Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL BIHOR

SECȚIA A III-A C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIE Nr. 93/RA/CA/2015

Ședința publică de la 09 Martie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A_____ T__

Judecător A____ C______ C______

Judecător D____ B_____

Grefier G____ M_____

Pe rol fiind judecarea cauzei C_________ administrativ și fiscal privind pe recurenta _____________ în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ PRIN ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE BIHOR,împotriva sentinței civile nr. xxxxx/22.10.2012 , pronunțată de Judecătoria Oradea , având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că procedura este completă, că nu s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, că recurenta a fost citată pentru termenul din data de 19.09.2014 cu mențiunea semnării cererii de recurs sub sancțiunea anulării recursului și asupra tardivității introducerii recursului , după care :

INSTANȚA

Asupra recursului de față Tribunalul constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. nr. xxxxx/22.10.2012 , pronunțată de Judecătoria Oradea s-a respins plângerea contravențională formulată de petentul _____________ cu sediul în ORADEA, _____________________, J____ Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în ORADEA, ___________________. 2, J____ BIHOR.

A menținut ca legal și temeinic procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. 153 încheiat la data de 28-03-2012.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ___________ nr. 153 încheiat la data de 28-03-2012 petentul a fost sancționat cu amenda contravențională de 1000 lei reținându-se în sarcina acesteia că a săvârșit contravenția prevăzută la art. 41 punctul 8 din Legea 82/1991 sancționată prin art. 219 alin. 1 lit.b) din Codul de Procedură Fiscală, fapta fiind nedepunerea pentru perioada 09.2011 a declarației D100 pentru _____________.

S-a reținut că procesul verbal nu poate face dovada prin el însuși, procesul verbal reprezentând doar actul prin care petentul este acuzat de săvârșirea contravenției.

Pe cale de consecință, petentului îi sunt recunoscute și garanțiile procesuale specifice în materie penală în ceea ce privește dreptul la un proces echitabil, printre care și prezumția de nevinovăție prevăzută de par.2 al art. 6 CEDO.

Aceasta prezumție, ca orice prezumție legală relativă, conduce la răsturnarea sarcinii probei.

Pe de altă parte, în favoarea intimatului operează prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. privind legalitatea, veridicitatea și autenticitatea actului întocmit de un funcționar public, aflat în exercitarea atribuțiunilor sale de serviciu și în limitele competentei sale. Prezumția instituită prin art. 1171 C.civ. are de asemenea un caracter relativ, dispensează de sarcina probei și este susceptibilă a fi combătută prin proba contrarie.

Avem de a face așadar cu două prezumții legale, ambele cu caracter relativ, câte una în favoarea fiecăreia dintre părți, iar pentru a asigura echilibrul procesual dintre ei urmează ca fiecare să producă în fața instanței probe pertinente și concludente în susținerea afirmațiilor sale.

Față de aspectele de legalitate ale procesului verbal, instanța, din analiza elementelor esențiale de valabilitate, a constatat că sunt îndeplinite aspectele de legalitate ale procesului verbal contestat, urmând să analizeze dacă acesta este și temeinic raportat la fapta imputată petentului.

În esență, contravenția se referă la nerespectarea de către petent a obligației de depunere a situației financiare lunare reprezentând obligațiile de plată la bugetul de stat, centralizate prin declarația D100.

Pentru a verifica temeinicia acestei contravenții instanța a trebuit să verifice dacă constatarea este conformă cu realitatea.

Din actele depuse la dosar și din susținerile petentei, instanța a reținut că acesta nu a depus declarația fiscală privind obligațiile de plată la bugetul de stat pe luna 09 a anului 2011 pentru _____________, neexistând nici o dovadă a contrariului. Mai mult decât atât, petentul nu neagă săvârșirea faptei, ci prezintă doar argumente în apărare referitoare la gradul de pericol social al faptei. Astfel încât, problema care comportă discuții fiind aceea a individualizării sancțiunii.

Instanța a apreciat că agentul constatator care a aplicat amenda, a avut în vedere pentru contravenția constatată limitele legale, iar amenda stabilită se găsește în limitele stabilite de Codul de Procedură Fiscală, respectiv între 1000 lei și 5000 lei, pentru faptă stabilindu-se minimul acesteia. Față de aceste împrejurări, instanța urmează să analizeze dacă raportat la pericolul social al faptei, având în vedere și dispozițiile art. 21 din OG 2/2001, individualizarea s-a făcut în mod rezonabil.

Având în vedere că petentul nu a făcut dovada depunerii ulterioare a declarației fiscale privind obligațiile de plată la bugetul de stat D100 aferentă lunii septembrie 2011, deși instanța a citat pe petent cu mențiunea de a face dovada depunerii acestei declarații la intimată, instanța a constatat că petentul nu a înțeles să remedieze obligația de depunere a situației contabile, astfel că față de această situație se apreciază că sancțiunea stabilită este proporțională cu fapta săvârșită, neimpunându-se înlocuirea amenzii cu avertisment.

Instanța, pentru aceste considerente, a respins plângerea contravențională formulată și va menține procesul verbal de contravenție conform dispozitivului.

Instanța a reținut că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen legal _____________ solicitând admiterea recursului, modificarea hotărârii primei instanțe, în sensul admiterii plângerii contravenționale.

În motivare se arată că nu a negat săvârșirea faptei contravenționale constând în depunerea cu întârziere a Declarației 100, ci a solicitat doar înlocuirea sancțiunii contravenționale a amenzii cu cea a avertismentului.

În drept au fost invocate dispozițiile art.309 C.pr.civ, OG 2/2001.

Recursul nu este semnat și nu a fost aplicată ștampila societății recurente.

Intimata, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare și nu și-a delegat reprezentant în instanță pentru a-i preciza poziția.

La termenul de judecată din data de 14.02.2014, tribunalul a dispus citarea recurentei cu menținea însușirii cererii de recurs prin semnarea acesteia și aplicarea ștampilei, dispoziție ignorată de recurentă.

În consecință, tribunalul a invocat din oficiu excepția nesemnării cererii de recurs și a rămas în pronunțare asupra acesteia.

Examinând cererea de recurs din perspectiva excepției invocate din oficiu, instanța reține că în conformitate cu dispozițiile art. 302 al.1, lit. d C.pr.civ. „ cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, (…) semnătura”.

Prin decizia nr. XXXIX/2007, ICCJ a admis recursul declarat de Procurorul General și a stabilit că lipsa semnăturii pe cererea de recurs poate fi complinită în condițiile prevăzute de art. 133 al.2 , anume în tot cursul judecății.

Ori, cum în speță, recurenta nu s-a prezentat până la termenul de azi în vederea semnării cererii de recurs, acesta va fi declarată nulă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Anulează ca nesemnat recursul introdus de recurenta _____________ cu sediul în ORADEA, _____________________, J____ Bihor, în contradictoriu cu intimata ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI ORADEA cu sediul în ORADEA, ___________________. 2B, J____ BIHOR împotriva sentinței civile nr. xxxxx/22.10.2012 , pronunțată de Judecătoria Oradea , pe care o menține în totalitate.

IREVOCABILĂ.

Pronunțată în ședința publică, azi 09 Martie 2015.

Red.jud.fond.R___ C______ H____

Red.T.B. T__ A_____

Tehnoredactat T.A./G.M. /04/2015

G.M. 30 Martie 2015