Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 29 Octombrie 2015

Președinte - I_____ D_____

Judecător A___ T________

Grefier E____ C______

Decizia nr. 1484/ca

Pe rol judecarea cauzei privind pe apelant M_____ T____ SRL și pe intimat I.P.J. IAȘI, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care

Instanța constată apelul formulat în termen, motivat, timbrat. Constată competența materială și teritorială a Tribunalului în soluționarea apelului.

Instanța constată terminată cercetarea judecătorească, declară dezbaterile închise și rămâne în pronunțare pe baza motivelor de apel.

T R I B U N A L U L

Deliberand asupra apelului de fata

Prin sentinta civila nr. 2668/20.02.2015 a Judecatoriei Iasi a fost admisa in parte plângerea formulata de către petentul S.C. M_____ T____ SRL în contradictoriu cu intimata I__ IAȘI - SERVICIUL RUTIER .

S-a redus sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 8000 lei aplicata prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/02.12.2013 la suma de 4000 de lei .

Pentru a se rponunta astfel, prima instanta retinut urmatoarele:

“Prin procesul-verbal de contravenție petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art 8 al 1 pct 31 din HG 37/2007, respectiv pentru faptul că, la data de 02.12.2013, in urma controlului efectuat ansamblului de autovehicule format din autospeciala Mercedes cu nr XXXXXXXXX si semiremorca cu nr XXXXXXXXX, condus de numitul R_____ A_____ , conducătorul auto nu a prezentat la control diagramele tahograf pentru ultimele 28 de zile.

Verificând în conformitate cu dispozițiile art.34 al.1 din O.G. nr.2/2001 legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută.

Astfel, în ceea ce privește nesocotirea dispozițiilor legale care obligă agentul constatator să aducă la cunoștința contravenientei dreptul de formula obiecțiuni, respectiv de a consemna eventualele obiecțiuni formulate de petent, instanța reține că în această situație suntem în prezența unui caz de nulitate expresă, dar relativă, astfel cum a decis și Înalta Curte de Casație și Justiție. Potrivit Deciziei nr. 22/2007 pronunțată de ÎCCJ într-un recurs în interesul legii, nesocotirea dispozițiilor art. 16 alin. (7) din O.G. nr. 2/2001 atrage nulitatea relativă a procesului-verbal, astfel încât, s-a decis că pentru a se dispune anularea procesului-verbal de constatare a contravenției este necesar ca reclamantul-contravenient să dovedească nu numai că agentul constatator și-a încălcat obligația de a-i aduce la cunoștință dreptul de a face obiecțiuni, ci și că această încălcare i-a produs o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal de constatare a contravenției. În cauza de față, nu numai că petentul nu a invocat existența unei vătămări cauzate de neaducerea la cunoștință a dreptului de a formula obiecțiuni și a împrejurării că această vătămare nu poate fi înlăturată decât prin anularea procesului-verbal contestat, ci, mai mult decât atât, instanța apreciază că petentul avea posibilitatea să prezinte în fața instanței toate obiecțiunile pe care nu a avut posibilitatea să le formuleze cu ocazia întocmirii procesului-verbal sau care au fost formulate, dar nu au fost consemnate in cadrul procesului verbal de contraventie.

Cu privire la fapta contravențională - din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.

Potrivit art. 249 Cod proc civil cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță petentul nu a dovedit că o situație de fapt contrară.

Mai mult, in cauză, fapta a fost constatată în mod direct și nemijlocit de către agentul constatator prin propriile simțuri (așa cum rezultă din cuprinsul procesului verbal). În plus, intimata a anexat documentația care a stat la baza încheierii procesului verbal de contravenție, instanța constatând ca, prin depunerea înscrisurilor atașate la filele 31-33 ds care au stat la baza emiterii procesului verbal de contravenție, intimata a făcut dovada săvârșirii faptei contravenționale imputate petentului.

Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a faptei – din care nu rezultă că s-a urmărit eludarea legii dar și din atitudinea petentului, precum și faptul că intimata nu a făcut dovada ca sunt retinute in sarcina petentului fapte contraventionale anterioare, instanța apreciază că este oportuna o reducere a amenzii la minimul prevăzut de lege, aceasta modalitate de individualizare a sanctiunii fiind suficientă pentru atingerea scopului preventiv educativ al sancțiunii .

În aceste condiții, instanța, va admite în parte plângerea și va reduce sancțiunea amenzii contravenționale in cuantum de 8000 lei aplicata prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/02.12.2013 la suma de 4000 de lei .”

Impotriva acestei sentinte a declarant apel petenta , solcitatd trimiterea la rejudecare, aratnd ca prima instant nu s-a pronunta asupra capetelor 2 si trei si patru din cerere ca nu a tinut cont de obiectiunile soferului si faptul ca a prezenta foaia de concediu

Analizand apelul prin prisma dispozitiilor legale incidente , a motivelor invocate, dar si din oficiu, in limita dispoz art 478 si urmatoarele cp c , Tribunalul retine ca acesta este nefondat pentru urmatoarele considerente:

Prin procesul-verbal de contravenție petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prev. de art 8 al 1 pct 31 din HG 37/2007, respectiv pentru faptul că, la data de 02.12.2013, in urma controlului efectuat ansamblului de autovehicule format din autospeciala Mercedes cu nr XXXXXXXXX si semiremorca cu nr XXXXXXXXX, condus de numitul R_____ A_____ , conducătorul auto nu a prezentat la control diagramele tahograf pentru ultimele 28 de zile.

În privința existenței contravenției, Tribunalul constată că a fost pe deplin probată cu aspcetle constate in mod direct de catre agentul constator,care a observat ca soferul R_____ A_____ nu a prezentat la controll tahograful pentru ultimele 28 zile 8.

Verificând din punct de vedere al formei procesul-verbal contestat, Tribunalul constata ca in mod corect prima instanta a retinut ca acesta conține mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravenției, mențiuni a căror omisiune ar fi putut determina nulitatea absolută a procesului verbal.

Eventuala încălcare a dispozițiilor art. 6, 7 sau 14 din OG 2/2001, ar putea fi de natură să conducă la nulitatea relativă a procesului verbal în condițiile în care prin încheierea procesului verbal în acest mod petentului i s-a produs o vătămare care nu poate fi înlăturată în alt fel decât prin anularea procesului verbal.

Cu privire la temeinicia procesului verbal,Tribunalul constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală), in mod corect apreciind prima instanata in acest sens

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.

În speță, fapta descrisă în cuprinsul procesului verbal de contravenție poate fi constatată în mod direct și nemijlocit, prin propriile simțuri, de agentul constatator.

Art 8 din OG 37/2007 prevede ca (1) Urmãtoarele fapte reprezintã încãlcãri foarte grave ale dispozițiilor Regulamentului Parlamentului European și al Consiliului (CE) nr. 561/2006, ale Regulamentului (CEE) nr. 3.821/85 și, dupã caz, ale Acordului AETR și constituie contravenții, dacã acestea nu sunt considerate infracțiuni potrivit legii penale:31. neprezentarea în trafic a numãrului necesar de diagrame tahografice, a cartelei tahografice sau a listãrilor efectuate cu imprimanta tahografului digital;

In prezenta art . 8
al OG 37/2007 a fost modificat (1) Următoarele fapte reprezintă încălcările dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 561/2006 , ale Regulamentului (UE) nr. 165/2014 și, după caz, ale Acordului AETR, cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 6 alin. (1) lit. b) din Regulamentul (CE) nr. 1.071/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 de stabilire a unor norme comune privind condițiile care trebuie îndeplinite pentru exercitarea ocupației de operator de transport rutier și de abrogare a Directivei 96/26/CE a Consiliului, și constituie contravenții dacă acestea nu au fost săvârșite în astfel de condiții încât, potrivit legii penale, să constituie infracțiuni: z) neprezentarea organelor de control a înregistrărilor din cele 28 de zile anterioare zilei curente;

"Art. 9. - (1) Contravențiile prevăzute la art. 8 se sancționează după cum urmează:

c) cu amendă de la 4.000 lei la 6.000 lei, care se aplică operatorului de transport/întreprinderii pentru faptele prevăzute la art. 8 alin. (2) lit. a)-m), p), s), ș), y)-dd) și hh);

Analizand continutul celor doua contraventii prin modificarea adusa in 2015, desi prima instana a aredus amenda ca urmare a reindividualizarii amenzii, tribunaul pareciaza ca se impune a fi retinut si faptul ca fost redusa limita minima a amenzii la 4000 lei astfel incat va da eficianta legii mai favorabile in materie contraventionala.

F___ de toare aceste aspecte retinute considera Tribunalul ca toate motivele de apel invocate sunt neintemeiate si se constată că intimatul a făcut dovada că petentul nu a preyentat tahograful pentru ultiumele 28 zile anterioare opririi in trafic, mentiunile invocate cum ca soferul ar fi fost in concediu nu pot fi primite deoarece emana de la petenta si vizeza perioada 01.11.xxxxxxxxxxxxx13 iar tahograful cuprinde perioada 01.12.xxxxxxxxxxxxx13 ( desi pretinde ca in data de 01.12.2013 era in concediu ).

Tribunalul apreciaza ca prima instanta nu trebuia sa se pronunte asupra exonerarii de plata amenzii si radierea amenzii primite in conditiile in care a procedat la o reducere a acesteia unde a apreciat ca este suficeinta santiunea de 4000 lei

Sancțiunea aplicata contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de O.U.G. 195/2002, reprezentând, în ceea ce privește sancțiunea principală, limita minimă prevăzută de lege pentru astfel de contravenții, dupa reducerea de catre prima instanta . Această sancțiune în limita minimă este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, si nu se impune inlcouirea acesteia cu avertisment.

Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției, iar sancțiunile aplicate sunt legale și temeinice, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța de fond in mod corect a respins ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.

F___ de toate aceste aspecte retinute, nicunul dintre motivele de apel nu sunt intemeiate, si in temeiul art. 480 C.pr.civ, apelul va fi respins și pastrata sentința instanței de fond ca fiind legala si temeinica.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

DECIDE :

Respinge apelul declarat de M_____ TRANSD SRL împotriva sentinței civile nr. 2668/20.02.2015 pronunțată de Judecătoria Iași , sentință pe care o menține .

Definitivă .

Pronunțată în ședință publică , azi , 29.10.2015 .

Președinte, I_____ D_____		Judecător, A___ T________
	Grefier, E____ C______

Red/tehnored TAM 4 ex. 23.11.2015

Judecator fond I____ Z______