Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX - apel – anulare proces verbal de contravenție –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

D E C I Z I A NR. 1379

Ședința publică din 30 septembrie 2015

Instanța constituită din:

Președinte: O_________ G_______

Judecător: N______ D_____ C_______

Grefier: J____ I____

Pe rol, judecarea apelului declarat de petentul D________ C_____, domiciliat în mun. Suceava, ____________________. 6, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5563 din 21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns consilier juridic P_______ E____ A___, pentru intimat, lipsă fiind petentul apelant.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de soluționat, instanța constată cercetarea judecătorească terminată și acordă cuvântul la dezbateri.

Reprezentantul intimatului solicită respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

Declarând dezbaterile închise,

După deliberare,

TRIBUNALUL,

Asupra apelului de față, constată:

Prin sentința civilă nr. 5563 din 21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă plângerea contravențională formulată de petentul D________ C_____ împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr.xxxxxxx încheiat la data de 04.04.2014, ca neîntemeiată.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/04.04.2014 încheiat de intimatul I____________ de Poliție Județean Suceava - Poliția mun. Suceava - Biroul Rutier, petentul D________ C_____ a fost sancționat pentru săvârșirea contravențiilor prev. de art. 52 alin.1 din H.G. 1391/2006 și art. 36 alin.1 din OUG 195/2002 R., reținându-se că în ziua de 04.04.2014, orele 16:42, a condus auto marca BMW cu numărul de înmatriculare DE 914TK pe pe Calea Unirii având direcția de deplasare centru către Poliția Burdujeni, ajungând la intersecție, sens giratoriu cu ________________________ a respectatat semnificația culoarii roșu a semaforului electric aflat în funcțiune, continuându-și deplasarea și nu a purtat centura de siguranță

Pentru aceste motive, petentul a fost sanctionat cu amenda contraventionala in cuantum de 340 lei si masura complementara a retinerii permisului de conducere potrivit art. 100 alin.3 lit.d din OUG 195/2002 și cu amendă contravențională în cuantum de 170 lei conform art. 108 alin.1 lit.a pct.3 din OUG 195/2002 R.

În ceea ce privește controlul de legalitate, instanța a constatat că în cauză nu este incident niciunul dintre motivele de nulitate absolută prevăzute de art. 17 din O.G. 2/2001, procesul-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor conținând mențiunile privitoare la numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

De asemenea, petentul nu a invocat nici un motiv de nelegalitate a procesului-verbal, apărându-se doar pe considerente de temeinicie.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a reținut că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din textul art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare a contravenției face dovada deplină a situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare.

Potrivit art. 31 - 36 din O.G. nr. 2/2001 persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional.

Astfel cu privire la temeinicia faptelor retinute in sarcina petentului si anume faptul ca a circulat pe culoarea rosie a semaforului și nu a purtat centură de siguranță, instanta a constatat următoarele:

În fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actelor sancționatoare și de a-și exercita în mod efectiv dreptul de a propune probe în scopul dovedirii susținerilor sale in ceea ce privește netemeinicia procesului verbal de contravenție, însă aceasta nu a probat faptul că cele retinute în procesul-verbal nu sunt adevarate.

Cu toate ca petentul a contestat realitatea faptei contravenționale, arătând, in cererea de chemare in judecata, ca a pătruns în intersecția semaforizată pe culoarea galben intermitent, culoarea care permitea pătrunderea în intersecție iar datorită traficului intens a părăsit sensul giratoriu după ce pietonii aflați pe sensul său de mers, au primit culoarea verde la semafor, totuși nu a dovedit în niciun fel cele afirmate, nefăcându-se proba contrară procesului-verbal de contravenție.

In acest sens, petentul a solicitat în aparare, audierea martorei G_______ G_______-M______. In fata instantei de judecata, martora a declarat că la data respectivă se afla împreună cu petentul în autoturism. Martora a arătat că petentul a intrat în sensul giratoriu din Burdujeni, pe culoarea galbenă a semaforului. Aceasta a precizat că semaforul respectiv indica doar culoarea galbenă și roșie iar direcția de deplasare a petentului a fost către Ițcani, astfel cum a pătruns în intersecție, petentul s-a deplasat către direcția înainte. Martora a mai declarat că nu își amintește dacă petentul purta centura de siguranță și nici nu a auzit ceea ce a vorbit acesta cu organele de poliție.

Instanța a înlăturat declarația martorei ca fiind nesinceră, procedând în acest sens având în vedere faptul că la termenul din 19.09.2014, petentul a solicitat proba testimonială cu acest martor precizând că teza probatorie este aceea de a indica direcția de deplasare a autoturismului pe care îl conducea. În fața instanței de judecată, petentul a declarat că martorul propus nu poate confiram netemeinicia celor constatate de către agentul constatator, respectiv faptul că ar fi pătruns în intersecție pe culoarea roșie ci direcția de mers. Mai mult, a arătat petentul că martora s-a aflat cu el în mașină, însă a coborât în intervalul dintre Piața Burdujeni și intersecție. Cu toate acestea, după ce s-au înaintat relații cu privire la inexistența unor înregistrări cu privire la prima fapta contravențională reținută în sarcina petentului, în fața instanței martora a declarat alte aspecte și a indicat faptul că se afla în mașina la momentul traversării intersecției, fapt pentru care devine evidentă poziția subiectivă a martorei care denotă nesinceritate din partea acesteia.(f.39)

Instanța a constatat că nu poate reține nici apărarea petentului cu privire la faptul că se deplasa din direcția Piața Burdujeni către Ițcani, având în vedere că nu a fost probată această afirmație. Astfel, s-a reținut că, deși martorul propus a declarat că petentul se deplasa dinspre localitatea Salcea către Ițcani, instanța pentru motivele arătate anterior a înlăturat această depoziție.

Cu privire la faptul că petentul nu a purtat centura de siguranță, instanța a reținut că acesta nu a făcut dovada unei situații de fapt diferite, față de cea reținută în cuprinsul procesului-verbal, în plus, acesta nici nu a criticat temeinicia acestei fapte.

S-a constatat că, în prezenta cauză, dreptul petentului la un proces echitabil a fost pe deplin respectat, însă aceasta, nu s-a conformat obligatiei legale de a-si proba pretentia astfel cum este prevazut în art. 249 C.p.c.

Împotriva sentinței de mai sus a declarat apel, în termen legal, petentul, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

A arătat că soluția primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor care reglementează materia contravențională, reținând în mod greșit că în speță sunt întrunite elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa.

A arătat că la data de 04.04.2014, în jurul orelor 16:40 se deplasa cu autoturismul proprietate personală marca BMW cu nr. de înmatriculare DE 914 TK pe __________________________ direcția B_______ către cartierul Ițcani din mun. Suceava.

A precizat că s-a apropiat de intersecția sens giratoriu și când a ajuns în apropierea sensului giratoriu amplasat la intersecția dintre Calea Burdujeni și Calea Unirii, sens giratoriu în care semaforul electric are ca modalitate de funcționare doar două poziții de culoare, respective galben intermitent și roșu, a pătruns în sensul giratoriu deoarece era culoarea galben intermitent.

A precizat că, înainte de a ieși din sensul giratoriu către direcția Ițcani la trecerea de pietoni de pe direcția Ițcani a oprit și a acordat prioritate pietonilor deoarece, între timp probabil, datorită traficului extreme de intens și a vitezei de deplasare reduse semaforul pentru pietoni se activase în sensul permiterii trecerii acestora.

Imediat după ce toți pietonii au trecut ______________________ deplasarea, iar după aproximativ 40-50 m a sesizat în oglinda retovizoare girofarurile în funcțiune ale unei mașini de poliție.

Imediat a tras pe dreapta pentru a permite deplasarea mașinii de poliție, iar aceasta a oprit în spatele său. La autoturism s-a prezentat agentul principal Marțineac A________ care i-a solicitat documentele și după prezentarea documentelor solicitate i-a comunicat că ar fi intrat în sensul giratoriu pe culoarea roșu a semaforului electric, i-a explicat că nu este reală susținerea și că la momentul intrării în sensul giratoriu funcționa culoarea galben intermitent, dar acesta a refuzat să ia în considerare susținerile sale.

A solicitat să se aibă în vedere prezumția de nevinovăție prev. de art. 6 al. 2 din CEDO, condiții în care persoana sancționată contravențional nu trebuie să facă proba nevinovăției sale ci autoritatea din care face parte agentul constatator are obligația de a proba existența faptei, identitatea persoanei care a săvârșit-o și nevinovăția acesteia.

Prin întâmpinarea formulată în cauză și depusă la dosar la data de 26 mai 2015, intimatul a solicitat respingerea apelului, ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică.

A arătat că instanța de fond a stabilit în mod corect că actul de sancționare a petentului este legal și temeinic, agentul constatator aplicând sancțiunea contravențională în baza probelor administrate.

A mai arătat că petentul nu a adus nicio dovadă că situația de fapt reținută în sarcina sa este contrară, iar instanța de fond a constatat că nu sunt motive de anulare a procesului verbal, atât din punct de vedere al temeiniciei cât și legalității acestuia.

Examinând, în limitele cererii de apel, stabilirea situației de fapt și aplicarea legii de către prima instanță, în conformitate cu prevederile art. 479 din Codul de proc. civilă, Tribunalul reține următoarele:

În ceea ce privește legalitatea procesului verbal contestat în mod legal s-a constatat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute.

Cât privește temeinicia acestuia, instanța amintește că procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului constatator, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară. Din înscrisurile aflate la dosar a rezultat că agentul constatator a constatat personal săvîrșirea de către apelant a contravențiilor reținute în sarcina sa.

În această ordine de idei, în practica instanțelor s-a arătat că a conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerată o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art. 6 alin. 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului, făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate, dar extrem de numeroase.

În acest context, ținând cont că pe parcursul judecății petentul nu a făcut în niciun fel dovada unei alte situații de fapt decât cea menționată în procesul-verbal de contravenție contestat (deși, potrivit art. 249 C. pr. civ., lui îi revenea această probă), în mod corect prima instanță a considerat că forța probantă a acestuia nu a fost înlăturată, el bucurându-se în continuare de prezumția temeinicie instituită în favoarea sa. Totodată se reține că instanța de fond a înlăturat în mod corect declarația martorei ca fiind nesinceră.

Față de acestea,Tribunalul constată că instanța de fond a reținut motivat că petentul nu a demonstrat o stare de fapt diferită față de cea reținută de către agentul constatator, deci nu a răsturnat prezumția de veridicitate a procesului verbal,astfel că se face vinovat de săvîrșirea contravențiilor reținute în sarcina sa.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunii amenzii, ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite care este unul ridicat, se apreciază că sancțiunile au fost aplicate cu respectarea dispozițiilor art. 21 al.3 din O.G. nr.2/2001.

Tribunalul apreciază că aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune în cauză.

Astfel, pe de o parte, dispozițiile art. 96 al. 1 din OUG 195/2002 prevăd obligativitatea aplicării automate a pedepsei complementare a suspendării dreptului de a conduce. Instanța apreciază însă, pe de altă parte, că și această sancțiune trebuie să fie supusă unei operațiuni de individualizare in temeiul art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 care prevede că „sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite”, text în care nu se face nici o distincție după cum ar fi vorba de sancțiuni principale sau sancțiuni complementare.
In prezenta cauză, aplicarea sancțiunii complementare a suspendării dreptului de a conduce se impune având în vedere fapta săvârșită ,respectiv nerespectarea culorii roșii a semaforului electric aflat în funcțiune,prezintă un grad ridicat de pericol social.

Pentru a permite petentului să înțeleagă regulile de circulație pe drumurile publice și de a nu fi un pericol pentru ceilalți participanți la trafic, Tribunalul va menține procesul verbal așa cum a fost întocmit de organul constatator, reținând legalitatea și temeinicia sa .
D____ urmare, critica formulată de apelantul-petent este nejustificată, drept pentru care, Tribunalul în raport de dispozițiile art. 480 alin. 1 ipoteza I C. pr. civ., va păstra hotărârea atacată, dispunând respingerea ca nefondat a apelului promovat de apelant.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de petentul D________ C_____, domiciliat în mun. Suceava, ____________________. 6, jud. Suceava, împotriva sentinței nr. 5563 din 21.11.2014, pronunțată de Judecătoria Suceava în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind I____________ de Poliție Județean Suceava.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 30 septembrie 2015

Președinte, Judecător, Grefier,

O_________ G_______ N______ D_____ C_______ J____ I____

Red. O.G.

Jud. M____ C_______

Tehnored. J.I.

4 ex. – 11.11.2015