Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX anulare proces verbal de contravenție

plângere Legea nr. 12/1990

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 795/2015

Ședința publică din data de 21.09.2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: B______ L_____

JUDECĂTOR: T________ C_______

GREFIER: S_____ M____

Pe rol judecarea apelului formulat de petentul P_____ D_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 19.09.2014 pronunțat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, intimat fiind I____________ de Poliție Județean B_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima și la a doua strigare, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a expus referatul cauzei de către grefier, după care:

Instanța constată că nu sunt alte solicitări sau chestiuni prealabile și reține cauza spre deliberare.

TRIBUNALUL,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Rădăuți la data de 21.11.2013, petentul P_____ D_______ a solicitat instanței anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 02.11.2013 de IPJ B_______.

În motivare, petentul a arătat că în data de 02.11.2013 s-a deplasat în Piața din _____________________________, pentru a vinde material lemnos, întrucât deține un AF și, deși a ajuns în piață și nu a vândut nimic, agentul constatator l-a sancționat cu amendă în cuantum de 1.000 lei pentru că nu a eliberat bon fiscal, precizând că în cazurile AF – urilor nu se eliberează bon fiscal pentru bunurile comercializate, ci chitanță. A mai arătat petentul că până în momentul întocmirii procesului verbal nu a vândut nimic pentru care să elibereze chitanță, iar ulterior pentru marfa vandută a eliberat chitanța nr. xxxxxxx/02.11.2013. Susține că, până în prezent nu a mai săvârșit fapte de natură contravențională, este o persoană corectă și serioasă, are 8 copii in întreținere, este bolnav și nu are posibilități pentru plata amenzii, singurul venit fiind realizat din vânzarea lemnelor.

Intimatul a depus la dosar întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Rădăuți iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal de contravenție.

Prin sentința civilă nr. 602/21.02.2014 Judecătoriei Rădăuți a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a plângerii in favoarea Judecătoriei B_______.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 21.03.2014.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 19.09.2014, instanța a respins plângerea contravențională formulată de petentul P_____ D_______ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxx, încheiat la data de 02.11.2013 de I____________ de Poliție Județean B_______.

Pentru a hotărî astfel instanța a reținut faptul că în data de 02.11.2013, prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx, petentul P_____ D_______ a fost sancționat cu amendă în sumă de 1000 lei, pentru săvârșirea faptei prevăzute de dispozițiile art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 și sancționată de art. 2 alin. 1 din același act normativ. Pentru aplicarea acestei sancțiuni, s-a reținut că petentul oferea spre vânzare în Piața din _____________________________, material lemnos fără a respecta condițiile legale, respectiv nu a eliberat bon fiscal cumpărătorilor.

Examinând procesul - verbal de contravenție prin prisma exigentelor de forma prevăzute de O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța a constatat că acesta îndeplinește rigorile legii sub aspect formal.

Verificând, potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr.2/2001 și temeinicia procesului - verbal de contravenție contestat, instanța a apreciat că situația de fapt așa cum a fost reținută prin procesul – verbal de contravenție corespunde realității. Astfel, în cauza săvârșirea contravenției a fost percepută în mod direct de către agentul constatator, care s-a aflat la fata locului, și a constatat personal desfășurarea activității de comerț fără emiterea de bon fiscal, situație împotriva căreia petentul nu a reușit a face proba unei alte desfășurări.

Deși a pretins o altă situație de fapt, petentul nu a făcut nici o dovadă în acest sens. Astfel, petentul nu a depus la dosarul cauzei înscrisuri în dovedire, deși față de specificul contravenției constatate – eliberarea de bonuri fiscale, aceasta era perfect compatibilă în cauză cu proba cu înscrisuri – tocmai bonurile/copia sau urma în aparatul de marcat.

In ceea ce privește proba testimoniala, martorul T_____ P____, a arătat ca a asistat doar la încheierea procesului verbal iar cu privire la cel de-al doilea martor propus de petent s-a constatat imposibilitatea audierii.

Instanța a apreciat că fapta, în materialitatea ei există, așa cum a fost reținută în procesul – verbal. În același timp, instanța a reținut că fapta are conținut contravențional, este prevăzută de legea contravențională. Rezultă astfel, caracterul cert al faptei săvârșite de petent, caracterul contravențional al faptei, precum și conduita culpabilă a petentului, care a acționat cu vinovăție la neîndeplinirea obligațiilor legale care îi reveneau

În ce privește sancțiunea contravențională aplicată, instanța a apreciat că agentul constatator a făcut o justă apreciere a gradului de pericol contravențional al faptei săvârșite, aplicând ca sancțiune principală amenda în cuantum minim prevăzut de lege. Instanța nu a putut retine motive pentru înlocuirea sancțiunii cu avertisment, întrucât nu au fost invocate împrejurări în acest sens, și cu atât mai puțin nu au fost dovedite.

Pentru aceste motive, instanța, a apreciat că exista fapta contravențională și că aceasta a fost corect sancționată, iar procesul – verbal legal întocmit, și în temeiul art. 34 din O.G. 2/2001 a respins plângerea formulata de petent ca neîntemeiata și a menținut procesul – verbal de constatare a contravenției ca legal și temeinic.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul P_____ D_______ care a solicitat admiterea apelului și înlocuirea sancțiunii aplicate cu avertisment.

În motivarea cererii, apelantul a reiterat motivele invocate la instanța de fond, nu a indica nici un motiv de drept și nici nu a depus înscrisuri în dovedire.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma motivelor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, Tribunalul constată că apelul este neîntemeiat și urmează a-l respinge, pentru cele ce în continuare se vor arăta.

Tribunalul apreciază, în acord cu instanța de fond, că procesul-verbal întocmit în speță respectă condițiile de temeinicie.

În absența unor dovezi contrare, propuse și administrate în condițiile legii, prezumția de veridicitate de care se bucură acest proces-verbal nu a putut fi înlăturată.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii, Tribunalul retine ca petentul a fost sancționt cu minimul amenzii prevazute de lege și, desi afirmă existenta unei stări materiale si de sanatate precare, nu a depus la dosar nicio probă in acest sens.

In plus, fapta nu este lipsită de pericol social astfel incat sanctiunea avertismentului nu suficientă pentru a disciplina conduita petentului în circumstante asemanatoare.

In concluzie, individualizarea sancțiunii de catre prima instanță s-a făcut cu respectarea dispozițiilor art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge cererea de apel formulată de petentul P_____ D_______, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu dom în _______________________ Noi, nr. 940, jud. Suceava, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 19.09.2014 pronunțat în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, intimat fiind I____________ de Poliție Județean B_______, ca neîntemeiat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21.09.2015

Președinte, Judecător, Grefier,

B______ L_____ T________ C_______ S_____ M____

Red. B.L.

Tehnored. S.M/B.L.

4 ex./ 29.12.2015

Jud. fond N______ M____ A____