Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL D___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 275/2013

Ședința publică de la 22 Martie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ D______ I_____

Judecător G_______ P____

Judecător C_______ M_____ G_______

Grefier M____ G________

Pe rol judecarea recursului declarat de recurent M______ R_____ NICUȘOR împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimat I P J D___.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că la data de 15.02.2013 intimat IPJ D___ a depus întâmpinare.

Instanța constatând cauza în stare de judecată o reține pentru soluționare.

INSTANȚA

Asupra cauzei de față, deliberând :

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 18.09.2012 Judecătoria C______ a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul M______ R_____ Nicușor, domiciliat in USA, California, Riverside, 2060 Jeferson Street, cod postal xxxxx, in contradictoriu cu intimatul Inspectoratul de Poliție Județean D___.

Pentru a se pronunța astfel instanța de fond a reținut că: prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 08.06.2012 de către intimatul Inspectoratul Județean de Poliție D___, petentul M______ R_____ Nicușor fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 102 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o amendă în cuantum de 630 lei, reținându-se că în ziua de 08.06.2012, ora 12⁰⁸, pe DN 6 km 238, a condus auto Peugeot cu nr. XXXXXXXXX cu viteza de 125 km pe sector de drum cu limitare 70 km/h. A fost înregistrat cu aparatul radar.

Totodată, i-a fost aplicată măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 90 de zile.

Fapta este prevăzută de dispozițiile art.121 alin.1 din HG nr.1391/2006, potrivit cărora „conducătorii de vehicule sunt obligați să respecte viteza maximă admisă pe sectorul de drum pe care circulă și pentru categoria din care face parte vehiculul condus, precum și cea impusă prin mijloacele de semnalizare” și potrivit art.102 alin.3 lit. e din OUG nr.195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, constituie contravenție depășirea cu mai mult de 50 km/h a vitezei maxime admise pe sectorul de drum respectiv și pentru categoria din care face parte autovehiculul condus, constatată, potrivit legii, cu mijloace tehnice omologate și verificate metrologic.

Procesul verbal a fost semnat de către petent.

Plângerea a fost formulată în termenul legal.

Instanța reține, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, că petentul a invocat un motiv de nelegalitate, respectiv acela că i-a fost trecută o altă adresă decât cea din pașaport.

Astfel, potrivit art. 16 alin. 1 din OG nr. 2/2001 " Procesul-verbal de constatare a contravenției va cuprinde în mod obligatoriu: data și locul unde este încheiat; numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator; datele personale din actul de identitate, inclusiv codul numeric personal, ocupația și locul de muncă ale contravenientului; descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei și la evaluarea eventualelor pagube pricinuite; indicarea actului normativ prin care se stabilește și se sancționează contravenția; indicarea societății de asigurări, în situația în care fapta a avut ca urmare producerea unui accident de circulație; posibilitatea achitării în termen de 48 de ore a jumătate din minimul amenzii prevăzute de actul normativ, dacă acesta prevede o asemenea posibilitate; termenul de exercitare a căii de atac și organul la care se depune plângerea".

Astfel , deși in cuprinsul procesului verbal nu se specifică domiciliul din pașaport, instanța reține că sancțiunea care intervine este nulitatea relativă, care poate duce la anularea actului numai in cazul in care se face dovada unei vătămări ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea acestuia, in condițiile art. 105 C.proc.civ. Ori, in speță, petentul nu a dovedit o vătămare. Mai mult s-a menționat codul numeric personal al contravenientului, aspect necontestat de acesta.

Instanța urmează să înlăture motivul de nelegalitate ca neîntemeiat.

Verificând din oficiu legalitatea procesului verbal, constată că procesul-verbal contestat este legal întocmit.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța reține că , deși OG nr. 2/2001, cu modificările și completările ulterioare, nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34, rezultă că procesul verbal contravențional face dovada situație de fapt și a încadrării in drept până la proba contrară. Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumate nevinovate și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment de prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează in toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția europeană a drepturilor omului, in măsura in care statul respectă limite rezonabile, având in vedere importanța scopului urmărit , dar și respectarea dreptului la apărare ( cauza Salabiaku c. Franței, Hotărârea din 7 octombrie 1988, parag. 28, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, Hotărârea din 23 iulie 2002, parag. 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, insă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii in ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni c. Franței, Hotîrârea din 7 septembrie 1999).

In analiza principiului proporționalității, trebuie observat că dispozițiile OUG nr. 195/2002 au drept scop reglementarea și garantarea respectării regulilor de circulație pe drumurile publice , iar respectarea regulilor impuse de acest act normativ are implicații majore asupra garantării dreptului la viată și la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate socială, astfel că interesul societății in respectarea acestor reguli este de importanță capitală. In același timp, insă, persoana sancționată in baza acestui act normativ are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001), in cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare a evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita de proporționalitate intre scopul urmărit de autoritățile statului, de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale , prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit, și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional ( cauza A_____ c. României, Hotărârea din 4 octombrie 2007).

Din întregul material probator administrat în cauză, instanța constată că a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia.

Deși, prin plângerea formulată petentul a arătat faptul că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute in sarcina sa, instanța nu poate reține că aspectul expus de acesta corespunde adevărului deoarece nu este dovedit cu nici un mijloc de probă, reprezentând o simplă susținere, făcută din dorința de a scăpa de consecințele răspunderii contravenționale.

De altfel, nici nu are relevanță această susținere, sub aspectul temeiniciei procesului-verbal de contravenție, având în vedere că nu înlătură existența faptei, ci, eventual, ar fi putut fi avută în vedere la individualizarea sancțiunii, dacă ar fi fost dovedită.

De asemenea, din planșele foto radar (fila 10), rezultă că autoturismul vizat a fost pus clar în evidență, observându-se imaginea acestuia, fiind surprins că circula cu o viteză de 125 km/h in localitate. Această viteză a fost înregistrată cu aparatul radar având _________ 111 montat pe auto cu nr. de înmatriculare XXXXXXXX, având verificarea metrologică la zi, așa cum rezultă din buletinul de verificare metrologică, fila 9.

Având în vedere că în fața instanței de judecată petentul a avut posibilitatea de a dovedi lipsa de temeinicie a actului sancționator, dar că în cauză nu a fost răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal contestat, în sensul că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în cuprinsul acestuia, instanța de fond a apreciat că în mod temeinic s-a reținut în sarcina petentului contravenția prevăzută de dispozițiile art. 102 alin. 3 lit. e, din O.U.G. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

In ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, in raport cu dispozițiile art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că amenda contravențională aplicată este cea prevăzută de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținând seama de împrejurările in care a fost săvârșită contravenția, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel că nu se impune reevaluarea acesteia, iar măsura complementară a suspendării dreptului de a conduce reprezintă o măsură care are la bază o prezumție de vinovăție a conducătorului auto, având caracter preventiv, întrucât privește protecția interesului public față de riscului potențial pe care il prezintă un conducător auto care încalcă regulile de circulație rutieră, pentru participanții la trafic (Decizia de inadmisibilitate a Curții Europene a Drepturilor Omului, cauza Michel Pewinski c. Franței, 7 decembrie 1999).

În consecință, pentru considerentele expuse, în temeiul art.34 din OG nr.2/2001, instanța de fond a apreciat că este neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petent și a respins-o ca atare.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs petentul M______ R_____ NICUȘOR criticând-o ca netemeinică și nelegală.

În motivare arată că pe perioada derulării procesului la instanța de fond, nu se afla în România ci în S U A, fiind în imposibilitatea de a se prezenta la proces.

În prezent se află în România si solicită casarea sentinței de fond, pentru administrarea probelor.

La data de 15.02.2013 intimat IPJ D___ a depus întâmpinare, solicitând respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței de fond.

Examinând actele și lucrările dosarului, în raport de motivele invocate, instanța reține că recurentul petent critică sentința sub aspectul stării de fapt reținute, invocând imposibilitatea administrării probatoriului.

Critica este neîntemeiată.

Respectând dispozițiile art.34 alin.1 din O.G. 2/2001 și implicit principiul preeminenței dreptului, instanța de fond a examinat legalitatea și temeinicia procesului verbal.

Sub aspectul legalității, a reținut că procesul verbal este întocmit cu respectarea dispozițiilor legale, prevăzute sub sancțiunea nulității absolute și că alte motive, prevăzute sub sancțiunea nulității relative, nu au fost invocate de petent.

În privința temeiniciei, a concluzionat, că starea de fapt reținută în procesul verbal nu a fost infirmată. A avut în vedere pe de o parte prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție, un act administrativ de autoritate, întocmit de agentul constatator ca reprezentant al unei autorități administrative, învestit cu autoritatea statală pentru constatarea și sancționarea unor fapte care contravin ordinii sociale, după o procedură specială prevăzută de lege; a fost avut în vedere și faptul că petentul nu s-a prezentat în vederea propunerii de probe, precum și aspectul semnării procesului verbal de către petent, fără obiecțiuni, ceea ce a prezumat acordul său cu cele menționate în cuprinsul procesului verbal, prezumție simplă care coroborată cu cele reținute de agentul constatator, a condus la concluzia săvârșirii faptei de către petent.

S-a mai reținut că deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției; prin plângerea introductivă petentul nu a propus probe în dovedirea celor afirmate.

Se constată că petentul, deși legal citat, nu s-a prezentat pentru a-și susține afirmațiile.

Apărarea petentului, care invocă imposibilitatea prezentării întrucât pe perioada derulării procesului la instanța de fond, nu se afla în România ci în S U A, ignorând propria culpă procesuală (prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de art.129 C.pr.civ), nu poate conduce la desființarea sentinței.

Mai mult, potrivit art.129 alin.5 C.pr.civ, părțile nu pot invoca în căile de atac omisiunea instanței de a ordona din oficiu probe pe care ele nu le-au propus și nu le-au administrat în condițiile legii.

Deși prezumția de legalitate și temeinicie de care beneficiază procesul verbal de contravenție nu înlătură dreptul contravenientului de a face dovada contrară, acesta nu a adus nicio probă pertinentă în combaterea prezumției iar probele administrate susțin cele reținute în procesul verbal., din planșa foto aflată la fila 10 reieșind cu claritate faptul că petentul se deplasa cu viteza de 125 km /oră.

Față de cele arătate, în raport de dispozițiile art. 312 al. 1 C. proc. Civ. și având în vedere că, în cauză, nu sunt incidente nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc civ. sau alte motive de ordine publică, instanța va respinge recursul, urmând să mențină hotărârea instanței de fond.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurent M______ R_____ NICUȘOR împotriva sentinței civile nr.xxxxx din 18.09.2012 pronunțată de Judecătoria C______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimat I P J D___.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică de la 22 Martie 2013.

Președinte, M_____ D______ I_____	Judecător, G_______ P____	Judecător, C_______ M_____ G_______
	Grefier, M____ G________

Red. M I/05.04.2013 jud fond.D L B

Tehn M.G. 2 ex