Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL T____

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

DECIZIA Nr. 517/2012

Ședința publică din 21 Martie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE N___ A_____ F_____

JUDECĂTOR G_______ B______

JUDECĂTOR D____ L______

GREFIER A______ F____

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul P__ A____ împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă pentru intimat consilier juridic D__ T_____, lipsă fiind recurentul.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței faptul că intimatul a depus la dosar la data de 15.03.2012, prin serviciul registratură, întâmpinare, în două exemplare.

Reprezentantul intimatului depune la dosar delegația de reprezentare, după care,

Nemaifiind alte cereri de formulat instanța constată încheiată cercetarea judecătorească și acordă cuvântul asupra recursului.

Intimatul, prin consilier juridic, solicită instanței respingerea recursului și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală pentru motivele arătate în întâmpinare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. xxxxx/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX s-a respins ca neîntemeiată plângerea formulată de petentul P__ A____ în contradictoriu cu Direcția Poliției Locale a Municipiului Timișoara, împotriva procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx / 15.06.2011, menținându-se procesul - verbal ca legal și temeinic.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a constatat că prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Timișoara la data de 05.07.2011, petentul P__ A____ a atacat procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxx / 15.06.2011, emis de DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE T____, solicitând instanței anularea acestuia cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Petentul a arătat că a semnat procesul verbal de sancționare contravențională însă nu a recunoscut fapta reținută în sarcina sa. La rubrica alte mențiuni a declarat că a staționat deoarece a avut o defecțiune tehnică la autovehicul. A învederat instanței că nu a fost reținută corect starea de fapt din moment ce nu poate fi vorba de o staționare voluntară. Mai mult decât atât, a susținut că, având în vedere jurisprudența CEDO din cauza A_____ împotriva României, beneficiază de prezumția de nevinovăție

Petentul și-a întemeiat cererea în drept pe dispozițiile art. 112 C. pr. c., art. 16 și 31 din OG 2/2001.

A depus la dosar copia procesului verbal de sancționare contravențională (f. 4-5).

În dovedirea plângerii, petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Intimata a formulat întâmpinare(f. 13-15) prin care a solicitat respingerea plângerii și menținerea procesului verbal ca fiind legal și temeinic.

Intimata a invocat dispozițiile art. 1 alin. 1 din HCL Timișoara nr. 486/31.10.2006, modificată și completată prin HCL 198/2010, prin care ,, este interzisă staționarea voluntară a vehiculelor cu o masă totală maximă autorizată mai mare de 3,5 tone pe drumurile publice și terenurile aparținând domeniului public sau privat al municipiului Timișoara,,.

A depus la dosar raportul agentului constatator (f. 16) și o planșă foto (f. 17).

În cauză au fost administrate proba cu înscrisuri constând în procesul verbal depus la dosar (f. 4-5), raportul agentului constatator (f. 16) și o planșă foto (f. 17).

Analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat următoarea situație de fapt:

Prin procesul – verbal de contravenție ________ nr. xxxxxx / 15.06.2011, emis de DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE T____, petentul a fost sancționat contravențional în baza art. 1 alin. 1 din HCL Timișoara nr. 486/31.10.2006, modificată și completată prin HCL 198/2010, pentru faptul că în data de 15.06.2011 a staționat voluntar cu autovehiculul marca Mercedes, având masa totală mai mare de 3,5 tone, pe domeniul public de pe _________________________ Timișoara.

Analizând conținutul procesului – verbal atacat, instanța a constatat că în el sunt cuprinse toate mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din OG 2/2001, respectiv numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, sau în cazul persoanei juridice denumirea și sediul acestuia, fapta săvârșită, data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Cu privire la situația de fapt reținută prin procesul – verbal atacat, potrivit art. 47 din OG 2 din 2001 privind regimul juridic al contravențiilor, ordonanța se completează cu dispozițiile din Codul de procedură civilă. Astfel în procedura contravențională fiind aplicabile principiile de drept procesual civil, părțile sunt obligate să respecte principiul stabilit în art. 1169 din Codul civil care prevede că cel ce face o propunere înaintea judecății trebuie să o dovedească. Petentul, deși a susținut o situație de fapt contrară celei reținute în procesul – verbal atacat și anume că nu a staționat voluntar în acel loc, autovehiculul având o defecțiune pe care a reparat-o în 15 minute, nu a dovedit aceste susțineri.

Din proba cu planșa foto depusă la dosar (f. 17) instanța a constatat că la momentul constatării contravenției conducătorul autovehiculului dormea și nu repara nici o defecțiune.

Prin urmare, instanța nu a ținut cont de aceste afirmații ale petentului în hotărârea pronunțată, acestea fiind neîntemeiate și necoroborându-se cu celelalte probe administrate în cauză.

Susținerile petentului că acuzația care i se aduce este o acuzație penală, și intră sub incidența art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului sunt nefondate întrucât fapta este prevăzută în dreptul intern ca și contravenție, norma juridică nu se adresează oricui cetățean și doar conducătorilor de autovehicule de peste 3,5 tone și sancțiunea posibilă nu este privativă de libertate pentru a fi inclusă în sfera penalului.

Petentul nu beneficiază de prezumția de nevinovăție în acest caz întrucât art. 6 alin. 2 din convenția europeană a drepturilor omului este inaplicabil la cauza suspusă judecății. Aceasta a fost sancționată în urma săvârșirii unei fapte care este prevăzută în dreptul intern ca și contravenția și pentru care nu se prevăd sancțiuni privative de libertate.

Pe cale de consecință, având în vedere că procesul-verbal de contravenție atacat, este un act administrativ care, potrivit principiilor generale ale dreptului administrativ, se bucură de prezumția de legalitate, autenticitate și temeinicie, și văzând că petentul, deși și-a asumat sarcina de a dovedi nelegalitatea și netemeinicia procesului-verbal, în vederea anulării acestuia, nu a făcut acest lucru, instanța, în baza art. 34 din OG nr.2/2001, a respins cererea de anulare a procesului verbal de sancționare contravențională ca neîntemeiată.

Interpretând per a contrario dispozițiile art. 274 Cod de procedură civilă care prevăd că partea care a căzut în pretenții poate fi obligată, la cerere, la plata cheltuielilor de judecată, față de respingerea plângerii introduce de petent, instanța a respins capătul de cerere referitor la obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată.

Împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX a declarat recurs petentul P__ A____, solicitând instanței admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței recurate în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată și să dispună anularea procesului verbal de contravenției ________ nr. xxxxxx emis de intimat ca nelegal și netemeinic.

În motivarea recursului s-a arătat că în fapt, prin Sentința civilă nr. xxxxx/10.08.2011, Judecătoria Timișoara a dispus respingerea plângerii contravenționale formulate de recurent ca neîntemeiată, instanța arătând, pentru a pronunța sentința mai sus menționată, că recurentul nu a dovedit cele susținute în acțiune, din proba cu planșa foto constatându-se că recurentul ar fi dormit și nu repara autoturismul.

Recurentul a criticat hotărârea primei instanțe motivat de faptul că instanța de fond nu a ținut cont de decizia CEDO invocată, Curtea Europeană a Drepturilor Omului analizând mai multe plângeri formulate de persoane care, sancționate contravențional fiind, au sesizat Curtea cu privire la încălcarea de către instanțele naționale a art. 6 din Convenție, prin nerespectarea garanțiilor prevăzute în acest text – printre care și prezumția de nevinovăție.

Prin hotărârile luate Curtea a decis în mod constant că acuzația adusă petentului este o acuzație penală în sensul convenției, iar acesta beneficiază și în procedura contravențională de prezumția de nevinovăție, care a fost instituită cu scopul de a proteja indivizii față de posibilele abuzuri din partea autorităților, motiv pentru care sarcina probei în procedura contravențională desfășurată în fața instanței de judecată revine în primul rând organului constatator și nu petentului.

Pe de altă parte, recurentul a arătat că nu i-a fost comunicată planșa foto la care se face referire în considerentele sentinței, astfel fiind încălcat drepturile acestuia, dreptul la apărare, precum și principiul contradictorialității.

În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304¹ Cod de procedură civilă, art. 304 alin. 21 pct. 9 Cod de procedură civilă.

Intimatul a formulat întâmpinare în cauză prin care a solicitat instanței respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile recurate.

În motivarea întâmpinării intimatul a arătat că, analizând conținutul procesului verbal prin prisma prevederilor obligatorii ale art. 17 din OG nr. 2/2001, instanța de fond a reținut că actul de constatare cuprinde toate mențiunile a căror lipsă este sancționată de textul de lege menționat cu nulitatea absolută.

Cu privire la starea de fapt consemnată în cuprinsul procesului verbal, instanța a constatat că se coroborează cu fotografia efectuată la fața locului de către agentul constatator din care reieșea că petentul dormea, iar nu efectua vreo reparație la autovehicul.

De asemenea, intimatul a arătat că hotărârea primei instanțe este temeinică și legală, fiind pronunțată cu o justă apreciere a probatoriului depus la dosarul cauzei, precum și faptul că petentul-recurent nu a menționat nici un motiv de nelegalitate a hotărârii, invocând doar motive de fond asupra cărora în mod judicios s-a aplecat prima instanță

În acest sens intimatul a amintit jurisprudența CEDO – cauza N____ vs. România.

Pe fondul cauzei, intimatul a precizat că recurentul a fost sancționat contravențional cu amendă în valoare de 1000 de lei, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. 1 din Hotărârea nr. 486/2006 a Consiliului L____ al Municipiului Timișoara.

Recurentul a mai precizat că norma de drept prevăzută de Hot. nr. 486/2006 a Consiliului L____ al Municipiului Timișoara are caracter imperativ, obligatoriu, astfel încât participanții la raporturile juridice nu se pot prevala de dreptul de a opta între conduita prescrisă de drept și un alt gen de conduită, fiind datori să o respecte pe prima, precum și că obligativitatea este o trăsătură caracteristică tuturor normelor de drept indiferent de domeniul de reglementare sau de forța juridică a actului normativ în care sunt ele inserate, fiind prin urmare, o noțiune exclusivă, nu graduală, nefiind susceptibilă de a fi dusă la îndeplinire parțial, într-o măsură mai mare sau mai mică.

Analizând recursul de față, instanța constată următoarele: În fapt prin procesul verbal de contraventie ________ nr. xxxxxx incheiat la data de 15.06.2011 s-a retinut in sarcina petentului faptul ca a stationat voluntar pe domeniul public cu autotrenul marca Mercedes avind o masa totala maxima autorizata mai mare de 3,5 tone, aplicăndu-i-se amenda contraventionala in suma de 1.000 lei

. Prima instanță a apreciat în mod corect că în cauză nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. 1 din O.G.2/2001 conform carora caracterul contraventional al faptei este inlaturat in cazul în care ne aflăm în situatia cazului fortuit , cind o imprejurare externa si invincibila a dus la producerea acestei fapte. Cazul fortuit , fiind o cauza ce inlatura caracterul contraventional al faptei, inlatura si vinovatia contravenientului. S-a considerat că petentul nu a făcut dovada faptului că a staționat în vederea reparării unei defecțiuni.

Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor este act administrativ de autoritate, se bucură de prezumția de legalitate, este mijloc de probă și face dovada până la proba contrară.

Acest fapt nu încalcă prezumția de nevinovăție a contravenientului tocmai pentru că în fața instanței petentul nu este vinovat automat în temeiul procesului verbal, ci are dreptul să probeze contra acestuia.

Potrivit interpretării Curții Europene a Drepturilor Omului privind art.6 din CEDO nu orice acuzație de săvârșire a unei contravenții reprezintă o „ acuzație în materie penală”. Numai în raport cu anumite criterii care trebuie arătate în mod expres - gravitatea sancțiunii, consecințele majore ale acesteia împotriva contravenientului - acuzația contravențională poate fi asimilată unei acuzații în materie penală, ceea ce nu este cazul în speță. Fapta contravențională a fost percepută prin propriile sale simțuri de către agentul constatator.

În consecință instanța de recurs constată că intimatul petent se face vinovat de săvârșirea faptei contravenționale, având în vedere că acesta nu a probat contra celor reținute prin actul administrativ de autoritate. Sentința primei instanțe este dată cu aplicarea corectă a legii, în baza art. 312 alin.1 respinge recursul.

In baza art. 274 Cod procedură civilă, se va lua act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge recursul formulat de recurentul P__ A____ împotriva Sentinței civile nr. xxxxx/10.08.2011 pronunțată de Judecătoria Timișoara în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C________ L____ AL MUNICIPIULUI TIMIȘOARA-DIRECȚIA POLIȚIEI LOCALE, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție.

Irevocabilă.

Pronunțată azi 21.03.2012, în ședință publică.

Președinte, N___ A_____ F_____	Judecător, G_______ B______	Judecător, D____ L______
	Grefier, A______ F____

Red. N.A.F.

Tehnored A.F./2 ex./24 Aprilie 2012