Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX Apel – plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din data de 11 iunie 2015

Instanța compusă din:

Președinte - H________ G___ A____

Judecător - P_______ M_____ M______

Grefier - F______ G___________ G______

DECIZIA NR. 5 4 6

Pe rol judecarea apelului civil declarat de apelanta – petentă Societatea Comercială R_____ SF SRL în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier prin I____________ Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 24.09.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică, atât la prima strigare, cât și la a doua strigare, lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, precum și faptul că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art. 223 alin. 3 Noul Cod de procedură civilă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține cauza spre soluționare.

T R I B U N A L U L ,

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

P___ plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei B_______ la data de 19.02.2014, sub numărul XXXXXXXXXXXXX, petenta ________________, în contradictoriu cu intimatul ISCTR, a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale, în cuantum de 4000 lei, aplicate prin procesul-verbal de constatare a contravenției ___________ nr. xxxxxxx/06.02.2014, cu sancțiunea contravențională a avertismentului.

În fapt, petenta a arătat că în urma unui control efectuat de agenții constatatori, la ieșirea din municipiul B_______, la data de 06.02.2014, asupra ansamblului format din autotractor cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorcă cu nr. înmatriculare XXXXXXXX, s-a constatat că, în perioada 29.01.2014-ora 10.02 și 29.01.2014-ora 18.15, conducătorul auto B____ I___ a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1 oră și 30 min., respectiv cu 3h și 56 min, motiv pentru care i s-a aplicat sancțiunea contravențională a amenzii, în cuantum de 4000 lei. A susținut petenta că, înainte de a pleca în cursă conducătorul auto, a fost instruit cu privire la regulile pe care trebuie să le respecte în timpul transportului, depășirea perioada maximă de conducere fiind motivată de faptul că acesta nu a avut parcări în zonă în momentul în care trebuia să facă pauză și nu putea staționa în câmp sau pe partea dreaptă a străzii, deoarece punea în pericol circulația pe drumurile publice, și în plus exista pericolul blocării ansamblului de vehicule în stradă, având în vedere că la radio, buletinul meteo anunța înrăutățirea drastică a condițiilor meteo, fapt de notorietate, ce impunea astfel continuarea călătoriei, pentru a ajunge mai repede la destinație.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 148-150 C.pr.civ., art. 6-7 și 31 din O.G. 2/2001.

În susținerea plângerii, petenta a depus la dosar: procesul verbal de constatare a contravenției contestat (fila 6) și dovada comunicării procesului verbal de constatare a contravenției contestat (fila 7).

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., petenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Plângerea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei. Intimatul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii, ca netemeinică și nelegală și menținerea procesului verbal de constatare a contravenției contestat ca temeinic și legal întocmit.

În fapt, a arătat intimatul că la controlul efectuat în trafic, la data de 06.02.2014, inspectorii ISCTR au oprit și controlat, la ieșirea din mun. B_______, ansamblul de vehicule cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX/XXXXXXXX, utilizat de ________________, condus de conducătorul auto B____ I___, ce efectua un transport rutier de bunuri divizibile, ocazie cu care s-a constatat, în urma analizei informatice a diagramei tahograf, că a fost depășită perioada maximă de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1h și 30 min, abatere ce constituie contravenție, fapt pentru care a fost încheiat procesul verbal de contravenție contestat în cauză.

A mai arătat intimatul că procesul verbal de constatare a contravenției contestat beneficiază de prezumția de autenticitate și veridicitate, are valoarea probantă a unui act doveditor preconstituit, care face dovada faptei comise până la proba contrarie, iar petenta nu a dovedit prin probe nelegalitatea sau netemeinicia acestui proces verbal, astfel că plângerea formulată nu poate conduce la anularea acestuia, întrucât motivația și probatoriul administrat de aceasta nu este în măsură să o exonereze de răspundere, petenta fiind sancționată pentru încălcarea timpilor de odihnă zilnică ai conducătorului auto, iar răspunderea îi revine operatorului de transport și nu conducătorului auto.

Susține intimatul că procesul verbal de constatare a contravenției contestat a fost încheiat cu respectarea art. 19 alin. 3 din O.G. 2/2001, în cuprinsul acestuia fiind menționat motivul lipsei martorului și a obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului. Mai mult, lipsa martorului asistent și a obiecțiunilor reprezentantului legal, al contravenientului sunt acoperite de mențiunile înscrise de agentul organului constatator, iar nerespectarea dispozițiilor art. 16 alin.7 din OG2/2001, ar atrage eventual, doar o nulitate relativă a procesului verbal, numai în măsura existenței unei vătămări ce nu ar putea fi înlăturată decât prin anularea procesului verbal. Având în vedere că petenta a formulat apărări tocmai prin promovarea plângerii contravenționale, rezultă că dreptul la apărare nu i-a fost afectat în niciun fel.

Totodată, intimatul a precizat că petenta nu se află la prima abatere în ceea ce privește transporturile rutiere, aceasta fiind sancționată până în prezent în alte 20 situații, fapt dovedit prin extrasul din baza de date a Autorității Rutiere Române și astfel, apreciază că nu se impune înlocuirea sancțiunii amenzii contravenționale cu sancțiunea contravențională a avertismentului, deoarece fapta nu poate fi considerată ca având o gravitate redusă.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 205-208 C.pr.civ., OG2/2001, OG37/2007, modif.prin OG21/2009 și Legea 52/2010, Ordinul MTI nr. 980/2011 și Ordinul MTI nr. 995/2011.

În dovedire, intimatul a depus la dosar, în copie: procesul verbal de constatare a contravenției contestat (filele 27-28), dovada de comunicare a procesului verbal contestat (fila 29), formularul de control în trafic (fila 30), contravenții conducători auto (fila 31), diagrama tahograf (filele 32-33), contravenții conducători auto-sumarul (fila 34), copie conformă nr. xxxxxxx pentru transportul rutier internațional de mărfuri contra cost în numele unui terț (fila 35), certificatul de înmatriculare (filele 36-37), contractul de închiriere (fila 38), cartea de identitate (fila 39), legitimație de serviciu (fila 39), contractul individual de muncă (filele 41-43), avizul de însoțire a mărfii (fila 44), tichetul de cântar (fila 45), împuternicire (fila 50).

În conformitate cu dispozițiile art. 411 alin. 1 pct. 2 C.pr.civ., intimata a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

Pentru justa soluționare a cauzei, Judecătoria a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosar.

P___ sentința xxxxx/24.09.2014 a Judecătoriei B_______ s-a respins ca nefondată plângerea contravențională.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că, prin procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 06.02.2014, întocmit de intimatul Ministerul Transporturilor și Infrastructurii – I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier – ISCTR, petenta a fost sancționată contravențional cu sancțiunea amenzii în cuantum de 4000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007 modificată prin OG nr. 21/2009 și Legea nr. 52/2010 și sancționată de art. 9 alin. 1 lit. c din O.G. nr. 37/2007 modificată prin OG nr. 21/2009 și Legea nr. 52/2010.

S-a reținut că, la controlul efectuat în data de 06.02.2014, ora 14:05, la _________________________ (pe DN 28 B – _________________________ Peco B_________) a fost verificat ansamblul de autovehicule compus din autotractorul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și semiremorca XXXXXXXX, deținut și utilizat de petentă și condus de numitul B____ I___, în timp ce efectua un transport rutier de mărfuri divizibile, conform avizului de însoțire a mărfii ________ COM Nr. xxxxx/06.02.2014 și tichetului de cântar 6263/06.02.2014. În urma analizei informatice a diagramei tahografice aferente perioadei 29.01.xxxxxxxxxxxxx14, s-a constatat depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 1 oră și 30 min., respectiv cu 3 ore și 56 min.(fila 6).

Procesul-verbal de constatarea a contravenției contestat nu a fost semnat de petentă, fiind întocmit în lipsa reprezentantului societății petente, fapt atestat de martorul asistent C__________ A_____.

La rubrica „Alte mențiuni” s-a consemnat că reprezentantul legal al petentei nefiind de față în momentul întocmirii procesului verbal, nu a putut formula obiecțiuni

Procedând la verificarea legalității procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat de către petent, instanța de fond a apreciat că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente și cuprinde elementele obligatorii prevăzute de art. 17 din O.G nr. 2/2001, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Judecătoria a reținut că petenta nu a invocat nerespectarea unor dispoziții legale sancționate cu nulitatea relativă.

Pentru aceste motive, a apreciat că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ___________ nr. xxxxxx din data de 06.02.2014, a fost încheiat cu respectarea condiției legalității.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal, instanța de fond a reținut că acesta se bucură de prezumția de temeinicie, până la proba contrară, conform art. 34 din O.G. nr. 2/2001 și că în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 8 alin. 1 pct. 4 art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007 și ale art. 3 alin. 2 din O.G. 2/2001.

Astfel, potrivit art. 8 alin. 1 pct. 4 din O.G. nr. 37/2007: (…)(2) Următoarele fapte reprezintă încălcări grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, după caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacă acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale: (…) 4) depășirea perioadei maxime de conducere neîntreruptă cu mai mult de 30 de minute, dar mai puțin de o oră și 30 de minute.

Totodată, potrivit art. 9 alin. 1 lit. c) din O.G. nr. 37/2007: (1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează: (…) c) cu amendă de la 4.000 lei la 8.000 lei, faptele prevăzute la alin. 1 pct. 15-16, 18-20, 22-26, 28-30, 36 și 38 aplicabilă conducătorului auto și faptele prevăzute la alin. 1 pct. 1-11, 31 și 32 aplicabilă întreprinderii/operatorului de transport rutier

Conform dispozițiilor art. 3 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001: Persoana juridică răspunde contravențional în cazurile și în condițiile prevăzute de actele normative prin care se stabilesc și se sancționează contravenții.

Din probele administrate în prezenta cauză și în special din diagrama tahograf s-a constatat că în intervalul orar 10:02 -18:51, conducătorul auto B____ I___ a depășit perioada maximă de conducere neîntreruptă cu 3 ore și 27 min, conducând neîntrerupt 7 ore și 57 minute, față de perioada legală de 4 ore și 30 minute, aspect necontestat de petentă, aceasta limitându-se doar la a invoca faptul că nu a avut parcări în zonă în momentul în care trebuia să facă pauză și nu putea staționa în câmp sau pe partea dreaptă a străzii, deoarece punea în pericol circulația pe drumurile publice, precum și faptul că exista pericolul blocării ansamblului de vehicule în stradă, întrucât la radio, buletinul meteo anunța înrăutățirea vremii.

Instanța de fond a constatat că petenta, prin plângerea formulată, nu contestă fapta reținută în sarcina sa, ci o recunoaște și precizează că fapta a fost comisă, deoarece conducătorul auto nu a avut parcări în zonă în momentul în care trebuia să facă pauză și nu putea staționa în câmp sau pe partea dreaptă a străzii, deoarece punea în pericol circulația pe drumurile publice, precum și mai mult de atât exista pericolul blocării ansamblului de vehicule în stradă, întrucât la radio, buletinul meteo anunța înrăutățirea vremii. Având în vedere că, motivele invocate de petentă nu se regăsesc printre cele limitativ enumerate de art.11 din O.G. nr.2/2001 și nu pot conduce la înlăturarea caracterului contravențional al faptei, și, cum petenta nu a făcut dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută in procesul verbal de constatare a contravenției, deși acesteia îi revenea această obligație potrivit dispozițiilor art. 1169 C.civ. instanța de fond a apreciat că procesul verbal ___________, nr. xxxxxx, din data de 06.02.2014, a fost întocmit cu respectarea condiției temeiniciei.

În ceea ce privește individualizarea sancțiunii aplicate, Judecătoria a reținut că potrivit art.34 din OG nr.2/2001, după verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, hotărăște asupra sancțiunii, iar conform dispozițiilor art. 21 alin.3 din O.G.nr.2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului.

Astfel, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată a fost corect individualizată de agentul constatator, amenda contravențională aplicată reprezentând limita minimă prevăzută de actul normativ ce sancționează contravenția reținută în sarcina petentei, iar pericolul social al faptelor săvârșite de petentă este unul ridicat, aducându-se atingere unor norme sociale de o importanță deosebită, respectiv cele privind perioadele de conducere, pauzele și perioadele de odihnă ale conducătorilor auto și utilizarea aparatelor de înregistrare a activității acestora, menite a asigura desfășurarea în siguranță a transporturilor rutiere.

Mai mult de atât, Judecătoria a reținut că petenta a avut posibilitatea de a achita jumătate din minimul amenzii și de a limita, astfel, efectele pecuniare ale propriei fapte contravenționale.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel ________________ solicitând admiterea apelului și anularea sentinței susmenționate și rejudecarea cauzei cu consecința admietrii plângerii și exonerarea apelantei de la plata amenzii.

În motivarea apelului s-a arătat că prin plângerea formulată societatea și-a recunoscut abaterea săvârșită, dar a arătat și motivele pentru care a depășit perioada maximă de conducere cu mai mult de o oră și jumătate, motive care se sunt obiective și care impun aplicarea unei sancțiuni mai blânde. S-a mai arătat că transportatorii abia supraviețuiesc la toate taxele și impozitele la care sunt suspuși, iar în penal există posibilitatea cala recunoașterea faptei să se reducă cu o treime pedeapsa.

La cererea de apel nu s-au anexat înscrisuri. Intimatul ISCRT a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului ca nefondat.

În motivarea apelului s-a arătat, după reluarea faptei contravenționale reținute și a considerentelor primei instanțe, că scopul sancțiunii nu poate fi atins și prin aplicarea unui avertisment față de faptul că societatea a mai fost sancționată anterior în alte 20 de cazuri.

La cererea de apel nu s-au anexat înscrisuri.

Analizând apelul formulat prin prisma motivelor invocate raportat la considerentele sentinței primei instanțe, poziția părții adverse și probatoriul administrat, Tribunalul constată următoarele:

Posibilitatea aplicării sancțiunii avertismentului este prevăzută în mod expres de art. 5 și 7 din OG 2/2001, iar instanța, în analizarea legalității și temeiniciei procesului verbal are competența deplină în aprecierea acestuia sub toate aspectele, inclusiv sub acela al proporționalității dintre sancțiunea aplicată și gradul de pericol social concret al contravenției săvârșite.

În cauza de față, prima instanța, analizând această proporționalitate, a apreciat în mod corect că, față de împrejurările concrete ale săvârșirii contravenției, sancțiunea avertismentului nu este suficientă pentru a se atinge scopul preventiv și represiv al incriminării contravenționale și că impactul sancțiunii contravenționale aplicate asupra situației financiare a firmei putea fi micșorat prin plata a jumătate din minimul amenzii în 48 de ore.

Astfel, instanța de apel remarcă că la întâmpinarea depusă la fond s-a anexat fișa cu sancțiunile contravenționale aplicate petentei pentru nerespectarea, de către conducătorii auto-angajații săi, a timpilor de conducere. Din această fișă, văzând numărul mare de sancțiuni contravenționale aplicate petentei (20), rezultă că, deși petenta recunoaște fapta, totuși omite să aplice măsuri concrete pentru a nu mai repeta fapta contravențională, motiv pentru care sancțiunea avertismentului rămâne fără finalitate.

În ceea ce privește motivele pentru care apelanta a solicitat exonerarea de la plata amenzii, respectiv condițiile meteo nefavorabile și lipsa parcărilor, pe lângă faptul că nu au fost dovedite, nici nu se circumscriu noțiunii de caz de forță majoră ori caz fortuit pentru a permite înlăturarea sancțiunii contravenționale. Cel puțin lipsa parcărilor amenajate ce a determinat conducătorul auto să conducă în plus o oră și jumătate este o apărare cel puțin puerilă ce nu poate să conducă la înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

Pentru considerațiile de mai sus, în temeiul art. 480 C.proc.civ. se va admite apelul și se va schimba în totalitate sentința recurată în sensul că respingerii plângerii ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E :

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta – petentă Societatea Comercială R_____ SF SRL G_____ cu sediul social în localitatea G_____, __________________________, înregistrată la ORC G_____ sub nr. JXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul I____________ de S___ pentru Controlul în Transportul Rutier prin I____________ Teritorial nr. 3 Zona N-E Suceava, cu sediul în localitatea Suceava, _______________________. 16, județul Suceava, împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 24.09.2014 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX al Judecătoriei B_______

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, azi, 11 iunie 2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

H________ G___ A____ P_______ M_____ M______ F______ G.G______

Red. – HG 29.07.2015

Tehnored. FG/HG 29.07.2015 ./4 ex.

Judecătoria D______ – Jud. Z____ A___ A______