R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL H________

D___, _____________________. 35

Tel:0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx / e-mail xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

---

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ nr. 4329

Ședința publică de la 01 noiembrie 2013

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : M_______ T______

GREFIER: S_____ Ș_____

Pe rol se află soluționarea plângerii contravenționale formulate de petentul P____ C______ G______, în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean H________, având ca obiect - anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, părțile nu se prezintă

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Instanța ia act că la dosarul cauzei instanța nu a putut consulta fișa de evidență auto pentru petent în baza de date DEPABD întrucât permisul de conducere al petentului a fost emis de statul italian.

În baza art. 131 C.proc.civ, instanța, verificându-și din oficiu competența, constată că este competentă general, material și teritorial să judece prezenta cauză, prin raportare la prevederile art. 32 alin.2 din OG nr.2/2001.

Conform dispozițiilor art. 238 C.proc.civ., raportat la conținutul actelor procesuale, la probele admisibile în această procedură, instanța estimează durata acestui proces la 2 luni, ca termen optim și previzibil în soluționarea cauzei în condiții de legalitate și temeinicie.

Sub aspect probatoriu, în baza art. 258 C.proc.civ, instanța încuviințează pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar, apreciind că acestea sunt admisibile potrivit legii și apte să conducă la justa soluționare a cauzei.

În temeiul disp. art. 392 C.proc.civ. nemaifiind cereri de formulat și probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și, în baza art. 395 C.proc.civ., reține cauza în pronunțare.

I N S T A N Ț A,

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei D___, la data de 24.07.2013, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petentul P____ C______ G______ a solicitat anularea procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/07.07.2013, emis de intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN H________, prin care a fost sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 480 lei. În subsidiar, petentul solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu cea a avertismentului

În motivarea plângerii, petentul a arătat că, în data 07.07.2013, în timp ce conducea autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, pe DN7, în localitatea I___, a fost oprit de organele de poliție care i-au adus la cunoștință faptul că ar fi condus cu o viteză de 81 km/h față de limita maxim admisă de 50 km/h, motiv pentru care a fost sancționat cu amendă contravențională precum și cu reținerea permisului de conducere.

Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, petentul a precizat că nu i s-a dat posibilitatea să facă obiecțiuni, că nu s-a procedat la identificarea contravenției, respectiv nu este specificat locul exact unde a fost săvârșită fapta, aspecte care atrag nulitatea absolută a procesului verbal, coroborat și cu lipsa descrierii împrejurărilor în care a fost săvârșită fapta contravențională. Un alt argument invocat de petent se referă la aplicarea marjei de eroare, precum și la lipsa oricărei mențiuni în procesul verbal privitoare la cinemometrul cu care s-a efectuat măsurătoarea, respectiv dacă era staționar sau în mișcare.

În drept, cererea a fost întemeiată pe prevederile OG nr.2/2001.

În dovedirea cererii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei, în copie certificată pentru conformitate cu procesul verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 10).

În conformitate cu prevederile art. 19 din OUG nr.80/2013 privind taxele judiciare de timbru, plângerea împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (fila 8).

La data de 04.09.2013, intimatul a depus întâmpinare (fila 27) în cuprinsul căreia a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție astfel cum a fost întocmit. În dezvoltare, intimatul a precizat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității.

În continuare, intimatul a subliniat că, în ceea ce privește constatările personale ale agentului de poliție, reținute în procesul verbal, acestea au forță probantă prin ele însele, iar până la proba contrară acesta se bucură de prezumția relativă de legalitate și temeinicie, pe care petentul, prin susținerile făcute în cererea de chemare în judecată, nu a răsturnat-o. S-a mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. Despre aceste împrejurări intimatul a afirmat că sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Intimatul a arătat că prezumția de veridicitate operează până la limita în care persoana învinuită de săvârșirea faptei este pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie a celor consemnate în procesul-verbal.

În dovedirea apărărilor astfel formulate, intimatul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, sens în care a depus la dosarul cauzei: procesul verbal ________ nr. xxxxxxx (fila 28), planșa foto (fila 29-31), buletinul de verificare metrologică (fila 32), raportul agentului constatator din 30.08.2013 (fila 33).

În temeiul art. 223 C.proc.civ., intimatul a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

La data de 30.09.2013, petentul a formulat răspuns la întâmpinare (fila 37-39), în cuprinsul căruia solicită ca agentul constatator să depună înscrisurile care să dovedească împrejurările faptei, reiterând apărările formulate și în cuprinsul cererii de chemare în judecată.

La termenul din data de 1.11.2013, sub aspect probatoriu, s-a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx/07.07.2013 (fila 28) întocmit de I__ H________ s-a constatat că în data de 07.07.2013, petentul P____ C______ G______ a condus autoturismul marca Volkswagen cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe DN 7, în localitatea I___, fiind înregistrat de aparatul radar montat pe auto cu nr. MAI xxxxx, cu viteza de 81 km/h, față de 50 km/h limita maxim admisă.

S-a reținut că petentul a săvârșit contravenția prevăzută de art.121 alin.1 din HG nr. 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 2 din OUG nr. 195/2002, fiind sancționat cu 6 puncte amendă în cuantum de 480 lei precum și cu aplicarea a 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin.1 lit.b pct.3 din OUG nr. 195/2002.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr.2/2001, cu verificarea legalității și teminiciei procesului verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cu privire la criticile formulate de petent, instanța subliniază că nulitatea procesului verbal este o sancțiune ce constă în lipsirea procesului verbal de efectele juridice contrarii normelor juridice prevăzute de validitatea sa, iar în conformitate cu prevederile art. 17 din OG nr.2/2001 doar lipsa mențiunilor privind numele și calitatea agentului constatator, numele contravenientului, fapta săvârșită, data comiterii faptei și semnătura agentului constatator atrag nulitatea absolută a procesului verbal, vătămarea adusă contravenientului fiind în aceste cazuri prezumată.

Astfel, motivul invocat de petent privind faptul că nu a putut aduce obiecțiuni la procesul verbal nu reprezintă un motiv de nulitate absolută, putând atrage nulitatea relativă a procesului verbal, căreia trebuie să îi fie asociată o vătămare produsă petentului. În cauză, petentul nu a invocat și nici nu a fost dovedită vătămarea ce i-a fost pricinuită în acest mod, iar obiecțiunile pe care le-ar fi putut consemna în cuprinsul procesului verbal au putut fi valorificate în prezenta plângere.

În ceea ce privește localizarea contravenției, instanța reține că din cuprinsul procesului verbal rezultă că fapta a fost săvârșită pe DN7, în raza teritorială a localității I___, aspect care permite individualizarea faptei contravenționale, o analiză mai amănunțită urmând a fi făcută sub aspectul temeiniciei procesului verbal.

Critica privind lipsa descrierii faptei contravenționale urmează a fi apreciată ca neîntemeiată, întrucât împrejurările reținute în cuprinsul procesului verbal sunt suficiente pentru a permite încadrarea juridică a contravenției și stabilirea circumstanțelor în care s-a săvârșit fapta contravențională imputată petentului.

Sub aspectul temeiniciei, instanța reține că, deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei, paragraf 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franța).

În analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile O.U.G. nr. 195/2002 au drept scop asigurarea desfășurării în siguranță a circulației pe drumurile publice, precum și ocrotirea vieții, integrității corporale și a sănătății persoanelor participante la trafic sau aflate în zona drumului public, protecția drepturilor și intereselor legitime ale persoanelor respective, a proprietății publice și private.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din O.G. nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ contra României).

În lumina acestor principii, instanța a efectuat toate demersurile pentru a-i asigura contestatorului dreptul la un proces echitabil, însă susținerile acestuia, potrivit cu care ar fi circulat cu o viteză mai mică de 81 km/h, nu au fost dovedite, neexistând vreo probă la dosar care să poată fi coroborată cu declarația petentului.

Instanța constată că stabilirea vitezei de rulare a autoturismului cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, s-a efectuat cu un mijloc tehnic omologat și verificat metrologic, respectiv cu un cinemometru (tip Autovision, cu _________ 250) instalat pe autoturismul marca Dacia L____ MCV cu număr de înmatriculare MAI xxxxx. Din buletinul de verificare (fila 32) rezultă că mijloacele tehnice se aflau în perioada de valabilitate a verificării metrologice, emise la data de 21.03.2012, cu valabilitate un an.

Potrivit precizărilor din întâmpinarea formulată de intimat (fila 27), Ag. G______ G_______ era abilitat să constate contravenția, fiind agent specializat în supravegherea traficului rutier și prezumat a cunoaște prevederile legale în materia OUG nr. 195/2002. De asemenea, instanța va avea în vedere și că prin dispozițiile Ordinului MAI nr. 167/14 iulie 2009, prevederea inițială din Ordinul 301/2005 privind calificarea de operator radar a agentului constatator a fost abrogată, precum și faptul că nu există temei legal pentru emiterea unui ordin de serviciu atâta timp cât lucrătorul de poliție își îndeplinește atribuțiile de serviciu în zona de competență a inspectoratului.

În drept, instanța reține că potrivit art. 101 alin.2 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată „amenda contravențională prevăzută la alin. (1) se aplică și conducătorului de autovehicul sau tramvai care săvârșește o faptă pentru care se aplică 4 puncte de penalizare, conform art. 108 alin. (1) lit. c)”, acesta din urmă stabilind la pct. 3 că “depășirea cu 31 - 40 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic”. Totodată, în conformitate cu art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier, dar se pot face și cu ajutorul unor mijloace tehnice certificate sau mijloace tehnice omologate și verificate metrologic, consemnându-se aceasta în procesul-verbal de constatare a contravenției. Aceeași atribuție a polițiștilor rutieri este reglementată de art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006, care prevede că nerespectarea regimului de viteză stabilit conform legii se constată de către polițiștii rutieri, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Mijloacele tehnice omologate și verificate metrologic sunt dispozitive destinate măsurării vitezei (art. 6 pct. 20 din O.U.G. nr. 195/2002), iar conform pct. 3.5.1. din Ordinul nr. 301 din 23.11.2005 al Biroului Român de Metrologie Legală privind aprobarea Normei de metrologie legală NML 021-05 "Aparate pentru măsurarea vitezei de circulație a autovehiculelor (cinemometre)", înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data și ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate; imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia. Aceste condiții tehnice trebuie să fie îndeplinite de mijlocul tehnic (cinemometru) pentru a fi certificată de Biroul Român de Metrologie Legală valabilitatea acestuia și pentru a putea fi folosit de polițiștii rutieri la constatarea contravențiilor.

În consecință, polițistul rutier nu a apreciat viteza autoturismului, ci a folosit datele afișate de aparat, îndeplinind condițiile legale pentru constatarea acestui gen de contravenții (art. 109 din O.U.G. nr. 195/2002 și art. 121 alin. 2 din H.G. nr. 1391/2006), iar petentul a fost imediat oprit în trafic pentru identificare. În acest context, instanța subliniază că procesul-verbal cuprinde constatări personale ale polițistului rutier care se coroborează în privința locației cu afirmațiile din plângere ale petentului, de unde instanța reține că autoturismul era condus cu viteza de 81 km/h de petent, pe segmentul de drum DN7, loc. I___, drum public pe care viteza maximă legală de deplasare este de 50 km/h, în conformitate cu dispozițiile art. 49 alin.1 din O.U.G. nr. 195/2002.

Instanța reține că planșele foto cuprind data (07.07.2013), ora (9:43:53-9:44:05), viteza de deplasare (81 km/h în descreștere), localizarea în baza coordonatelor geografice GPS, care confirmă locul săvârșirii contravenției. Având în vedere că toate planșele foto depuse au aceeași poziție de înregistrare (78) și au fost realizate într-un interval de 12 secunde, coroborat cu faptul că planșele foto evidențiază nr. de înmatriculare al autoturismului pe care petentul a arătat că l-a condus (XXXXXXXXX), instanța reține că întreaga înregistrare redă imagini cu autoturismul condus de petent, la planșa cu nr. 8163 fiind relevată viteza de 81 km/h.

Întrucât din probele administrate nu rezultă o altă situație de fapt decât cea consemnată în procesul verbal, pe baza probelor aflate la dosar, instanța reține că acțiunea petentului, constând în depășirea vitezei maxime admise pe sectorul de drum DN7, loc. I___ cu 31 km/h, constituie contravenție și se sancționează potrivit art. 101 alin.2 rap la art. 108 alin.1 lit. c pct.3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicată cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni și sancțiunea complementară a aplicării unui număr de 4 puncte de penalizare.

În acest context, instanța subliniază că, deși petentul precizează în cererea de chemare în judecată că i-ar fi fost reținut permisul de conducere, acest aspect nu reiese din conținutul procesului verbal contestat, agentul constatator făcând doar mențiunea că petentul este posesor al unui permis de conducere eliberat de statul italian

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța constată că petentul a fost sancționat cu 6 puncte amendă, minimul prevăzut de lege și aplicarea unui număr de 4 puncte de penalizare, sancțiunea în ansamblul ei fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările în care aceasta a fost săvârșită, de modul de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului. Instanța va menține sancțiunea amenzii, pe care nu o va înlocui cu avertisment, fiind de neacceptat ca o persoană care deține permis de conducere să încalce cu bună-știință reguli menite să garanteze buna desfășurare a traficului, menținând totodată și sancțiunea complementară a punctelor de penalizare prevăzute de lege.

Instanța atrage atenția asupra faptului că depășirea vitezei maxime admisă în localitate, sporește considerabil riscul producerii unui accident de circulație cu urmări grave (constând în vătămarea corporală a unor persoane, respectiv daune materiale), aceasta cu atât mai mult cu cât planșa foto semnalează prezența indicatorului „curbă periculoasă”, în raza de incidență a căruia cu atât mai mult viteza trebuie redusă, potrivit art. 123 lit. b din HG nr. 1391/2006.

Alăturat acestor circumstanțe in rem, instanța va reține și circumstanțele in personam ale petentului. Astfel, atitudinea petentului care a contestat realitatea celor consemnate și a minimizat pericolul social al faptei sale, demonstrează că acesta nu a înțeles scopul sancționării sale, sperând însă că va obține anularea procesului verbal cu consecința erijării de la sancțiunile aplicate. Instanța apreciază că acest tip de comportament contravențional nu trebuie încurajat prin înlocuirea sancțiunilor pecuniare cu avertisment ori prin înlăturarea sancțiunilor complementare.

Față de aceste considerente, instanța apreciază că prezumția de nevinovăție a petentului a fost înlăturată prin probele administrate, respectiv de prezumția de veridicitate a procesului verbal legal întocmit și de planșele foto care au înregistrat momentul depășirii vitezei legale. Instanța a reținut faptul că, inclusiv în cauza A_____ contra României, Curtea a stabilit că instanțele pot folosi prezumții pentru stabilirea vinovăției unei persoane, dacă aceste prezumții sunt folosite în limite rezonabile, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare. În speță, este rezonabilă prezumția că cele consemnate în procesul verbal corespund realității, sens în care instanța și-a format convingerea că petentul a comis fapta care a fost reținută în cuprinsul procesului verbal de contravenție și apreciază că pentru corectarea conduitei petentului este necesară menținerea sancțiunii aplicate prin actul sancționator contestat.

Având în vedere că plângerea formulată de petent urmează a fi respinsă ca neîntemeiată, iar sancțiunile dispuse prin procesul verbal menținute, cu referire la dispozițiile art. 274 C.proc.civ., instanța urmează să ia act de faptul că intimata I__ H________ a solicitat obligarea petentului la plata cheltuielilor judiciare către stat, întemeiate pe prevederile art. 36 alin. 2 din OUG nr.2/2001. Cu toate acestea, apreciind că prevederile legale care impuneau obligarea la cheltuieli judiciare către stat au fost abrogate, instanța nu va acorda cheltuieli judiciare.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul P____ C______ G______, cu domiciliul în G_____, ___________________, _____________, ___________, Jud. G_____ în contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție al județului H________, cu sediul în localitatea D___, _______________________. 130, jud. H________, împotriva procesului-verbal ________ nr. xxxxxxx.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se va depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 1 noiembrie 2013.

PREȘEDINTEGREFIER,

Red/Thred

MT/SȘ

4ex./28.11.2013