Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

JUDECĂTORIA SECTORUL 1 BUCUREȘTI

Sentința civilă nr. xxxxx/2015

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ P______ P_______

Grefier I____ V_____ I______

Pe rol judecarea cauzei contencios administrativ și fiscal privind pe petent M____ M____ și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție _________ NR. xxxxxx.

Dezbaterile au avut loc în ședința publică de la 25.11.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință de la acea data care face parte integrantă din prezenta și când instanța a amânat pronunțarea pentru 02.12.2015 când a hotărât următoarele:

INSTANȚA

Deliberând asupra cauzei civile de față, constată următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.08.2015 sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX, petentul M____ M____ a solicitat, în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI – BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ, anularea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxx/29.07.2015, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 630 lei și, în subsidiar, înlocuirea sancțiunii amenzii cu avertisment.

În motivare, petentul a arătat, în esență, că la data de 29.07.2015, în jurul orei 23:50, circula pe _______________________________ Noi) spre locuința sa cu autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, când a fost oprit de un echipaj de poliție care i-a cerut să prezinte actul de identitate și permisul de conducere. Întrucât nu avea aceste acte asupra sa, petentul arată că l-a trimis pe fiul său să le aducă de acasă, având în vedere că se aflau împreuna în mașina la o distanța foarte mică de casă.

Astfel, după 20 de minute a prezentat permisul de ședere și permisul de conducere agentului constatator, însă acesta a încheiat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxx/29.07.2015, aplicându-i amenda de 630 lei, șase puncte amendă pentru că nu avea asupra sa permisul de ședere și permisul de conducere în momentul opririi.

De asemenea, contestatorul a susținut că sancțiunea aplicată este neîntemeiată și mult prea aspră, prin raportare la pericolul social scăzut al faptei.

În drept, au fost invocate prevederile art. O.U.G. nr. 195/2002, Regulamentul pentru aplicarea O.U.G. nr. 195/2002, precum și O.G. nr. 2/2001.

Plângerea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei (f. 12), potrivit art. 19 din O. U. G. 80/2013.

În dovedirea susținerilor sale, contestatorul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și proba testimonială cu un martor.

Contestatorul a anexat la plângerea contravențională, în copii, următoarele înscrisuri: procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției _________ nr. xxxxxx/29.07.2015 (f. 9) și copie CI (f. 11).

La data de 06.10.2015, intimata a depus întâmpinare (f. 16-17), solicitând respingerea acțiunii promovată de petent și menținerea procesului-verbal.

În motivare, intimata a arătat, în esență, că la data de 29.07.2015, petentul a condus autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX și nu a avut asupra sa permisul de conducere în momentul opririi.

De asemenea, s-a menționat că aplicarea amenzii contravenționale s-a dispus pentru nerespectarea prevederilor art. 147 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a O. U. G. nr. 195/2002. Totodată, procesul verbal de contravenție îndeplinește condițiile de legalitate și temeinicie și fapta contravențională descrisă este probată cu prezumția de legalitate, autenticitate și veidicitate.

În drept, au fost invocate prevederile art. 16 și art. 17 din O. G. 2/2001, art. 147 alin.(3) din R.A.O. U. G. nr. 195/2002, solicitând judecarea cauzei și în lipsă conf. art. 223 C.pr.civ.

În dovedirea apărărilor sale, intimata a solicitat încuviințarea probei cu înscrisuri, precum și orice altă probă a cărei necesitate ar reieși din dezbateri.

La data de 23.10.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare (f. 24-28), învederând că susținerile intimatei nu pot fi primite deoarece răstoarnă sarcina probei, iar această sarcina revine organului care acuză, respectiv intimatei.

La termenul de judecată din data de , instanța a încuviințat proba cu înscrisuri, aceste probe fiind administrate în cauză.

Analizând ansamblul materialului probator administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, la data de 29.07.2015 a fost întocmit de către un agent constatator din cadrul Direcției Generale de Poliție a Municipiului București – Brigada de Poliție Rutieră procesul-verbal _________ nr. xxxxxx/29.07.2015 (f. 9), prin care petentului i s-a aplicat o amendă în cuantum de 630 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 147 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a O. U. G. nr. 195/2002, constând în aceea că în aceeași zi, în jurul orelor 23:50, a condus autoturismul cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, fără a avea asupra sa permisul de ședere și permisul de conducere.

Procesul-verbal a fost semnat de persoana sancționată, la rubrica destinată altor mențiuni consemnându-se: „Actele au fost aduse de acasă, după 20 de minute de la oprire.”

În drept, făcând aplicarea dispozițiilor legale în materie (art. 34 O.G. nr. 2/2001 privind regimul juridic al contraventiilor), instanța constată că plângerea contravențională formulată de petent a fost depusă în termenul prevăzut de lege, respectiv în termen de 15 zile de la data comunicării procesului verbal de constatare a contravenției.

Conform art. 34 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, instanța verifică legalitatea și temeinicia procesului-verbal de contravenție, pronunțându-se de asemenea, și cu privire la sancțiunea aplicată de către agentul constatator prin acesta.

Referitor la legalitatea procesului-verbal, instanța va verifica îndeplinirea cerințelor legale în raport cu forma procesului-verbal, precum și pe cele în raport cu fondul acestuia.

În privința elementelor de formă ale procesului-verbal de constatare a contravenției prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001, instanța reține că acesta îndeplinește toate condițiile de valabilitate reglementate de lege, inclusiv cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute, prevăzute de art. 16 din O.G. nr. 2/2001.

Astfel, procesul-verbal conține data și locul unde a fost încheiat, numele, prenumele, calitatea și instituția din care face parte agentul constatator, descrierea faptei contravenționale cu indicarea datei, orei și locului în care a fost săvârșită, precum și arătarea tuturor împrejurărilor ce pot servi la aprecierea gravității faptei, indicarea actelor normative incidente, termenul de exercitare a căii de atac

Referitor la condițiile de fond, acestea se subsumează corectei încadrări juridice a faptei, astfel cum a fost reținută de agentul constatator. Astfel, potrivit art. 147 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a O. U. G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), respectiv: „documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere(...)”.

În ceea ce privește temeinicia procesului-verbal, instanța constată că, prin raportare la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului trebuie analizat, în fiecare caz în parte, în ce măsură fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”, în sensul art.6 din CEDO. Această analiză se realizează prin prisma a trei criterii alternative: 1) dacă textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3) natura și gradul de severitate al sancțiunii aplicate.

Astfel, deși fapta sancționată în speță este încadrată în domeniul contravențional care, în dreptul intern, se situează în afara sferei penalului, totuși, prin natura sa aceasta se adresează unui cerc larg de persoane si nu unui individ sau unui grup restrâns, format din indivizi cu o anumita calitate, iar sancțiunea ce poate fi aplicată contravenientului are un caracter preventiv si sancționator, indiferent de faptul că este vorba despre o amendă într-un cuantum redus, atât timp cât aceasta nu servește la acoperirea unui prejudiciu, ci urmărește prevenirea săvârșirii de noi fapte și sancționarea contravenientului.

Astfel, prin raportare la gradul de severitate al sancțiunilor și la natura faptei, instanța concluzionează că fapta reținută în sarcina petentului reprezintă o „acuzație în materie penală”.

Consecințele calificării faptei drept „acuzație în materie penală” sunt: petentul se bucură de prezumția de nevinovăție iar sarcina probei incumbă autorităților statului. Însă, nici una dintre aceste garanții procesuale nu are caracter absolut, deoarece limitele până la care funcționează prezumția de nevinovăție și conținutul obligației autorităților de a suporta sarcina probei se raportează la specificul fiecărui caz în parte.

În materia faptelor scoase din sfera dreptului penal și incluse în sfera abaterilor contravenționale, Curtea europeană a admis faptul că limitele de apreciere sub aspectul respectării prezumției de nevinovăție sunt mult mai largi. Prezumția de nevinovăție nu este una absolută, ca de altfel nici obligația acuzării de a suporta întreaga sarcină a probei. D__ fiind că analiza se plasează într-un domeniu în care numărul faptelor sancționate este extrem de mare, Curtea europeană a reținut că aplicarea cu cea mai mare rigoare a principiilor enunțate ar duce la lăsarea nepedepsite a multor contravenții și ar pune în sarcina autorităților ce aplică astfel de sancțiuni o povară excesivă și nejustificată.

Jurisprudența Curții europene nu impune statelor contractante să dea o anumită forță probantă, mai largă sau mai restrânsă, procesului-verbal de contravenție, și cu atât mai mult să îl facă lipsit de orice efect util, ci doar statuează asupra faptului că sarcina instanțelor naționale este de a respecta principiul proporționalității între, pe de o parte, scopul urmărit de autoritățile statului de a sancționa faptele antisociale, iar pe de altă parte, mijloacele utilizate în proces pentru aflarea adevărului judiciar, cu respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional. Aceasta presupune prin esență ca sistemul probator să nu ducă la impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit în materie de sarcină a probei.

În această ordine de idei, instanța constată că este dovedit că petentul este vinovat de săvârșirea contravenției reținute în sarcina sa.

Săvârșirea faptei a fost probată de intimata prin constatările personale ale agentului, în timp ce probatoriul propus de petent nu este în măsură să conducă la reținerea unei situații de fapt contrare.

Hotărârea A_____ împotriva României nu constituie o critică a atribuirii unei valori probante procesului-verbal de contravenție, ci doar a modului de administrare a probelor. Din această perspectivă, procesul-verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatările personale ale agentului, are forță probantă prin el însuși și poate constitui o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului. A conferi forță probantă unui înscris nu echivalează cu negarea prezumției de nevinovăție, ci poate fi considerat o modalitate de „stabilire legală a vinovăției” în sensul art.6 din CEDO. Interpretarea contrară ar fi de natură să perturbe în mod grav funcționarea autorităților statului făcând extrem de dificilă sancționarea unor fapte antisociale, minore ca și gravitate dar extrem de numeroase.

Având în vedere toate aceste considerente, instanța reține că prin probatoriul administrat s-a făcut dovada faptei contravenționale reținute în sarcina petentului. De altfel, petentul nici nu contestă împrejurarea că nu avea permisul de conducere asupra sa, susținând doar că actele necesare i-au fost aduse de către fiul său în 20 de minute de la oprirea sa de către agentul constatator.

Aceste aspecte nu sunt de natură să înlăture caracterul contravențional al faptei, agentul constatator neavând nici o obligație de a-l aștepta pe petent să se deplaseze la domiciliu pentru a găsi și prezenta documentele.

Referitor la invocarea stării de sănătate a fiului său, instanța reține că dovada se realizează cu acte medicale, și nu cu eventuale declarații de martor. În aceste condiții, instanța reține că împrejurările invocate nu reprezintă nici caz de forță majoră și nici măcar caz fortuit. Oricum, pentru înlăturarea pericolului, trebuia sunat la 112 și chemată o ambulanță.

De asemenea, potrivit art. 147 alin. (1) din Regulamentul de punere în aplicare a O. U. G. nr. 195/2002, conducătorul de autovehicul sau de tramvai este obligat să aiba asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art. 101 alin. (1) pct. 18 din O.U.G. nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, nerespectarea obligației conducătorului de vehicul de a avea asupra sa documentele prevăzute la art. 35 alin. (2), respectiv: „documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere(...)”. Prin urmare, prevederile legale dispun că un conducător de autovehicul este obligat să aiba asupra sa actul de identitate și permisul de conducere, iar nu că acesta poate prezenta documentele de identificare la un interval de timp după ce acestea i-au fost solicitate.

În ceea ce privește proporționalitatea sancțiunilor aplicate, instanța constată că organul constatator a individualizat în mod corect sancțiunile.

Astfel, fapta săvârșită se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni. Agentul de poliție a aplicat minimul, respectiv 6 puncte amendă – 630 lei amendă.

Cat priveste individualizarea sanctiunii, instanta considera ca au fost respectate disp. art 21 alin. 3 O.G. nr.2/2001, petentului fiindu-i aplicat minimul amenzii prevazut de lege, avertismentul nefiind suficient în cazul de față pentru a descuraja incalcarea normelor de rutiere.

Raportat la cele două criterii legale prevăzute de art.98 alin.3 din O.U.G. nr.195/2002, gravitatea faptei și pericolul social, precum și la art.21 alin.3 din O.G. nr.2/2001, instanța reține că sancțiunea este proporțională.

Față de aceste considerente, instanța constată că procesul-verbal este legal și temeinic iar sancțiunile sunt proporționale, motiv pentru care va respinge acțiunea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge plângerea contravențională formulată de petent M____ M____ cu domiciliul ales în sector 3, București, ______________________, ______________, _____________ și pe intimat DIRECȚIA G_______ DE POLIȚIE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI - BRIGADA DE POLIȚIE RUTIERĂ cu sediul în sector 3, București, ________________________. 9-15, ca neîntemeiată.

Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică azi, 02.12.2015.

P_________, GREFIER,

D___ P______ PăduraruIonuț V_____ I______

Red/tehnored/DPP/IIV/ 16.12.2015/4 ex.