Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX Recurs plângere contravențională

R O M Â N I A

TRIBUNALUL B_______

Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal

Ședința publică din 22.09.2014

Completul compus din:

Președinte – A_____ L__________

Judecător – P_______ M_____

Judecător – P_______ L___

Grefier – C____ I_____

DECIZIA NR. 705

Pe rol judecarea recursului formulat de recurentul-petent C________ G_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 26.11.2013, pronunțată de Judecătoria B_______ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX având ca obiect plângere contravențională.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, se prezintă avocat D______ R_____ pentru recurent, conform împuternicirii avocațiale depusă la dosar, lipsind reprezentantul intimatului.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care avocat D______ R_____ depune la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru în cuantum de 20 lei și un bilet de ieșire spital privind pe C________ V______.

Nemaifiind alte cereri de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, în afară de înscrisurile depuse la dosar pe care le încuviințează, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri.

Avocat D______ R_____ solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, apreciază că hotărârea primei instanțe este nelegală și netemeinică, deoarece nu s-au respectat dispozițiile date prin decizia de casare. Arată că recurentul nu are abateri, având o vechime ca șofer de 47 ani, că fapta nu a fost săvârșită, în subsidiar solicită înlocuirea sancțiunii amenzii cu sancțiunea „avertisment”.

După deliberare,

T R I B U N A L U L,

Asupra recursului de față:

Prin sentința civilă nr. 6622/05.10.2012, Judecătoria B_______ a respins plângerea formulată de petentul C________ G_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Poliție B_______.

Prin decizia civilă nr. 303/20.05.2013 a Tribunalului B_______ a fost admis recursul petentului și a dispus casarea cu trimitere în vederea rejudecării, deoarece judecătoria nu a mai administrat probele încuviințate cu înregistrarea video a contravenției reținută prin procesul verbal de la organul constatator – I____________ de Poliție Județean B_______, și cu martorul R____ C_______.

Prin sentința civilă nr. xxxxx din 26.11.2013 Judecătoria B_______ a admis în parte plângerea contravențională, a înlocuit cu avertisment sancțiunea aplicată prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.12.2011 și a menținut celelalte dispoziții ale procesului verbal de contravenție.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.12.2011, întocmit de SPR-IPJ B_______, petentul a fost sancționat pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art.100 alin. (3) lit. b) din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice.

În fapt, s-a reținut că la data de 07.12.2011, petentul, în timp ce conducea autoturismul cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _________________________________ cu ______________________ a acordat prioritate de trecere unui pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal, pe sensul său de mers.

Analizând legalitatea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, prima instanță a reținut că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

Sub aspectul temeiniciei, prima instanță a constatat că procesului-verbal de contravenție este întocmit pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 100 alin. (3) lit. b) din OUG 195/2002, conform căruia constituie contravenție neacordarea priorității de trecere pietonilor angajați în traversarea regulamentară a drumului public prin locurile special amenajate și semnalizate, aflați pe sensul de deplasare a autovehiculului sau tramvaiului.

Petentul susține că nu exista nici un pieton angajat în traversarea străzii pe marcajul pietonal. În vederea răsturnării prezumției de legalitate a procesului verbal întocmit în baza constatărilor personale ale agentului constatator, petentul a solicitat administrarea probei cu depoziția martorului R____ C_______.

Potrivit depoziției acestuia (f. 18), martorul ocupa locul din dreapta spate, de unde a putut să observe că pe trecere nu erau pietoni.

Prima instanță a apreciat că depoziția martorului are o valoare probatorie scăzută, având în vedere că din poziția pe care o ocupa în autovehicul nu avea vizibilitate bună. În același sens, instanța de fond a constatat că, deși de la data la care a perceput evenimentele relatate, 07.12.2011, a trecut un interval mare de timp, martorul a indicat cu precizie faptul că până la locul săvârșirii pretinsei contravenții trecuseră pe lângă 4 treceri de pietoni, dar nu a putut să indice marca taxiului, împrejurare ce conduce la concluzia că relatarea evenimentului conține aprecieri subiective ale acestuia, motiv pentru care depoziția martorului are o valoare probatorie scăzută.

Pentru aceste considerente, și având în vederea constatarea directă a agentului constatator, prima instanță a conchis că procesul verbal întocmit în cauză este temeinic.

Referitor la proporționalitatea sancțiunii aplicate, instanța de fond a reținut că agentul constatator a aplicat sancțiunea amenzii în cuantum de 268 lei.

Conform art. 21 alin. (3) din OG 2/2001, sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Având în vedere criteriile enunțate de art. 21 alin. (3), precum și contextul social și economic, prima instanță a apreciat că sancțiunea aplicată nu este corect individualizată, aceasta fiind excesivă prin raportare la pericolul social concret al faptei contravenientului. Astfel, prima instanță a apreciat că trecerea unui interval de aproximativ 2 ani de la data săvârșirii faptei, face ca ecoul social al contravenției săvârșite să fie minim, rolul preventiv și sancționator al aplicării pedepsei fiind susceptibil a fi atins și prin aplicarea unei sancțiuni cu avertismentul.

Pentru aceste motive, prima instanță a admis în parte cererea și a dispus înlocuirea cu avertisment a sancțiunii aplicate prin procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, din data de 07.12.2011.

Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs recurentul C________ G_______, în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, solicitând modificarea hotărârii atacate și anularea în totalitate a procesului verbal de contravenție.

Recurentul a apreciat că sentința este nelegală întrucât instanța de fond reinvestită cu soluționarea cauzei prin decizia nr. 303 din 20.05.2013 a Tribunalului B_______, nu a respectat dispozițiile date prin decizia de casare, în sensul că nu s-a pronunțat cu privire la o probă admisă de prima instanță – înregistrarea video solicitată de la IPJ B_______, și nu a motivat în nici un fel imposibilitatea administrării acestei probe.

Recurentul a arătat că a solicitat în dovedirea plângerii proba cu un martor și cu înregistrarea momentului săvârșirii contravenției pentru a putea fi vizionată de instanță și că deși instanța a admis probele, după casarea cu trimitere s-a limitat doar la audierea martorului R____ C_______, a cărui declarație a fost apreciată ca având o valoare probatorie scăzută, întrucât acesta ocupa locul dreapta spate în autovehicul și nu avea vizibilitate bună, iar pe de altă parte nu a putut indica marca taxiului cu care circula.

A apreciat că procesul verbal de contravenție nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, autorului acesteia și vinovăției, urmând ca potrivit disp.art. 6 din CEDO să se rețină săvârșirea contravenției de către petent doar în prezența unor probe concludente de vinovăție în contextul în care petentul în mod constant a negat săvârșirea faptei.

Deși, legal citat, intimatul I____________ Județean de Poliție B_______ nu și-a exprimat punctul de vedere în cauză.

Recursul formulat, încadrat în dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod proc. civ., este nefondat pentru următoarele motive:

Conform art. 34 alin. 1 din O.G. nr. 2/2001 instanța competentă să soluționeze plângerea administrează orice probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.

În cauză, instanța de fond s-a conformat celor dispuse de instanța de recurs, procedând la audierea martorului R____ C_______ și solicitând de la IPJ înregistrarea video a săvârșirii contravenției, intimatul precizând prin adresa nr. xxxxx/07.11.2013 că înregistrarea nu există, astfel încât această probă nu a putut fi administrată. De altfel, luând act de acest fapt, însuși recurentul prin apărătorul său a precizat, anterior acordării cuvântului la fond, că nu mai are alte cereri de probe de formulat.

Pe baza probatoriului administrat prima instanță a apreciat în mod corect că procesul verbal îndeplinește condițiile legalității și temeiniciei.

Astfel, în ce privește aplicarea principiilor instituite prin art. 6 din CEDO, tribunalul constată că ulterior cauzei A_____ s-a pronunțat cauza N____ contra României, prin care Curtea Europeană a făcut noi aprecieri asupra regimului juridic aplicabil contravențiilor, stabilind faptul că acestuia nu-i mai sunt opozabile garanțiile procesuale specifice domeniului penal.

C.E.D.O. a considerat că prezumția de legalitate a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, deși nu este consacrată în lege, este unanim acceptată în litera și practica juridică, ceea ce presupune că este o prezumție prevăzută de lege, în sensul în care instanța europeană îl dă acestui concept.

Deși Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu interzice aplicarea acestei prezumții, există obligația statelor de a nu depăși a anumită limită, limită care se stabilește diferit în raport cu gravitatea sancțiunii.

Jurisprudența C.E.D.O. a făcut însă distincție referitoare la aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției, în funcție de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

Astfel, s-a considerat că limita pentru aplicarea prezumției de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției trebuie să fie dată de constatarea personală a faptei de către agent, constatare care este valabilă și în absența altor probe.

Prin urmare, instanța apreciază că respectarea disp. art. 6 din C.E.D.O. precum și a practicii europene nu presupune anularea automată a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției în situația în care agentul constatator nu a indicat mijloacele de probă care să susțină constatările făcute în procesul verbal, ci faptul că instanțele urmează a trata în mod diferit problema probațiunii și prezumției de legalitate, după distincțiile anterior menționate, în raport de modalitatea de constatare a săvârșirii contravenției.

În speță, situația de fapt reținută în conținutul procesului verbal de contravenție este rezultatul constatării directe a agentului constatator și este confirmată și prin raportul acestuia, fiind astfel acceptată prezumția de temeinicie a procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției. Pe de altă parte, așa cum a arătat și prima instanță, martorul audiat în cauză nu s-a dovedit a fi obiectiv, tribunalul mai reținând, pe lângă neconcordanțele subliniate de instanța de fond, că declarația martorului în sensul că la momentul indicat ca fiind cel al săvârșirii faptei era client în mașina recurentului-petent, nu se coroborează cu observațiile petentului din procesul-verbal de contravenție, pe care l-a semnat personal, petentul precizând la acel moment că se grăbea la o comandă.

Prin urmare, petentul este cel care trebuie să dovedească o altă situație de fapt decât cea descrisă prin actul constatator, obligație procesuală pe care acesta nu și-a îndeplinit-o, așa cum în mod corect a reținut instanța de fond, care a procedat la analizarea verosimilității apărărilor petentului și la înlăturarea lor în mod justificat, pentru considerentele arătate anterior, motiv pentru care nu se poate proceda la anularea procesului verbal.

Constatând că nu sunt date alte motive de recurs de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu, pentru considerentele arătate, în temeiul art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, tribunalul va respinge recursul declarat ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul formulat recurentul-petent C________ G_______ domiciliat în mun. B_______, _______________________. G22, _____________, jud. B_______ în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean B_______ cu sediul în mun. B_______, _________________________.57, jud. B_______ împotriva sentinței civile nr. xxxxx din 26.11.2013 a Judecătoriei B_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 22.09.2014.

Președinte, Judecători, Grefier,

A_____ L__________ P_______ M_____, P_______ L___ C____ I_____

Red. P.M.

Tehnored. C.I. /PM

2 ex./26.01.2015

Jud. fond A_______ C_____