Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL P______

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DECIZIA NR. 2242

Ședința publică din data de 28.10.2013

Completul constituit din:

PREȘEDINTE - A___ I_____

JUDECĂTOR – F________ G______ M____

JUDECĂTOR - I___ O_____

Grefier – E__ G________

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurentul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______, împotriva Sentinței civile nr. 3941/ 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent S_________ C_______, cu domiciliul în mun. Ploiești, _________________. 5, _____________. 19, județul P______.

La apelul nominal făcut în ședința publică, la prima strigare, au lipsit recurentul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN P______ și intimatul – petent S_________ C_______.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată al recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Față de lipsa părților la primul apel al cauzei, în temeiul art. 104 alin. 13 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, cauza este lăsată la o nouă strigare, la sfârșitul ședinței.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare, au lipsit recurentul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN P______ și intimatul – petent S_________ C_______.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință, care arată că dosarul se află la primul termen de judecată al recursului, procedura este legal îndeplinită, recursul este motivat, acțiunea este scutită de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Având în vedere că procedura este legal îndeplinită la acest termen de judecată, în cauză nu s-au solicitat administrarea altor probe în afara celor avute în vedere la soluționarea fondului și nu sunt cereri de formulat sau excepții de invocat, instanța reține cauza spre soluționare și rămâne în pronunțare asupra cererii de recurs.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, reține următoarele:

Prin Sentința nr. 3941/ 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, instanța a admis plângerea contravențională formulată de petentul S_________ C_______, in contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL JUDEȚEAN DE POLIȚIE P______, a anulat procesul verbal de contraventie ________ nr.xxxxxxx/25.02.2012 și a exonerat petentul de plata amenzii contraventionale in cuantum de 280 lei aplicata prin procesul verbal de contraventie.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut următoarele:

„Prin procesul-verbal ________ nr.xxxxxxx/25.02.2012, petentul a fost sanctionat in baza art.31 lit.a și art.100 alin.3 din OUG 195/2002 REP. cu amenda in valoare de 280 lei pentru fapta savarsita la data de 25.02.2012, ora 03:10, aceea de a fi fost condus autovehiculul marca Mini Cooper cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX pe ______________ din Ploiești, iar când a ajuns la intersecția cu ___________________________ să oprească la semnalul organelor de poliție continuându-și deplasarea până în parcarea hotelului P______.

Împotriva procesului verbal de contravenție a fost formulata in termen legal prezenta plângere.

Verificând potrivit art. 34 alin.1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de constatare a contravenției, instanța reține că deși O.G. nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art.34 rezultă că procesul verbal contravențional legal întocmit face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Sub aspectul temeiniciei savarsirii faptei, instanta constata ca intimatul nu a produs nici o dovada concludentă de natura sa probeze temeinicia constatărilor organului de poliție, în condițiile în care petentul contravenient contestă săvârșirea faptei, iar din conținutul procesului verbal de contravenție rezultă că sancționarea sa a fost efectuată în parcarea hotelului P______.

Jurisprudența CEDO a statuat în mod constant faptul că soluționarea cauzelor având ca obiect dreptul contravențional este asimilată din punct de vedere al probatoriului și al sarcinii probei materiei penale, astfel încât până la dovedirea săvârșirii faptei în mod pertinent și concludent de către intimat, petentul – contravenient trebuie să se bucure de prezumția de nevinovăție.

În cauză fapta a fost constatată personal de lucrătorii de poliție, iar mențiunile agentului constatator cu privire la modul de săvârșire al faptei, astfel cum au fost detaliate în raportul constatator aflat la filele 11-12 dosar și în procesul verbal de contravenție – fila 7 dosar, nu au fost probate în nici un mod de intimat.

Instanța retine în consecință că în lumina probatoriului administrat nu are temei legal pentru a acredita ca temeinice mențiunile cuprinse în procesul-verbal de contravenție deoarece savarsirea faptei, astfel cum a fost constatata prin procesul verbal de contraventie nu a fost confirmata ______________________ de catre intimat prin dovezi care sa conduca la concluzia angajării raspunderii sale contravenționale.

In speta, cu atât mai mult cu cât fapta nu a fost constatata prin mijloace tehnice,instanta apreciaza ca nu poate acredita sustinerile intimatului ca reale, doar in baza afirmatiilor acestuia si în lipsa unui probatoriu coerent de natura sa sustina apararile sale.

Instanța apreciază că aplicarea prezumției de nevinovăție astfel cum se solicită în lumina jurisprudenței CEDO și a garanțiilor fundamentale prev.de art. 6 din Convenție, trebuie să dovedească eficiență juridică în prezenta cauză, deoarece intimatului i s-a acordat posibilitatea de a proba susținerile sale,drept pe care insa nu a inteles sa il valorifice, iar mențiunile agentului constatator nu pot fi acreditate din oficiu de instanță, ci acestea trebuie analizate într-un context probatoriu de natură să respecte drepturile ambelor părți.”

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, recurentul – intimat I.P.J. P______, înregistrat pe rolul Tribunalului P______ – Secția a II – a civilă și de contencios administrativ și fiscal la data de 17.05.2013, prin care a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței, în sensul respingerii plângerii, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, recurentul – intimat a arătat că, în mod nefundat, plângerea a fost admisă de prima instanță, în condițiile în care contravenția a fost constatată de agentul de poliție cu propriile simțuri, iar deși prin plângerea sa intimatul – petent a negat săvârșirea faptei, acest lucru nu este de natură a afecta legalitatea și temeinicia actului sancționator, cât timp acesta nu administrat vreo probă și nici nu a invocat împrejurări credibile.

În acest sens, a susținut că agentul constatator are calitatea de polițist rutier, iar procesul verbal întocmit de el se bucură de prezumția de temeinicie, în condițiile în care constatarea faptelor direct de către agent este de natură a da naștere unei prezumții simple în sensul că împrejurările reținute corespund adevărului.

A mai arătat că C.E.D.O. nu împiedică aplicarea prezumțiilor de fapt și de drept, însă obligă ca, în materie penală, acestea să nu depășească un anumit prag, luându-se în calcul gravitatea mizei și păstrându-se dreptul la apărare, una dintre limitele până la care poate acționa prezumția de temeinicie a procesului verbal fiind dată de constatarea personală a faptei de către agent, făcându-se distincție în cazul faptelor care nu au fost constatate direct.

În aceste condiții, a susținut că, întrucât actul contestat conține constatările personale ale agentului, el face dovada situației de fapt până la proba contrară, care este în sarcina intimatului – petent

În drept, recursul a fost întemeiat pe art. 299 și urm. C. pr. civ., O.G. nr. / 2001 și O.U.G. nr. 195/ 2002.

Recursul este scutit de taxă judiciară de timbru si de timbru judiciar, conform art. 36 din O.G. nr. 2/2001 si art. 1 alin. 2 din O.G. nr. 32/ 1995.

Fiind legal citatat, intimatul – petent S_________ C_______ nu a formulat întâmpinare, nu s-a prezentat la judecată și nu a solicitat administrarea de probe.

Analizând actele dosarului și motivele de recurs invocate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/ 25.02.2012 ( dosar fond, fila 7 ), intimatul – petent S_________ C_______ a fost sanctionat in baza art. 100 alin. 3 lit. din O.U.G. nr. 195/ 2002 cu amenda in valoare de 280 lei pentru că la data de 25.02.2012, ora 03:10, a condus autovehiculul marca MINI COOPER cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ din mun. Ploiești, iar când a ajuns la intersecția cu ___________________________ să oprească la semnalul organelor de poliție, continuându-și deplasarea până în parcarea Hotelului P______.

În cuprinsul actului sancționator, la rubrica pentru obiecțiuni, intimatul – petent a menționat „agenții de poliție m-au legitimat în mașina peronală în parcarea Hotelului P______, la orele 03.00, în data de 25.02.2012, neconducând mașina personală”.

Promovând plângere împotriva respectivului proces verbal, intimatul – petent a contestat faptul că ar fi condus autovehiculul în cauză pe drumurile publice, susținând că doar se afla în interiorul acestuia, care era staționat în parcarea hotelului, împreună cu numita O____ A____, atunci când a fost legitimat ( dosar fond, filele 5 – 6 ).

Pe de altă parte, din întâmpinarea recurentului – intimat și raportul agentului constatator ( dosar fond, filele 10 – 12 ) reiese că organul de poliție a constatat personal abaterea reținută în sarcina intimatului – petent, în condițiile în care, făcându-i-se acestuia semnal de oprire în trafic, în timp ce conducea autovehiculul marca MINI COOPER cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, la intersecția dintre _______________________. C. D. G_____, el a accelerat și s-a deplasat până în parcarea Hotelului P______, unde a fost identificat apoi, aflându-se pe scaunul din partea stânga față a autovehiculului, în care se mai afla și numita O____ A____ S____, ce ocupa scaunul din partea dreapta față. Față de modul de adresare al intimatului – petent către organele de poliție, s-a apreciat necesar ca acesta să fie testat cu etilotestul, însă el a refuzat, drept pentru care a fost condus la Spitalul de Județean de Urgență Ploiești, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, iar ca urmare a refuzului său, i s-au întocmit actele premergătoare cu privire la săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare a probelor biologice.

Prin Sentința penală nr. 352/ 18.02.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. 26.XXXXXXXXXXXX intimatul – petent S_________ C_______ a fost condamnat la pedeapsa de 1 an și 4 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de refuz de recoltare de probe în vederea stabilirii alcoolemiei, a cărei executare a fost suspendată condiționat pe un termen de încercare de 3 ani și 4 luni.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că în data de 25.02.2012, ora 03:10, în timp ce efectuau serviciul de supraveghere a traficului rutier pe _________________ din mun. Ploiești, organele de poliție au executat semnalul regulamentar de oprire a autovehiculului marca MINI COOPER cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și întrucât conducătorul auto, în persoana intimatului – petent S_________ C_______, emana halenă alcoolică, i s-a solicitat să se supună testării cu etilotestul, însă el a refuzat, drept pentru care a fost condus la Spitalul de Județean de Urgență Ploiești, în vederea recoltării probelor biologice pentru stabilirea alcoolemiei, însă și aici și-a exprimat refuzul nejustificat de a i se preleva astfel de probe.

Instanța a avut în vedere că, în faza de urmărire penală, intimatul – petent a recunoscut și regretat comiterea faptei, iar cu ocazia judecății a recunoscut fapta, astfel cum a fost ea descrisă în rechizitoriul Parchetului de pe lângă Judecătoria Ploieșt, fiind de acord cu probele administrate la urmărirea penală, drept pentru care s-a făcut aplicarea art. 320¹ alin. 7 C. pr. penală.

Verificând portalul instanțelor de judecată, se constată că împotriva respectivei hotărâri nu a fost declarată, în termenul legal, calea de atac a recursului, ea devenind astfel definitivă.

În aceste condiții, puterea de lucru judecat a Sentinței penale nr. 352/ 18.02.2013 se impune și în cauza de față, drept pentru care, de vreme ce, în mod definitiv s-a stabilit că în data de 25.02.2012, ora 03:10, intimatul – petent S_________ C_______ a condus autovehiculul marca MINI COOPER cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________ din mun. Ploiești, susținerile sale în motivarea plângerii contravenționale care face obiectul cauzei de față, în sensul că, la acel moment el doar s-ar fi aflat în autoturismul său, staționat în parcarea Hotelului P______, fără a îl conduce efectiv pe drumurile publice, apar ca neîntemeiate și nu pot fi avute în vedere de instanța de recurs.

Pe de altă parte, deși sentința penală nu a stabilit, ca situație de fapt, modalitatea în care intimatul – petent a reacționat după efectuarea semnalului regulamentar de oprire a sa în trafic de către agentul constatator și până la momentul în care i s-a solicitat să se supună testării cu etilotestul, față de recunoașterea de către el a infracțiunii pentru care a fost condamnat, în condițiile în care, prin obiețiunile din cuprinsul procesului verbal de contravenție și prin plângerea contravențională a negat însăși conducerea autovehiculului pe drumurile publice și în lipsa oricărei alte probe care să sprijine apărările sale și să conducă la concluzia că el s-ar fi conformat imediat semnalelor organului de poliție, instanța de recurs, instanța de recurs apreciază că nu s-a răsturnat prezumția de legalitate și temeinice a procesului verbal contestat.

În acest sens, în cazul în care intimatul – petent ar fi oprit imediat la semnalul regulamentar al agentului constatator, indiferent de faptul că ar fi refuzat sau nu testarea sa în vederea stabilirii alcoolemiei, el ar fi putut invoca o astfel de situație încă prin obiecțiunile consemnate în procesul verbal, ceea ce nu a făcut, contestând, în mod nereal, însăși conducerea autovehiculului pe drumuriole publice.

Mai mult, de vreme ce autovehiculul condus de intimatul – petent a fost identificat în trafic pe _________________ din mun. Ploiești, iar acesta nu a contestat că legitimarea sa a avut loc în parcarea Hotelului P______, este evident că acesta nu a respectat semnalul de oprire al organului de poliție, continuându-și deplasarea până în respectiva parcare.

În aceeași ordine de idei, față de faptul că intimatul – petent a refuzat să se supună testării cu etilotestul, dar și să i se recolteze probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, faptă pentru care a și fost condamnat penal, succesiunea logică a evenimentelor este determinată de încercarea sa de a nu fi depistat conducând pe drumurile publice un autovehicul, în condițiile în care avea în sânge o alcoolemie peste limita legală. Astfel, el a ignorat semnalul de oprire al agentului constatator, în timp ce conducea pe drumul public autovehiculul marca MINI COOPER cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, după care a încercat să se ascundă în parcarea hotelului, iar odată identificat aici, a susținut că doar se afla în autovehiculul staționat și că nu l-a condus pe drumurile publice, mai apoi a refuzat să se supună verificărilor specifice determinării alcoolemiei.

In ceea ce priveste respectarea garantiilor art. 6 C.E.D.O., instanta de recurs retine ca ele au fost asigurate in cauza, procesului verbal de contravenție neacordandu-i-se o prezumție absoluta de autenticitate și validitate, astfel incat sa fie incalcata prezumția de nevinovăție a intimatului – petent, recurentul - intimat fiind cel care a dovedit savasirea faptei reținute în sarcina acestuia, iar intimatul – petent avand posibilitatea de a administra orice probe a considerat a fi necesare pentru a dovedi realitatea sustinerilor sale in aparare.

Având în vedere cele expuse, față de normele legale incidente, în baza art. 304¹ C. pr. civ., tribunalul va admite recursul formulat de recurentul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN P______ și va modifica în tot Sentința civila nr. 3941/ 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în sensul că va respinge plângerea, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Admite recursul formulat de recurentul - intimat INSPECTORATUL DE POLIȚIE JUDEȚEAN P______, cu sediul în mun. Ploiești, ____________________. 60, județul P______, împotriva Sentinței civile nr. 3941/ 05.03.2013 pronunțată de Judecătoria Ploiești în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul – petent S_________ C_______, cu domiciliul în mun. Ploiești, _________________. 5, _____________. 19, județul P______.

Modifică, în tot, sentința civilă recurată, în sensul că respinge plângerea, ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.10.2013.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

A___ I_____ F________ G______ M____ I___ O_____

GREFIER,

E__ G________

Operator date cu caracter personal nr. 5595

Red. I.O./Tehored. I.O./E.G.

J.F. L____ C____ M______ – Judecătoria Ploiești

d.f. XXXXXXXXXXXXX

2 ex./ 29.12.2013