R O M Â N I A

TRIBUNALUL CLUJ

SECȚIA MIXTĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL, DE CONFLICTE DE MUNCĂ ȘI ASIGURĂRI SOCIALE

DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal 3184

aflate sub incidența Legii nr.677/2001

DECIZIA CIVILĂ NR.1172/R/2014

Ședința publică din 04 Iunie 2014

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE:A__-S_____ S______

JUDECĂTOR:D____ T___

JUDECĂTOR:F______ S____ B______

GREFIER: A____-P_______ BOȚIOC

S-a luat spre examinare contestația în anulare formulată de contestatorul G______ S_____-V_______, în contra Deciziei civile nr.693/09 Aprilie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX* al Tribunalului Cluj, privind și pe intimatul I____________ de Poliție Județean Cluj, având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu a răspuns nimeni.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care se tribunalul constată că prezenta contestație în anulare a fost declarată în termen, motivată, comunicată, scutit de taxă judiciară de timbru.

Tribunalul constată că la data 27 mai 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin serviciul de registratură al tribunalului întâmpinare din partea intimatului, prin care a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare iar, pe fond, respingerea contestației în anulare și menținerea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat. Totodată, a solicitat judecarea cauzei în lipsă (f.18.19).

La data de 04 Iunie 2014 s-a depus la dosarul cauzei prin e-mail, Note de ședință din partea contestatorului (f.20-21).

Tribunalul constatând că nu mai sunt alte chestiuni prealabile ori excepții de invocat, declară închisă faza probatorie și reține cauza în vederea pronunțării, pe baza actelor și lucrărilor de la dosar.

T R I B U N A L U L

Deliberând, reține că:

Prin Decizia civilă nr. 693/09.04.2014, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX* al Tribunaluluui Cluj, instanța a admis recursul declarat de I____________ de Poliție al județului Cluj împotriva Sentinței civile nr. 900/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, pe care a modificat-o în tot și în consecință:

A respins plângerea contravențională formulată de petentul G______ S_____ V_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al județului Cluj.

Pentru a pronunța această decizie, tribunalul a reținut următoarele:

Deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul, după cum a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în cauza „Bosoni împotriva Franței”.

Mai mult, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, garanțiile art. 6 al Convenției în materie penală sunt aplicabile în cadrul procedurilor având ca obiect contestarea unui proces-verbal de contravenție, precum cel de față, ce vizează o plângere contravențională împotriva unui act de sancționare întemeiat pe legislația rutieră, având în vedere scopul pur punitiv al amenzii aplicabile, precum și caracterul general al normei de incriminare, după cum s-a arătat într-o cauză recentă pronunțată împotriva României, “cauza I___ P__”. Esențială pentru determinarea aplicabilității art. 6 din Convenție, în latura sa penală, este, așadar, analiza naturii faptei imputate și a sancțiunii corespunzătoare, conform legislației naționale în vigoare (cauza „Öztürk împotriva Germanei”).

Astfel, plângerea contravențională de față se poate, cu ușurință, circumscrie noțiunii de „acuzație în materie penală” în acord cu practica judiciară impusă de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Totuși, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare, după cum s-a reținut în cauzele „Salabiaku împotriva Franței” sau „Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic împotriva Suediei”.

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, după cum reiese și din dispozițiile art. 31- art. 36 din OG nr. 2/2001, în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor. Sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional, astfel cum s-a arătat în cauza „A_____ împotriva României”.

Potrivit considerentelor exprimate de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza “I___ P__ împotriva României” și reiterată în cauza „N_______ G_______ împotriva României”, hotărâri în cuprinsul cărora s-a arătat că, din moment ce sarcina probei îi revine celui care pretinde ceva în fața instanței de judecată conform dreptului național, petentul se expune în mod conștient riscului de a fi „condamnat” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, care se bucură de o prezumție de temeinicie ce ar putea fi răsturnată, dacă nu reușește să facă dovadă contrară celor reținute în cuprinsul actului de constatare și sancționare a contravenției. Esențial este ca instanțele naționale să îi ofere petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale.

Aplicând aceste considerente la speța dedusă judecății, tribunalul a conchis că petentului i-au fost oferite mijloace pentru a proba netemeinicia actului de constatare și sancționare a contravenției, însă acesta nu a fost în măsură să dovedească o stare de fapt netemeinică ce ar justifica sancționarea sa nelegală și nu a putut demonstra, prin argumentele susținute pe parcursul procesului vreun aspect de natură să ilustreze o stare de fapt contrară celor reținute de agentul constatator.

Astfel, depoziția martorului J____ Christa, este una echivocă, aceasta precizând în mod explicit că nu știe dacă petentul a trecut pe culoarea roșie a semaforului sau pe cea verde, afirmând de asemenea că mașina petentului se afla puțin în fața mașinii sale, pe o altă bandă, martora plecând de la stop după aproximativ 30 de secunde de la momentul plecării petentului.

Apreciind depoziția susmenționată ca fiind echivocă tribunalul a conchis că aceasta nu este aptă de genera „dubiul rezonabil” care a fost reținut de prima instanță în soluționarea plângerii.

Aceasta cu atât mai mult cu cât în răspunsul la întrebarea nr. 12 din interogatoriu recurentul a relevat că agentul constatator P____ R_____ se afla la aproximativ 25 m de intersecție pe partea stângă de deplasare a petentului, lângă parcarea amenajată, poziție din care agentul de politie avea posibilitatea de a observa semafoarele din intersecție.

Raportat la toate aceste considerente, tribunalul, în temeiul art.312 alin 1 C pr civ a admis recursul declarat de I____________ de Poliție al județului Cluj împotriva Sentinței civile nr. 900/18.01.2013, pronunțată de Judecătoria Cluj-N_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, pe care a modificat-o în tot și în consecință a respins plângerea contravențională formulată de petentul G______ S_____ V_______, în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție al județului Cluj.

Împotriva acestei decizii a formulat contestație în anulare petentul G______ S_____ V_______, solicitând anularea deciziei civile nr. 693/09.04.2014, pronunțată de către Secția Civilă a Tribunalului Cluj, trimiterea cauzei înspre competentă rejudecare Tribunalului Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal și, în rejudecare, respingerea recursului formulat de către I.P.J. Cluj ca fiind nefondată.

Fără cheltuieli de judecată

În motivare contestatorul arată că în fapt a fost sancționat contravențional prin procesul verbal ________, nr. xxxxxxx din data de 11.03.2010 pentru presupusa faptă de a fi traversat, la orele 12:15 a zilei de 11.03.2010, pe culoarea roșie a semaforului existent în intersecția dintre străzile Piața Unirii Și Memorandumului (semaforul din dreapta hotelului Melody, prin care se virează la stânga pe ___________________________________> Contestatorul arată că în termenul legal, a înaintat plângere contravențională împotriva procesului verbal mai sus indicat, solicitând anularea procesului verbal de constatare a contravenției, precum și a tuturor sancțiunilor dispuse prin acesta. Prin sentința civilă nr. xxxxx/2010, pronunțată în ședință publică în data de 9 noiembrie 2010, de către Judecătoria Cluj-N_____, instanța a reținut că nu s-ar fi făcut dovada unei situații contrare celei reținute în procesul verbal, considerând astfel că prezumția potrivit căreia situația reținută în procesul verbal corespunde realității, nu ar fi fost răsturnată. În acest sens, prin sentința mai sus amintită, a fost respinsă plângerea contravențională introdusă de contestatorul-petent.

Contestatorul-petent menționează că împotriva sentinței civile nr. xxxxx/2010, a declarat recurs, solicitând Tribunalului Cluj - Secția C_________ Administrativ, casarea cu trimiterea spre rejudecare a sentinței civile pronunțata de Judecătoria Cluj-N_____, datorită faptului că plângerea a fost judecată în lipsa petentului (acesta împrejurare datorându-se erorilor personalului administrativ al instanței], fapt care a atras după sine respingerea plângerii la primul termen de judecată. În aceste circumstanțe, contestatorul-petent consideră că nu a avut oportunitatea de a solicita administrarea probațiunii prin care să dovedească cele susținute prin plângere, procedura judecății fiind profund inechitabilă, aducând o atingere gravă art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Prin decizia civilă nr. 833/R/2011, pronunțată în ședința publică din data de 20 mai 2011, Tribunalul Cluj, Secția Mixtă de C_________ Administrativ și Fiscal, s-a admis recursul formulat în prezenta cauză, s-a dispus casarea seninței civile xxxxx/19.11.2010 și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În data de 18.01.2013, Judecătoria Cluj-N_____, a pronunțat sentința civilă nr. 900, prin care petentului i-a fost admisă plângerea contravențională introdusă împotriva procesului verbal scria CC nr. xxxxxxx întocmit la data de 11.03.2010.

Sentința anterior amintită a fost atacată cu recurs de către pârâtul I____________ de Poliție al Județului Cluj, prin care s-a cerut Onoratei Instanțe admiterea acestuia și modificarea în tot a sentinței pronunțată de Judecătoria Cluj, în faza de rejudecare.

Judecarea cauzei în recurs a fost repartizată Tribunalului Cluj, Secția Civilă (astfel cum rezultă expres din încheierea civilă nr. 121/R/CC/2014 unde s-a precizat în mod expres că termenul de judecată a fost preschimbat ca urmare a „repartizării dosarelor Secției mixte 1R 2R 3R și 4R către completurile Secției civile [...] prezentul dosar a fost repartizat Ia completul 1R din cadrul Secției Civile a Tribunalului Cluj") care prin decizia 693/2014 din data de 09.04.2014, a admis recursul formulat de pârât și a respins plângerea contravențională introdusă de petent.

Prin urmare, contestatorul-petent arată că este nevoit a introduce prezenta contestație în anulare. Contestatorul-petent precizează că, după cum a arătat mai sus și după cum se poate observa cu ușurință, prin încheierea civilă nr. 121/R/CC/2014, judecarea recursului declarat de pârât, a fost repartizat completului Rl, din cadrul Secției Civile a Tribunalului Cluj, încălcându-se astfel prevederile art. 34, alin, (2) din O.U.G. 2/2001, prin care competența de judecare a acestor cauze este atribuită Secției de C_________ Administrativ și Fiscal. Prin urmare, se impune cu stringență anularea hotărârii nr. 693/2014, întrucât Secția Civilă a Tribunalului Cluj nu are competență materială să judece cauze ce țin de domeniul dreptului contravențional, călcându-se dispozițiile de ordine publică cu privire la competență [art. 317, alin. 1, pct. 2 C. pr. civ.].

Cu privire Ia fondul problemei deduse judecății, contestatorul-petent arată că se impune respingerea recursului, deoarece așa cum s-a arătat cu ocazia audierii martorilor în primă instanță, agentul constatator care a întocmit procesul verbal de constatare așa-zisei contravenții, nu a avut posibilitatea de a constata cu propriile simțuri săvârșirea faptei de către petent, neputând beneficia de prezumția de veridicitate cât timp contravenția nu a fost constatată ex proprii sensibus.

În drept contestatorul-petent își întemeiază prezenta contestație în anulare pe prevederile art. 317, alin. 1, pct. 2, Cod Procedură Civilă și art. 34 din O.U.G. 2/2001.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul I____________ de Poliție al Județului Cluj a invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare.

Intimatul apreciază contestația în anulare a petiționarului ca inadmisibilă întrucât nu se încadrează în niciunul dintre motivele expres și limitativ prevăzute de art. 503 din C. Pr. Civ., în sensul că deși se invocă necompetența instanței de judecată, conform art. 503 alin. 2 pct. 1: Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când: hotărârea dată în recurs a fost pronunțată de o instanță necompetentă absolut sau cu încălcarea normelor referitoare la alcătuirea instanței și, deși se invocase excepția corespunzătoare, instanța de recurs a omis să se pronunțe asupra acesteia.

Ca urmare, intimatul consideră inadmisibilă contestația în anulare datorită faptului că intimatul-petent nu a invocat excepția necompetenței instanței în cursul judecării recursului.

Având în vedere cele arătate mai sus, intimatul solicită aplicarea prevederilor art. 187 al. (1) pct. 1 lit. a din C. Pr. Civ.

Pe fond, intimatul solicită respingerea contestației în anulare formulată de petiționar împotriva sentinței civile nr 693/09.04.2014 pronunțată în dosarul XXXXXXXXXXXXX*.

Solicită menținerea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ca fiind temeinic și legal încheiat.

In drept, își întemeiază întâmpinarea pe dispozițiile art. 205-206, art. 223 alin. (3), art. 249 și art. 315 alin. (1), art. 470 alin. (3) din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ., OG nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor.

In temeiul art. 223 alin. (3) din Legea nr. 134 privind C. Pr. Civ. solicită judecarea în lipsă.

Analizând contestația în anulare formulată, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale în materie, tribunalul constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 317 Cod procedură civilă(1) Hotararile irevocabile pot fi atacate cu contestatie in anulare, pentru motivele aratate mai jos, numai daca aceste motive nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului:1. cand procedura de chemare a partii, pentru ziua cand s-a judecat pricina, nu a fost indeplinita potrivit cu cerintele legii; 2. cand hotararea a fost data de judecatori cu calcarea dispozitiilor de ordine publica privitoare la competenta.

(2) Cu toate acestea, contestatia poate fi primita pentru motivele mai sus-aratate, in cazul cand aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, dar instanta le-a respins pentru ca aveau nevoie de verificari de fapt sau daca recursul a fost respins fara ca el sa fi fost judecat in fond”.

Contestația în anulare este exclusiv deschisă pentru situațiile de la art. 317 (necompetență sau vicii ale procedurii de citare) și de la art. 318 Cod procedură civilă, greșeala materială sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.

Motivul prevăzut de art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă și invocat de contestator este cel referitor încălcarea de către judecători a dispozițiilor de ordine publică privitoare la competență.

În prezenta cauză, contestatorul susține că, dat fiind faptul că recursul a fost judecat de Secția civilă a Tribunalului Cluj, nu de cea de contencios administrativ, s-ar fi încălcat competența materială de ordine publică.

Aceste susțineri nu pot fi primite în contextul în care situația invocată nu privește competența de ordine publică dat fiind că potrivit disp. art. 159 Cod procedură civilă, necompetența este de ordine publică doar: “1. în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad; în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura.În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată”.

Or situația invocată de contestator - necompetența unei secții a tribunalului - nu se încadrează în cazurile expres și limitativ prevăzute de lege ca fiind cazuri de necompetență de ordine publică.

Pe de altă parte, prin Hotărârea Colegiului de Conducere al Tribunalului Cluj din 14.01.2014, s-a dispus repartizarea aleatorie și a dosarului XXXXXXXXXXXXX* (recurs) către completurile de recurs ale Secției civile, hotărâre aflată la fila 6 în dosarul în recurs.

De asemenea, potrivit alineatului 1 art. 317 Cod procedură civilă motivele amintite pot fi invocate doar dacă nu au putut fi invocate pe calea apelului sau recursului. În alineatul 2 al articolului menționat se prevăd situațiile de excepție în care cele două motive pot fi invocate pe calea contestației în anulare, respectiv atunci când au fost invocate prin cererea de recurs, iar instanța le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără ca el să fi fost judecat în fond.

În speță, contestatorul - intimat nu a înțeles să formuleze excepția necompetenței materiale în recurs, indicând expres acest lucru în înscrisul de la fila 13 din dosarul XXXXXXXXXXXXX*.

Prin urmare, chiar în cazul în care necompetența materială ar fi fost reală, ceea ce nu este cazul în speță, contestația în anulare nu putea fi întemeiată pe motive pe care partea a omis să le invoce în cadrul căii de atac, această condiție fiind esențială pentru admisibilitatea contestației în anulare.

Față de cele de mai sus, văzând disp. art. 320 raportat la disp. art. 317 alin. 1 pct. 2 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge contestația în anulare formulată de G______ S_____-V_______, împotriva Deciziei civile nr.693/09 Aprilie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Cluj, pe care o va menține în totul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge contestația în anulare formulată de G______ S_____-V_______, împotriva Deciziei civile nr.693/09 Aprilie 2014, pronunțată în dosarul civil nr.XXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Cluj, pe care o menține în totul.

Decizia este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din data de 04 Iunie 2014.

P_________ Judecator Judecator

A__-S_____ S______ D____ T___ F______ S____ B______

(in concediu de odihna- in concediu de odihna-

semneaza vicepresedinte semneaza vicepresedinte –

L___ E____) A__________ N__)

Grefier

A____-P_______ BOȚIOC

Redactat A.P.B./

Red. F.S.B./2 exemplare/04.8.2014

Judecător fond: D____ G_______ R___ – Judecătoria Cluj-N_____

Judecători Tribunalul Cluj: A___-F_____ D____, O___ R_____ G______, O___-C______ T___