R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Sentința civilă nr.2515/2014

Ședința publică din 18.09.2014

Instanța constituită din :

Președinte : Ș_____ D____ M______ - judecător

Grefier: R___ S_____

Pe rol se află judecarea acțiunii civile formulată de petentul P________ A________ O_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Fiind primul termen de judecată cu procedura de citare legal îndeplinită procedează din oficiu la verificarea competenței generale, materiale și teritoriale, în temeiul disp.art. 32 din OG 2/2001 constată că este competentă general, material și teritorial să soluționeze prezenta cauză.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar în dovedirea acțiunii, constată închisă cercetarea judecătorească și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 2.04.2014, petentul P________ A________ O_______ CNP xxxxxxxxxxxxx, a solicitat în contradictoriu cu intimata I____________ De Poliție Al Județului Hunedoara, ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună în principal constatarea nulității procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/19.03.2014 și pe cale de consecință să se restituie suma de 85 lei achitată de petent cu titlu de amendă și ștergea din evidențele intimatei a punctelor de penalizare, iar în subsidiar anularea procesului verbal ca netemeinic și nelegal, restituirea amenzii achitate și ștergerea punctelor de penalizare din evidențele poliției

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că prin procesul verbal atacat nu au fost respectate dispozițiile art.16 din OG nr.2/2001, în sensul că a fost scris greșit numele petentului Panagratie, în loc de P________, sancțiunea fiind nulitatea actului atacat potrivit dispozițiilor art.17 din același act normativ.

Totodată petentul a învederat că la întocmirea procesului verbal nu i s-a dat dreptul de a face obiecțiuni la procesul verbal, sancțiunea fiind de asemenea nulitatea actului atacat.

Un alt motiv de nulitate a procesului verbal l-a reprezentat în expunerea petentului nerespectarea dispozițiilor art.26 din OG nr.2/2001, nefiind completată corect înștiințarea de plată.

În drept, au fost invocate dispozițiile OG nr.2/2001 și OUG nr.195/2002.

În probațiune, petentul a anexat plângerii copia procesului-verbal de contravenție contestat și chitanța de plată a amenzii.

Cererea petentului a fost legal timbrată cu taxa judiciară de timbru de 20 lei (f.10), iar petentul a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent și menținerea ca temeinic și legal a procesului verbal contestat.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Invocând și jurisprudența CEDO, intimata a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

Sub aspectul legalității, intimata a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

Cu referire la nerespectarea dreptului contestatorului de a face obiecțiuni la procesul verbal intimata a invocat dispozițiile Deciziei nr.22/2007 în sensul dovedirii vătămării cauzate petentului.

În drept au fost invocate dispozițiile Codului procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

În probațiune, intimata a anexat întâmpinării: copia procesului verbal de contravenție, raportul agentului constatator.

Intimata a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Petentul a formulat la data de 23.05.2014 răspuns la întâmpinare, prin care a reitera în esență cele invocate prin plângerea inițială, în plus arătînd că în raportul agentului constatator acesta recunoaște că fiind întuneric afară, se afla la o distanță mare, astfel că nu a putut aprecia dacă a fost încălcată sau nu linia continuă.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr.xxxxxxx/19.03.2014, petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 170,00 lei și avertisment, pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de art. 101/1 pct.6 din OUG nr.195/2002 și art.147/3 din Regulamentul de aplicare a OUG nr.195/2002 și sancționate corelativ de dispozițiile art.101/1 și 99/1/ pct.17 din OUG nr.195/2002. S-a reținut în sarcina petentului că: în data de 19.03.2013, ora 19,10 pe DN7 loc. câmpuri S_____ a condus auto marca VW Golf cu nr. XXXXXXX, nerespectînd semnificația indicatoarelor și a marcajului rutier existente pe carosabil și totodată avea defecțiuni la sistemul de lumini.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu, acestuia nu îi este incidentă nici o cauză de nulitate absolută, prevăzute de art. 16 pct. 7 și art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, fiind încheiat cu respectarea cerințelor legale din punctul de vedere al formei sale, totodată procesul verbal de contravenție a fost întocmit cu respectarea garanțiilor impuse de interpretarea dată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, întrucât agentul constatator i-a oferit – efectiv - petentului, posibilitatea de a contesta cele consemnate în cuprinsul actului sancționator, ori de a prezenta propria sa versiune cu privire la cele reținute în sarcina sa.

Astfel, în cuprinsul procesului verbal sunt menționate numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator. Totodată, se constată din cuprinsul aceluiași act că petentului i-au fost aduse la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, petentul consemnând personal faptul că „nu sunt” obiecțiuni și semnând procesul verbal de contravenție.

Cu referire la respectarea dispozițiilor art.16 alin.1 și 1 indice 1 din OG nr.2/2001, se constată că în cuprinsul acestuia au fost menționate datele personale din actul de identitate al petentului, iar fapta a fost complet și corect descrisă cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitatii faptei.

Faptul că agentul constatator a menționat că numele contraveninetului este Panagratie, în loc de P________, este urmare a unei erori materiale avidente, fiind posibilă și foarte facilă identificarea contravenientului devreme ce au fost indicate ________ numărul cărții sale de identitate și care este aceeași cu cea menționată și în plângerea petentului.

Instanța apreciază că eroarea involuntară comisă de către agentul constatator în ceea ce privește numele contravenientului nu este de natură a duce la nulitatea procesului verbal, nefiind produsă nicio vătămare în patrimoniul petentului conform art.175 Cod proc. Civ., cu atât mai mult că acesta a și avut posibilitatea să achite contravaloarea a jumătate din minimul amenzii în termen de 48 de ore (f.4).

În ceea ce privește critica petentului că în speță agentul constatator nu a respectat dispozițiile art.26 din OG nr.2/2001, în sensul că rubrica privind înștiințarea de plată nu a fost complet și corect completată, instanța reține că aceasta nu este de natură a duce la nulitatea procesului verbal. În primul rând se observă că înștiințare de plată cu toate că face parte faptic din procesul verbal, reprezintă o parte distinctă a acestuia, iar necompletarea ei nu poate duce la nulitatea procesului verbal de contravenție, iar pe de altă parte, petentul nu se poate plânge de producerea unei vătămări prin aceste lipsuri în cuprinsul înștiințării, devreme ce a luat cunoștință de amenda aplicată și cuantumul ei și a fost în măsură să achite jumătate din minimul amenzii.

Pe cale de consecință, motivele de nulitate/anulare din punct de vedere formal al procesului verbal, se dovedesc a fi neîntemeiate în acord cu dispozițiile art.175 Cod proc. Civ., urmând a fi respinse în consecință.

Pe fondul cauzei, în prealabil, instanța reține că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Potrivit practicii Curții EDO, astfel cum aceasta a fost în mod elocvent descrisă în cauza H______ și alții contra României, este corect și în conformitate cu Convenția Europeană de apărare a drepturilor omului, procedura în care instanțele sesizate prin contestațiile acestora au așteptat ca petenții să răstoarne prezumția de legalitate și de temeinicie a proceselor-verbale de contravenție prin proba contrară faptelor consemnate de polițistul rutier. S-a reținut că nu este surprinzătoare o asemenea abordare din partea instanțelor naționale, în măsura în care regimul juridic național aplicabil contravențiilor este completat prin dispozițiile Codului de procedură civilă, căruia i se aplică, în materie de probe, principiul potrivit căruia sarcina probei revine celui care supune o pretenție judecății (A_____ împotriva României, nr. xxxxx/03, pct. 45 in fine, 4 octombrie 2007). Curtea a reamintit că, în materie de circulație rutieră, art. 6 § 2 nu se opune aplicării unui mecanism care nu face altceva decât să instaleze o prezumție relativă de conformitate a unui proces-verbal la realitate, prezumție fără care ar fi practic imposibilă pedepsirea încălcărilor cu privire la circulația rutieră [Stevens împotriva Belgiei, nr. xxxxx/00, (dec.), 9 decembrie 2004 și, mutatis mutandis, Bosoni împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999 și Adoud împotriva Franței, nr. xxxxx/97, decizia din 7 septembrie 1999].

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată deci, la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării fluente și în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

Se reține că petentul nu a adus prin plângerea sa inițială critici concrete privind temeinicia procesului verbal, fiind inițial nemulțumit de nerespectarea prevederilor legale vizînd forma de întocmire a procesului verbal, însă ulterior, prin răspunsul la întâmpinare a adus critici fondului faptelor reținute în sarcina sa, raportat la conținutul raportului agentului constatator.

În ce privește temeinicia actului sancționator, instanța constată că procesul verbal atacat și raportul agentului constatator se coroborează, acestea constituind dovadă a comiterii faptelor, iar petentul nu a produs probe din care să rezulte netemeinicia procesului verbal, sarcină ce îi revenea conform art.249 Cod proc. Civ..

Din cuprinsul raportului agentului constatator a rezultat faptul că contravenientul nu a respectat la data de 19.03.2014 indicatoarele și marcajele rutiere și nu a circulat pe sensul său de mers, iar agentul constatator a făcut mențiunea făcută că nu a putut observa dacă petentul a efectuat sau nu depășiri. Tocmai de aceea petentul nu a fost sancționat pentru efectuarea unei depășiri neregulamentare, ci pentru aceea că nu a circulat pe sensul său de mers conform prevederilor art.101 alin.1 pct.6 din OUG nr.195/2002.

Ca atare, se constată că raportat la fapta constatată de către agentul constatator, petentul în mod legal a fost sancționat.

De altfel, recunoașterea celor menționate de către agentul constatator în cuprinsul procesului verbal a fost efectuată în mod explicit de către contravenient prin semnarea procesului verbal și neformularea niciunei obiecțiuni referitoare la cele constatate.

Referitor la cealaltă faptă reținută în sarcina petentului, de a circula cu defecțiuni la sistemul de iluminare, se constată că petentul nu a adus nici un fel de critici legate de temeinicia ei și nu a produs nici probe care să dovedească contrariul celor reținute. Ori, comiterea faptei rezultă din cuprinsul procesului verbal și raportul agentului constatator, neexistînd motive de anulare a procesului verbal.

Este adevărat că potrivit art. 7 alin. 3 din OG 2/2001 instanța poate înlocui sancțiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului, chiar dacă actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede această sancțiune, însă această măsură poate fi dispusă numai dacă anumite circumstanțe de ordin personal sau real demonstrează că fapta concretă este de gravitate redusă.

Cum în cauză nu au fost dovedite asemenea circumstanțe, petentul aflându-se într-o situație identică cu a oricărui alt contravenient care nu respectă dispozițiile legale ce i-au fost reținute în sarcină, nu este oportună înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment întrucât s-ar încălca principiul legalității sancțiunii și nu s-ar mai realiza scopul urmărit de legiuitor prin incriminarea acestei contravenții. O soluție contrară ar genera o situație de inegalitate între petent, care ar ajunge astfel să circule cu un autovehicul echipat necorespunzător și fără a respecta dispozițiile legale, fără a fi sancționat, și alți conducători auto care respectă regulile de conduită în trafic.

Pentru considerentele mai sus expuse, instanța și-a format convingerea că petentul a comis faptele pentru care a fost sancționat, astfel că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunilor aplicate prin procesul-verbal contestat.

În ceea ce privește cererea de restituire a amenzii achitată benevol de către petent și ștergea punctelor de penalizare, se reține că aceste măsuri ar putea fi dispuse în cazul în care plângerea ar fi admisă, iar procesul verbal anulat, fiind măsuri subsecvente anulării. Cum în speță plângerea este nefondată iar procesul verbal temeinic și legal, se impune respingerea solicitărilor petentului.

Pentru cele ce preced, instanța apreciază că, respectând principiul proporționalității, plângerea formulată de petent este neîntemeiată, motiv pentru care o va respinge.

În ceea ce privește cererea petentului de obligare a intimatei la plata cheltuielilor de judecată constînd în plata taxei judiciare de timbru, acestea nu vor fi acordate, în temeiul dispozițiilor art.453 Cod proc. Civ., întrucât intimata nu a căzut în pretenții.

Fără cheltuieli de judecată, nefiind solicitate de intimată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea formulată de petentul P________ A________ O_______, cu domiciliul în A___, _________________, ____________, _______________, în contradictoriu cu intimata I____________ de Poliție al Județului Hunedoara, cu sediul în D___, ____________________.130, jud. Hunedoara, împotriva procesului verbal ________ nr.xxxxxxx/19.03.2014.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept exclusiv de apel în 30 de zile de la comunicare, care se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 18.09.2014.

Președinte,Grefier,

Ș_____ D____ M______ R___ S_____

ȘDM/RS

4 ex./25.10.2014