DOSAR NR: XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA B____- SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR.xxxxx

ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN DATA DE: 19.11.2015

PREȘEDINTE – B____ A____ G_______

GREFIER – C____ M______

Pe rol soluționarea cererii având ca obiect plângere contraventională formulată de petenta G__ & M__ TRANS SRL cu sediul în mun. B____, _____________________. 26A, _____________________, în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ B____- DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ cu sediul în mun.B____, ____________________, județul B____, împotriva procesului verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx/07.09.2015.

La apelul nominal, făcut în ședința publică, părțile au lipsit.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care arată că procedura de citare este legal îndeplinită, dosarul este la primul termen de judecată, în fața instanței de fond, acțiunea fiind timbrată conform chitanței atașate la dosar(fila 12), a fost supusă procedurii de regularizare și verificare prevăzută de art. 200 Cod pr. civ.după care;

Instanța, verificându-și din oficiu competența, în temeiul art. 131 C. proc. civ,. constată că este competentă să soluționeze prezenta cauză, în temeiul art. 32 alin.1 și 2 din OG 2/2001 raportat la art. 94 pct.3 C. proc. civ., din punct de vedere general, material și teritorial .

Instanța, în temeiul art. 238 C. proc. civ., procedează la estimarea duratei cercetării procesului apreciind necesar un termen de judecată, având în vedere obiectul cauzei și durata în cauze similare.

Instanța, în temeiul art. 258 raportat la 255 Cod pr. civ. încuviințează pentru petent și pentru intimată proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei și planșe foto , pe care le consideră admisibile și de natură să ducă la soluționarea cauzei.

Față de solicitarea intimatei de judecare a cauzei și în lipsă, instanța , în temeiul art.394 Cod proc. Civ, considerându-se lămurită asupra tuturor împrejurărilor de fapt și temeiurilor de drept, închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA:

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată având ca obiect plângere contravențională și înregistrată pe rolul Judecătoriei B____ la data de 22.09.2015 sub numărul XXXXXXXXXXXXXX, petenta ________________ SRL a solicitat instanței anularea procesului – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxx încheiat la data de 07.09.2015 de către intimata P_______ M___________ B____, Direcția de Poliție Locală.

În motivarea cererii, în fapt, petenta a arătat că procesul verbal nu a fost întocmit la fața locului, nu s-a menționat fapta contravențională a conducătorului auto, nu s-a menționat în cuprinsul acestuia un martor asistent, în condițiile în care respectivul act constatator a fost întocmit în lipsa contravenientului, precum și că acesta a fost încheiat la circa 4 luni de la momentul săvârșirii presupusei fapte contravenționale, pe numele societății. Apreciază petenta că aceste vicii constituie motive de nulitate, apte să ducă la anularea procesului verbal și, în consecință, la admiterea plângerii.

În dovedirea plângerii contravenționale petenta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Cererea nu a fost motivată în drept.

Cererea a fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 20 lei, potrivit art. 19 din OUG 80/2013.

La data de 19.10.2015 intimata a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale ca neîntemeiată, arătând că procesul verbal de constatare a contravenției este legal și temeinic întocmit. A mai învederat instanței că petenta a fost sancționată cu amenda contravențională în cuantum de 250 lei deoarece nu a comunicat datele cu privire la identitatea conducătorului auto care a condus autovehiculul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX, astfel cum i-a fost pus în vedere prin adresa nr. 1065/25.05.2015.

În susținerea apărărilor sale, intimata a solicitat administrarea probei cu înscrisurile, precum și a celei cu planșa fotografică.

A fost solicitată judecarea cauzei și în lipsă.

La data de 27.10.2015, petenta a formulat răspuns la întâmpinare, prin care a arătat că din planșa fotografică depusă de intimată și comunicată odată cu întâmpinarea nu reiese numărul de înmatriculare al autovehiculului, iar pe asfalt nu se vede și nu este marcat în niciun fel faptul că mașina ar fi parcată în zona de oprire interzisă.

Sub aspectul probatoriului, instanța a încuviințat și administrat pentru părți proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și proba cu planșa fotografică.

Analizând actele și lucrările dosarului, reține următoarele:

În fapt, prin procesul – verbal ________ numărul xxxxx încheiat la data de 07.09.2015 de către un agent constatator din subordinea intimatei s-a reținut că petenta nu a comunicat datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pentru a fi condus pe drumurile publice, astfel cum i-a fost pus în vedere prin adresa nr. XXXXXXXXXXXX din data de 25.05.2015.

În drept, fapta contravențională reținută în sarcina petentei este prevăzută de art. 3 lit. ț) din H.C.L. nr. 18/2008, iar în conformitate cu art. 4 lit. a din același act normativ acesteia i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantum de 250 lei.

Fiind învestită, potrivit art. 34 alin. (1) din O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține următoarele:

Sub aspectul legalității procesului – verbal contravențional, instanța apreciază că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 16 și art. 17 din O.G. nr.2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității absolute, respectiv: numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și sediul contravenientului, descrierea faptei săvârșite, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

În ceea ce privește susținerea petentei în sensul că procesul – verbal este nul întrucât nu este consemnat în cuprinsul acestuia un martor asistent, având în vedere că este încheiat în lipsă, instanța reține că o asemenea încălcare a prevederilor art. 19 din OG nr. 2/2001 este sancționată cu nulitatea relativă, care atrage anularea actului întocmit în aceste condiții, numai în măsura în care s-a produs o vătămare, ce nu poate fi înlăturată în alt fel. Or, petenta nu a demonstrat că a suferit vreo vătămare, cu atât mai mult cu cât prin intermediul plângerii contravenționale formulate a avut posibilitatea de a invoca toate neregulile referitoare la existența faptei contravenționale ori a existenței vinovăției celui sancționat. în concret petenta chiar a formulat astfel de apărări, care au fost analizate de către instanță, în condițiile art. 34 din OG 2/2001

Sub aspectul temeiniciei, instanța constată că procesul – verbal în discuție conține constatările personale ale agentului constatator aflat în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, dând naștere unei prezumții simple de veridicitate în sensul că situația de fapt consemnată în cuprinsul acestuia corespunde adevărului.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraful 28; cauza Vastberga Taxi Aktiebolga și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraful 113).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale încheiate de agenții statului este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța oricărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Prezumția de legalitate a procesului-verbal de contravenție nu este înfrântă de garanția de care beneficiază petentul prin prezumția de nevinovăție, ci acestea trebuie analizate împreună.

Instanța este ținută să asigure o procedură echitabilă în ansamblul ei atunci când încuviințează și administrează probatoriu, persoana sancționată având dreptul la un proces echitabil în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt reținută nu este reală.

Sarcina instanței este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ c. României, hotărârea din 4 octombrie 2007, cauza N____ c. României, decizia de inadmisibilitate din 18 noiembrie 2008).

În speța de față, având în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în condițiile în care agentul de poliție a încheiat procesul-verbal în urma propriilor constatări (în conformitate cu dispozițiile art. 109 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 potrivit cărora constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor se fac direct de către polițistul rutier), nu era necesară administrarea de probe suplimentare în dovedirea vinovăției petentei de către intimată, ci îi revenea acesteia obligația de a proba o altă situație de fapt decât cea constatată personal de un agent al puterii publice.

În speță, petentul nu a reușit să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în procesul-verbal atacat, astfel încât prezumția de veridicitate a actului sancționator nu a fost răsturnată. Mai mult decât atât, intimata a depus la dosar adresa prin intermediul căreia i-a solicitat petentei să îi pună la dispoziție în termen de 5 zile datele de identificare ale persoanei căreia i-a fost încredințat autovehiculul marca Mercedes cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pentru a fi condus pe drumurile publice.

Criticile formulate de către petentă prin cererea de chemare în judecată vor fi înlăturate ca neîntemeiate, pentru următoarele considerente: instanța reține că normele legale incidente nu impun ca procesele – verbale de constatare a contravenției să fie întocmite la fața locului; art. 13 alin. (1) din OG nr. 2/2001 instituie un termen de prescripție a aplicării sancțiunii amenzii contravenționale de 6 luni de zile, calculat de la momentul săvârșirii faptei contravenționale, termen respectat de către intimată; descrierea faptei conducătorului auto în cuprinsul procesului – verbal prin care a fost sancționată petenta nu este necesară, întrucât aceasta din urmă nu a fost sancționată pentru fapta respectivului conducător auto, ci pentru propria faptă, aceea de necomunicare a informațiilor solicitate de către petentă, faptă contravențională a cărei existență este independentă de acțiunea/inacțiunea unei terțe persoane. Pentru aceste din urmă motive instanța respinge și apărările formulate de petentă prin răspunsul la întâmpinare, precizând că în speța de față nu prezintă relevanță numărul de înmatriculare al autovehiculului, marcajul și indicatoarele rutiere sau orice alte aspecte ce nu privesc fapta contravențională în discuție, ci o alta.

Sub aspectul individualizării sancțiunii, instanța apreciază că la aplicarea sancțiunii contravenționale agentul constatator a avut în vedere dispozițiile art. 5 si art. 21 al. 3 din OG nr. 2/2001, sancțiunea aplicată fiind proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, modul și mijloacele de săvârșire, scopul urmărit și urmarea produsă. Totodată, reține că petentei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională a amenzii în cuantumul minim prevăzut de lege, respectiv 250 lei.

Reținând vinovăția petentei, dar și gradul de pericol social ridicat al contravenției săvârșite, instanța va respinge plângerea petentei ca neîntemeiată și va menține ca temeinic și legal procesul verbal de contravenție întocmit de către intimată.

În temeiul art. 453 C.proc.civ și a dreptului de dispoziție al părților prevăzut de art. 9 C.proc civ., instanța ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea având ca obiect plângere contravențională împotriva procesului – verbal de constatare și sancționare a contravențiilor ________ nr. xxxxx/07.09.2015 formulată de petenta ________________ SRL, cu sediul în mun. B____, _____________________. 26A, _____________________, în contradictoriu cu intimata P_______ M___________ B____ – DIRECȚIA DE POLIȚIE LOCALĂ, cu sediul în mun.B____, ____________________, județul B____, ca neîntemeiată.

Menține procesul – verbal contestat și măsurile dispuse prin acesta.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria B____.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 19.11.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

B____ A____ G_______ C____ M______

Red. B.A.G../Tehnored B.A.G/ C.M/15.12.2015/4 ex

Operator de date cu caracter personal

înregistrat în registrul de evidență sub nr. xxxxx