ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___ Operator 3207/2504

Secția contencios administrativ și fiscal

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 115 A

Ședința publică din data de 18 februarie 2015

Președinte : E______ I______

Judecător : C______ Șianțiu

Grefier : C_______ F_____

S-a luat în examinare apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, împotriva sentinței civile nr.4347 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX, având ca obiect anulare procesul-verbal de contravenție.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta petentei _____________ C______ SA, avocat P_____ E____ C_______ în substituirea avocat K_____ J____ I___, cu delegație la dosar, lipsă fiind intimata.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Apelul este scutit de plata taxei judiciare de timbru, conform art. 30 din OUG nr. 80/2013, privind taxele judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei după care, verificând din oficiu competența potrivit art. 482 coroborat cu art. 131 din Noul Cod de Procedură Civilă, tribunalul constată că aceasta îi aparține conform art. 95 alin. 1 pct. 2 Noul Cod de procedură civilă.

Reprezentanta petentei arată că nu are de formulat alte cereri.

Socotindu-se lămurită, instanța declară încheiată cercetarea procesului și întrucât este de acord partea prin reprezentant cu dezbaterea căii de atac la acest termen de judecată, fiind incidente dispozițiile art. 244 din Noul Cod de Procedură civilă, în temeiul art. 392 din același Nou cod, dispoziții aplicabile și în instanța de apel potrivit prevederilor art. 482 din Noul Cod de Procedură civilă, declară deschise dezbaterile asupra apelului în cauză.

Reprezentanta petentei solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe; fără cheltuieli de judecată.

Considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în temeiul art. 384 alin. 1) din Noul Cod de Procedură Civilă, coroborat cu art. 482 din același Nou cod, instanța închide dezbaterile și reține apelul spre soluționare.

TRIBUNALUL

Constată că prin sentința civilă nr. 4347 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX,a fost admisă plângerea contravențională formulată de petenta _____________ C______ SA, în contradictoriu cu intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara - Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, și s-a anulat procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014 încheiat de intimată.

Pentru a pronunța hotărârea, prima instanță a reținut că prin procesul verbal de contravenție nr. xxxxxxx/19.05.2014 (f.7), petenta a fost sancționată în baza art. 1 lit. a rap. la art. 2 alin. 2 și art. 3 din Legea nr. 12/1990 cu amendă de 2.000 lei și confiscarea sumei de 15.207 lei pentru că a înregistrat cu întârziere la ORC A___ actul adițional de prelungire a contractul de închiriere a imobilului unde se află sediul său social, fiind încălcate art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 26/1990.

În fapt, s-a reținut că petenta avea încheiat contractul de închiriere nr. 55A/11.03.2014 (f. 12-14), a cărui valabilitate a expirat însă la data de 31.03.2014. A fost încheiat actul adițional nr. 1 la acest contract în data de 31.03.2014 (f.15), care însă a fost înregistrat la ORC doar la data de 14.05.2014 (f. 18), cu depășirea termenului de 15 zile. Veniturile confiscate au fost realizate în perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxx14 (proces verbal nr. 153/19.05.2014 - f.9-11, jurnal vânzări – f. 19).

Cu privire la legalitatea procesului verbal, instanța de fond a constatat că petenta a invocat greșita încadrare juridică a faptei, respectiv că fapta săvârșită (neînregistrarea prelungirii sediului la ORC) nu reprezintă contravenția sancționată de textul de lege indicat de agentul constatator.

Sub acest aspect, instanța de apel a arătat că Legea nr. 12/1990 și în special art. 1 lit. a din această lege este o normă generală, care sancționează orice activitate comercială care ar contraveni dispozițiile legale în vigoare. Această apreciere este dată de formularea deosebit de generală a art. 1 lit. a, care sancționează orice act/fapt de comerț efectuat „fără îndeplinirea condițiilor stabilite prin lege”, deci a oricăror condiții și a oricărei legi.

În speță, instanța de fond a reținut că petenta se face săvârșită, de fapt, de încălcarea art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 26/1990, cum s-a reținut și în procesul verbal de contravenție. Într-adevăr, orice mențiuni, în special cea privind sediul unei societăți, trebuie înregistrate în Registrul ORC, iar conform art. 22 alin. 1 din lege, cererea de înmatriculare a modificărilor în registrul comerțului se face în termen de cel mult 15 zile.

Pe de altă parte, tot această lege specială (care reglementează procedura de înregistrare a tuturor acestor mențiuni) sancționează și neîndeplinirea oricăror obligații din această lege de către subiecții de drept la care se referă, în speță și petenta. În acest sens, art. 44 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 26/1990 prevăd expres că „Dacă nu respectă dispozițiile legii și termenele prevăzute, comercianții care trebuie să ceară înmatricularea sau înscrierea unei mențiuni sau să depună specimene de semnătură ori anumite acte vor fi obligați, prin încheiere pronunțată de judecătorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune”, respectiv „În cazul în care înmatricularea, mențiunea, depunerea specimenului de semnătură sau a actului sunt în sarcina unei persoane juridice, amenda judiciară este de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune. Dacă sunt mai multe persoane obligate la îndeplinire, amenda se aplică fiecăreia dintre ele.”

Prin urmare, din moment ce legea specială prevede sancțiunea și procedura aplicabilă, nu se mai poate reține și aplicabilitatea legii generale, în baza căruia intimata a recurs pentru sancționarea petentei. Contrar s-ar nesocoti un principiu de drept fundamental, anume specialia generalibus derogant, care a fost valorificat în repetate rânduri și de ÎCCJ în soluționarea unor recursuri în interesul legii.

S-a mai reținut de către instanța de fond că petenta nu putea aplica sancțiunea de față, altfel ar însemna că fapta ar putea fi sancționată de două ori, în baza unor dispoziții legale diferite, fapt ce contravine tocmai principiului de drept antemenționat. Pe de altă parte, petenta ar fi putut sesiza organul competent să constate fapta și să aplice sancțiunea legală, conform art. 46 din lege care menționează expres că „Sesizarea judecătorului delegat pentru aplicarea amenzilor prevăzute la art. 44 și 45 se poate face de orice persoană interesată sau din oficiu.”

Față de cele arătate, în baza art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a constatat că procesul verbal de contravenție a fost încheiat cu nesocotirea dispozițiilor legale aplicabile și va constata nelegalitatea acestuia.

Chiar dacă a devenit inutilă cercetarea temeiniciei, instanța de fond a reținut că art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990 sancționează atât încălcarea normelor legale de procedură, cât și cele de fond, în speță, petenta omițând îndeplinirea obligației de înregistrare în termen a actului adițional privind prelungirea sediului, fapt de altfel recunoscut; iar faptul că avea încheiat un act adițional și că înregistrarea a avut un efect retroactiv nu înlătură existența faptei, acest aspect îmbrăcând o formă care poate doza sancțiunea aplicată.

Sub acest ultim aspect, instanța de fond a apreciat că fapta concretă a petentei nu a fost de natură a atrage sancțiunea principală amenzii și cu atât mai puțin sancțiunea complementară de confiscare a sumei de 15.207 lei.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___ solicitând admiterea apelului, în sensul respingerii plângerii și menținerii procesului verbal de contravenție contestat ca temeinic și legal, în motivare În motivare, a arătat că actul adițional nr. 1/31.03.2014, de prelungire a duratei de valabilitate a sediului social al societății petente, a fost înregistrat cu întârziere la O.R.C. A___, respectiv la data de 14.05.2014, încălcându-se astfel prevederile art. 21 lit. h coroborat cu art. 22 alin.1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului. Activitate economică din perioada 01.04.xxxxxxxxxxxxxxx14, fără ca petenta să înscrie în Registrul Comerțului mențiuni cu privire la sediul social al societății constituie activitate ilicită conform art. 1 lit. a din Legea nr. 12/1990.

Intimata arată că susținerea petentei că înscrierea mențiunii privind prelungirea duratei sediului societății nu este supusă obligației de înregistrare este contrazisă de dispozițiile art. 11 alin. 2 din Legea nr. 71/2011, art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 12/1990.

Referitor la sancțiunea aplicată, intimata arată că în cauză nu sunt întrunite prevederile art. 7 alin. 2 din O.G. nr. 2/2001; fapta a fost corect individualizată, gradul de pericol social fiind evaluat în mod corespunzător, astfel că sancțiunea aplicată este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite.

Prin întâmpinarea petenta _____________ C______ SA solicită respingerea apelului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței primei instanțe.

Examinând apelul prin prisma motivelor invocate și în limitele efectului devolutiv determinate de ceea ce s-a apelat potrivit art. 477 din Noul Cod de procedură civilă, dar și din oficiu, pentru motive de ordine publică, conform art. 479 alin. 1 din același Noul Cod, instanța constată că acesta este neîntemeiat, pentru considerentele ce se vor evidenția în cele ce urmează.

Astfel, prima instanță a reținut corect starea de fapt în raport cu probațiunea administrată în cauză și a pronunțat o hotărâre legală și temeinică ca urmare a aprecierii corespunzătoare a dovezilor de la dosar, a interpretării judicioase a actului juridic dedus judecății și aplicării corecte a dispozițiilor legale în materie.

În acest sens, sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, prima instanță a apreciat corect că petenta nu se face vinovată de fapta contravențională descrisă în procesul verbal de contravenție contestat, prevăzută de art. 1 lit. a rap. la art. 2 alin. 2 și art. 3 din Legea nr. 12/1990 încălcându-se astfel prevederile art. 21 lit. h coroborat cu art. 22 alin.1 din Legea nr. 26/1990 privind registrul comerțului.

Dispozițiile art. 44 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 26/1990 prevăd expres că „Dacă nu respectă dispozițiile legii și termenele prevăzute, comercianții care trebuie să ceară înmatricularea sau înscrierea unei mențiuni sau să depună specimene de semnătură ori anumite acte vor fi obligați, prin încheiere pronunțată de judecătorul delegat, la plata unei amenzi judiciare de la 500.000 lei la 5.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune”, respectiv „În cazul în care înmatricularea, mențiunea, depunerea specimenului de semnătură sau a actului sunt în sarcina unei persoane juridice, amenda judiciară este de la 5.000.000 lei la 20.000.000 lei, dacă fapta nu constituie infracțiune. Dacă sunt mai multe persoane obligate la îndeplinire, amenda se aplică fiecăreia dintre ele.”

Acest text de lege stabilește atât sancțiunea aplicabilă în cazul neîndeplinirii vreunei obligații impuse de legea privind registrul comerțului, procedura de urmat, precum și autoritatea care poate aplica sancțiunea.

Contrar criticii aduse de apelantă hotărârii atacate, în considerarea faptului că întemeiat judecătorul primei instanțe a dat prevalență legii speciale, dispozițiile art. 44 alin. 1 și 2 din legea nr. 26/1990 având aplicabilitate în raport cu starea de fapt dedusă judecății, atât în ceea ce privește sancțiunea în cazul neîndeplinirii vreunei obligații impuse de legea privind înregistrarea mențiunilor în registrul comerțului, procedură de urmat cât și autoritatea care aplică sancțiunea în cazul reținerii săvârșirii abaterii.

Ca atare, întemeiat a apreciat instanța cu privire la nelegalitatea procesului verbal de contravenție întocmit de intimată în condițiile în care corect a constatat că fapta reținută de agentul constatator în sarcina petentei, respectiv neînregistrarea prelungirii sediului la ORC, reprezintă contravenția sancționată de textul art. 21 lit. h și art. 22 din Legea nr. 26/1990, temei legal care atrage deopotrivă atât sancțiunea cât și procedura aplicabilă în conformitate cu prevederile art. 46 din aceeași lege.

Față de soluția pronunțată de prima instanță, în contextul reținerii nelegalității procesului verbal de contravenție, deși superfluă analiza temeiniciei procesului verbal de contravenție, Tribunalul apreciază că reținerea unor circumstanțe personale reale în sarcina petentei întemeiat pe dispozițiile art. 21 alin. 3 în contextul deja evidențiat, respectiv că petenta avea încheiat un act valabil care face dovada sediului și prin care durata a fost prelungită, prin înregistrarea prelungirii sediului la ORC implicit fiind asigurată continuitatea valabilității sediului.

Ca atare, nu pot fi primite criticile aduse în apel sentinței atacate de către intimată, susțineri care se găsesc a fi vădit nefondate și contrazise de întreaga probațiune administrată în cauză care este edificatoare în a aprecia corespunzător în sensul înlăturării răspunderii contravenționale a petentei, cu consecința anulării actului administrativ de constatare și sancționare contravențională.

Pe cale de consecință, pentru motivele arătate mai sus și, întrucât prima instanță a stabilit situația de fapt și a aplicat legea în mod corespunzător, nu se evidențiază elemente care să justifice schimbarea hotărârii apelate și nici nu se relevă motive de ordine publică, care să poată fi reținute din oficiu de către instanță, văzând și faptul că nu se pune problema cheltuielilor de judecată, în temeiul art. 480 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă, urmează a se respinge ca nefondat apelul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimata Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, cu sediul în A___, _____________________-79, jud. A___, împotriva sentinței civile nr.4347 din 02.10.2014 pronunțată de Judecătoria A___ în dosar nr. XXXXXXXXXXXX.

Fără cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică din 18 februarie 2015

Președinte Judecător

E______ I______ C______ Șianțiu

Grefier

C_______ F_____

Se comunică:

- apelantului - DGRFP Timișoara- Administrația Județeană a Finanțelor Publice A___, cu sediul în A___, _____________________-79, jud. A___

- intimatului – Z___ 5 V__ C______ – V___________, ___________________, jud A___

Red. EI/3.03.2015

Tehnored. CF/ 4 ex/ 2 ______________

Prima instanță – judecător H____ Ș_____