R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 337

Ședința publică din data de 05 februarie 2014

Instanță constituită din:

P_________: B______ A______ M________

JUDECATORI : G______ M_____

D____ C_____

GREFIER – C_______ E____ M_______

Pe rol fiind judecarea recursului formulat de recurenta – petentă __________________, cu sediul în Mun. București, sector 3, __________________.10, împotriva sentinței civile nr. 51/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria S_____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, jud. P______.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Instanța raportat la actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

TRIBUNALUL

La data de 20.09.2012, a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei S_____, sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXX, plângerea formulată de petenta __________________ cu sediul în București împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/15.08.2012 încheiat de un agent constatator din cadrul intimatului INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______.

În motivarea plângerii, petenta a arătat că la data de 15.08.2012, în jurul orei 19,25 angajatul firmei a condus autovehicolul marca Iveco cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea firmei, pe DN1 km. 134, venind din direcția București către B_____, moment in care, a fost oprit de un echipaj de poliție. Acesta a executat manevra de oprire, agentul de poliție a solicitat documentele spunându-i că va aplica amenda operatorului de transport întrucât nu are placa de traseu, nu are asigurare pentru bagaje si persoane, iar șoferul nu are legitimație.

Șoferul a explicat agentului constatator că nu a săvârșit nicio abatere pentru simplul motiv că autoturismul are placa în geam, pentru operatorul de turism, asigurare casco, care include si asigurarea persoanelor si bagajelor, era angajat nou al societății, actele fiind depuse la organele abilitate.

A mai arătat petenta că în momentul în care agentul constatator a trecut la întocmirea procesului verbal, acesta era obligat să aducă la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile trebuie consemnate distinctiv la rubrica "alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal.

Procesul-verbal contestat în cauză cuprinde la rubrica "alte mențiuni" consemnarea faptului că există probe foto și video, fără a se menționa nimic cu privire la obiecțiunile pe care angajatul societății le-a avut cu privire la conținutul procesului-verbal .

În atare situație, a considerat petenta că nu a fost asigurat dreptul de a formula obiecțiuni, încălcându-se totodată dreptul la apărare, iar agentul constatator a încheiat procesul verbal, în lipsa semnăturii reprezentantului societății și a martorului asistent.

Față de această situație, a considerat petenta că măsura dispusă de organul de poliție este abuzivă și nu se înscrie în normele legale.

Or, potrivit art. 16 alin. (1) teza a IV-a din O.G. 2/2001 „Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: (...) descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite".

Sancțiunea pentru această neregularitate a procesului-verbal este cuprinsă în art. 17 din O.G. 2/2001, conform căruia "Lipsa mențiunilor privind (...) a faptei săvârșite și a (...) atrage nulitatea procesului-verbal. Nulitatea se constată și din oficiu".

Potrivit jurisprudenței dominante în materie, „în cazul în care descrierea faptei lipsește cu desăvârșire sau aceasta este descrisă doar în mod generic, precum și în cazul în care orice mențiune privind împrejurările în care fapta a fost săvârșită este inexistentă, duce la aplicarea sancțiunii nulității absolute a actului constatator al contravenției", în baza art. 17 din O.G. 2/2001, sancțiune care nu poate fi acoperită în nici un fel.

În realitate, „lipsa mențiunilor sus-arătate face imposibilă aprecierea gravității faptei săvârșite și implicit a justeței sancțiunii aplicate de către instanța de judecată, singura în măsură să realizeze un control obiectiv și imparțial al procesului-verbal criticat".

S-a mai arătat că „din interpretarea logico-gramaticală a prevederilor art. 16 alin. (1) din O.G. 2/2001 rezultă cerința ca agentul constatator să realizeze o descriere în concret a contravenției, cu specificarea acțiunii sau inacțiunii autorului și a tuturor circumstanțelor de natură a imprima faptei acest caracter". În viziunea aceleași instanțe de control judiciar în materie contravențională, „cerința este imperativă, întrucât rațiunea instituirii ei a fost aceea de a permite instanței cercetarea legalității actului constatator prin stabilirea faptelor materiale și verificarea încadrării juridice pe care acestea au primit-o și a justeței sancțiunii aplicate".

Petenta a susținut că lipsa unei descrieri suficiente a faptei se explică prin aceea că s-a dorit să i se „înlăture" posibilitatea de a exercita dreptul la apărare în fața unei instanțe de judecată obiectivă și imparțială, prin invocarea motivelor de nelegalitate și netemeinicie a procesului-verbal pe care înțelege să îl critice. O redare fidelă a situației de fapt care a dus la săvârșirea faptei reținute în procesul-verbal ar fi dus la o mai bună individualizare a faptei și la aplicarea unei sancțiuni mai ușoare.

In al doilea rând, s-a susținut că au fost încălcate dispozițiile art. 16 alin. 7 și art. 19 din O.G. nr. 2/2001, respectiv agentul constatator nu a adus la cunoștința contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, iar procesul verbal trebuia confirmat și de un martor.

În situația în care obiecțiunile nu sunt consemnate distinct în procesul verbal la rubrica Alte mențiuni, ori agentul constatator nu aduce la cunoștința contravenientului că are dreptul sa facă obiecțiuni, aceasta împrejurare atrage sancționarea actului cu nulitatea.

Mai mult decât atât, au fost încălcate si prevederile art. 19 din O.G.2/2001 potrivit cărora procesul verbal se semnează pe fiecare pagina de către agentul constatator si contravenient. În cazul în care contravenientul nu este de față, refuză sau nu poate sa semneze, agentul constatator va face mențiune despre aceste împrejurări, care trebuie sa fie confirmate de cel puțin un martor, în acest caz procesul-verbal va cuprinde datele personale și adresa martorului din actele de identitate și semnătura.

În lipsa unui martor, agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal in acest mod.

Prin simpla lecturare nu rezultă că au fost respectate dispozițiile art. 19 din O.G.2/2001.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal petenta a menționat că un proces-verbal de constatare și de sancționare a contravenției nu poate face, prin el însuși, dovada existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces-verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției. Prin urmare, nu i se poate reține sarcina dovezii celor constate în procesul-verbal a cărui anulare o solicitam.

În sprijinul susținerilor sale a invocat atât dispozițiile Convenției Europene a Drepturilor Omului, cât și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, care fac parte integrantă din dreptul intern al României încă din anul 1994, în baza articolului 11 din Constituția României.

În lumina jurisprudenței CEDO, contravențiile referitoare la circulația pe drumurile publice sunt încadrate în sfera "acuzațiilor în materie penală" la care se referă primul paragraf al art. 6 CEDO.

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a considerat în jurisprudența sa (Cauza Maszini c. României, hotărârea din 21.09.2006) că normele juridice ce sancționează astfel de fapte au caracter general și că urmăresc un scop preventiv și represiv, aceste criterii (alternative) fiind suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are, în sensul art. 6 din Convenție, caracter penal.

Ca o consecință a aplicării în cauză a dispozițiilor art. 6 din Convenție prezentul litigiu trebuie să ofere și garanțiile procesuale recunoscute și garantate de acest articol. Pe cale de consecință trebuie recunoscute și garanțiile specifice în materie penală din art. 6 al Convenției, printre care și prezumția de nevinovăție. Beneficiind de prezumția de nevinovăție, rezultă că petenta, nu este obligată să își dovedească nevinovăția, sarcina probei revenind intimatului, acesta fiind partea în litigiu care trebuie să facă dovada că aspectele consemnate în procesele-verbale de contravenție sunt întemeiate și corespund realității.

__________________ desfășoară activități de transport in turism, a avut o conduită corectă până în prezent, astfel că i se poate aplica o sancțiune mai ușoară, în speță avertismentul.

Chiar și textul legal - art. 21 alin. (3), din O.G. 2/2001, impune obligativitatea aplicării unei sancțiuni proporționale cu "gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal".

Astfel, având în vedere lipsa de pericol social a faptei, a consecințelor negative în urma faptei (nu a fost perturbată circulația pe drumul public, nu s-a produs nici un accident, nu au existat vătămări ale unor persoane sau prejudicii), precum și circumstanțele personale ale contravenientului (buna conduită a petentei și lipsa oricăror abateri de acest gen, anterioare faptei respective), s-a apreciat că se impune înlocuirea sancțiunii aplicate cu măsura avertismentului.

În drept, petenta a invocat dispozițiile art. 5, 6, 7, 15, 16, 17, 19, 21 alin. 3, 26 alin. (1), 38 alin. (3) din O.G. nr. 2/2001, dispozițiile 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

În dovedirea plângerii formulate, petenta a depus notă de inventar, copia procesul verbal contestat, copia contractului de asigurare facultativă a autovehiculului, copia certificatului de înregistrare (f. 11-14).

Intimatul I__ P______ a formulat întâmpinare la data de 12.11.2012 (fila 18), prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de către petentă ca neîntemeiată.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că la data de 15.08.2012, ora 19,25 , în mod temeinic și legal petenta a fost sancționată, întrucât numitul C______ T___ G_______, angajat al societății petente a condus microbuzul marca Iveco cu nr.XXXXXXXX, pe DN1 km 134, către B_____, fără a utiliza placa de traseu, iar cu ocazia controlului, nu s-au găsit la bordul autovehiculului legitimația de serviciu a conducătorului auto și nici asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora.

S-a mai arătat în întâmpinare că abaterea contravențională a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, iar referitor la precizările petentei vizând lipsa indicării martorului în condițiile inexistenței semnăturii reprezentantului acesteia și lipsa mențiunilor în cuprinsul procesului verbal, a precizat intimata ca cele semnalate de petentă pot face, eventual, obiectul unei analize sub aspectul unei nulități relative, dar s-a constatat că în mod evident contravenientei nu i s-a produs nicio vătămare în ceea ce privește posibilitatea de a-și formula și susține opiniile; a invocat în acest sens decizia ÎCCJ nr.22/2007.

În dovedirea susținerilor sale intimatul a depus la dosar : un raport întocmit de către agentul constatator și un CD cu înregistrarea abaterilor ( f.19- 20).

Pentru termenul din 25 ianuarie s-au depus la dosar o cererea a unui terț care nu are nici o calitatea în prezenta cauzăm, însoțită de înscrisuri care nu vor fi luate în seamă.

La termenul din 25 ianuarie 2013 , în prezența apărătorului petentei și a martorului propus de aceasta, conducătorul auto C______ T___ G_______ , instanța a procedat la vizionarea CD-ului video înaintat de către intimat la dosar, întocmind în acest sens procesul verbal depus la fila 42.

Prin sentința civilă nr. 51/25.01.2013, Judecătoria S_____ a respins plângerea ca neîntemeiată cu privire la toate aspectele semnalate și a menținut procesul-verbal de contravenție ca temeinic și legal.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal __________ nr.xxxxxxx ( f 5) încheiat de intimatul I__ P______, a fost sancționată petenta __________________ cu amendă cumulată în sumă de 16.000 lei, , pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 4 pct.37 și pct.57 din HG nr.69/2012 .

S-a reținut în cuprinsul procesului verbal că la data de 15.08.2012 în jurul orei 19,25 a fost oprit în trafic microbuzul marca IVECO cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea societății petente, constatându-se că circula din direcția București către B_____, pe DN1 km 134, fără a utiliza placa de traseu.

Cu ocazia controlului s-a constatat și lipsa de la bordul autoturismului a legitimației de serviciu a conducătorului auto și a asigurării privind persoanele transportate și bagajele acestora.

Faptele astfel cum au fost reținute în cuprinsul procesului verbal au fost dovedire cu certitudine prin înregistrarea video efectuată de agenții constatatori și înaintată în plic la fila 19 dosar, din redarea căreia consemnată în procesul verbal întocmit la 25.01.2013 se reține că conducătorul auto a confirmat inexistența plăcuței care să conțină traseul și numele operatorului și felul cursei, precum și nedeținerea legitimației de serviciu valabilă.

Înregistrarea mai sus-menționată, care de altfel a fost confirmată de către conducătorul auto, audiat ca martor la propunerea petentei în aceeași dată, contrazice susținerile aceluiași martor că ar fi existat pe parbrizul autovehiculului o tăbliță cu numele operatorului din care ar fi lipsit doar felul cursei și traseul.

Astfel, în înregistrare conducătorul auto a susținut că nu deține o astfel de plăcuță, spre deosebire de declarația dată în fața instanței unde a arătat că exista o tăbliță cu numele operatorului însă nu erau menționate felul cursei și traseul (fila 42 și 41).

Referitor la inexistența unei legitimații de serviciu a conducătorului auto, instanța constată că petenta nu a dovedit susținerea conducătorului auto din înregistrare privind pretinsa lăsare a acestui act în altă mașină, întrucât nici ulterior în fața instanței nu a fost prezentată o astfel de legitimație.

Petenta a încercat să dovedească calitatea conducătorului auto C______ T___ G_______ de angajat al societății transportatoare, prin întocmirea pro causa a unui contract de prestări servicii pretins încheiat cu două zile înainte de încheierea procesului verbal de contravenție, care nu prezintă nicio dată certă (fila 34).

Se reține că nici conducătorul auto nu a susținut că ar fi fost întocmit un astfel de contract.

Petenta a depus la dosar contractul de asigurare facultativă a autovehiculelor din 24.07.2012 privind autovehiculul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX din cuprinsul căruia rezultă că se asigură de accidente auto conducătorul auto și persoanele aflate în vehicul precum și bagajele din autovehicul , înscris care însă nu se afla la bordul autovehicului la data controlului, astfel cum a confirmat și conducătorul auto în depoziția sa ( f. 41).

Se apreciază că prin probele administrate, intimatul a dovedit săvârșirea faptelor reținute în sarcina societății petente, reușind să demonteze cu respectarea dispozițiilor art.6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului prezumția de nevinovăție a petentei. Faptele astfel cum au fost reținute și descrise în cuprinsul procesului verbal de contravenție se încadrează în conținutul constitutiv al contravențiilor prev de art.4 pct. 37 și respectiv 57 din HG 69/2012

În conformitate cu prevederile art. 4 din actul normativ menționat , „ Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale prevederilor Regulamentului (CE) nr. 1.071/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.072/2009, ale Regulamentului (CE) nr. 1.073/2009 și ale Ordonanței Guvernului nr. 27/2011 și constituie contravenții, dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni:

respectiv “nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a utiliza pe durata efectuării transportului rutier de persoane placa de traseu, cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului și a tipului de transport” la pct. 37, precum și la pct. 57

“ nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente dintre următoarele, după caz:

57.2. legitimația de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport;

57.4. asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad în sarcina operatorului de transport rutier, în copie”.

Se reține astfel că petenta a săvârșit prima faptă reținută respectiv aceea de a nu deține placa de traseu și cea de a doua faptă privind inexistența la bordul autoturismului a legitimației de serviciu și a asigurării pentru persoanele transportate și bagajele acestora . Numai lipsa legitimației de serviciu era în măsură să atragă sancționarea petentei în temeiul art.4 pct. 57 din HG 69/2012, astfel că depunerea ulterioară a asigurării care dealtfel nu era la borul autovehiculului chiar dacă exista în fapt, nu este în măsură să atragă reducerea sancțiunii aplicate, respectiv minimul amenzii prevăzute de art. 7 alin 1 din același act normativ.

Față de gradul ridicat de pericol social al faptelor săvârșite apreciat de legiuitor prin modul de formulare a contravenților și cuantumul ridicat al amenzilor prevăzute , în raport de situația concretă a petentei care nici cu ocazia soluționării prezentei nu a dovedit __________________________ apreciază că aplicarea sancțiunii cu minimul amenzii prevăzut de lege pentru faptele reținute, răspunde cerințelor de individualizare prev. de art. 21 din OG 2/2001.

În raport de criticile de nelegalitate aduse procesului verbal instanța constată că procesul verbal de contravenție conține o descriere completă a faptelor reținute, cu indicarea datei, orei și locului în care au fost săvârșite de natură a determina o apreciere corectă a gravității faptelor reținute, fiind întocmit cu respectarea disp. art.16 și 17 din OG nr.2/2001.

Nu se poate reține nici încălcarea prevederilor art.16 alin.7 din OG nr.2/2001 privind pretinsa neaducere la cunoștința contravenientului, a dreptului de a formula obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare, întrucât procesul verbal de contravenție s-a întocmit în prezența șoferului și nu a unui reprezentant legal al societății petente, deci s-a întocmit în lipsa contravenientei.

Împrejurarea că procesul verbal s-a întocmit în aceste condiții potrivit art.19 din OG nr.2/2001, în lipsa unui martor, nu este în măsură să atragă anularea procesului verbal, deoarece prin întocmirea în această modalitate a procesului verbal nu s-a adus nicio vătămare petentei.

Că este așa, rezultă din înregistrarea video efectuată și din împrejurarea că societatea petentă a uzat de calea procedurală de contestare a procesului verbal.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs petenta criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că în mod greșit s-a apreciat de către instanța de fond respectivul transport ca fiind o cursă regulată și nu una cu caracter ocazional.

Chiar intimata în raportul atașat întâmpinării a arătat că petenta efectua transport rutier ocazional de persoane, pe ruta București – B_____. Cu înscrisul reprezentând contract de prestări servicii încheiat cu numitul C______ T___ G_______ a făcut dovada că acest înscris nu a fost întocmit pro causa, veniturile realizate în baza acestuia fiind înregistrate la organele fiscale.

De asemnea, a arătat că în baza contractului de asigurare facultativă din 27.07.2012 a făcut dovada asigurării persoanelor transportate și a bagajelor acestora, dar la momentul controlului conducătorul auto nu a putut prezenta copie a acestei asigurări. Sub aspectul acestei săvârșirii acestei contravenții, recurenta – petentă a arătat că se impunea înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului.

A mai arătat că procesul verbal de contravenție este lovit de nulitate pentru nerespectarea condițiilor de formă și de fond prevăzute de dsipozițiile art. 16 din OG 2/2001, întrucât agentul constatator nu i-a adus la cunoștință dreptul de a formula obiecțiuni și procesul verbal de contravenție nu cuprinde o descriere suficientă a faptei.

A invocat jurisprudența CEDO, în sensul că nu îi revine obligația de a-și dovedi nevionovăția sarcina probei revenind intimatului.

Recurenta – petentă a solicitat înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment dață de lipsa de pericol social al faptei (nu a fost perturbată circulația pe drumul public).

Verificând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs formulate, în temeiul dispozițiilor art. 312 C__, tribunalul va respinge recursul ca nefondat, pentru următoarele considerente:

Recurenta – petentă a fost sancționată pentru faptul că nu a utilizat placa de traseu, iar conducătorul auto nu a prezentat legitimația de serviciu și asigurarea pentru persoanele transportate și bagajele acestora.

Dispozițiile art. 4 pct. 37 din HG 69/2012 sancționează nerespectarea de catre operatorul de transport rutier a obligatiei de a utiliza pe durata efectuarii transportului rutier de persoane placa de traseu, cu nominalizarea operatorului de transport rutier, a traseului si a tipului de transport.

Dsipozițiile art. 4 pct. 57.2 și 57.4 din HG 69/2012 sancționează nerespectarea de către operatorul de transport rutier a obligației de a asigura existența la bordul vehiculelor cu care efectuează transport rutier contra cost a unuia sau mai multor documente, respectiv a legitimației de serviciu valabilă a conducătorului auto, din care să reiasă că este angajat al operatorului de transport și a asigurării pentru persoanele transportate si bagajele acestora pentru riscuri de accidente care cad in sarcina operatorului de transport rutier, in copie.

Raportat la aceste dispoziții legale, criticile recurentei sunt neîntemeiate. Încheierea asigurării privind persoanele și bagajele din autovehicul, respectiv a contractului de prestări servicii din 13.08.2012 nu exonerează recurenta – petentă de răspundere contravențională, din moment ce nu a asigurat existența la bordul autovehiculului a documentelor. Procesul verbal contestat cuprinde o descriere suficientă a faptei, iar omisiunea agentului constatator de a-i aduce la cunoștință contravenientului dreptul de a formula obiecțiuni nu se sancționează cu nulitatea absolută, ci ar constitui un motiv de nulitate relativă, dacă se face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea actului constatator.

Ori, petenta recurentă nu a făcut o asemenea dovadă, pe calea plângerii contravenționale a avut posibilitatea să formuleze apărări.

Înlocuirea sancțiunii aplicate cu sancțiunea avertismentului nu poate fi dispusă, petenta recurată fiind sancționată pentru două fapte contravenționale prevăzute și sancționate de HG 69/2012, act normativ care instituie obligații pentru operatorul de transport rutier care efectuează transport de persoane.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta – petentă __________________, cu sediul în Mun. București, sector 3, __________________.10, împotriva sentinței civile nr. 51/25.01.2013 pronunțată de Judecătoria S_____ în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, cu sediul în mun. Ploiești, ___________________. 60, jud. P______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 05 februarie 2014.

PREȘEDINTE,

B______ A______ M________

JUDECĂTORI,

G______ M_____

D____ C_____

GREFIER,

C_______ E____ M_______

RED. BAM

2EX/ 06.06.2014

d.f. XXXXXXXXXXXXX - Jud. Ploiești

j.f. – P________ M_______ G_____