R O M Â N I A

JUDECĂTORIA D___, JUDEȚUL HUNEDOARA

D___, ______________________ nr. 35

Tel: 0254 xxxxxx/ Fax: 0254 xxxxxx, e-mail: xxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxxx

operator de date cu caracter personal nr. 4259

prezentul document conține date cu caracter personal aflate sub incidența Legii nr. 677/2001

Secția civilă

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 545/2014

Ședința publică din 23 februarie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE - U___ G_______ M____

Grefier - M_______ G_______

Pe rol fiind judecarea cauzei civile formulată de petentul L__ R_____ în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns petentul, lipsind intimatul.

Procedura de citare a fost legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

S-a procedat la identificarea petentului L__ R_____, cu domiciliul în S______, ___________________, Județul Hunedoara, datele fiind menționate în caietul grefierului.

Petentul arată că-și menține plângerea astfel cum a fost formulată și nu are alte cereri de formulat și probe de încuviințat.

Instanța, având în vedere că intimatul a depus la dosar în formă tehnoredactată procesul verbal contestat, iar petentul nu mai are alte cereri de formulat, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Petentul pe fondul cauzei solicită admiterea plângerii astfel cum a fost formulată, anularea procesului verbal, fără cheltuieli de judecată.

În temeiul art. 394 Cod procedură civilă, instanța reține cauza spre soluționare.

INSTANȚA

Deliberând constată:

Asupra plângerii de față:

Prin plângerea formulată și înregistrată la această instanță sub nr. XXXXXXXXXXXXX din data de 07 iulie 2014, petentul L__ R_____ a contestat procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014 de către intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA.

În motivarea plângerii, în esență, petentul a arătat că în data de 04 iulie 2014 a fost sancționat contravențional pe motiv că la trecerea de pietoni marcată corespunzător și amplasată în zona Baroului de Avocați de pe ____________________ ar fi acordat prioritate de trecere unui pieton aflat pe locul de refugiu pietonal și care nu era angajat în traversarea drumului public pe marcajul pietonal. Mai exact a arătat că pe locul de refugiu dintre cele două benzi de circulație se afla un pieton care inițial a avut intenția de a traversa însă a renunțat, astfel că și-a continuat rularea întrucât exista riscul să stânjenească circulația din intersecție.

Plângerea nu a fost motivată în drept.

Petentul a anexat plângerii, în copie, procesul-verbal de contravenție contestat și dovada reținerii permisului de conducere.

Intimatul a formulat întâmpinare (f.12) prin care a solicitat respingerea plângerii formulate de petent.

În motivarea întâmpinării, în esență a arătat că motivele invocate de petent sunt neîntemeiate întrucât din probele existente la dosar rezultă fără tăgadă că starea de fapt consemnată în procesul-verbal corespunde realității. În fapt, a susținut că petentul a condus autoturismul marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX pe _____________________ municipiul D___ și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni angajați regulamentar în traversare pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers precum și faptul că nu avea asupra sa permisul de conducere și actele autoturismului.

A mai arătat că procesul-verbal întocmit se bucură de o prezumție relativă și rezonabilă de legalitate, veridicitate și executare din oficiu dat fiind faptul că acesta conține constatările personale ale agentului cu privire la care petentul nu a produs probe care să ridice dubii serioase de lipsă de obiectivitate. În acest sens a opinat că aceste împrejurări sunt suficiente pentru a da naștere unei prezumții simple și rezonabile că situația de fapt reținută în procesul-verbal corespunde adevărului. Tot astfel, a apreciat că simpla negare a petentului în sensul că faptele nu corespund adevărului nu este suficientă, atâta vreme cât el nu aduce probe ori nu invocă împrejurări credibile pentru a fi răsturnată prezumția născută.

Sub aspectul legalității, intimatul a apreciat că procesul-verbal este întocmit cu respectarea condițiilor de fond și de formă prevăzute de OG 2/2001.

În drept au fost invocate dispozițiile art. 205-208 Cod procedură civilă și prevederile OG 2/2001.

Intimatul a anexat întâmpinării raportul agentului constatator, planșe foto și procesul-verbal contestat, în copie.

În temeiul art. 223 alin. 3 Cod procedură civilă, intimatul a solicitat judecarea cauzei și în lipsă.

Prin răspunsul la întâmpinare formulat (f.19), petentul reiterând argumentele expuse în plângerea introductivă a precizat că planșele foto depuse la dosar de către intimat nu sunt concludente, iar pietonului angajat în traversarea drumului public nu i-a fost luată declarație de către agenții de poliție. A mai arătat că la momentul opririi sale nu avea asupra sa permisul de conducere, însă ulterior a revenit cu actele pe care le-a prezentat echipajului de poliție.

Plângerea a fost formulată în termenul legal, potrivit art. 31 alin.1 din OG 2/2001, modificată și a fost legal timbrată cu o taxă judiciară de timbru în valoare de 20,00 lei, conform art. 19 din OUG nr.80/2013.

În cauză au fost încuviințate și s-au administrat probe cu înscrisuri.

Analizând plângerea de față, prin prisma motivelor invocate, a probelor administrate și a apărărilor formulate, instanța reține următoarele:

Prin procesul-verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014 petentul a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 360,00 lei și reținerea permisului de conducere în vederea suspendării dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 zile pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 și cu amendă în cuantum de 540,00 lei pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 – reținându-se în sarcina acestuia că în data de 04 iulie 2014, ora 07,38 în municipiul D___ pe ___________________ condus auto marca Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXX și nu a acordat prioritate de trecere unor pietoni care traversau drumul pe trecerea pentru pietoni marcată și semnalizată, pe același sens de mers, iar la controlul documentelor nu a putut prezenta permisul de conducere și actele autoturismului.

În cauza A_____ contra României, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a stabilit că procedura contravențională este asimilată unei proceduri penale și, prin urmare, trebuiesc respectate întru totul cerințele formale ale actului de acuzare și sancționare, respectiv ale procesului-verbal de contravenție.

Verificând, potrivit art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001, legalitatea procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, instanța reține că acesta a fost încheiat cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei actului sancționator, în prealabil, instanța reține că, deși OG nr. 2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că acesta face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară.

Conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România, hotărârea din 4 octombrie 2007).

Prin urmare, procesul verbal de contravenție se bucură de o prezumție relativă de veridicitate și autenticitate, care este permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care contravenientului i se asigură accesul la justiție și dreptul la un proces echitabil, în sensul Convenției Europene a Drepturilor Omului.

În cele ce urmează, instanța va analiza temeinicia actului sancționator, în mod punctual, cu privire la fiecare faptă reținută în sarcina petentului.

- fapta prevăzută de art. 135 lit. h din HG 1391/2006 și sancționată de art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002 constând în neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversare în loc marcat pe sensul de mers al petentului;

Potrivit art. 135 lit. h din HG 1391/2006 – „Conducătorul de vehicul este obligat să acorde prioritate de trecere și în următoarele situații: … h) pietonului care traversează drumul public, prin loc special amenajat, marcat și semnalizat corespunzător ori la culoarea verde a semaforului destinat lui, atunci când acesta se află pe sensul de mers al vehiculului”., iar în concordanță cu art. 100 alin. 3 lit. b din OUG 195/2002, neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile.

Se reține că potrivit art. 3.5.1 din NML 021-05, în forma în vigoare – „Înregistrările efectuate trebuie să cuprindă cel puțin următoarele: data si ora la care a fost efectuată măsurarea; valoarea vitezei măsurate și imaginea autovehiculului, din care să poată fi pus în evidență numărul de înmatriculare al acestuia”. Analizând planșele foto radar depuse la dosar în raport de dispozițiile legale invocate instanța constată că acestea nu evidențiază în mod clar numărul de înmatriculare al autovehiculului surprins în trafic – neîntrunind astfel cumulativ cerințele impuse de lege pentru a fi considerate probe în prezenta procedură.

Totodată, instanța constată și faptul că în cuprinsul actului sancționator agentul constatator nu a individualizat în nici un fel persoana pietonilor care s-ar fi aflat în traversare pe marcajul pietonal și care ar fi putut teoretic confirma cele reținute. Această deficiență nu a fost clarificată nici în raportul întocmit ulterior, situație în care, instanța constată că petentul se află în imposibilitatea obiectivă de a solicita audierea pietonilor cu privire la care se pretinde că se aflau în traversare pe trecerea de pietoni pentru a dovedi că starea de fapt reținută nu corespunde adevărului.

În aceste condiții, raportat la ansamblul materialului probator administrat, cu privire la această faptă, instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo – dubiu care rezultă și din faptul că în cuprinsul procesului-verbal de contravenție s-a făcut vorbire de existența a mai multor persoane care traversau _____________________ pietoni, în timp ce în raportul întocmit ulterior de același agent constatator se face vorbire doar despre un singur pieton.

- fapta prevăzută de art. 147 alin. 1 din HG 1391/2006 și sancționată de art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002 constând în neprezentarea permisului de conducere și a actelor autoturismului;

Potrivit art. 147 din HG 1391/2006 conducătorul de autovehicul este obligat să aibă asupra sa actul de identitate, permisul de conducere, certificatul de înmatriculare sau de înregistrare și, după caz, atestatul profesional, precum și celelalte documente prevăzute de legislația în vigoare, iar potrivit art. 35 alin. 2 din OUG 195/2002 – „ Participanții la trafic sunt obligați ca, la cererea polițistului rutier, să înmâneze acestuia documentul de identitate sau, după caz, permisul de conducere, documentul de înmatriculare ori de înregistrare a vehiculului condus, documentele referitoare la bunurile transportate, precum și alte documente prevăzute de lege”.

Nerespectarea acestor conduite rutiere constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a III-a de sancțiuni, conform dispozițiilor art. 101 alin. 1 pct. 18 din OUG 195/2002.

D__ fiind faptul că prezumția de veridicitate a procesului verbal nu poate opera în condițiile în care petentul se află în imposibilitatea de a dovedi contrariul celor reținute și având în vedere poziția procesuală exprimată de către petent cu privire la această faptă, instanța va da eficiență principiului in dubio pro reo.

Prin urmare, față de considerentele mai sus expuse, urmează ca instanța să admită plângerea dedusă judecății cu consecința anulării procesului-verbal de contravenție ca netemeinic și nelegal și exonerării petentului de la executarea sancțiunilor aplicate.

Având în vedere dispozițiile art. 47 din OG 2/2001 raportat la art. 453 Cod procedură civilă, instanța nu va acorda cheltuieli de judecată, deoarece nu au fost solicitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite plângerea formulată de petentul L__ R_____, domiciliat în S______, ____________________, județul Hunedoara în contradictoriu cu intimatul INSPECTORATUL DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI HUNEDOARA, cu sediul în municipiul D___, _______________________. 130, județul Hunedoara și, în consecință:

Anulează procesul-verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx încheiat la data de 04 iulie 2014 și exonerează petentul de la executarea sancțiunilor aplicate.

Fără cheltuieli de judecată.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Cererea de apel se depune la Judecătoria D___.

Pronunțată în ședință publică, azi 23.02.2015.

Președinte,Grefier,

U___ G_______ M____ M_______ G_______

UGM/MG

4 ex./14.05.2015