cod operator 4204

R O M Â N I A

TRIBUNALUL MARAMUREȘ

SECȚIA A II-A CIVILĂ DE C_________

ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ Nr. 664/A

Ședința publică din 22 Mai 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE V______ I_____

Judecător S_____ O_____

Grefier N_______ B___

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. PRIN CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ-CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, _____________________. 401A, împotriva sentinței civile nr. 2910 din 11.12.2014 pronunțată de Judecătoria Sighetu Marmației în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata-petentă T_______ G____ SRL, cu sediul în C______, __________________________. 69, județul D___, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Se constată că s-a depus la dosar la data de 02.03.2015, prin serviciul registratură al instanței, întâmpinare din partea intimatei-petente T_______ G____ SRL, iar la data de 17.03.2015, note scrise depuse de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică-Cestrin.

Instanța, procedând la verificarea competenței conform art.131 Cod procedură civilă constată că, în raport de dispozițiile art.95 pct.2 Cod procedură civilă și art. 34 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, îi revine competența generală, materială, teritorială de soluționare a prezentei cauze, constatând că procedura de citare este legal îndeplinită precum și faptul că s-a solicitat judecare și în lipsă, reține cauza în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față, tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 2910 din 11.12.2014 Judecătoria Sighetu Marmației a admis plângerea petentei S.C. T_______ G____ S.R.L., cu sediul în C______, _________________________. 69, jud. D___, JXXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, în contradictoriu cu intimata C_______ NAȚIONALĂ DE AUTOSTRĂZI ȘI DRUMURI NAȚIONALE DIN ROMÂNIA S.A. (C.N.A.D.N.R.) - CENTRUL DE STUDII TEHNICE RUTIERE ȘI INFORMATICĂ CESTRIN, cu sediul în București, sector 6, ___________________. 401A, CUI xxxxxxxx, nr. de ordine în Registrul Comerțului J40/552/15.01.2004 și a anulat procesul-verbal de contravenție _________ nr. xxxxxxx, încheiat de intimată la data de 19.08.2014.

În considerentele sentinței s-a reținut că la data de 19.08.2014 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Companiei Naționale de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor _________ nr. xxxxxxx, prin care s-a reținut săvârșirea de către petentă a contravenției prevăzute de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002, constând în aceea că în data de 16.04.2014, ora 07:36, a condus vehiculul categoria B cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe D.N. 18, Km 58+600m, Vadu Izei, fără a deține rovinietă valabilă.

În temeiul art. 8 alin. 2 din O.G. 15/2002, petentei i-a fost aplicată o amendă contravențională în cuantum de 750 de lei.

Sub aspectul legalității, analizând conținutul procesului-verbal de contravenție, posibilitate conferită de art. 17 din Ordonanța Guvernului nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat legalitatea acestuia, întrucât cuprinde toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității.

Mențiunile petentei cu privire la faptul că se impune anularea procesului-verbal de contravenție întrucât singura persoană care a motivat sancționarea și a apreciat pericolul rezultat din fapta săvârșită este agentul constatator, fiind astfel încălcate disp. art. 16 alin. 7, art. 19 din O.G. 2/2001 nu au fost reținute. Art. 16 alin. 7 din O.G. 2/2001 statuează că în momentul încheierii procesului-verbal, contravenientul are dreptul de a formula obiecțiuni, ce vor fi inserate în actul constatator. Acest drept al contravenientului nu conduce la ideea că agentul constatator și contravenientul trebuie să aprecieze împreună asupra pericolului social rezultat din fapta săvârșită. Această apreciere este atributul exclusiv al organului constatator, atribut conferit prin puterea cu care a fost învestit. Art. 19 din O.G. 2/2001 se referă la condițiile în care trebuie semnat procesul-verbal, deci nu are legătură cu susținerea petentei.

În ceea ce privește celelalte motive de nelegalitate invocate, instanța a constatat că toate fac trimitere la aceeași situație de fapt și anume împrejurarea că petenta nu mai deținea nici în fapt și nici în drept autoturismul la momentul săvârșirii contravenției. Acest argument constituie în realitate un motiv de netemeinicie a procesului-verbal, asupra căruia instanța se va pronunța în continuare.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut următoarele:

Potrivit contractului de leasing financiar autovehicule nr. 13146AUTF/XXXXXXXXXX (f. 10-13), petenta a dobândit dreptul de a utiliza, în sistem leasing, autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX.

Din notificare expediată petentei și din procesul-verbal nr. 01 din 13.03.2012 (f. 14-15) reiese că, în urma rezilierii contractului de leasing, la data de 13.03.2012 autoturismul a fost predat înapoi finanțatorului Italo Romena Leasing IFN S.A.

Neefectuarea formalităților de radiere a utilizatorului din baza de date a M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu are niciun efect în privința rezilierii contractului și a încetării dreptului petentei de a utiliza autoturismul.

Fapta reținută în sarcina petentei este cea prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform căruia „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”. Deși acest text nu prevede cine poate avea calitatea de contravenient, instanța a reținut că verbum regens al contravenției, acțiunea-tip incriminată prin actul normativ, este „a circula”. Or, răspunderea contravențională fiind una personală, dat fiind specificul acestei fapte, calitatea de contravenient ar trebui să revină persoanei care a circulat efectiv cu autoturismul, în condițiile prevăzute de lege (fără a deține rovinietă valabilă). Ca urmare a încetării calității de utilizator a petentei, instanța a constatat că, la momentul săvârșirii contravenției, aceasta nu mai deținea un drept legal de folosință a autoturismului fiind, așadar, străină de raportul juridic contravențional născut ca urmare a circulării fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”, iar conform art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ, utilizatorii sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”

Din analiza textelor legale indicate, este evident că pentru a fi responsabilă de achitarea tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile, o persoană trebuie să îndeplinească două condiții: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să aibă în proprietate sau, după caz, să poată folosi în baza unui drept legal vehiculul respectiv. Or, în cauză, rezilierea contractului de leasing s-a realizat anterior săvârșirii contravenției, astfel că la momentul depistării în trafic persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare ca utilizator nu mai putea folosi autoturismul în temeiul vreunui drept legal.

Mai mult, în cauza de față trebuie realizată o delimitare clară între responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile care incumbă, potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b) teza I, persoanei arătate mai sus, și responsabilitatea săvârșirii contravenției „de a circula fără a deține rovinieta valabilă” prevăzute de art. 8 alin. 1. După cum se poate observa, dispozițiile art. 7 se referă la persoana care este obligată să achiziționeze rovinieta, nu la cea care deține calitatea de subiect activ al contravenției ce face obiectul prezentei cauze. În acest sens, este normal ca cel obligat să achiziționeze rovinieta să fie utilizatorul, însă răspunderea pentru circularea cu un autoturism care nu deține o asemenea rovinietă nu poate aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare în cazul în care aceasta nu are nicio legătură cu fapta săvârșită, cum este cel din prezenta speță. O interpretare contrară a textelor legale ar conduce la sancționări abuzive ale proprietarilor, în situații în care, de exemplu, proprietarul nu achiziționează rovinieta întrucât nu dorește să circule cu autovehiculul, iar altă persoană, fără cunoștința acestuia, se deplasează cu autoturismul pe drumurile publice. De asemenea, abuzivă ar fi și sancționarea în situația de față, a unei persoane care nu mai deținea la momentul săvârșirii faptei calitatea de proprietar al autovehiculului.

Intimatul face o confuzie între persoana responsabilă cu achiziționarea rovinietei, care este cea indicată la art. 7 coroborat cu art. 1 lit. b), redat anterior, și persoana responsabilă de săvârșirea faptei de a circula cu un autovehicul ce nu deține rovinietă. Dacă fapta contravențională sancționată ar fi constat în neachitarea tarifului de utilizare și nedeținerea rovinietei valabile, calitatea de contravenient ar fi aparținut, într-adevăr, persoanei identificate prin coroborarea art. 7 cu art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002. Însă contravenția prevăzută la art. 8 alin. 1 din același act normativ constă în circularea cu un autovehicul fără a deține rovinieta valabilă. Trebuie observat, așadar, că petentului nu i se impută fapta de a nu achita tariful de utilizare ori de a nu deține rovinieta valabilă, ci aceea de a circula fără a deține rovinieta valabilă. În cazul acestei fapte legiuitorul nu prevede cine are calitate de contravenient, dar este evident din natura faptei, conform analizei redate anterior, că nu poate fi altă persoană decât cea care s-a aflat efectiv la volanul autoturismului, aceasta fiind persoana care a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Simplul fapt că în bazele de date consultate de către intimat petenta era cea care figura ca utilizator al autoturismului nu poate atrage în sarcina acesteia vreo culpă în săvârșirea contravenției, deoarece nu mai deținea în mod legal autoturismul la momentul săvârșirii contravenției.

Prin interpretarea legii în sensul sancționării automate a persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare ori de câte ori cineva circulă cu acel autovehicul fără a deține rovinietă se instituie practic o prezumție absolută de vinovăție în sarcina respectivei persoane, prezumție ce reprezintă o încălcare gravă a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiind în opoziție evidentă cu prezumția de nevinovăție de care trebuie să se bucure cel acuzat de săvârșirea unei contravenții.

Jurisprudența Curții Constituționale amintită analizează constituționalitatea textului legal incident în speță. Controlul de constituționalitate este o operațiune diferită de interpretarea și aplicarea unui text normativ, acestea din urmă fiind atributul instanțelor de judecată. Mergând pe fondul analizei, Curtea afirmă că, de cele mai multe ori, persoanele înscrise în certificatul de înmatriculare sunt și în fapt proprietarii sau utilizatorii unui autovehicul. Prin urmare, este firesc să se instituie o prezumție relativă, conform căreia, persoana trecută în certificat este responsabilă pentru neplata rovinietei, fiind astfel sancționată.

Instanța de judecată însă are rolul de a analiza în concret dacă norma de drept a fost încălcată de contravenient. În consecință, prezumția de vinovăție a cărei aplicare o face organul constatator nu poate fi impusă și în fața instanței, rolul acesteia, conform legii, fiind de a stabili adevărul. Însăși Curtea Constituțională admite că, odată plătită amenda de persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare, aceasta are acțiune în regres împotriva celui care a condus efectiv autoturismul fără a achita în prealabil taxa de drum. Prin urmare, Curtea admite că răspunderea contravențională este personală și că petenta nu poate fi ținută răspunzătoare pentru o faptă pe care nu a comis-o, doar pentru motivul că este trecută în bazele de date ale M.A.I.

A admite soluția sancționării automate a petentei ar însemna ca instanța de judecată să mențină un proces-verbal care este în mod vădit netemeinic, petenta fiind ținută în mod injust să suporte toate consecințele ce decurg din acest fapt. Spre exemplu, în cazul în care nu ar avea resurse materiale să achite amenda aplicată, s-ar putea formula cerere de înlocuire a amenzii cu muncă în folosul comunității, soluție evident inacceptabilă.

În continuare, petenta ar porni un alt litigiu împotriva persoanei responsabile în fapt, aceste două situații juridice fiind cele anormale și nu anularea procesului-verbal, cum afirmă intimata în întâmpinare. Dacă legiuitorul ar fi urmărit sancționarea persoanelor pentru faptul de a nu-și radia numele din baza de date a M.A.I. ulterior încetării drepturilor legale pe care le au, ar fi instituit o contravenție separată cu acest text. În schimb, în cazul de față legiuitorul urmărește sancționarea pentru fapta de a circula pe drumurile naționale fără a avea achitată rovinieta, faptă pe care petenta nu a săvârșit-o.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 34 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a admis plângerea contravențională și a anulat procesul-verbal _________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 19.08.2014.

Având în vedere că intimata este cea care a căzut în pretenții, în temeiul art. 453 alin. 1 Cod proc. civ. instanța a obligat-o la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 20 lei, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a declarat apel intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A., prin Centrul de Studii Tehnice Rutiere și Informatică – CESTRIN, solicitând schimbarea acesteia în sensul respingerii plângerii și menținerii în totalitate a actului constatator.

S-a arătat că orice schimbare a proprietarului autoturismului devine opozabilă terților doar după efectuarea formalităților în evidențele serviciului public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor, astfel că procesul verbal a fost încheiat în mod corect și se impune a fi menținut.

Analizând apelul, potrivit dispozițiilor art. 479 Cod procedură civilă, fără a fi invocate motive de ordine publică, tribunalul reține următoarele:

Intimata-petentă a fost sancționată contravențional cu o amendă în cuantum de 750 lei reținându-se că la data de 16.04.2014 ora 736 a condus vehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX pe DN 18 km 58+600m, Vadu Izei, fără a deține rovinietă valabilă.

Din probațiunea administrată în cauză a rezultat că petenta dobândise dreptul de a utiliza respectivul autoturism în sistem leasing și că, din data de 13.03.2012 autoturismul a fost predat înapoi finanțatorului Italo Romena Leasing IFN SA.

În mod corect s-a apreciat de prima instanță că neefectuarea formalităților de radiere a utilizatorului din baza de date a M.A.I. – Direcția Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor nu are niciun efect în privința rezilierii contractului și a încetării dreptului petentei de a utiliza autoturismul.

Fapta reținută în sarcina petentei este cea prevăzută de art. 8 alin. 1 din O.G. nr. 15/2002 privind aplicarea tarifului de utilizare și a tarifului de trecere pe rețeaua de drumuri naționale din România, conform căruia „fapta de a circula fără a deține rovinietă valabilă constituie contravenție continuă și se sancționează cu amendă”. Deși acest text nu prevede cine poate avea calitatea de contravenient, instanța reține că verbum regens al contravenției, acțiunea-tip incriminată prin actul normativ, este „a circula”. Or, răspunderea contravențională fiind una personală, dat fiind specificul acestei fapte, calitatea de contravenient ar trebui să revină persoanei care a circulat efectiv cu autoturismul, în condițiile prevăzute de lege (fără a deține rovinietă valabilă). Ca urmare a încetării calității de utilizator a petentei, instanța constată că, la momentul săvârșirii contravenției, aceasta nu mai deținea un drept legal de folosință a autoturismului fiind, așadar, străină de raportul juridic contravențional născut ca urmare a circulării fără a deține rovinietă valabilă.

Potrivit art. 7 din O.G. nr. 15/2002 „responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile, precum și a achitării tarifului de trecere sau a tarifului de concesiune revine în exclusivitate utilizatorilor români, iar în cazul utilizatorilor străini, aceasta revine în exclusivitate conducătorului auto al vehiculului”, iar conform art. 1 alin. 1 lit. b) din același act normativ, utilizatorii sunt „persoanele fizice sau juridice înscrise în certificatul de înmatriculare, care au în proprietate sau care, după caz, pot folosi în baza unui drept legal vehicule înmatriculate în România”

Din analiza textelor legale indicate, este evident că pentru a fi responsabilă de achitarea tarifului de utilizare și deținerea rovinietei valabile, o persoană trebuie să îndeplinească două condiții: să fie înscrisă în certificatul de înmatriculare și să aibă în proprietate sau, după caz, să poată folosi în baza unui drept legal vehiculul respectiv. Or, în cauză, rezilierea contractului de leasing s-a realizat anterior săvârșirii contravenției, astfel că la momentul depistării în trafic persoana înscrisă în certificatul de înmatriculare ca utilizator nu mai putea folosi autoturismul în temeiul vreunui drept legal.

Mai mult, în cauza de față trebuie realizată o delimitare clară între responsabilitatea achitării tarifului de utilizare și a deținerii rovinietei valabile care incumbă, potrivit art. 7 coroborat cu art. 1 alin. 1 lit. b) teza I, persoanei arătate mai sus, și responsabilitatea săvârșirii contravenției „de a circula fără a deține rovinieta valabilă” prevăzute de art. 8 alin. 1. După cum se poate observa, dispozițiile art. 7 se referă la persoana care este obligată să achiziționeze rovinieta, nu la cea care deține calitatea de subiect activ al contravenției ce face obiectul prezentei cauze. În acest sens, este normal ca cel obligat să achiziționeze rovinieta să fie utilizatorul, însă răspunderea pentru circularea cu un autoturism care nu deține o asemenea rovinietă nu poate aparține persoanei înscrise în certificatul de înmatriculare în cazul în care aceasta nu are nicio legătură cu fapta săvârșită, cum este cel din prezenta speță. O interpretare contrară a textelor legale ar conduce la sancționări abuzive ale proprietarilor, în situații în care, de exemplu, proprietarul nu achiziționează rovinieta întrucât nu dorește să circule cu autovehiculul, iar altă persoană, fără cunoștința acestuia, se deplasează cu autoturismul pe drumurile publice. De asemenea, abuzivă ar fi și sancționarea în situația de față, a unei persoane care nu mai deținea la momentul săvârșirii faptei calitatea de proprietar al autovehiculului.

Intimatul face o confuzie între persoana responsabilă cu achiziționarea rovinietei, care este cea indicată la art. 7 coroborat cu art. 1 lit. b), redat anterior, și persoana responsabilă de săvârșirea faptei de a circula cu un autovehicul ce nu deține rovinietă. Dacă fapta contravențională sancționată ar fi constat în neachitarea tarifului de utilizare și nedeținerea rovinietei valabile, calitatea de contravenient ar fi aparținut, într-adevăr, persoanei identificate prin coroborarea art. 7 cu art. 1 alin. 1 lit. b) din O.G. nr. 15/2002. Însă contravenția prevăzută la art. 8 alin. 1 din același act normativ constă în circularea cu un autovehicul fără a deține rovinieta valabilă. Trebuie observat, așadar, că petentei nu i se impută fapta de a nu achita tariful de utilizare ori de a nu deține rovinieta valabilă, ci aceea de a circula fără a deține rovinieta valabilă. În cazul acestei fapte legiuitorul nu prevede cine are calitate de contravenient, dar este evident din natura faptei, conform analizei redate anterior, că nu poate fi altă persoană decât cea care s-a aflat efectiv la volanul autoturismului, aceasta fiind persoana care a circulat fără a deține rovinietă valabilă.

Simplul fapt că în bazele de date consultate de către intimat petenta era cea care figura ca utilizator al autoturismului nu poate atrage în sarcina acesteia vreo culpă în săvârșirea contravenției, deoarece nu mai deținea în mod legal autoturismul la momentul săvârșirii contravenției.

Prima instanță a făcut o aplicare riguroasă a dispozițiilor legale incidente în speță și a principiilor de drept, precum și o apreciere pertinentă asupra probatoriului administrat, pronunțând o hotărâre legală și temeinică.

Ca atare criticile aduse sentinței vor fi înlăturate iar apelul primit ca nefondat și respins, potrivit art. 480 alin.1 Cod procedură civilă conform dispozitivului.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de intimata C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. prin CESTRIN, cu sediul în București, _____________________. 401A, sector 6, contra sentinței civile nr. 2910/11.12.2014 a Judecătoriei Sighetu Marmației, județul Maramureș.

DEFINITIVĂ.

Pronunțată în ședința publică de azi 22.05.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

V______ I_____ S_____ O_____ N_______ B___

Red. S.O. / 28.05.2015

Tred. N.B. / 09.06.2015 - 4 ex

Judecător la fond: G________ C______ V_____