulitatea relativă, condiționată, care nu poate fi invocată decât de partea interesată și nu poate conduce la anularea procesului verbal, așa cum a statuat Înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia XXII din 19 martie 2007, decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act.

Potrivit art. 100 alin. 3 lit. e) din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile, săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a faptei de nerespectare a regulilor privind depășirea. Conform art. 120 alin. 1 lit. i din Hotărârea Guvernului nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de urgență a Guvernului nr.195/2002 privind circulația pe drumurile, republicată, depășirea vehiculelor este strict interzisa în situațiile în care pentru efectuarea acestei manevre se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus

Aprecierea probelor este atributul suveran a instanțelor judecătorești și este lăsată la libera apreciere a acestora, fiind un procedeu distinct de încuviințarea probelor, în privința căreia legea instituie condițiile legalității, utilității, pertinenței și concludenței, respectate la momentul judecării în primă instanță. Potrivit art. 246 Cod de procedură civilă, instanța va examina probele administrate, pe fiecare în parte și pe toate în ansamblul lor. În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.

Atunci când fapta antisocială a fost constatată în mod direct și nemijlocit, a fost surprinsă, de către un agent constatator aflat în exercițiul funcțiunii, în chip rezonabil se poate reține prezumția de veridicitate a celor reținute în actul sancționator, o astfel de prezumție constituind o probă în sine, conform art. 327 Cod de procedură civilă. O astfel de prezumție însă, de veridicitate, nu poate avea decât valoarea probatorie prevăzută de art. 329 cod de procedură civilă, ea având caracter relativ și putând fi așadar răsturnată prin orice mijloc de probă, petentul beneficiind de un cadrul procesual adecvat în acest sens. Motivul pentru care actele administrative, în genere, se bucură de prezumția de legalitate și veridicitate este încrederea că autoritatea statală, respectiv agentul constatator aflat în exercițiul funcțiunii sale, consemnează cu exactitate și în mod obiectiv faptele pe care le constată, fără a denatura realitatea, prin consemnarea părtinitoare sau neconformă adevărului a unor fapte.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că nu este interzis sistemelor interne să prevadă și să opereze cu ajutorul prezumțiilor, însă în materie penală statele sunt obligate să nu depășească o limită proporțională și rezonabilă a modalității în care funcționează respectiva prezumție, raportată la gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul/petentul.

De asemenea, în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului - Cauza N____ vs. România – referitor la procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor s-a reținut că, „în măsura în care acesta nu este afectat de vicii de legalitate, valoarea sa probatorie nu trebuie exclusă. In raport de principiile stabilite de Curte, ar fi lipsit de logică să le fie recunoscut statelor parte la Convenție dreptul de a învesti organe administrative cu competență de sancționare a unor fapte minore, fiind conformă Convenției procedura de aplicare și executare a unei sancțiuni contravenționale pe baza unui act necontestat în fața unei instanțe, având implicit și valoare probatorie, iar în momentul formulării unei contestații judiciare împotriva unui alt act, de același gen, acordarea unei relevante probatorii acestuia să contravină Convenției".

În contextul celor de mai sus, constatăm că fapta a fost percepută în mod direct și nemijlocit de către agentul de poliție, astfel că decurge o prezumție simplă de veridicitate a celor menționate în procesul verbal contestat. Totuși, în condițiile în care actul sancționator nu mai este susținut de nici o altă probă, cum ar fi o înregistrare video, un martor, etc., apreciem că această prezumție a fost răsturnată de către petentă, prin probatoriul administrat la cererea acesteia. Procesul verbal, deși cuprinde o mențiune care ar fi aparține petentei (nu sunt obiecțiuni), cuprinde și refuzul acesteia de a semna, nefiind semnat nici de un martor asistent. Martorul audiat a arătat că petenta nu a efectuat o depășire pe linie continuă ori în raza de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă, iar despre refuzul petentei de a semna a arătat că a fost determinat de refuzul agentului de poliție de a consemna obiecțiunile petentei. Aceste circumstanțe de fapt, cum a conchis și prima instanță, sunt apte a de genera un dubiu suficient de serios astfel încât, în aplicarea principiului in dubio pro reo, să determine anularea procesului verbal contestat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 480 Cod de procedură civilă, Tribunalul va respinge ca nefondat apelul formulat de intimat, cu consecința menținerii sentinței apelate, ca fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelantul I____________ DE P______ AL JUDETULUI TIMIS cu sediul în Timișoara, bulevardul Take I______, nr.46, județul T____ împotriva sentinței civile nr. 5963/16.07.2015 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul H_____ L____ R_____, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul procesual ales în Timișoara, _________________, nr.2, ____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 26.11.2015.

Președinte, I______ T____		Judecător, M____ T____ C_______
	Grefier, A____ L_______ C____ A_____

Red. Jud. IT/08.10.2016

4ex/2com

Jud. Fond. D______ H_____ –

- Jud. Timișoara