R O M Â N I A

JUDECĂTORIA A___ I____

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 3036/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : L______ H_____

Grefier : I___ M_____ P______

Pe rol se află pronunțarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petentul O_____ I__ și pe intimatul M_________ A___ I____ - SERVICIUL POLITIA LOCALA A___ I____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție AE NR. xxxxxx.

Dezbaterile și susținerile părților au avut loc la termenul din data de 24.11.2015 și au fost consemnate în încheierea de ședință de la acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre când instanța având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunțarea pentru astăzi, când a hotărât următoarele::

INSTANȚA,

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.06.2015 și înregistrată sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul O_____ I__ în contradictoriu cu intimatul M_________ A___ I____ - SERVICIUL POLITIA LOCALA A___ I____, a solicitat anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx/15.05.2015 și pe cale de consecință, anularea măsurii de sancționare cu 2 puncte amendă, în valoare de 195 Ron și cu 2 puncte de penalizare.

În motivarea cererii sale, petentul a arătat că în data de 15.05.2015, la ora 16:19 a oprit autoturismul cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________ I____, aceasta fiind o stradă secundară și nu a fost staționare. Fiind sancționat de către agentul constatator întrucât a oprit autovehiculul la mai puțin de 25 m de trecerea de pietoni, fără nici un indiciu ca semn de circulație sau marcaj și fără a putea proba acestea.

Petentul a mai precizat că în procesul verbal s-a făcut o eroare privind locul opririi, aceasta nefiind în dreptul magazinului Dragon Market, ci mult mai în spate. Procesul verbal nu i-a fost comunicat în termenul legal, fiindu-i lipit pe ușa apartamentului cu bandă schoci la data de 05.06.2015, fapt care a dus la încălcarea legii privind confidențialitatea datelor personale.

Petentul a anexat plângerii, în xerocopie, procesul verbal de constatare a contravenției (f.5), planșe foto (f.6-7), cartea sa de identitate (f.8), planșă foto (f.9).

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei (f.4).

Analizând actele și lucrările dosarului, instanțareține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 15.05.2015, contestatorul a fost sancționat contravențional de intimata cu amendă în cuantum de 195 lei și2 puncte de penalizare pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 142 lit. edin Regulamentul de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, republicată, reținându-se în sarcina sa, faptul că, la data de menționată, ora 16,19 a oprit autoturismul XXXXXXXXX la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Analizând procesul-verbal de constatare a contravenției sub aspectul legalității sale, instanța consideră că, în vederea justei soluționări a cauzei, trebuie să facă o distincție între neregularitățile unui act juridic care sunt ocrotite în mod expres sub sancțiunea nulității și cele pentru care legea nu stabilește în mod expres o astfel de sancțiune.

Si aceasta intrucat, in primul rand, în procedeul verificării legalității unui act juridic, judecătorul nu poate să se limiteze doar la aspectele invocate de petent în cererea sa, ci fiind sesizat cu analiza legalității actului, trebuie să aibe în vedere și acele neregularități care rezultă din cuprinsul actului și care pot fi invocate de către acesta din oficiu. În al doilea rând, dacă judecătorului nu i-ar fi permis să verifice legalitatea actului atât din punct de vedere al nulităților exprese, cât și a celor virtuale, s-ar putea ajunge la situația în care un act juridic nelegal întocmit să rămână în vigoare.

Dacă în cercetarea legalității unui act juridic, judecătorul învestit în acest sens ar fi obligat să respecte întru-totul principiul disponibilității fără a avea posibilitatea de a verifica alte aspecte decât cele sesizate de petent în cererea sa, ar putea ajunge la situația în care, deși constată prin propriile verificări, că actul este nul, în lipsa unei solicitări exprese în acest sens în conținutul cererii de chemare în judecată, ar trebui, limitându-se doar la cele invocate de petent, să-i respingă acțiunea și să păstreze un act nevalabil întocmit.

Tocmai pentru evitarea unor astfel de consecințe nedorite pe plan procesual, legiuitorul a creat cele două tipuri de sancțiuni, respectiv nulitatea absolută și relativă, diferența dintre cele două constituind faptul că prima poate fi invocată de orice persoană, inclusiv de judecător cu ocazia judecării unei acțiuni în care este sesizat cu verificarea legalității unui act.

Prin urmare, în opinia instanței, în momentul în care aceasta este sesizată cu verificarea legalității unui act juridic, - în vederea evitării păstrării în circuitul juridic a unui act ilegal - trebuie să-l analizeze, având în vedere toate condițiile de valabilitate ale acestuia, așa cum au fost stabilite de textele legale în vigoare în momentul întocmirii lui, indiferent dacă condițiile ad validitatem de fond și/sau de formă sunt sau nu stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute sau virtuale și relative.

În concret, acest demers înseamnă verificarea nu numai a acelor aspecte de nelegalitate care au fost invocate de petent în cererea sa, ci și a acelora care au fost omise, dar care sunt stabilite sub sancțiunea nulității exprese și absolute, putând fi, astfel, invocate și constatate din oficiu de către judecător.

Totodată, acest demers înseamnă și faptul că, în situația în care un petent nu indică în conținutul cererii sale vreo cauză de nelegalitate, judecătorul nu va fi legat de principiul disponibilității în ceea ce privește temeiurile de drept ale cererii, ci mai mult, fiind învestit prin cerere cu soluționarea legalității actului, va fi obligat să verifice respectarea acelor dispoziții legale care sunt ocrotite sub sancțiunea nulității exprese și absolute.

Prin urmare, aplicând cele arătate mai sus la cerererea formulată de petentul din cauza de față, instanța constată că acesta a solicitat anularea procesului-verbal de constatare a contravenției invocand numai motive de netemeinicie.

Prin urmare, din cele arătate, instanța constată că procesul-verbal al cărei anulare se solicită în cauza de față a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și 17 din O.G. nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiuneanulității.

Totodata, instanța constată că procesul-verbal de constatare a contravenției este un act autentic care se bucură de o prezumție relativă de veridicitate în sensul că până la proba contrarie (până la răsturnarea prezumției de veridicitate prin mijloace de probă aduse de petentă în susținerea plângerii contravenționale) acesta este considerat că reprezintă adevărul, în sensul că oglindește în mod corect cele întâmplate.

Această prezumție în cazul proceselor-verbale de constatare a contravenției spre deosebire de alte acte autentice nu este una absolută (dovada contrarie putându-se face în aceste cazuri doar prin înscrierea în fals), ci doar una relativă, în sensul că i se permite presupusului contravenient ca, în cursul judecării plângerii sale, să depună la dosarul cauzei înscrisuri ori să administreze orice alte probe din care să rezulte faptul că cele arătate în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției sunt neadevărate.

Din cele arătate mai sus reiese că această inversare a prezumției, nu operează automat doar prin simpla solicitare de anulare a actului, ci petentul, cu respectarea prevederilor art. 249 Cod proc.civ., trebuie să ceară instanței, în conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedura civila, încuviințarea și administrarea unor probe din care să rezulte contrariul.

Astfel, instanța, constată că petentul a solicitat instanței ca aceasta, în conformitate cu prevederile art. 258 Cod procedura civila, să-i încuviințeze și să administreze proba cu inscrisuri în dovedirea netemeiniciei celor stabilite prin procesul-verbal de constatare a contravenției.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, constată că cele menționate în cuprinsul procesului-verbal de constatare a contravenției contestat sunt conforme cu adevărul, deoarece petentul din cauza de față a stationat voluntar autoturismul pe care-l la mai puțin de 25 de metri de trecerea de pietoni.

Instanța retine, astfel, că prezumția de veridicitate a procesului-verbal rămâne în ființa, deoarece din probele depuse de petent la dosarul cauzei nu rezultă o situație contrară celor reținute în conținutul procesului-verbal de constatare a contravenției.

In acest sens, instanta retine, din continutul planselor fotografice administrate la dosar de catre intimata, ca semnificatia indicatorului„trecere de pietoni consta in confimarea interzicerii opririi voluntare in zona anterioara indicatorului, iar autoturismul petentului a fost staționat în zona de acțiune a acestui indicator. Este adevărat că în zona constatării faptei există o parcare amenajată, însă, din planșa foto prezentată de intimată se observă că autoturismul petentului era staționat în afara acesteia.

Desi petentul a incercat sa induca instantei o altă situație de fapt, acesta nu a administrat dovezi în acest sens, deși sarcina probei îi revenea, potrivit art. 249 Cod proc.civ..

Văzând si dispozițiile art. 1 din O.G. nr. 2/2001 potrivit cărora constituie contravenție fapta săvârșită cu vinovăție, stabilită și sancționată ca atare prin lege, instanța apreciază că fapta reținută în sarcina petentului întrunește elementul material necesar pentru a califica fapta drept contravenție, întrucât, așa cum rezultă din întregul material probator administrat în cauză, contestatorul a manifestat o comportare activă, conștientă și voluntară în sensul de a încălca regulile de circulație.

Referitor la incidența dispozitiilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, instanța, văzând împrejurările în care s-a săvârșit contraventia, apreciază că agentul constatator a realizat o corectă individualizare a gradului de pericol social al faptei săvârșite de petent, motiv pentru care apreciază că sanctiunea aplicată este proportionala cu acest grad de pericol social.

Prin urmare, în temeiul dispozițiilor art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001, instanța va respinge plângerea acesteia ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge, ca neîntemeiată, plângerea formulată de petentul O_____ I__, CNP xxxxxxxxxxxxx, cu domiciliul în A___ I____, _________________, ___________, în contradictoriu cu intimata Poliția Locală A___, cu sediul în A___ I____, ___________________, nr.2, având ca obiect procesul - verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx încheiat la data de 15.05.2015.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Judecătoria A___ I____, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică, azi, 02.12.2015.

PREȘEDINTE,GREFIER,

L______ HorvatIoan M_____ P______

Red.L.H./Tehnored.I.M.P.

4 ex./28. 01.2016