ROMÂNIA

TRIBUNALUL DÂMBOVIȚA

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA nr. 614

Ședința publică din: 02.09.2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: B_____ G______

JUDECĂTOR: E________ N_____

GREFIER: M________ R_____

Pe rol se află soluționarea apelului declarat de apelanta-intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. , prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N_____, _____________________, județul Cluj, împotriva sentinței nr. 324/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria P_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă _______________, cu sediul în comuna Buciumeni, _____________________. 60, județul Dâmbovița, cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocat Said I____ M____, cu sediul în Oradea, ________________________, județul Bihor, dosar având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție ______________, nr. xxxxxxxxxx din 20.11.2013.

Cererea de apel este scutită de plata taxei judiciare de timbru și timbru judiciar în temeiul art. 36 din OG nr. 2/2001, art. 15 (1) lit. i din Legea nr. 146/1997 și art. 1(2) din OG nr. 32/1995.

La apelul nominal făcut în ședința publică, au lipsit părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței obiectul cauzei, stadiul procesual, modul de îndeplinire a procedurii de citare.

Tribunalul, din oficiu, după verificarea efectuată potrivit art. 131 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la art. 95 alin. 2 Cod procedură civilă, stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina, iar în temeiul art. 238 Cod procedură civilă, estimează că prezenta cauză va fi soluționată la acest termen de judecată.

Instanța analizând actele și lucrările dosarului, având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsă în baza dispozițiilor art. 223 cod. pr. civilă constată cauza în stare de judecată și rămâne în deliberare.

T R I B U N A L U L:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Oradea sub nr. XXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect plângere contravențională, petentul _______________ în contradictoriu cu C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri din România SA a solicitat instanței de judecată în principal anularea procesului verbal de constatare a contravenției ______________ nr. xxxxxxxxxx/20.11.2013 iar în subsidiar aplicarea sancțiunii avertismentului.

În motivare arată că a fost sancționată contravențional cu suma de 3000 lei deoarece în data de 20.11.2013 nu deținea rovinietă valabilă.

Cererea a fost legal timbrată.

În drept au fost invocate prevederile OG 2/2001.

Prin întâmpinarea depusă în termen intimata pe cale de excepție a invocat excepția necompetentei teritoriale a Judecătoriei Oradea iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea ca neîntemeiată a plângerii contravenționale și menținerea ca legal și temeinic a procesului verbal de constatare a contravenției și a sancțiunii aplicate prin acesta.

În motivare intimata a arătat că în conformitate cu prevederile art. 10 indice 1 din Legea nr. 2/2013, prin derogare de la prevederile OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, competența de soluționare a plângerilor contravenționale formulate împotriva proceselor verbale de constatare a contravenției întocmite în baza OG 15/2002, aparține judecătoriei pe raza căreia domiciliază sau își are sediul contravenientul.

Prin sentința civilă nr.6925/11.06.2014 Judecătoria Oradea a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei P_______, la data de 01.10.2014 fiind înregistrat dosarul pe rolul acestei instanțe.

Prin sentința civilă nr. 894/26.02.2015 instanța de fond, Judecatoria P_______ a admis in parte plângerea contravențională , dispunându-se inlocuirea sanctiunii amenzii cu sanctiunea avertsimentului.

Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut, că la momentul depistării în trafic petenta deținea rovinietă, ce a fost achiziționată ulterior momentului constatării în trafic a săvârșirii contravenției , respectiv la data de 20.11.2013, ora 20,29.

Chiar dacă rovinieta a fost achiziționată la câteva minute după constatarea contravenției nu se poate reține inexistența faptei, împrejurare care ar conduce la anularea procesului verbal de contrvenție.

Acest aspect însă va fi avut în vedere de către instanță la individualizarea sancțiunii, reținând astfel că în conformitate cu disp. art.21 alin.3 din OG 2/2001 sancțiunea care se aplică trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social, cu împrejurările în care fapta a fost comisă, precum și cu urmarea produsă.

Față de aceste considerente și reținând că reclamantul a achiziționat la scurt timp (3 minute) de la momentul depistării în trafic rovinieta conform înscrisului atașat dosarului cauzei la fila 8, instanța de fond a admis in parte plângerea și a înlocuit sancțiunea contravențională a amenzii cu cea a avertismentului.

La data de 04.05.2015, intimata CNADNR SA - CESTRIN a declarat apel împotriva sentinței instanței de fond, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin motivele de apel, depuse în scris la dosarul cauzei, apelanta-intimată a invocat faptul ca a dovedit savarsirea contraventiei de catre petenta, iar faptul ca aceasta a achitat rovinieta dupa ce a fost sanctionata nu putea conduce instsnta la inlocuirea sanctiunii amenzii cu cea a avertismentului, scopul sanctiunii contraventionale neputand fi atins prin aplicarea avertismentului.

Petenta a depus la dosar o intampinare sustinand ca nu a avut de unde achizitiona rovinieta, si ca nu a dorit de se sustraga de la plata acesteia, sanctiunea avertismentului fiind corect aplicata.

Examinând sentința apelată în baza criticilor formulate și a temeiurilor de drept invocate. În baza probelor administrate la instanța de fond, tribunalul reține că apelul nu este fondat, urmând a-l respinge, pentru motivele ce vor fi expuse in continuare.

Tribunalul reține că în mod corect instanța de fond a constatat că petenta se face vinovată de săvârșirea contravenției reținute si ca in mod corect, având în vedere împrejurările de fapt în care a fost fapta săvârșită, precum și pericolul social concret al faptei, a inlocuit sanctiunea amenzii cu sancțiunea avertismentului față de circumstanțele reale în care a fost săvârșită fapta dar și de faptul că aceasta a achitat contravaloarea rovinietei, demonstrând că a înțeles consecințele faptei sale.

Astfel, potrivit art.5 alin.2 din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor “ (2) Sancțiunile contravenționale principale sunt: a) avertismentul;b) amenda contravențională;………”, iar alin.5 al aceluiași articol prevede că „Sancțiunea stabilită trebuie sa fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Articolul 7 din același text normativ reglementează sancțiunea avertismentului arătând în alin.3 că „Avertismentul se poate aplica și în cazul în care actul normativ de stabilire și sancționare a contravenției nu prevede aceasta sancțiune.” În ceea ce privește posibilitatea instanței de a aplica sancțiunea averitsmentului, prin art.34 alin.1 se prevede că „(1) Instanta competenta sa soluționeze plângerea, după ce verifica dacă aceasta a fost introdusă în termen, asculta pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.”, iar art.38 alin.3 arată că „(3) Dacă sancțiunea a fost aplicată de instanță prin înlocuirea amenzii contravenționale cu avertisment, comunicarea acesteia se face prin încunoștințare scrisă.”

Cum sub aspectul răspunderii contravenționale sancțiunea avertismentului, reprezintă una din sancțiunile principale contravenționale, care poate fi aplicată și de către instanța de judecată, și chiar în cazul în care aceasta sancțiune nu este prevăzută în legea specială contravențională, tribunalul apreciază că în cauza de față având în vedere împrejurările concrete în care a fost săvârșită contravenția, precum și pericolul social concret al faptei, in mod corect instanta de fond a dispus înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea avertismentului

Pentru toate aceste considerente dar și pentru faptul că sancțiunile de drept contravențional nu au un caracter reparator ci unul preventiv-educativ, astfel că scopul principal al dreptului contravențional nu îl constituie plata amenzilor ci caracterul de prevenire și combatere a contravențiilor, iar prevenirea se poate face și prin atragerea atenției contravenientului asupra pericolului social al faptei săvârșite însoțită de recomandarea de a respecta pe viitor dispozițiile legale, tribunalul apreciază că apelul declarat nu este fondat urmând a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de apelanta-intimată C_______ Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România S.A. , prin Direcția Regională Drumuri și Poduri Cluj, cu sediul în Cluj N_____, _____________________, județul Cluj, împotriva sentinței nr. 324/02.03.2015, pronunțată de Judecătoria P_______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata petentă _______________, cu sediul în comuna Buciumeni, _____________________. 60, județul Dâmbovița, cu sediul procesual ales la Cabinetul de Avocat Said I____ M____, cu sediul în Oradea, ________________________, județul Bihor, dosar având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție ______________, nr. xxxxxxxxxx din 20.11.2013.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 02.09.2015.

PREȘEDINTEJUDECĂTOR GREFIER

G______ B_____ N_____ ErculescuRoxana M________

J.F.M_____ G________

Jud. P_______, dos. nr. XXXXXXXXXXXXX

Red. B.G./R.M.

4 ex./11.11.2015