R O M Â N I A
DOSAR NR. XXXXXXXXX
JUDECĂTORIA SECTORULUI 4 BUCUREȘTI
SECȚIA CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. xxxxx
Ședința publică de la 02.11.2015
Instanța constituită din:
Președinte – C_______ P___
Grefier – M______ M____ T_______ - P___
Pe rol se află soluționarea cererii de chemare în judecată formulate de contestatara P________ M_____ I____ în contradictoriu cu intimata D____ – SECȚIA 14 POLIȚIE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.
La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,
Instanța ia act de renunțarea contestatarului la audierea martorului încuviințat N______ A____ E____.
Nemaifiind probe de administrat, instanța în temeiul dispozițiilor art. 394 alin. 1 Cod de procedură civilă instanța declară închise dezbaterile și reține cauza în pronunțare.
INSTANȚA,
Deliberând asupra cauzei civile constată următoarele:
Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.01.2015 sub nr. XXXXXXXXX, petentul P________ M_____ I____ a solicitat anularea procesului-verbal PA nr. xxxxxxx/29.11.2014 întocmit de intimata D____ Secția 14, ca fiind nelegal și netemeinic.
În cuprinsul plângerii, petentul a arătat că în ziua de 29.11.2014, în jurul orelor 04,00, în timp ce se uita la televizor împreună cu prietena sa, în propria locuință, au bătut la ușă 3 agenți de poliție care i-au cerut să se legitimeze și l-au întrebat unde lucrează tatăl său, motivând că au primit o sesizare de la vecinul de sub apartamentul său privind faptul că ar fi tulburat liniștea locatarilor din _____________________ amenda contravențională este între 500 și 1500 lei. S-a legitimat și le-a comunicat agenților de poliție faptul că nu asculta muzică ci doar se uita la un film cu prietena sa, precum și faptul că vecinul său este o persoană dificilă, care a venit și la ușa sa în urmă cu ceva timp, în jurul orelor 19,00, când i-a reproșat că la el în apartament se merge cu pantofi cu toc. Le-a comunicat agenților de poliție faptul că tatăl său lucrează în poliție. La finalul discuției, unul dintre polițiști i-a spus să dea televizorul mai încet pentru că altfel va primi amendă.
În data de 18.12.2014, a menționat petentul, a primit prin poștă procesul verbal contestat, referitor la care solicită a reține că nu a săvârșit fapta constatată, a fost sancționat abuziv și fără să fi avut vreo vină, a fost lipsi de dreptul de a formula obiecțiuni la încheierea procesului verbal, agentul constatator a consemnat cu rea credință în procesul verbal că recunoaște cele consemnate și refuză să semneze, faptul că a avut un comportament sfidător față de agenții de poliție.
Solicită petentul a constata faptul că agentul constatator a încălcat dispozițiile art. 17 alin. (7) din OG 2/2001, a încheiat procesul verbal în lipsa sa, fiind semnat în calitate de martor de vecinul care l-a reclamat, nu îi este opozabil.
Petentul a precizat ca temei de drept dispozițiile OG 2/2001, jurisprudența CEDO.
Intimata a formulat întâmpinare la data de 09.04.2015 (fila 14), prin care a solicitat respingerea plângerii, ca neîntemeiată si menținerea procesului verbal de contravenție ca legal si temeinic întocmit.
Petentul a formulat răspuns la întâmpinare, la data de 30.04.2015, solicitând respingerea apărărilor intimatei ca neîntemeiate.
Plângerea a fost legal timbrată cu 20 lei taxă judiciară.
Instanța a încuviințat proba cu înscrisuri și proba cu martori pentru petent și pentru intimată, ca fiind concludente și utile soluționării.
În cadrul probei cu înscrisuri petentul a depus la dosar în copie conformă cu originalul procesul verbal contestat, dovada comunicării prin poștă, declarația olografă datată 30.04.2015 dată de M____ E______, vecina sa, care solicită a fi reținută ca reprezentând declarație de martor.
Intimata a depus la dosar procesul verbal contestat, confirmare de primire, raport din data de 25.08.2015, raport din 23.03.2015, fișa intervenției la eveniment, proces verbal privind verificarea istoricului sancțiunilor contravenționale privind pe petent.
Petentul a propus prin plângerea formulată, audierea martorului N______ A____ E____, a cărui audiere a fost încuviințată (fila 39) care a fost citat la adresa indicată de petent, instanța a dispus cu mandat de aducere, după care petentul a renunțat la audierea martorului propus.
Deodată cu răspunsul la întâmpinare, petentul a depus la dosar declarația olografă datată 30.04.2015 dată de M____ E______, vecina sa, care solicită a fi reținută ca reprezentând declarație de martor.
Având în vedere principiul nemijlocirii prevăzut de art. 16 Cod de procedură civilă, care presupune administrarea probelor de către instanța de judecată care judecă procesul, instanța reține că declarația olografă nu reprezintă declarație de martor deoarece nu respectă acest principiu.
La propunerea intimatei a fost audiat martorul I______ S____, la termenul de judecată din 21.09.2015, declarațiile fiind consemnate în scris la dosar (fila 44).
Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:
Prin procesul-verbal PA nr. xxxxxxx/29.11.2014 întocmit de intimată, petentul P________ M_____ I____ a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 26 din Legea nr. 61/1991, republicată.
În fapt, s-a reținut prin procesul verbal că, în data de 29.11.2014 orele 05,10, în timp ce se afla în București, sector 4, ____________________, ________________, apartament 19, petentul a tulburat liniștea locatarilor din ___________________________ intensitate ridicată, care se auzea de la parter, faptă care constituie contravenția prevăzută de art. 2 pct. 26 din Legea 61/1991 rep., pentru săvârșirea căreia i s-a aplicat amenda contravențională în cuantum de 1000 lei.
Agentul constatator a consemnat în procesul verbal faptul că petentul a recunoscut fapta însă a refuzat să semneze procesul verbal, totodată, afirmând că tatăl său este comisar șef în cadrul DGIPI și având un comportament sfidător față de agenții de poliție.
Din fișa intervenției la eveniment (fila 21) rezultă că în data de 29.11.2014, orele 04,41, numitul I______ S____ a sesizat Secția 14 Poliție referitor la faptul că, petentul, vecinul său, ascultă muzică la nivel ridicat.
Rapoartele de caz întocmite de agenții de poliție care s-au deplasat la fața locului (filele 19-20) relevă faptul că din apartamentul petentului se auzea muzică la volum ridicat, i s-a adus la cunoștință petentului faptul că tulbură astfel liniștea locatarilor, acesta a precizat că dă o petrecere și a înțeles să oprească muzica în momentul în care i s-a întocmit procesul verbal, a refuzat să semneze spunând că nu îl interesează și va lua legătura cu tatăl său, angajat în cadrul MAI, pentru a anula procesul verbal, iar după plecarea echipajului de poliție a continuat să asculte muzică la volum ridicat.
Prin declarațiile date în fața instanței, martorul propus de intimată, I______ S____, martor asistent menționat în procesul verbal care a confirmat refuzul petentului de a semna procesul verbal, a relatat faptul că apartamentul în care locuiește se află sub apartamentul petentului, în noaptea de 28/ 29.11.2014, orele 03, din apartamentul petentului se auzea muzica foarte tare, aspect referitor la care l-a atenționat pe petent, fără nici un rezultat. La sesizarea sa, a venit un echipaj de poliție care a constatat situația, a întocmit procesul verbal pe care petentul a refuzat să-l semneze, împrejurare confirmată prin semnătura sa în calitate de martor asistent.
În drept, potrivit art. 2 din Legea 61/1991 R, constituie contravenție săvârșirea următoarelor fapte, dacă nu sunt comise în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să fie considerate infracțiuni: pct. 26: „tulburarea liniștii locatarilor între orele 22,00 – 08,00 și 13,00 – 14,00 de către orice persoană prin producerea de zgomote, larmă sau prin folosirea oricărui aparat, obiect sau instrument muzical la intensitate mare în localurile sau în sediile persoanelor juridice, în locuințele persoanelor fizice sau în oricare alt loc din imobile cu destinația de locuințe sau în imediata vecinătate a acestora”. De asemenea, potrivit art. 3 alin. 1 lit. c din Legea nr. 61/1991 republicata, contravenția prevăzută la art. 3 pct. 26 se sancționează cu amenda de la 500 lei la 1500 lei.
Analizând conținutul procesului-verbal de contravenție contestat, având în vedere probele administrate în cauză, instanța constată legalitatea și temeinicia acestuia, procesul-verbal cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității, iar situația de fapt reținută prin acesta corespunzând realității și constituind contravenția prevăzută de articolele de lege indicate de agentul constatator.
Sub aspectul legalității procesului verbal contestat, instanța apreciază ca acesta a fost legal întocmit, cuprinzând toate mențiunile impuse de lege sub sancțiunea nulității si neexistând nici un motiv de nulitate absoluta a acestuia.
În primul rând, instanța, din oficiu verificând forma procesului verbal de contravenție, reține că agentul constatator este competent în raport cu art. 15 alin. 2 din OG nr. 2/2001.
De asemenea, instanța constată că procesul verbal contestat cuprinde mențiunile obligatorii prevăzute de art. 16 și 17 și 19 din OG nr. 2/2001.
Totodată, referitor la condițiile de fond ale procesului-verbal, instanța constată că acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei și a legalității sancțiunii.
Față de aceste aspecte, instanța reține că faptele reținute în sarcina petentului, astfel cum au fost descrise în procesul verbal contestat, întrunesc elementele constitutive ale contravențiiei prevăzute de textele legale citate, atât sub aspect subiectiv, cat și sub aspect obiectiv, sancțiunea fiind legal aplicată.
Sub aspectul temeiniciei instanța reține că, deși O.G. nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal contravențional face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.
Instanța reține că procesul verbal de contravenție este un act juridic administrativ ce se bucură, datorită calității de reprezentant al statului a celui ce îl încheie, de o prezumție de validitate și temeinicie, prezumție care este însă relativă și care poate fi răsturnată prin administrarea probei contrarii.
Totodată, instanța reține că prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului se introduce o obligație în sarcina statelor, respectiv obligația ca în procedurile ce poartă asupra unei acuzații în materie penală de a reveni sarcina probei organelor statului. Astfel, prin intermediul art. 20 din Constituție, ce reglementează aplicabilitatea Convenției în dreptul intern, se introduce obligația statului de a proba prin organele sale, orice acuzație în materie penală.
Conform jurisprudenței Curții Europeană a Drepturilor Omului în cauza N_______ G_______ împotriva României s-a arătat faptul că dacă instanțele naționale, prin hotărâri motivate, analizează motivele de nulitate invocate în speță și consideră că acestea nu atrag nulitatea procesului-verbal, în sensul dorit de petent, acest aspect este suficient pentru a nu pune la îndoială echitatea procedurii în cauză sau, mai concret, respectarea dreptului acestuia de a beneficia de prezumția de nevinovăție.
Totodată, în decizia H______ și alții c. României, Curtea a precizat că, prevederile art. 6 par. 2 din Convenție nu se opun aplicării unui mecanism care ar instaura o prezumție relativă de conformitate a procesului-verbal cu realitatea, prezumție fără de care ar fi practic imposibil să sancționezi încălcările legislației în materia contravențională, intrând în competența poliției. Ceea ce este important este ca sistemele de drept care aplică aceste prezumții, de fapt sau de drept, să conțină garanții care să constituie limite ale aplicării acestor prezumții, Curții revenindu-i doar rolul de a verifica respectarea acestor limite, în fiecare caz în parte.
De altfel, prin decizia nr. 205/2009, pronunțată de Curtea Constituțională referitoare la excepția de neconstituționalitate a disp. art.16, art.17 și art.19 alin.1 din OG 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, s-a arătat că „instanța competentă să soluționeze plângerea îndreptată împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției este obligată să urmeze anumite reguli procedurale, în virtutea cărora sarcina probei aparține celui care afirmă ceva în instanță, iar nu celui care a întocmit procesul-verbal de contravenție”.
De asemenea, trebuie reținută și Decizia nr. 83/08.03.2002 și Decizia nr. 197/2003 ale Curții Constituționale, prin care aceasta a arătat că dispozițiile OG 2/2001 sunt în deplină concordanță cu cerințele art. 6 din Convenție și cu jurisprudența CEDO. De asemenea, Curtea a arătat că OG 2/2001, respectă atât procedural cât și din punct de vedere al administrării probatoriului cerințele art. 6 din Convenție și că nu se poate considera că procedura contravențională ar contraveni principiului din materie penală, in dubio pro reo.
Având în vedere aceste principii, instanța constată că procesul-verbal de contravenție reprezintă un mijloc de probă și conține constatări personale ale agentului de poliție aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu. D__ fiind că este vorba despre o contravenție constatată pe loc de agentul constatator, care nu a lăsat urme materiale ce pot fi prezentate în mod nemijlocit instanței, instanța apreciază că faptele constatate personal de acesta sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Prin urmare, simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta timp cât nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a răsturna prezumția simplă de fapt născută împotriva sa.
Astfel, în cauza de față, instanța consideră că întreg ansamblul mijloacelor de probă administrate în cauză vine să susțină mențiunile din cuprinsul procesului verbal atacat.
În acest sens, instanța reține că petentul nu a contestat situația de fapt reținută în cuprinsul procesului verbal și nu a administrat niciun mijloc de probă pentru a dovedi situația contrară.
Așadar, instanța reține că situația de fapt contravențională a fost constatată ex propriis sensibus de către agentul constatator, iar cele relatate se coroborează cu fișa de intervenție la eveniment și cu notele raport depuse la dosarul cauzei.
Pentru aceste considerente, instanța conchide că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.
Referitor la proporționalitatea sancțiunii, instanța apreciază drept justificat cuantumul amenzii aplicate.
În conformitate cu dispozițiile art. 21 alin. 3 O.G. 2/2001, sancțiunea trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.
Instanța constată că amenda aplicată petentului pentru fapta contravențională săvârșită corespunde pericolului social al faptei și conduitei acestuia. Instanța consideră că fapta acestuia, de a tulbura liniștea în timpul nopții, în blocul de locuințe, denotă o atitudine de dispreț față de dispozițiile legale care sunt menite a proteja ordinea si liniștea publica. De altfel, instanța consideră că fapta acestuia este consecința unei lipse de interes vădite a acestuia față de dispozițiile legale.
F___ de cele expuse, instanța va respinge plângerea formulată de către petent, ca neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
HOTĂRĂȘTE:
Respinge plângerea contravențională formulată de contestatara P________ M_____ I____ CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în București, sector 4, ___________________, _____________, _____________ în contradictoriu cu intimata D____ – SECȚIA 14 POLIȚIE cu sediul în București,sector 5, _________________-5, ca neîntemeiată.
Menține procesul verbal _________ nr. xxxxxxx/29.11.2014 întocmit de D____ POLIȚIA SECTOR 4 – SECȚIA 14 POLIȚIE.
Prezenta hotărâre poate fi atacată cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, la Tribunalul București. Cererea de apel se depune la Judecătoria sector 4 București.
Pronunțată în ședință publică azi 02.11.2015.
PREȘEDINTE GREFIER
C_______ P___ M______ M____ T_______ - P___
Red Jud. PC
Tehnored. MMP/ 4 ex./