Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B____

SECȚIA A II-A CIVILĂ ȘI DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 520/2015

Ședința publică de la 19 Mai 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ A_____

Judecător L_____ H_____

Grefier L__________ C________

Pe rol judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe apelant I__ B____ PV ________ NR. xxxxxxx/28.05.2014 și pe intimat F_____ V_____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că apelul este formulat în termen, motivat și timbrat.

Nemaifiind cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

-deliberând-

Asupra apelului de față constată următoarele:

Prin sentința civilă nr.5345/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria B____ s-a admis în parte plângerea formulată de petent F_____ V_____ cu domiciliul în IAȘI, _______________________. 30, ______________, _____________, J____ IAȘI în contradictoriu cu I__ B____ – B____, Jud. B____.

S-a anulat în parte procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/28.05.2014 încheiat de intimatul I.P.J. B____, în sensul că înlătură sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce aplicată ca urmare a întocmirii procesului verbal.

Pentru a se pronunța instanța de fond a reținut că prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 28.05.2014 încheiat de către intimatul de Inspectoratul de Poliție Județean B____, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 340 de lei și reținerea permisului de conducere pentru săvârșirea faptei prevăzute de art. 135 lit. f din H.G. 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002.

S-a reținut în sarcina petentului că în data de 28 mai 2014, la ora 8¹⁵, conducând microbuzul marca Mercedes-Benz Sprinter cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ B____, la ieșirea din curtea societății, a intrat pe drumul principal și nu a acordat prioritate de trecere autospecialei de poliție MAI xxxxx obligând conducătorul auto să reducă viteza pentru a evita coliziunea.

La capitolul „Alte mențiuni” s-au consemnat următoarele: susnumitul declară că recunoaște fapta.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal, instanța a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 17 din O.G. nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Instanța a reținut, de asemenea și împrejurarea că faptei reținute în sarcina petentului i s-a dat o corectă încadrare juridică raportat la dispozițiile art. 135 lit. f din H.G. 1391/2006 care prevede faptul că conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: când se pune în mișcare sau la pătrunderea pe drumul public venind de pe o proprietate alăturată acestuia față de vehiculul care circulă pe drumul public, indiferent de direcția de deplasare și a fost legal individualizată conform dispozițiilor art. 100 alin. 3 lit. c din O.U.G. 195/2002 care prevede faptul că, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile: neacordarea priorității de trecere vehiculelor care au acest drept.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, deși petentul a contestat situația de fapt reținută de către agentul constatator, din probele administrate în cauză, instanța a apreciat că aceasta corespunde realității.

Instanța a reținut din înscrisurile cauzei, proba video depusă la dosar care a surprins contravenția în desfășurare și planșele foto că petentul nu a acordat prioritate de trecere autospecialei poliției care circula pe drumul prioritar în timp ce microbuzul condus de petent ieșea din curtea Autogării Massaro aflată pe ___________________________ B____. Nu a fost reținută susținerea petentului potrivit căreia autospeciala poliției nu avea în funcțiune semnalele acustice și luminoase având în vedere că a fost sancționat pentru neacordarea priorității de trecere unui autovehicul care circula pe un drum prioritar, și nu pentru nerespectarea regulilor de circulație la trecerea unei autospeciale a poliției cu semnalele acustice și luminoase aflate în funcțiune.

Așadar petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, vinovăția prezentând forma culpei. În cauză, petentul nu a administrat nici o probă concludentă din care să rezulte netemeinicia susținerilor agentului constatator, astfel cum arată în plângere.

Cu privire la măsura complementară a suspendării permisului de conducere pe o perioadă de 30 de zile, instanța a reținut următoarele:

Având în vedere prevederile art. 5 alin. 5, art. 21 alin. 3 din O.G. nr.2/2001, raportat la situația de fapt reținută, și în condițiile art. 20 din Constituția României conform cărora legislația națională trebuie interpretată în concordanță cu tratatele privind drepturile omului la care România este parte, iar în situația existenței unor neconcordanțe, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile, instanța a apreciat însă că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce nu se impune în cauză.

Astfel, deși O.U.G. 195/2001 prevede obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce, instanța a constatat că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare în temeiul art. 5 alin. 5 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare. De asemenea, și sancțiunile complementare trebuie supuse controlului judecătoresc conform art. 34 din O.G. 2/2001 și în temeiul art. 6 și art. 7 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în condițiile în care Curtea Europeană a considerat că inclusiv sancțiunea complementară a punctelor de penalizare care poate fi aplicată în materie contravenționala are caracter „penal” în sensul art. 6 si art. 7 din Convenție (cauza Malige c. Frantei 68/XXXXXXXXXXXXX, Hotărârea din 23.09.1989). Astfel, Curtea a apreciat că sancțiunea punctelor de penalizare, deși în dreptul francez are caracter administrativ, în plan convențional are caracter penal atâta timp cât poate să ducă, ca urmare a acumulării unui anumit număr de puncte, la pierderea dreptului de a mai conduce.

Instanța a reținut că suspendarea dreptului de a conduce se înscrie în sfera „acuzației în materie penală” în special atunci când afectează activitatea profesională a unei persoane, lipsind-o pe aceasta de mijloacele de trai, având în acest caz un vădit caracter punitiv similar unei sancțiuni penale. În aceste condiții, aplicând aceleași principii, cu atât mai mult sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce, are un caracter „penal” în sensul Convenției, astfel că aplicarea acestor sancțiuni nu se poate dispune automat fără a putea fi supuse controlului instanțelor (Malige c. Frantei), iar instanța are dreptul, și în condițiile art. 31 din O.G. 2/2001, să verifice inclusiv modul de individualizare a acestei sancțiuni.

În prezenta cauză, instanța a apreciat că aplicarea sancțiunii complementare nu se impune având în vedere că petentul este angajat ca și conducător auto la __________________.(filele 12-17), are în întreținere un copil minor(conform certificatului de naștere - fila 8), în urma contravenției săvârșite nu au rezultat victime, iar pagubele materiale au fost inexistente, astfel că sancțiunea principală a amenzii aplicată pentru această contravenție va fi suficientă pentru a atrage atenția petentului cu privire la obligația sa de a respecta regulile de circulație pe viitor în toate circumstanțele.

Pentru aceste motive, instanța a admis în parte plângerea și a anulat în parte procesul verbal în sensul că a înlăturat sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce aplicată ca urmare a întocmirii procesului verbal, menținând procesul verbal cu privire la celelalte mențiuni.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel intimata.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că p.v. a fost menținut, înlăturându-se doar măsura complementară, fapt pentru care consideră că, valabilitatea procesului-verbal sub aspectul măsurii tehnico-administrative a reținerii permisului de conducere în vederea suspendării acestuia pe o perioadă de 30 de zile trebuia menținută întrucât aceasta nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal, respectiv anularea măsurii principale.

În sarcina petentului a fost reținută săvârșirea contravenției cu vinovăție chiar și de către instanța de judecată, care a menținut sancțiunea principală – amenda contravențională în cuantum de 340 lei.

De asemenea, în conformitate cu prevederile art.34 din OG nr.2/2001, privind regimul juridic al contravențiilor, instanța competentă să soluționeze plângerea contravențională verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de constatare a contravenției și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

Prin coroborarea dispozițiilor articolului menționat mai sus, cu cele ale art.5, alin.2 și 3 din O.G. nr.2/2001 rezultă că, instanța de judecată poate hotărî numai asupra sancțiunii principale (amendă sau avertisment), iar dintre sancțiunile contravenționale complementare numai asupra măsurii confiscării.

Analizând motivele de apel Tribunalul constată:

La data de 28.05.2014, orele 08.18, petentul intimat a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe ________________________ B____ iar la intersecția cu ______________________ Parcare Massaro”, nu a acordat prioritate la punerea în mișcare autospecialei Poliției cu nr.MAI-xxxxx- care circula pe drumul prioritar, obligând conducătorul acesteia să frâneze pentru a evita impactul, faptă prevăzută de art.135 lit.f din H.G. 1391/2006 și sancționată de art.100 alin.3 lit.c din OUg 195/2002 RMCU.

Împotriva petentului intimat s-a luat măsura principală de sancționare cu 4(patru) puncte amendă în cuantum de 340 lei și măsura tehnico-administrativă de reținere a permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce autovehicule pe drumurile publice.

Aplicarea sancțiunilor și întocmirea procesului verbal de contravenție a fost făcută nemijlocit de agentul constatator care a constatat fapta.

Simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului și susținerile neconvingătoare nu este suficientă atât timp cât acesta nu aduce probe pentru a răsturna prezumția simplă de fapt, născută împotriva sa.

Față de considerentele arătate și în temeiul art.480 cod pr.civ. instanța va admite apelul, va schimba în tot sentința apelată și pe fond va respinge plângerea, ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite apelul formulat de apelant I__ B____ PV ________ NR. xxxxxxx/28.05.2014, împotriva sentinței civile nr.5345/08.10.2014 pronunțată de Judecătoria B____, în contradictoriu cu intimat F_____ V_____, cu domiciliul în IAȘI, _______________________. 30, ______________, _____________, J____ IAȘI.

Schimbă în tot sentința apelată și pe fond respinge plângerea, ca nefondată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 19 Mai 2015.

Președinte, G_______ A_____		Judecător, L_____ H_____
	Grefier, L__________ C________

Redactat sentința /A____ C_______ P______

Redactat decizie/A_____ G_______ /10.06.2015

Tehnoredactat decizie / C.L. 22.06.2015