ROMÂNIA

JUDECĂTORIA A___ Operator 3208

SECȚIA CIVILĂ

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 257

Ședința publică din 19 ianuarie 2016

Președinte: A____ O___

Grefier: N___ B_____

S-a luat în examinare plângerea formulată de petentul B_____ O_____ M_____ în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din data de 09.09.2015, încheiat de intimată.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta intimatei, consilier juridic S____ D_____ și martorul D_____ R_____ M____, lipsă fiind petentul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Plângerea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru, în cuantum de 20 lei.

S-a făcut referatul cauzei.

Se constată că s-a omis a se pune în discuție proba cu interogatoriul intimatei, nemenționată de petent când i s-a acordat cuvântul în probațiune; reprezentanta intimatei lasă la aprecierea instanței; se respinge proba cu interogatoriul, constatându-se că nu se învederează o teză utilă soluționării cauzei.

Apoi, se constată că deși prin cererea introductivă s-a solicitat proba cu martorii D_____ I___ și D_____ R_____ M____, acordându-se cuvântul la termenul anterior petentului, acesta s-a referit nu la D_____ I___, martor propus inițial, ci la o altă persoană, anume D__ F______ D_____, însă în legătură cu care a arătat că solicită interogatoriul; instanța califică această solicitare de luare a interogatorului agentului constatator ca fiind o cerere de audiere de martor și o pune în discuție; reprezentanta intimatei relevă că agentul constatator a consemnat în procesul verbal ceea ce a constatat la fața locului, solicitând respingerea probei; se respinge proba cu martorul D__ F______ D_____, constatându-se că această cerere nu se grefează pe elemente faptice concludente ale cauzei.

Conform dispozițiilor legale se audiază martorul D_____ R_____ M____, a cărei declarație se consemnează separat și se atașează la dosarul cauzei.

Se mai pune în discuție cererea petentului, privind depunerea tuturor exemplarelor procesului verbal în original, de sesizare a Parchetului de pe lângă Judecătoria A___ și de suspendare a judecății; reprezentanta intimatei solicită respingerea cererii, apreciind că motivele invocate nu sunt cele prevăzute de art. 304 C. pr. civ., iar petentul nu face dovada falsului, la termenul anterior intimata a prezentat copiile procesului verbal, care sunt identice cu originalul; se respinge cererea petentului, observându-se că la dosarul cauzei s-a depus, în original, procesul verbal remis sub semnătură petentului, urmând ca doar acesta să facă obiectul analizei instanței pentru a se statua asupra legalității și temeiniciei actului sancționator.

Este irelevant juridic în cauză, dat fiind obiectul acesteia, ce mențiuni poartă exemplarul păstrat de agentul intimatei și în ce condiții au survenit acestea, neputând fi identificat un element din dreptul pozitiv care să justifice anularea actului de constatare și sancționare al contravenției cu această motivare; de altfel, în susținerea cererii de sesizare a parchetului pentru cercetarea falsului nu se învederează argumente de concludență, în sensul art. 255 alin. 1 C. pr. civ., pentru care s-ar impune validarea veridicității probatorii a exemplarelor aflate în posesia intimatei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, instanța declară încheiată cercetarea procesului și reține cauza spre soluționare.

I N S T A N Ț A

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele.

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei A___ la data de 17.09.2015, sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul B_____ O_____ M_____, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___ a solicitat instanței ca prin sentința pe care o va pronunța, să constate nulitatea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxx din data de 09.09.2015, pentru lipsa mențiunilor privind numele, prenumele și calitatea agentului constatator, iar în subsidiar să constate netemeinicia și nelegalitatea procesului verbal și în consecință să procedeze la anularea lui, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea plângerii formulate petentul arată că prin procesul verbal contestat s-a reținut că în ziua de 09.09.2015, ora 10:23, în P-ța M____ Viteazul, colț cu ________________________, în calitate de conducător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, marca Opel, culoare gri, ar fi imobilizat voluntar (oprit) autoturismul în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „oprirea interzisă”, blocând banda de preselecție pentru viraj la dreapta. Petentul a fost sancționat cu 2 puncte amendă, în sumă de 310 lei și cu 2 puncte penalizare, în temeiul dispozițiilor art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 și art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006.

Petentul susține că procesul verbal de contravenție nu corespunde exigențelor privind forma actului, întrucât a fost încheiat cu nerespectarea cerințelor prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001. Astfel, în cuprinsul procesului verbal nu s-a menționat numele, prenumele și calitatea agentului constatator, omisiune care se sancționează cu nulitatea absolută a procesului verbal.

Totodată, petentul învederează că oprirea autovehiculului nu a fost una voluntară, ci a fost determinată de aprinderea becului de presiune de la bordul autoturismului. În fapt, oprirea a constat în durata de timp în care petentul a sunat proprietarul autoturismului, pentru a-l întreba dacă în interiorul autovehiculului nu există vreo rezervă de ulei de motor, a verificat nivelul de ulei la motor și a vorbit cu un prieten, pe care l-a contactat telefonic și căruia i-a solicitat să-i aducă un bidon de ulei. În acest timp a apărut un echipaj al Poliției Locale A___, petentul fiind sancționat contravențional pentru imobilizarea voluntară a autoturismului în zona de acțiune a indicatorului „oprirea interzisă”. P_______ relevă că acesta este și motivul pentru care la rubrica „alte obiecțiuni” a procesului verbal s-a consemnat la cererea sa că „nu recunoaște cele mai sus menționate, nestaționând mai mult de 1 minut și neîndepărtându-se de la mașină”.

Față de cele reținute în cuprinsul procesului verbal, petentul învederează că beneficiază de prezumția de nevinovăție în baza art. 6 din C.E.D.O., în sensul că sarcina probei revine intimatei. Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor nu poate face dovada prin el însuși, a existenței faptei, a autorului și a vinovăției petentului, procesul verbal fiind doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea unei contravenții.

În drept se invocă dispozițiile art. 6 din C.E.D.O, art. 19 din OUG nr. 80/2013, art. 99 alin. 2, art. 118 alin. 1 din OG nr. 195/2002, art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006, art. 17, art. 31 alin. 1, art. 32 alin. 1 din OG nr. 2/2001, art. 223 alin. 3, art. 411 alin. 1 pct. 2 teza a II-a, art. 453 alin 1 din L. nr. xxxxxxxx, Decizia nr. XXII din 19.03.2007 a Î.C.C.J., Decizia Curții Constituționale nr. xxxxxxxxxxxx, Decizia Curții Constituționale nr. 923/06.07.2010.

În drept petentul invocă dispozițiile art. 148 și urm. C. pr. civ., OG nr. 2/2001, art. 6 din CEDO.

Intimata formulează întâmpinare, prin care solicită respingerea plângerii, ca neîntemeiată, arătând că în data de 09.09.2015 petentul, în calitate de conducător al autovehiculului marca Opel, cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, la orele 10:23, a imobilizat voluntar autoturismul mai sus indicat în zona Piața M____ Viteazul, colț cu __________________________ municipiul A___, ignorând indicatorul de circulație care interzice oprirea autovehiculelor pe acea porțiune de drum, blocând vizibilitatea pietonilor angajați în traversare, îngreunând circulația autovehiculelor prin blocarea benzii de circulație care permite virajul la dreapta a autovehiculelor care rulau în trafic. Prin fapta sa petentul a încălcat prevederile art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006, faptă sancționată prin art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002. Mai mult, petentul a oprit autoturismul foarte aproape de trecerea de pietoni, pericolul generat de fapta sa fiind major, punând în pericol pietonii ce s-au angajat în traversare.

Intimata învederează că pe exemplarele 1 și 3 ale procesului verbal sunt înscrise numele, prenumele și calitatea agentului constatator. De asemenea, arată că mențiunile consemnate în procesul verbal nu coincid cu cele susținute în plângerea contravențională, întrucât nu se face referire niciunde că motivul pentru care ar fi oprit ar fi fost o problemă tehnică. Din imaginea foto efectuată la fața locului și care surprinde starea de fapt, nu rezultă că petentul ar fi semnalizat corespunzător această oprire din motive tehnice, cu atât mai mult cu cât se afla într-o zonă cu trafic intens, pe banda de preselecție către dreapta, în fața trecerii de pietoni. Petentul nu indică faptul că ar fi avut luminile de avarie în funcțiune, nu susține că ar fi montat triunghiuri reflectorizante. Totodată, intimata susține că simpla aprindere a becului de presiune nu are ca efect imobilizarea autovehiculului.

Față de aceste împrejurări, intimata apreciază că petentul recunoaște fapta, iar circumstanțele pe care le invocă în apărarea sa sunt simple susțineri, neprobate temeinic, care nu îl absolvă de respectarea normelor impuse de legiuitor cu privire la circulația rutieră pe drumurile publice și care totodată nu sunt de natură a înlătura dubiul cu privire la veridicitatea celor declarate.

Cu privire la susținerea petentului că sarcina probei aparține intimatei, cu trimitere la art. 6 din CEDO, intimata relevă că este recunoscut în practica judiciară că actul sancționator beneficiază de prezumția de legalitate și temeinicie, fiind o prezumție rezonabilă și nu absolută, astfel că, cel care se consideră nedreptățit, are dreptul de a contesta actul sancționator și a înlătura prin probe cele reținute de agentul constatator.

În consecință, agentul constatator a individualizat și sancționat corect fapta săvârșită, conform art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006, faptă ce constituie contravenție și este sancționată cu 2 sau 3 puncte amendă, corespunzătoare clasei 1 de sancțiuni și 2 puncte de penalizare, conform art. 99 alin. 2 și art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravențiilor este legal și temeinic, emană de la o autoritate publică cu competențe în a constata și sancționa faptele contravenționale privind circulația pe drumurile publice, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și veridicitate, fără a îngrădi dreptul la apărare al petentului, are forță probantă, se execută din oficiu și este întocmit în forma „ad validitatem”, cu respectarea condițiilor de fond și formă prevăzute de art. 16, art. 17 și art. 19 din OG nr. 2/2001.

Pentru toate acestea, intimata solicită respingerea plângerii contravenționale, invocând în drept dispozițiile art. 205 C. pr. civ., art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006, art. 99 alin. 2, art. 108 alin. 1 lit. a) pct. 8 din OUG nr. 195/2002, art. 7 din L. nr. 155/2010.

Petentul, prin răspunsul la întâmpinare, solicită respingerea apărărilor intimatei și admiterea plângerii, astfel cum a fost formulată, arătând că, într-adevăr a oprit autoturismul în zona Pieței M____ Viteazul, din A___, dar oprirea nu a fost una voluntară, cum în mod eronat s-a menționat în cuprinsul actului sancționator, ci a fost o oprire involuntară, determinată de aprinderea becului de presiune de la bordul autoturismului.

Petentul mai arată că doar pe exemplarele procesului verbal deținute de intimată s-a completat numele, prenumele și calitatea agentului constatator, aceste mențiuni lipsind de pe exemplarul procesului verbal aflat în posesia petentului. În consecință, petentul apreciază că agentul constatator, neaflându-se în posesia și a celui de-al treilea exemplar original al procesului verbal, după comunicarea lui petentului, a completat ulterior, rubrica care conține numele și prenumele agentului. În aceste condiții, petentul consideră că există suficiente indicii că ar fi fost săvârșită o faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, solicitând înaintarea procesului verbal la P________ de pe lângă Judecătoria A___ pentru cercetarea falsului.

În probațiune se depun înscrisuri, semnate pentru conformitate cu originalul.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele.

Prin procesul verbal ________ nr. xxxxx din data de 09.09.2015, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 210 lei, în baza art. 142 lit. a) din HG nr. 1391/2006 și art. 99 alin. 2 din OUG nr. 195/2002.

S-a reținut că în data de 09.09.2015, ora 10:23, în A___, P-ța M____ Viteazul, colț cu ________________________, în calitate de conducător al autovehiculului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, marca Opel, culoare gri, a imobilizat voluntar (oprit) autoturismul în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația „oprirea interzisă”, blocând banda de preselecție pentru viraj la dreapta.

Se constată că actul de constatare al contravenției este regulat întocmit, așa cum prescriu art. 15 alin. 1 și art. 16 din OG nr. 2/2001, republicată, iar sancțiunea aplicată este în limitele prevăzute de norma specială.

Așa cum relevă petentul, în actul sancționator nu s-a învederat numele agentului constatator. Nu există însă nicio rațiune juridică în virtutea căreia această omisiune să atragă nulitatea procesului verbal. Astfel, potrivit art. 175 C. pr. civ., incident în speță în baza art. 47 din OG nr. 2/2001, numai neregularitățile ce cauzează un prejudiciu procesual impun soluția anulării actelor ce le conțin. Or, nu este identificabilă o vătămare a drepturilor procesuale ale petentului, care să fi fost astfel cauzate. Petentul invocă teza nulității absolute și incidența dec. civ. 22/2007 a ICCJ; această hotărâre califică nulitățile derivate din nerespectarea art. 17 din OG nr. 2/2001 ca nulități absolute, în accepția normelor de procedură în vigoare la data pronunțării acesteia, dar este de remarcat noua consacrare legislativă a nulităților, care conferă statut de regulă nulității condiționate de existența unei vătămări și de excepție a nulității necondiționate, aceasta din urmă intervenind pentru nerespectarea cerințelor extrinseci actului de procedură; distincția între nulități relative și nulități absolute este relevantă doar din perspectiva regimului juridic al nulității, a condițiilor de invocare, prin urmare.

Referitor la temeinicia actului sancționator se va avea în vedere că din art. 15 alin. 1 coroborat cu art. 16 din OG nr. 2/2001, interpretate în conformitate cu cele statuate de Curtea EDO în cauza A_____ c. României și N____ c. României, rezultă că procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor, dresat în urma percepțiilor proprii ale agentului, se bucură de prezumția de veridicitate și face dovadă până la proba contrară.

O astfel de dovadă nu a fost adusă în prezenta cauză.

De altfel, petentul arată că a oprit autoturismul în zona indicată în actul sancționator dar consideră că nu poate fi tras la răspundere, întrucât aceasta s-a datorat faptului că a sesizat aprinderea becului de presiune de la bordul autoturismului; acest eveniment nu întrunește caracteristicile prescrise de art. 11 din OG nr. 2/2001, reprezentând o simplă semnalizare cu privire la starea autoturismului, ce nu justifică încălcarea legii și asumarea posibilității de stânjenire a circulației rutiere, mai ales într-un loc în mod notoriu aglomerat.

Mai învederează petentul faptul că a arătat că nu a staționat mai mult de un minut; în contradicție cu această teză, relevă simultan, în prezenta plângere, și aceea că, oprindu-se pentru că a sesizat aprinderea becului, a purtat o conversație telefonică, apoi a verificat nivelul de motor, apoi a mai purtat o conversație telefonică. Aceleași aspecte faptice au fost relevate de martorul audiat la propunerea petentului, dar sunt convingătoare în sensul contrar tezei acestuia, demonstrând desconsiderarea drepturilor celorlalți participanți la trafic din motive anodine.

Concluzionând, pretenția petentului de a se anula actul sancționator este nefondată.

Sancțiunea aplicată prin procesul verbal atacat este și corect individualizată, în raport de criteriile prescrise de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, în cauză neimpunându-se redimensionarea răspunderii contravenționale, dată fiind lipsa unor elemente personale atenuatoare precum și atitudinea procesuală, centrată pe negarea unor evidențe.

Așa fiind, văzând și art. 34 din OG. nr. 2/2001, instanța va reține că procesul verbal atacat este legal și temeinic, iar plângerea va fi respinsă.

În baza art. 453 C. pr. civ., se va lua act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul B_____ O_____ M_____, având CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în A___, _____________________, _____________, jud. A___, în contradictoriu cu intimata Poliția L_____ A___, cu sediul în A___, _______________________, nr. 18, _________________, ca nefondată.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu apel în 30 de zile de la comunicare, care se va depune la Judecătoria A___.

Pronunțată în ședință publică azi, 19.01.2016.

Președinte, Grefier,

A____ O___ N___ B_____

Red./tehn./AO/NB/12.02.2016

4 ex./2 _____________________________ comunică cu:

- petentul B_____ O_____ M_____, cu domiciliul în A___, _____________________, _____________, jud. A___

- intimatul Poliția L_____ A___ cu sediul în A___, ______________ D________, nr. 18, ______________________>