R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A_________ JUDEȚUL TELEORMAN

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 3281

Ședința publică din data de 06 octombrie 2015

Instanța compusă din:

Președinte : P____ S_____ – E____

Grefier : M____ G___

&&&&&&&

Pe rol fiind soluționarea procesului civil având ca obiect plângere contravențională formulată de petentul C_________ I_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx domiciliat în T____ M_______, _______________________, jud. Teleorman împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat în data de 16 aprilie 2015 de intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Serviciul Rutier cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman.

Despre mersul dezbaterilor s-a consemnat în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22 septembrie 2015, care este parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a delibera a amânat pronunțarea pentru astăzi când a pronunțat prezenta sentință.

I N S T A N Ț A:

Deliberând asupra acțiunii civile, reține următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 17 aprilie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul C_________ I_____ a formulat plângere contravențională împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat în data de 16 aprilie 2015 de intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Serviciul Rutier, solicitând admiterea plângerii, anularea procesului verbal de contravenție contestat, exonerarea de la plata amenzii contravenționale, înlăturarea măsurii complementare de reținere a permisului de conducere și înlăturarea măsurii aplicării de puncte-penalizare.

În motivarea cererii, petentul a arătat că, în data de 16 aprilie 2015, în jurul orelor 09:45, în calitate de conducător auto, aflat la volanul autoturismului cu numărul de înmatriculare P7709AT, circulând pe drumul E 70, pe ruta București-A_________, la Km 55 + 300 m, pe același sens de mers se deplasa un alt autoturism pe care l-a depășit, în mod regulamentar, după care a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a adus la cunoștință că a depășit un autovehicul în mod neregulamentar, întrucât a depășit pe raza de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă”, încălcând marcajul continuu și circulând pe sensul opus. A explicat agentului că probabil este o eroare, întrucât a început să efectueze manevra de depășire înainte de zona unde aceasta este interzisă, solicitând-i agentului dovada în acest sens, dar fără nici un rezultat. Agentul i-a întocmit procesul verbal prin acre a fost sancționat cu amendă în cuantum de 395 lei și i s-a dispus măsura aplicării a 4 puncte de penalizare și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile. A avut obiecțiuni de formulat, dar agentul constatator a menționat în procesul verbal că „nu are nici o obiecție”.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 31 din O.G. nr. 2/2001 și art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002.

În susținerea plângerii petentul a depus la dosarul cauzei procesul verbal de contravenție contestat.

La data de 18 mai 2015, intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Serviciul Rutier a depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii ca neîntemeiate și în consecință menținerea procesului verbal de contravenție contestat ca legal și temeinic.

În susținerea întâmpinării a fost depus la dosarul cauzei CD-ul cu înregistrarea efectuată.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat în data de 16 aprilie 2015 de intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 395 lei, 4 puncte amendă și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile, conform art. 120 alin. 1 din O.U.G. nr. 195/2002 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. e din O.U.G. nr. 195/2002, reținându-se în sarcina petentului că la data de 16 aprilie 2015, ora 09:41, a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare P7709AT și la Km 55 + 300 m, pe DE 70 a fost filmat când a efectuat depășirea auto VW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” încălcând marcajul continuu și circulând pe sensul opus de mers.

Constatând că plângerea petentului a fost înregistrată în termenul legal prevăzut de art. 118 din O.U.G. nr. 195/2002, instanța va proceda la verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal contestat.

Verificând, potrivit art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Cazurile de nulitate absoluta sunt strict și limitativ prevăzute, și se regăsesc doar în cuprinsul art. 17 din O.G. nr. 2/2001, în toate celelalte situații poate interveni doar nulitatea relativă, și pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca petentul să dovedească că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal.

Referitor la critica petentului în sensul că agentul constatator nu i-a permis să își exercite dreptul de a face obiecțiuni, potrivit art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001, în momentul încheierii procesului-verbal agentul constatator este obligat să aducă la cunoștință contravenientului dreptul de a face obiecțiuni cu privire la conținutul actului de constatare. Obiecțiunile sunt consemnate distinct în procesul-verbal la rubrica "Alte mențiuni", sub sancțiunea nulității procesului-verbal. Fiind vorba de o nulitate relativă, trebuie ca vătămarea să nu poată fi înlăturată în alt mod decât prin anularea actului. În acest sens, prin decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. XXII din 19.03.2007 s-a soluționat cererea de recurs în interesul legii și s-a stabilit că în aplicarea dispozițiilor art. 16 alin. 7 din O.G. nr. 2/2001 nerespectarea cerințelor înscrise în art. 16 alin. 7 din actul normativ menționat atrage nulitatea relativă a procesului verbal de constatare a contravenției.

În cazul de față, instanța constată că nu se impune anularea actului pentru acest motiv, deoarece vătămarea poate fi înlăturată prin prezentarea obiecțiunilor în cadrul procesului civil de față, lucru care a fost făcut încă din momentul depunerii plângerii contravenționale, fiind analizate de instanța de judecată.

Cu privire la analiza temeiniciei procesului verbal, trebuie avute în vedere particularitățile procedurii contravenționale.

In acest sens, așa cum s-a reținut de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului în jurisprudența sa contravenția întrunește elementele expuse în art. 6 paragraful 1 din CEDO, întrucât câmpul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002 privește toți cetățenii, iar sancțiunea instituită are caracter preventiv și represiv. Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție. Această prezumție legală relativă conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Cu toate acestea, ceea ce apare ca fiind esențial din punctul de vedere al instanței europene este faptul că instanțele naționale să ofere reclamantului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, căzând exclusiv în sarcina părții responsabilitatea modalității efective în care a înțeles să uzeze de drepturile sale procedurale. (CEDO, Decizia de inadmisibilitate din data de 28 iunie 2011 în cauza I___ P__ c. României).

Instanța europeană a mai statuat că în cazul în care petentul nu dorește administrarea altor probe decât cele prezente la dosarul cauzei s-a expus în mod conștient riscului de a fi „condamnată” doar în baza elementelor de la dosar, inclusiv în temeiul procesului-verbal de contravenție, pe care chiar el l-a depus la instanță, și care se bucura de o prezumție de temeinicie care putea fi răsturnată.(CEDO, hotărârea din data de 3 aprilie 2012 în cauza N_______ G_______ c. României).

Instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

Față de principiile expuse, instanța reține că petentul nu a făcut dovada existenței unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa prin procesul-verbal de contravenție și probată de către intimat prin înregistrarea video depusă la dosarul cauzei, deși, potrivit art. 249 din Codul de procedură civilă, petentului îi incumba sarcina acestei probe.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii contravenționale, instanța reține că potrivit dispozițiile art. 5 alin. 5 din O.G. nr. 2/2001 sancțiunea trebuie să fie proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite, iar conform art. 21 alin. 3 din același act normativ la aplicarea sancțiunii, trebuie să se țină cont de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, modul și mijloacele de săvârșire ale acesteia, scopul urmărit, urmarea produsă și circumstanțele personale ale contravenientului.

Având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, petentul a condus autoturismul marca Audi, cu numărul de înmatriculare P7709AT și la Km 55 + 300 m, pe DE 70 a fost filmat când a efectuat depășirea auto VW, cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului „depășirea interzisă” încălcând marcajul continuu și circulând pe sensul opus de mers, astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, respectiv înregistrarea video depusă de către intimat, instanța apreciază că amenda contravențională în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv de 395 lei este proporțională cu pericolul social al faptei săvârșite.

Fapta, așa cum a fost descrisă în procesul verbal, întrunește elementele constitutive ale contravenției reținute în sarcina sa, prin urmare, instanța constată că plângerea dedusă judecății este nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E :

Respinge plângerea contravențională formulată de petentul C_________ I_____, CNP: xxxxxxxxxxxxx domiciliat în T____ M_______, _______________________, jud. Teleorman împotriva procesului verbal de contravenție ________, nr. xxxxxxx încheiat în data de 16 aprilie 2015 de intimatul I____________ de Poliție Teleorman – Serviciul Rutier cu sediul în A_________, ____________________. 71-73, jud. Teleorman, ca nefondată.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria A_________.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 06 octombrie 2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

P____ E.S. M____ G.

Red.PES/18.01.2016

Dact.MG/ex.4/18.01.2016

Comunicat în copie părților, un nr. de 2 ex. la data de 18.01.2016, Grefier,