Dosar nr. XXXXXXXXX/2015 Plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

DECIZIA NR. 90 A

Ședința publică din 22 ianuarie 2016

Președinte – R_____ M______

Judecător – U________ M______

Grefier – A____ E____

Pe rol judecarea cererii de apel formulată de apelantul petent C________ P______ domiciliat în municipiul B_______, _______________________. 2, _____________, ________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, Bulevard M.E_______, nr. 57, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 5327 din 25.05.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă apelantul C________ P______ și consilier juridic G____ G______ pentru intimatul I____________ de Poliție Județean B_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, în temeiul art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, Tribunalul verificându-și, din oficiu competența, se declară competent din punct de vedere general, material și teritorial, în soluționarea cauzei.

Văzând că nu mai sunt cereri de formulat, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 392 din Noul Cod de procedură civilă deschide dezbaterile asupra apelului și acordă părții prezente cuvântul asupra acestuia.

Apelantul petent C________ P______ arată că trecere de pietoni unde se reține că nu a acordat prioritate pietonului este greșită. Astfel, toate mașinile trebuie să oprească pe linia de pietoni, pentru a avea vizibilitate și a trece de acea zonă. Mai mult, pe trecerea de pietoni nu era nici o persoană căreia să-i acorde prioritate, ci pe o trecere de pietoni anterioară. De asemenea, arată că filmul prezentat de intimat nu este clar. Solicită admiterea apelului, schimbarea sentinței primei instanțe în sensul anulării procesului verbal de contravenție.

Consilier juridic G____ G______ solicită respingerea apelului și menținerea sentinței primei instanțe ca fiind legală și temeinică.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, instanța, în temeiul dispozițiilor art. 394 din Noul Cod de procedură civilă, închide dezbaterile asupra apelului.

T R I B U N A L U L

Deliberând, asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 5327 din 25.05.2015 Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul C________ P______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______, a menținut ca fiind temeinic și legal procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 23.10.2014, întocmit de intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ și a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________, nr. xxxxxxx, din data de 23.10.2014, s-a reținut că, la data de 23.10.2014, orele 14:56, petentul a condus autoturismul marca Skoda, cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX pe _____________________________ B_______, din direcția Calea Națională, către ___________________________ a doua de circulație și, ajungând la trecerea de pietoni din dreptul Carrefour, nu a acordat prioritate de trecere unui grup de pietoni, angajat în traversarea străzii pe marcaj pietonal și aflat pe sensul său de deplasare.

Petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei și cu sancțiunea complementară a suspendării exercitării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 135, lit. h din H.G. 1391/2006 și sancționate de art. 100 alin. 3, lit. b din O.U.G. 195/2002.

Procesul verbal de constatare a contravenției a fost semnat de petent cu mențiunea „Abaterea a fost înregistrată cu aparatul montat pe MAI xxxxx. Nu zic nimic”.

Instanța de fond a constatat faptul că plângerea contravențională a fost formulată în termenul de 15 zile prevăzut de art. 31 al. 1 din O.G. nr. 2/2001.

În drept, instanța de fond, în temeiul art. 34 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, a analizat legalitatea și temeinicia procesului verbal contestat și va hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Analizând procesul-verbal în ceea ce privește legalitatea, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de legalitate, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește susținerea petentului din cuprinsul plângerii în sensul că, au fost nesocotite dispozițiile art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002 din cauza faptului că procesul verbal a fost întocmit pe formularul 1A și nu pe formularul 1D, instanța de fond a reținut că potrivit art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002 în situația în care fapta a fost constatată cu ajutorul unui mijloc tehnic certificat sau mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, polițistul rutier încheie un proces verbal de constatare a contravenției potrivit modelului prevăzut în anexa nr. 1D, după prelucrarea înregistrărilor și stabilirea identității conducătorului de vehicul.

Instanța de fond a constatat că, fapta reținută în sarcina petentului nu a fost constatată cu mijloace tehnice omologate sau certificate ci, personal de către agentul constatator, cu propriile simțuri. Faptul că petentul a fost filmat și cu aparatul radar nu este de natură să conducă la o altă concluzie din moment ce procesul verbal nu a fost întocmit ca urmare a prelucrării înregistrării ci în urma constatării personale a agentului constatator. Prin urmare în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 181 alin. (1) din RAOUG 195/2002.

De asemenea, instanța de fond a apreciatcă fapta reținută în sarcina petentului C________ P______ a fost descrisă suficient pentru a permite corecta încadrare juridică și aplicarea sancțiunii corespunzătoare, procesul-verbal contestat fiind de natură a răspunde cerințelor legale imperative.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001, în prezenta cauză fiind incidente dispozițiile art. 135 lit. h din H.G. nr. 1391/2006 și ale art. 100 alin. 3 lit. b din O.U.G. 195/2002.

Prin plângerea formulată, petentul a contestat fapta reținută în sarcina sa, susținând că, pietonii nu se aflau pe sensul său de mers, ci pe o trecere de pietoni aflată pe un drum secundar.

Petentul s-a prezentat în instanță și a solicitat încuviințarea administrării probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cu privire la probațiune, instanța de fond a constatat că în O.G. nr. 2/2001 nu se arată în mod expres care este forța probatorie a procesului verbal de constatare a contravenției, dar în practica judiciară internă, plecând în principal de la prevederile art. 47 din O.G. nr. 2/2001, care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere că procesul verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, s-a statuat că sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul verbal. Procesul verbal fiind întocmit de un agent al statului aflat în exercițiul funcțiunii, se bucura de prezumția de veridicitate în privința constatării stării de fapt.

În ceea ce privește incidența și aplicabilitatea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, în sensul respectării prezumției de nevinovăție a persoanei sancționate contravențional, prezumție garantată de art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale drepturilor omului și în materie contravențională și care, în plan procedural, se concretizează prin răsturnarea sarcinii probei, instanța de fond reține că jurisprudența Curții nu interzice, în principiu prezumțiile de fapt sau de drept din sistemele juridice ale statelor semnatare ale Convenției, cu singura condiție ca aceste prezumții să respecte anumite limite rezonabile în raport cu gravitatea faptei și a sancțiunii. Totodată, în procedura contravențională prevăzută de O.G. nr. 2/2001, contestatorul are posibilitatea de a înlătura această prezumție prin administrarea unor probe certe si concludente, în conformitate cu dispozițiile art. 249 C.pr.civ., probatoriu dublat de rolul activ al judecătorului investit cu soluționarea cauzei, prevăzut de art. 34 alin 1 din OG nr. 2/2001.

Astfel, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât acesta nu aduce probe sau nu prezintă o explicație rațională pentru care agentul ar fi întocmit procesul-verbal cu consemnarea unor situații nereale, pentru a se ridica un dubiu cu privire la obiectivitatea acestuia ori, nu invocă alte împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.

Instanța de fond a reținut că petentului i-a fost oferit cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina petentului responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța de fond a constatat că, intimatul a făcut dovada celor reținute în procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției, situația de fapt descrisă în cuprinsul acestuia fiind susținută întru totul de înregistrarea video de la dosarul cauzei, din care se observă că, în data de 23.10.2014, ora 14:56:32-14:56:34, autoturismul marca Skoda, cu nr.de înmatriculare XXXXXXXXX, care circula pe banda a doua, condus de petent, nu a acordat prioritate de trecere celor doi pietoni angajați în traversarea regulamentară a străzii, prin loc marcat și semnalizat corespunzător și aflați pe sensul său de deplasare. Din înregistrarea depusă la dosar de intimat rezultă cu claritate elementele cerute de norma legală (Ordinul nr. 301/2005 emis de directorul general al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05), respectiv data (23.10.2014) și ora (14:56), valoarea vitezei (nu este cazul), imaginea autovehiculului (nr. de înmatriculare XXXXXXXXX).

În ceea ce privește aparatul radar cu care a fost filmat petentul, instanța de fond a apreciat că nu are nicio importanță dacă acesta este omologat, agentul constatator putând filma cu orice aparat care i-ar fi permis acest lucru, deoarece petentul nu a fost sancționat pentru depășirea vitezei legale, caz în care ar fi fost necesară constatarea faptei cu un aparat omologat și verificat metrologic, ci pentru că nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați în traversarea regulamentară, prin loc marcat șisemnalizat corespunzător. Cu toate acestea, instanța de fond a reținut că, intimatul a depus la dosar buletinul de verificare metrologică nr. xxxxxxx/31.03.2014 și atestatul de operator radar nr. 585.535/02.04.2010 pentru agentul de poliție T_______ G______.

Petentul, prin plângerea contravențională a arătat că nu se face vinovat de încălcarea dispozițiilor legale privitoare la acordarea de prioritate pietonilor angajați în trecerea străzii prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător, susținând că, pietonii nu se aflau pe sensul său de mers, ci pe o trecere de pietoni aflată pe un drum secundar.

Prima instanță a apreciat că situația de fapt invocată de acesta, este contrazisă în cauză de înregistrarea video depusă la dosarul cauzei și din raportul agentului constatator.

Având în vedere aceste considerente, instanța de fond a apreciat că nu există niciun dubiu cu privire la fapta reținută în sarcina petentului, iar procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 23.10.2014, îndeplinește condiția de temeinicie.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de art. 98 alin. 4 din OUG 195/2002, iar neacordarea de prioritate unui pieton angajat în traversarea străzii pe sensul de mers al conducătorului auto, prezintă un grad ridicat de pericol social, întrucât este de notorietate că foarte multe accidente care se produc în prezent, au drept cauză neacordarea de prioritate pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii. Mai mult decât atât, instanța de fond a reținut că petentul a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale. Totodată, instanța de fond a avut în vedere și cazierul contravențional depus la dosar de către intimat filele 27 – 28, din care rezultă că petentul nu este la prima abatere de la normele rutiere.

Referitor la sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, instanța de fond a reținut că aceasta a fost aplicată în conformitate cu dispozițiile art. 96 alin. 1 și art. 100 alin. 3 lit. b OUG 195/2002..

Împotriva acestei sentințe, petentul C________ P______, a declarat apel, solicitând modificarea hotărârii în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/23.10.2014 întocmit de Poliția Municipiului B_______, motivat de faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât, în timp ce trecea de sensul giratoriu, fiind înscris deja pe direcția ___________________________ pietonul în dreapta, dar acesta nu se afla pe sensul său de mers, ci pe o trecere de pietoni anterioară și, mai mult decât atât, el circula pe banda a II –a, departe de pieton, fiind în imposibilitatea de a stânjeni intenția acestuia în traversarea sectorului de drum în cauză.

Mai arată apelantul că, deși instanța de fond a considerat că înregistrarea video din trafic este edificatoare în susținerea celor reținute de organul constatator, apreciază că această probă nu este relevantă întrucât a fost efectuată în condiții tehnice precare.

În concluziile orale, susținute în fața instanței de apel, apelantul a arătat și faptul că trecerea de pietoni este greșit amplasată și, ca urmare, nu poate fi reținută vinovăția sa pentru contravenția constatată prin procesul verbal.

Intimatul I.P.J. B_______ a depus întâmpinare la dosar prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat, arătând că săvârșirea contravenției rezultă din vizionarea CD-ului atașat la dosarul cauzei.

Analizând cerea de apel prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în materie, Tribunalul reține că:

Procesul - verbal de sancționare a contravenției reținute în sarcina petentului a fost întocmit ca urmare a constatării personale a agentului de poliție, împrejurările în care contravenția s-a comis fiind descrise prin raportul acestuia atașat la fila 25 dosar.

Actul constatator a fost întocmit la momentul săvârșirii contravenției, în prezența petentului, fiind însușit sub semnătură de către acesta, fără a avea obiecțiuni, motiv pentru care instanța constată că acesta se bucură de o prezumția de legalitate și temeinicie, iar sarcina probei contrare revine contravenientului.

Or, petentul, la momentul judecării plângerii de către prima instanță de judecată, nu a solicitat administrarea nici unei probe care să conducă la o altă situație de fapt iar, în faza procesuală a apelului, acesta a negat săvârșirea contravenției pe considerentul că înregistrarea video depusă la dosarul cauzei nu a fost efectuată în condiții tehnice corespunzătoare, precum și prin faptul că trecerea de pietoni este greșit amplasată.

Tribunalul constată că CD-ul depus la dosarul cauzei conține înregistrarea video de la momentul săvârșirii contravenției, putându-se observa că petentul nu a acordat prioritate unui grup de pietoni aflat pe trecere și că procesul verbal întocmit în urma observării directe de către agentul constatator se bucură de o prezumție de legalitate și temeinicie ce nu a fost răsturnată, prezumție recunoscută și de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului, prin hotărârile pronunțate în materie contravențională, prin care s-a arătat că în materia circulației rutiere, prevederile art. 6 alin. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materie de circulație rutieră, intrând în competența poliției.

Totodată, apreciază că argumentul apelantului, referitor la greșita amplasare a trecerii de pietoni, nu este de natură a răsturna situația de fapt descrisă de agentul constatator, că obligația conducătorului auto este aceea de a respecta regulile de circulație prevăzute prin OUG nr. 195/2002, în sensul de a acorda prioritate pietonilor aflați pe trecere, iar instanța nu are competența de a stabili dacă trecerea de pietoni a fost sau nu corect amplasată în locul respectiv, atribuții care revin autorităților locale.

Pentru aceste motive, tribunalul apreciază că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și temeinică și că motivele de apel sunt neîntemeiate, respingând ca nefondat apelul, în temeiul disp. art. 480 Cod procedură civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul C________ P______ domiciliat în municipiul B_______, _______________________. 2, _____________, ________________________, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în B_______, Bulevard M. E_______, nr. 57, jud. B_______, împotriva sentinței civile nr. 5327 din 25.05.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică din 22 ianuarie 2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

R_____ M______ U________ M______ A____ E____

Red. R.M/ 08.02.2016

Jud. Z____ A___

Dact. A.E.

Ex. 2