Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

Cod operator: 2443

R O M Â N I A

TRIBUNALUL G___

SECȚIA C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIE nr. 651/2013

Ședința publică din 17 Aprilie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE M_____ D______

Judecător D_____ S______

Judecător L_______ B_________

Grefier R_____ C_________

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 136 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent N____ D_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns intimatul petent, lipsă fiind recurentul intimat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul oral al cauzei de către grefierul de ședință care a învederat că recursul apare ca tardiv, fiind motivat.

Verificându-și competența în temeiul art.159 ind.1 alin.4 astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 202/2010 tribunalul stabilește că este competent general, material și teritorial să judece pricina.

Intimatul petent a depus la dosar în fotocopie sentința pronunțată de instanța de fond irevocabilă prin nerecurare.

Tribunalul a invocat din oficiu excepția tardivității declarării recursului și s-a procedat la soluționarea acestuia pe această excepție.

Intimatul petent a solicitat respingerea recursului ca tardiv formulat.

TRIBUNALUL

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 136 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX a fost admisă în parte plângerea formulată de petentul N____ D_____ și s-a dispus modificarea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.12.2012 de I__ G___-Poliția municipiului Motru, în sensul înlocuirii sancțiunii-amendă în cuantum de 70 lei cu sancțiunea contravențională ,, avertisment ,,.

Pentru a pronunța această sentință instanța de fond a reținut că prin procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 15.12.2012 de către I.P.J. G___ – Poliția Municipiului Motru, petentul N____ D_____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 70 lei, în temeiul art. 72 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 raportat la art. 99 alin. 1 pct.3 din același act normativ, reținându-se în sarcina acestuia că aflându-se în calitate de pieton a circulat pe partea carosabilă a _________________________ exista trotuar, fiind înregistrat video.

Instanța a reținut că potrivit dispozițiilor art. 72 alin.1 din OUG nr. 195/2002 „ pietonii sunt obligați să se deplaseze numai pe trotuar, iar în lipsa acestuia, pe acostamentul din partea stânga a drumului, în direcția lor de mers. Când și acostamentul lipsește, pietonii sunt obligați să circule cât mai aproape de marginea din partea stângă a parții carosabile, în direcția lor de mers”. Conform art. 99 alin. 1 pct. 3 din același act normativ, constituie contravenție nerespectarea de către pietoni a normelor privind circulația pe drumurile publice.”

Potrivit art. 34 din OG 2/2001, instanța a verificat legalitatea și temeinicia actului de constatare și aplicare a sancțiunii contravenționale, și reține, sub aspectul legalității că procesul-verbal contestat a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 si 17 din OG 2/2001, neexistând motive de nulitate absolută care să fie invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, instanța a constatat că, deși OG 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, din analiza prevederilor art. 34 din actul normativ indicat a reieșit că procesul verbal face dovadă cu privire la situația de fapt constatată până la proba contrarie.

În speță, din coroborarea probelor administrate în cauză s-a confirmat situația de fapt reținută de agentul de poliție prin procesul verbal de constatare a contravenției.

Astfel, petentul s-a recunoscut în imaginile foto înaintate de intimat și a arătat că într-adevăr circula pe partea carosabilă. Acesta a adăugat în același timp că trotuarul era pe partea cealaltă a drumului și că cea mai apropiată trecere de pietoni de locul din care a plecat, se afla la 300 de m distanță. Aceste afirmații însă nu au fost dovedite, iar din imaginile foto aflate la dosar și necontestate de petent a reieșit că se circula pe trotuarul aferent arterei respective de circulație și că traficul se desfășura în condiții de iarnă, fiind așternut un strat gros de zăpadă. Acest fapt conduce la îngreunarea traficului, iar circularea pietonilor pe partea carosabilă ar putea contribui cu atât mai mult la producerea unor accidente rutiere.

Pe de altă parte petentul nu a indicat numele și adresa niciunei persoane ca martor pentru dovedirea susținerilor sale în privința existenței unei imposibilități de a proceda în alt mod.

Intimata I__ G___, pe de altă parte, a înaintat la dosarul cauzei, planșa fotografică cu imaginile surprinse la constatarea contravenției.

Astfel, a rezultat și faptul că la față locului s-a aflat agentul constatator, care a perceput nemijlocit fapta reținută în procesul verbal de constatare.

S-a reținut așadar că petentul a săvârșit fapta reținută în sarcina sa, neexistând elemente de natură să influențeze temeinicia procesului verbal.

Deși nu s-au putut reține motive de nelegalitate și netemeinicie în privința procesului verbal, instanța a avut posibilitatea să aprecieze asupra întinderii sancțiunii ce se impune a fi aplicată contravenientului, potrivit dispozițiilor art. 34 din O.G. 2/2001. Instanța a constatat că amenda de 70 lei este disproporțională în raport cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către petent și urmările produse.

Astfel, față de criteriile prevăzute de art. 21 al. 3 din OG 2/2001, ținând seama de gradul de pericol social minim al faptei ce rezultă din împrejurările concrete, de împrejurarea că nu s-au produs urmări grave, instanța a apreciat că sancțiunea amenzii contravenționale este mult prea aspră.

Pe de altă parte, instanța a reținut că scopul regimului sancționator în materie contravențională este în primul rând de reeducare și prevenire a săvârșirii de noi fapte, apreciind astfel că aplicarea sancțiunii contravenționale cu avertisment este suficientă pentru prevenirea săvârșirii pe viitor a unei astfel de contravenții de către petent, motiv pentru care a admis în parte plângerea și a dispus înlocuirea amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

Împotriva sentinței a declarat recurs intimatul Inspectoratul de Poliție Județean G___, nefiind declarat în termen, dar motivat.

S-a susținut în motivele de recurs că soluția pronunțată în cauză este neteminică pentru următoarele motive:

Din probele administrate în primă instanță au confirmat fără dubii comiterea faptei de către petent, acesta circulând, în calitate de pieton, pe partea carosabilă, deși exista trotuar.

În opinia sa, fapta nu are un grad redus de pericol social, având în vedere nerespectarea regulilor de circulație de către pietoni constituie una din principalele cauze generatoare de accidente rutiere soldate cu victime.

De asemenea, atitudinea petentului, reflectată în plângerea contravențională, de negare a comiterii faptei, îndreptățește să aprecieze că aplicarea sancțiunii avertismentului nu este de natură să-l determine pe acesta ca pe viitor să nu mai săvârșească astfel de fapte.

Față de considerentele expuse, a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței recurate, în sensul respingerii plângerii în totalitate.

În drept, și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 și 304¹, din Codul de procedură civilă art. 34, alin. 2 din O.G. nr. 2/2001.

Analizând cu prioritate excepția tardivității recursului invocată din oficiu, tribunalul o reține ca fiind întemeiată urmând să o admită și în consecință, în temeiul art. 301 și 312 pct. 1 C.pr.civ să respingă recursul ca tardiv formulat pentru următoarele considerente;

Verificându-se, din oficiu, termenul de declarare a recursului s-a constatat că sentința recurată a fost comunicată la data de 31.01.2013, așa cum rezultă din dovada de comunicare aflată la fila nr.19 din dosarul de fond, însă recursul a fost promovat la data de 20.02.2013, cu depășirea termenului de 15 zile prevăzut de art. 301 Cod procedură civilă potrivit căruia „ termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel.” așa încât recursul va fi respins ca tardiv introdus, din aceste considerente.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge ca tardiv recursul declarat de recurentul intimat Inspectoratul de Poliție Județean G___ împotriva sentinței civile nr. 136 din 16.01.2013 pronunțată de Judecătoria Motru în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul petent N____ D_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 17 Aprilie 2013 la Tribunalul G___.

red.B.L./thred.C.R.

jf. T________ M.M.

2 ex./ 17 Mai 2013