DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL M________

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 167

ȘEDINȚA PUBLICĂ DE LA 25 MARTIE 2014

COMPLETUL COMPUS DIN:

PREȘEDINTE : D______ Z_____

JUDECĂTOR : C______ A_____ F_____

GREFIER : C_____ T______ P_______

Pe rol judecarea apelului formulat de apelantul T______ – N___ G_______ împotriva sentinței civile nr. 4530/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ , în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns apelantul, lipsă fiind intimatul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, după care;

Instanța, pune în discuția părții prezente probele pe care înțelege să le administreze în cauză.

Apelantul, solicită proba testimonială cu martorul M____ S___, martorul care a fost audiat și de instanța de fond.

Față de proba testimonială solicitată de apelant, instanța apreciază această probă ca nefiind utilă soluționării cauzei, având în vedere că martorul propus a fost audiat de instanța de fond, proba cu înregistrarea pe suport CD a faptei coroborată cu declarația martorului fiind suficiente și concludente în soluționarea cauzei.

Constatând cercetarea judecătorească încheiată, instanța acordă cuvântul asupra apelului formulat.

Apelantul – petent, solicită admiterea apelului, anularea procesului verbal de contravenție și a suspendării dreptului de conducere, cu consecința exonerării de plata amenzii, susținând că abia în instanță a aflat ce faptă a săvârșit. Depune concluzii scrise.

T R I B U N A L U L ,

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Drobeta T____ S______ sub nr. XXXXXXXXXXXXX la data de 08.04.2013, petentul T______ N___ G_______, în contradictoriu cu intimata I.P.J. M________ a solicitat ca instanța, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună anularea procesului verbal ________ nr. xxxxxxx din 27.03.2013.

În fapt, a motivat că în data specificată în procesul verbal a fost sancționat pentru că nu a acordat prioritate unui pieton care se angajase în traversarea străzii pe trecerea de pietoni, fapt neadevărat întrucât respectivul pieton nu manifestase intenția de a traversa.

În drept, plângerea a fost motivată pe prevederile OG 2/2001.

A atașat plângerii copia procesului verbal.

La data de 06.06.2013, petentul a formulat o precizare de acțiune, prin care a solicitat revenirea asupra măsurii anulării.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 19.06.2013 instanța a admis cererea de reexaminare formulată de petent și a trimis cauza spre soluționare completului inițial investit.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________, a formulat întâmpinare, prin care a arătat că la data de 27.03.2013, ora 10:29, petentul a condus autoturismul cu numărul de `înmatriculare BH 5008 BC pe ___________________ din Drobeta T____ S______, județul M________, iar la intersecția cu ________________________ a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați regulamentar în traversarea străzii, respectiv pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin marcaj pietonal si indicator motiv pentru care a fost sancționat contravențional pentru neacordare de prioritate pietonilor angajați în traversarea regulamentară a străzii cu 4 puncte-amendă in valoare de 300 lei si i s-a reținut permisul de conducere in vederea suspendării exercitării dreptului de a conduce autovehicule pe o perioada de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 100, alin. 3, lit. b si sancționate de art. 100, al. 3 din O.U.G. nr. 195/2002, republicata.

În dovedirea celor susținute, a depus la dosar, în copie, raportul din 03.04.2013, atestatul operator din 27.02.2012, buletinele de verificare metrologică nr. xxxxxxx/19.04.2012 și nr. xxxxxxx/19.04.2012, cartea de identitate a vehiculului MAI xxxxx, CD-ul privind abaterea săvârșită de către petent.

Petentul a depus la dosar răspuns la întâmpinare prin care a solicitat respingerea susținerilor intimatului din întâmpinare, iar pe fond admiterea plângerii așa cum a fost formulată și anularea procesului verbal de contravenție contestat.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat pentru ambele părți proba cu înscrisuri, proba testimonială cu martorul M____ S_____ , iar pentru intimat proba video cu înregistrarea pe suport CD a contravenției.

Prin sentința nr. 4530/21.11.2013, instanța de fond a respins plângerea, a menținut procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din 27.02.2013, ca legal și temeinic și a obligat petentul la 30 lei cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, instanța, în temeiul art. 34 alin. 1 din OG 2/2001 a verificat legalitatea si temeinicia procesului-verbal.

Instanța de fond, în ceea ce privește legalitatea procesului-verbal, petentul a invocat mai multe motive de nelegalitate, a reținut următoarele:

Cu privire la primul motiv de nelegalitate invocat de către petent, acesta constând în faptul că agentul constatator a reținut o situație nereală deoarece pietonul care se angajase în traversare s-a răzgândit și i-a făcut semn să-și continue deplasarea, instanța a reținut că în procesul verbal a fost reținută o stare de fapt care este contestată de către petent. Reținerea greșită a unei stări de fapt poate fi contestată și probată în instanță, dar nu echivalează cu nereținerea acesteia, singura care poarte atrage nulitatea procesului verbal.

Astfel, instanța a reținut că, din cuprinsul procesului-verbal de contravenție a rezultat faptul că petentul conducând autoturismul cu nr. de înmatriculare BH 5008 BC, pe ____________________ a acordat prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea străzii pe trecerea de pietoni semnalizată corespunzător prin indicator și în direcția de deplasare a acestuia, astfel că fapta a fost descrisă în mod corespunzător de către agentul constatator, eventualele circumstanțieri și motivări ale petentului avându-și locul la rubrica „obiecțiuni”.

Referitor, la cel de-al doilea motiv de nelegalitate, acela al neconsemnării datelor de identificare, din analiza procesului verbal, instanța a reținut că petentul a fost identificat de către agentul constatator, datele de identificare ale acestuia fiind înscrise în procesul verbal, ocupația și locul de muncă neconstituind date de identificare a căror lipsă să atragă nulitatea procesului verbal, în conformitate cu art. 17 din OG 2/2001.

În ceea ce privește critica referitoare la neacordarea posibilității de a înscrie obiecțiuni în procesul verbal, instanța a reținut că petentul nu a făcut dovada că agentul constatator nu i-a dat posibilitatea de a formula acele obiecțiuni.

De asemenea, instanța a constatat că procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, datele personale din actul de identitate, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac.

De asemenea, instanța a constatat că plângerea a fost introdusă în termenul legal, prevăzut de art. 31 alin.1 din O.G. nr. 2/2001.

În ceea ce privește critica petentului referitoare la încălcarea dispozițiilor din Norma de metrologie legală nr. 021-05, instanța a constatat că intimatul a făcut dovada, prin depunerea documentelor aflate la filele 25-30 că au fost respectate dispozițiile legale.

Referitor la temeinicia procesului-verbal de contravenție, instanța a reținut că procesul-verbal face dovada situației de fapt menționate în cuprinsul său până la proba contrară, fapta respectivă fiind probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Astfel, S-a reținut că, procesul-verbal se bucură de forța probantă până la proba contrarie, pe care contravenientul este cel care trebuie să o facă, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Deși prin plângerea formulată petentul a arătat că nu se face vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa, întrucât pietonul care se angajase în traversare s-a oprit i i-a făcut semen să-și continue deplasarea se constată că această susținere este nereală întrucât di imaginile captate se că la momentul trecerii autoturismului petentului pe trecerea de pietoni se aflau două persoane care erau angajate în traversarea străzii înainte ca autoturismul să se afle pe trecerea de pietoni și care nu și-au manifestat nici un moment intenția de a se opri sau a se întoarce.

Declarația martorului audiat în cauză va fi înlăturată ca fiind nesinceră în raport de celelalte probe administrate.

În raport de cele menționate mai sus, având în vedere că petentul nu a făcut dovada unei situații de fapt contrare celei reținute în procesul verbal contestat instanța apreciază că în mod temeinic s-a reținut în sarcina acesteia încălcarea prevederilor art. 100 alin. 3 lit b din OUG 195/2002 care prevăd „constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: …….. neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului”.

În ceea ce privește dozarea sancțiunii instanța reține că potrivit art. 98 din OUG 195/2002, amenzile contravenționale se stabilesc în cuantumul determinat de valoarea numărului punctelor-amendă aplicate iar un punct-amendă reprezintă valoric 10% din salariul minim brut pe economie, stabilit prin hotărâre a Guvernului.

Cum, contravenția săvârșită de către petent se sancționează cu amendă din clasa a II –a, adică 4 sau 5 puncte și, în raport de nivelul salariului mimin brut pe economie, reiese că și dozarea sancțiunii s-a făcut în mod legal și temeinic de către intimată.

Față de considerentele expuse mai sus, în temeiul art. 34 coroborat cu art. 31 din OG nr. 2/2001, instanța urmează să respingă plângerea formulată de petentul T______ N___ G_______ în contradictoriu cu intimatul IPJ M________ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxxxx din 27.02.2013 și să mențină procesul verbal atacat ca legal și temeinic.

De asemenea, va fi obligat petentul la plata sumei de 30 lei – cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel petentul T______ N___ G_______, criticând sentința ca fiind nelegală și netemeinică și pe care de consecință a solicitat admiterea apelului, casarea sentinței criticate și, pe fond, să se dispună admiterea plângerii contravenționale și să se anuleze procesul verbal cu exonerarea de plata amenzii și a sancțiunii complementare dispuse.

În motivare, a arătat hotărârea pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii și pe baza unei interpretări eronate a probelor administrate în cauză, ori, așa cum a arătat și a probat în fața primei instanțe , pe _________________ , dinspre partea dreaptă , de pe trotuar un pieton a pus piciorul pe marcajul care indica trecerea de pietoni, împrejurare în care a redus viteza cu care rula cu intenția vădită de a-i acorda prioritate de trecere, însă acesta brusc s-a răzgândit, retrăgându-se pe trotuar , făcându-i totodată semn cu mână să treacă prin dreptul său, acesta nemaidorind să traverseze ______________________________="NoSpacing"> Consideră că această stare de fapt nu poate conduce la ideea că a încălcat vreo regulă de circulație, făcându-l astfel pasibil de sancțiunea aplicată și apreciază că, în mod cu totul gratuit și abuziv din partea agentului de circulație respectiv.

Relevant pentru pronunțarea unei soluții temeinice era aspectul că i-a solicitat agentului de circulație să consemneze la rubrica „obiecțiuni" punctul său de vedere în legătură cu starea de fapt reținută de acesta, însă i-a indicat să mă adresez instanței de judecată dacă se consider nedreptățit, caz în care înțelege să afirme că respectivul agent constatator a acționat într-un mod cu totul abuziv, iar dacă pietonul era angajat în traversarea străzii în momentul respectiv, i-ar fi acordat fără ezitare prioritate de trecere, însă împrejurarea descrisă de petent corespunde cu realitatea , acesta nefiind angajat în traversare.

Or, potrivit art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, constituie contravenție si se sancționează cu amenda prevăzuta in clasa a II - a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioada de 30 de zile , săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte ; a) neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați in traversarea regulamentara a drumului public prin locurile special amenajate si semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Raportat la speța dedusă judecății , aceste prevederi legale sunt inaplicabile , deoarece faptele s-au petrecut în modalitatea descrisă de petent și confirmată ulterior de către martorul audiat, prezent la momentul respectiv.

Pe cale de excepție, a invocat si la fond si invoc si in această cale de atac nulitatea (relativa si absoluta ) a procesului verbal contestat, dat fiind faptul că acesta a fost intocmit cu incalcarea dispozițiilor art. 16 și următoarele din OG nr. 2/2001, în sensul că procesul verbal de contravenție nu cuprinde o cerință obligatorie datele de identificare ale persoanei contraveniente (ocupația și locul de muncă), precum și descrierea fapte contravenționale cu indicarea datei,orei și locului în care aceasta a fost săvârșită, precum si arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravitații faptei si la evaluarea eventualelor pagube pricinuite.

Totodată, a arătat că, critică hotărârea pronunțată și prin prisma interpretării eronate a textelor de lege aplicabile la speța dedusă judecății precum și prin faptul că declarația martorului prezent la fața locului, care trebuie apreciată ca fiind o probă directă, a fost înlăturată de instanța de fond, argumentând că aceasta este nesinceră în raport de celelalte probe administrate, iar instanța de fond, cu ocazia judecării cauzei nu a cercetat și nu s-a pronunțat pe toate motivele invocate în plângerea contravențională și răspunsul la întâmpinare formulat, respectiv nu a sancționat atitudinea agentului constatator (cel de pe radar ),care avea obligația conform art. 181 alin. 1 din HG nr.1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului privind circulația pe drumurile publice să încheie procesul verbal de constatare a contravenției, după preluarea înregistrărilor si stabilirea identității conducătorului de vehicul, astfel că această cerința obligatorie nu a fost îndeplinită de către agenții de politie in speță.

Intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________, a formulat și depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea apelului, hotărârea pronunțată de instanța de fond fiind legală și temeinică, întrucât din analizarea procesului – verbal contestat, a rezultat că acesta a fost întocmit cu respectarea prevederilor OG nr. 2/2001, nefiind motive de anulare a acestuia, iar referitor la temeinice, prin probele administrate în cauză (înregistrarea video efectuată cu un aparat radar omologat și verificat metrologic) s-a făcut dovada că petentul a săvârșit fapta contravențională reținută în sarcina sa.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 205 și următoarele din L. 134/2010, privind C.p.civ.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și în raport de dispozițiile art.476-479 N.C.pr.civ. instanța reține următoarele:

În calea de atac formulată, apelantul a invocat existența unei stări de fapt diferite de cea reținută în procesul verbal de contravenție, solicitând ca instanța să dea relevanță juridică acestei stări.

Astfel, în fila 2 a dosarului de apel, respectiv fila 1 a cererii de apel, apelantul a arătat, la fel ca în prima instanță, că pietonul a pus piciorul pe marcajul trecerii de pietoni, dar apoi s-a răzgândit brusc, s-a retras și i-a făcut semn petentului să treacă.

Această stare de fapt susținută de către petent, deși ar fi una care nu poate modifica aplicarea unei sancțiuni, întrucât ar presupune stabilirea cu exactitate dacă pietonul s-a retras total de pe trecere, neinteresând manifestarea unor semne ale acestuia, este una nereală.

Din vizionarea înregistrării pe suportul CD a faptei imputată petentului se poate observa în mod clar cum pietonii nu manifestă nici un moment intenția de a se retrage, nu îi semnalizează acestuia să continue deplasarea, iar petentul nu frânează, deși se apropie de trecerea de pietoni pe care se angajaseră 2 pietoni, iar la momentul în care petentul se află în apropierea acestora, distanța dintre mașina sa și pietoni este una foarte mică, pietonii parcurgând jumătate din distanța până la axul din mijlocul șoselei.

Prin urmare, petentul a încălcat obligația care îi revenea, de a acorda prioritate de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului, motiv pentru care îi sunt aplicabile dispozițiile articolului 100 alineatul 3 litera b). din Ordonanța de Urgență a Guvernului cu numărul 195/2002, această dispoziții fiind aplicată și de către agentul constatator.

Așa cum se poate observa din considerentele sentinței cu numărul 4530/21.11.2013 – fila 52 din dosarul de fond, instanța din primul ciclu procesual s-a pronunțat în ceea ce privește susținerile petentului privind neconsemnarea datelor de identificare și de a înscrie obiecțiunile sale, astfel încât motivul de apel reprezentat de nepronunțarea instanței – fila 3 din dosarul de recurs, este unul neîntemeiat, în fapt instanța de fond pronunțându-se asupra ambelor aspecte.

Mai mult, reținerile instanței din cuprinsul motivării sentinței sunt temeinice, întrucât datele de identificare ale petentului se menționează în procesul verbal de contravenție, iar petentul nu a făcut dovada că organul constatator nu i-a dat dreptul de a formula obiecțiuni, iar în plus lipsa acestor obiecțiuni nu se sancționează cu nulitatea absolută, rămânând petentului sarcina dovezii vătămării produse ca urmare a imposibilității consemnării obiecțiunilor, sarcină pe care petentul nu a îndeplinit-o.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul formulat de apelantul – petent T______ – N___ G_______, domiciliat în Drobeta T____ S______ , __________________________. 68, județul M________ împotriva sentinței civile nr. 4530/21.11.2013, pronunțată de Judecătoria Drobeta T____ S______ , în dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, intimat fiind INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI M________, cu sediul în Drobeta T____ S______ , ______________. 75, județul M________ .

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică de la 25 Martie 2014, la sediul Tribunalului M________.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

D______ Z_____ C______ A_____ F_____

GREFIER,

C_____ T______ P_______

RED. D.Z./C.T.P.

EX. 4/6

Operator date 2626