Dosar nr. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 2134

Ședința publică de la 16 Decembrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE: I____-L____ O______-D__

JUDECĂTOR: E________ C______

GREFIER: E______ D_____

Pe rol soluționarea apelului în contencios administrativ având ca obiect – anulare proces verbal de contravenție ________ nr.xxxxxxx/16.10.2014, formulat de apelantul petent S_____ I__, cu domiciliul procesual ales în M_____ K___________, ________________________, jud. C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE P______ CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, ___________________, Jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 325/07.05.2015, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă apelantul personal, legitimat cu CI ________ nr. xxxxxx, eliberată de SPCLEP O_____ și asistat de avocat Luțeanu C_______ M_____, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar, lipsind intimatul.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform disp. art. 155 Cod pr.civ.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța, față de solicitarea apelantului petent de a fi audiat întrucât nu a fost audiat în judecarea fondului cauzei, acordă acestuia cuvântul.

Apelantul petent arată că de fapt nu s-a întâmplat nimic, că a trecut pe lângă mașina poliției, ulterior fiindu-i luat permisul motivat de faptul că a trecut pe lângă mașina poliției la 30 cm. La interpelarea instanței, apelantul petent arată că circula pe contrasens, fiind într-o poziție în care nu avea vizibilitate.

Instanța pune în vedere apelantului petent să arate cum a ajuns pe contrasens, faptă pentru care a și fost sancționat.

Apelantul petent arată că șoseaua respectivă are două direcții, el aflându-se într-o zonă în care nu avea vizibilitate, astfel că a trecut pe lângă mașina poliției. Totodată arată că nu circula pe contrasens, ci pe banda sa, fiind într-o zonă în care nu avea vizibilitate. De asemenea arată că a trecut pe lângă mașina poliției la 30 cm, fără a se lovi, după aceea fiind oprit de către echipajul de poliție.

La interpelarea instanței, reprezentantul apelantului solicită ca acesta să arate aspecte în legătură cu posibilitățile de întreținere a familiei fără permisul de conducere.

Instanța arată că s-a arătat în circumstanțiere în motivele de apel.

La interpelarea instanței reprezentantul apelantului arată că nu mai are alte cereri prealabile de formulat sau probe noi de administrat.

În temeiul dispozițiilor art. 244 NCPC instanța declară încheiată cercetarea judecătorească, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantului, față de aspectele invocate în scris prin cererea de apel și motivele de apel, solicită admiterea apelului ca întemeiat, cu consecința admiterii plângerii contravenționale pentru motivele evocate în plângere și care sunt dovedite atât prin audierea contravenientului, cât și prin celelalte probe, respectiv înscrisuri și prezumții. Cu privire la temeiul plângerii, apreciază că fapta nu a fost încadrată în textul de lege, fiind calificată ca fiind o altă contravenție sancționată cu amendă și cu suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 3 luni. Reprezentantul apelantului arată că în realitate, față de circumstanțele reale în care a fost produs evenimentul rutier fără nici un fel de consecințe, și apreciază că a fost vorba despre o prezumtivă stare de pericol și că în mod corect organul ar fi trebuit să încadreze fapta nu la circulație pe sens opus, ci la neasigurarea în momentul în care a depășit axul central al drumului, ax care nu era nici marcat sau semnalizat corespunzător în condiții de vizibilitate precară. De asemenea arată că evenimentul a avut loc în timpul zilei, neexistând nici un moment vreo stare de pericol concretă care să conducă la aplicarea unei măsuri atât de drastice. Pentru toate motivele arătate, reprezentantul apelantului solicită admiterea plângerii și aplicarea, în funcție și de textele de lege care reglementează individualizarea sancțiunii contravenționale, a unei măsuri constând în avertisment și înlăturarea măsurii complementare a suspendării dreptului de a conduce autovehicule, motivat și de faptul că apelantul petent este o persoană care are venituri din agricultură și din creșterea albinelor, astfel că este absolut necesară deplasarea cu autoturismul proprietatea personală. Totodată învederează faptul că nu se solicită cheltuieli de judecată.

Față de dispozițiile art. 394 din Noul Cod de procedură civilă instanța închide dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra apelului.

T R I B U N A L U L,

Asupra apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin plângerea contravențională înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXX pe rolul Judecătoriei Hârșova la data de 21.10.2014, petentul S_____ I__, cu domiciliul procesual ales la sediul Cabinetului de avocat Luțeanu M_____ din loc. M_____ K___________, ______________________ B, jud. C________ solicită anularea procesului verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.10.2014 , întocmit de intimatul I.P.J. C________- SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, __________________, nr.42, județul C________.

In motivarea, in fapt, a plangerii petentul arată că prin actul amintit se retine ca a condus automobilul mixt XXXXXXXXX dinspre DJ 221 catre localitatea Girliciu si, in curba periculoasa, a circulat fara motiv intemeiat pe sensul opus de circulatie, fapt pentru care MAI xxxxx a iesit in decor pentru evitarea coliziunii. Admite ca drumul pe care se deplasa era foarte putin circulat, curba nu era semnalizata corespunzator si total lipsita de vizibilitate datorita existentei unor maluri de pamaint laterale si vegetatiei, insa nu a circulat pe sensul opus, doar a trecut foarte putin peste axul drummului dupa care s-a redresat si a reintrat pe sensul sau de mers, nu a creat o stare de pericol in ceea ce priveste posibilitatea unei coliziuni cu auto care circula din sens opus.

Cu toate ca a platit pe loc jumatate din minimul amenzii pentru a beneficia de prevederile art.48 din OG nr.2/2001, considera, in continuare, ca organul constatator nu a procedat legal, aplicandu-i sanctiuni si masuri contraventionale maxime pentru o fapta vadit lipsita de pericol si ca atingerea adusa normelor rutiere a fost minima.

In drept, isi motiveaza plangerea contraventionala pe disp. OG nr.2/2001, OUG nr.195/2002 rep si orice alte dispozitii legale incidente in cauza. Anexeaza, in copie, procesul verbal de contraventie, etc.

În sustinerea plangerii petentul a solicitat încuviințarea probei cu înscrisurile existente la dosarul cauzei, proba încuviințată de instanță.

Intimata depus la dosarul cauzei întâmpinare prin care a solicitat respingerea plangerii formulata de petent ca nefondata si neintemeiata. In probatiune, a anexat raportul agentului constatator Focsa M_____.

Prin sentinta civila nr. 325/07.05.2015, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, a fost respinsa plangerea ca neintemeiata.

Pentru a pronunta aceasta sentinta, Judecatoria a retinut urmatoarele:

„Prin procesul – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.10.2014 , întocmit de intimatul I.P.J. C________- SERVICIUL RUTIER petentul S_____ I__ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 lei si retinerea permisului de conducere pentru o perioada de 60 de zile reținându-se că, a condus automobilul mixt XXXXXXXXX dinspre DJ 221 catre localitatea Girliciu si in curba periculoasa, a circulat fara motiv intemeiat pe sensul opus de circulatie, fapt pentru care MAI xxxxx a iesit in decor pentru evitarea coliziunii.

Procesul verbal a fost semnat de catre contravenient, fiindu-i inmanat si un exemplar din acest inscris.

Impotriva procesului verbal de constatare petentul a formulat, in termen legal, plângere contravențională.

Desi instanta i-a pus in vedere sa precizeze probele pe care doreste sa le administreze in sustinerea plingerii sale, petentul nu s-a conformat, plangerea intemeinduse pe anumite aprecieri subiective ale acestuia in ceea ce priveste existenta faptei si a gradului de pericol social al acesteia.

Plangerea este neintemeiata.

In drept, disp. art.34 din OG nr.2/2001 prevad: ”Instanta competenta sa solutioneze plangerea, dupa ce verifica daca aceasta a fost introdusa in termen, asculta pe cel care a facut-o … administreaza orice alte probe prevazute de lege, necesare in vederea verificarii legalitatii si temeiniciei procesului verbal si hotaraste asupra sanctiunii”.

Materialul probator existent in dosarul cauzei cuprinde, in mod exclusiv, doar inscrisurile depuse de catre intimat, petentul neadministrand alte probe.

Instanta se va pronunta asupra legalitatii si temeiniciei procesului verbal de contraventie doar pe baza acestor inscrisuri, petentul asumandu-si consecintele ce decurg din pasivitatea de care a dat dovada pe parcursul cercetarii judecatoresti.

Chiar si mentiunile inserate, la cererea petentului, in continutul procesului verbal de contraventie, precizand ca a savarsit fapta fara intentie, coroborate cu recunoasterea din cadrul plangerii contraventionale formeaza convingerea instantei ca petentul a incalcat normele de conducere pe drumurile publice, savarsind o fapta ilicita, motiv pentru care va raspunde contraventional.

Nu se poate retine ca circumstanta atenuanta imprejurarea ca a trecut foarte putin peste axul drumului dupa care s-a redresat si a reintrat pe sensul sau de mers, nu a creat o stare de pericol in ceea ce priveste posibilitatea unei coliziuni cu auto care circula din sens opus, intrucat, asa cum a precizat agentul constatator (care este si conducatorul celuilalt autovehicul), pentru evitarea coliziunii a fost nevoit sa iasa in decor. Fapta contraventionala este grava, iar sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social ridicat al faptei. Nu se impune nici inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment pentru aceleasi consideratiuni prezentate mai sus.

D____ pentru care, instanta va respinge plangerea contraventionala ca neintemeiata si va obliga petentul sa execute sanctiunea principala si masura complementara dispuse prin procesul – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.10.2014”.

Petentul a formulat apel impotriva sentintei pronuntate de Judecatoria Harsova, prin care a solicitat admiterea apelului, modificarea in tot a hotararii apelate, in sensul admiterii plangerii si anularii procesului verbal. In subsidiar a solicitat inlocuirea sanctiunii amenzii contraventionale cu avertisment.

In dezvoltarea motivelor de apel, a aratat apelantul ca hotararea instantei de fond a fost data cu ignorarea dispozitiilor legale in materia, pe care, desi instanta le citeaza in considerentele sale, nu le-a aplicat in cadrul cercetarii judecatoresti. Mai mult, desi a solicitat in mod expres instantei de fond sa fie ascultat, pentru o mai buna perceptie asupra situatiei de fapt, instanta respins cererea petentului in acest sens, judecand cauza doar pe baza inscrisurilor existente. Astfel, probele administrate in cauza nu au fost de natura sa lamureasca pe deplin instanta asupra situatiei de fapt. Petentul a facut si cateva aprecieri asupra conduitei sale rutiere, precizand ca nu a avut niciodata nicio sanctiune contraventionala, iar amenda aplicata, date fiind circumstantele sale personale, il pune in imposibilitatea de a o achita, petentul depunand la dosar o ________ acte in circumstantiere.

Instanta de apel a procedat, la solicitarea petentului apelant, la ascultarea acestuia, in sedinta publica.

Examinand hotararea apelata prin prisma motivelor invocate si a dispoz. art. 476 si urm. NCPC, Tribunalul retine ca apelul este nefondat din urmatoarele considerente:

Cu titlu preliminar, instanța reține că, deși în dreptul nostru intern contravențiile au fost scoase de sub incidența dreptului penal și procesual penal, în lumina jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului (în continuare ”Curtea”, cauzele Engel c. Olandei, Lutz c. Germaniei, Lauko c. Slovaciei și Kadubec c. Slovaciei), acest gen de contravenții intră în sfera „acuzațiilor în materie penală” la care se referă primul paragraf al art. 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare ”Convenția”). La această concluzie conduc două argumente: norma juridică ce sancționează astfel de fapte are caracter general (Ordonanța de Urgență a Guvernului numărul 195/2002 se adresează tuturor cetățenilor); sancțiunile contravenționale aplicabile (amenda și sancțiunile complementare) urmăresc un scop preventiv și represiv.

Curtea a considerat cu alte ocazii (cauzele Eanady c. Slovaciei, Ziliberberg c. Moldovei, N____ c. României, A_____ c. României) că aceste criterii (care sunt alternative, iar nu cumulative) sunt suficiente pentru a demonstra că fapta în discuție are în sensul art. 6 din Convenție „caracter penal”.

Conform jurisprudenței acesteia, dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku c. Franței, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic c. Suediei, paragraf 113, 23 iulie 2002).

Procesul-verbal de constatare si sanctionare a contraventiei beneficiaza de prezumtia de legalitate si temeinicie, prezumtie care, desi neconsacrata legislativ, este unanim acceptata, atât în doctrina de specialitate, cât si în practica instantelor judecatoresti. O astfel de prezumtie nu încalca dreptul petentului la un proces echitabil, nefiind de natura a încalca prezumtia de nevinovatie.

Dupa cum a constatat si Curtea (Salabiaku c. Frantei, Hot. din 7 oct. 1988, s. A no 141‑A, p. 15, § 28; Telfner c. Austriei, no xxxxx/96, § 16, 20 mart. 2001; A_____ c. României, no xxxxx/03, § 60, 4 oct. 2007), prezumtiile de fapt si de drept sunt recunoscute în toate sistemele juridice, fiind permisa utilizarea acestora si în materie penala (cum este calificata si materia contraventionala prin raportare la CEDO), pentru dovedirea vinovatiei faptuitorului, daca sunt îndeplinite doua conditii: respectarea unor limite rezonabile, tinându-se cont de miza litigiului, si respectarea dreptului la aparare. În prezenta cauza, atât miza litigiului, cât si asigurarea posibilitatii petentei de a-si dovedi sustinerile, de a combate prezumtia de legalitate si temeinicie, permit aplicarea acestei prezumtii.

Prin procesul – verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/16.10.2014 , întocmit de intimatul I.P.J. C________- SERVICIUL RUTIER petentul S_____ I__ a fost sancționat contravențional cu amendă în cuantum de 540 lei si retinerea permisului de conducere pentru o perioada de 60 de zile reținându-se că, a condus automobilul mixt XXXXXXXXX dinspre DJ 221 catre localitatea Girliciu si in curba periculoasa, a circulat fara motiv intemeiat pe sensul opus de circulatie, fapt pentru care MAI xxxxx a iesit in decor pentru evitarea coliziunii.

Materialul probator existent in dosarul cauzei cuprinde, in mod exclusiv, inscrisurile depuse de catre intimat, petentul depunand si la instanta de control judiciar acte in circumstantiere.

Astfel, mentiunile inserate, la cererea petentului, in continutul procesului verbal de contraventie, precizand ca a savarsit fapta fara intentie, coroborate cu recunoasterea din cadrul plangerii contraventionale formeaza convingerea instantei ca petentul a incalcat normele de conducere pe drumurile publice, savarsind o fapta ilicita, motiv pentru care se impune a raspunde contraventional.

In mod corect instanta de fond nu a putut retine ca circumstanta atenuanta imprejurarea ca a trecut foarte putin peste axul drumului dupa care s-a redresat si a reintrat pe sensul sau de mers, nu a creat o stare de pericol in ceea ce priveste posibilitatea unei coliziuni cu auto care circula din sens opus, intrucat, asa cum a precizat agentul constatator (care este si conducatorul celuilalt autovehicul), pentru evitarea coliziunii a fost nevoit sa iasa in decor.

Instanta de apel retine ca fapta contraventionala este grava, iar sanctiunea aplicata este proportionala cu gradul de pericol social ridicat al faptei, neimpunandu-se nici inlocuirea amenzii contraventionale cu avertisment pentru aceleasi consideratii prezentate mai sus.

În privința temeiniciei procesului-verbal, plecând de la prevederile art. 47 din O.G. nr.2/2001 care trimit la prevederile Codului de procedură civilă și având în vedere dispozițiile art. 1171 Codul civil și ale art. 129 alin. 1 din Codul de procedură civilă, s-a retinut in mod corect de catre instanta de fond că procesul-verbal legal întocmit face dovada până la proba contrarie, iar în temeiul art. 1169 din Codul civil, sarcina probei revine celui care contestă realitatea consemnărilor din procesul-verbal.

Această modalitate ar părea că încalcă din start cerința referitoare la sarcina probei, care în mod normal ar trebui să aparțină celui ce acuză, adică agentului constatator. În realitate, fapta respectivă este probată cu ajutorul prezumției de legalitate a actului administrativ (actul a fost emis cu respectarea tuturor condițiilor de fond și de formă prevăzute de lege), asociată cu prezumția de autenticitate (actul emană în mod real de la cine se spune că emană) și cu prezumția de veridicitate (actul reflectă în mod real ceea ce a stabilit autoritatea emitentă).

Curtea Europeană a Drepturilor Omului a precizat că toate sistemele legale cunosc și operează cu ajutorul prezumțiilor și că, în principiu, Convenția nu interzice aceasta, dar în materie penală obligă statele să nu depășească o anumită limită. În funcție de gravitatea sancțiunii la care este expus acuzatul, se stabilește și limita rezonabilă până la care poate opera prezumția, asigurându-se totodată respectarea drepturilor apărării sub toate aspectele (cauza Salabiaku v. Franța, cauza Vastberga Aktiebolag și Vulic v. Suedia).

Prezumția de nevinovăție nu are caracter absolut, după cum nici prezumția de veridicitate a faptelor constatate de agent și consemnate în procesul-verbal nu are caracter absolut, dar aceasta din urmă nu poate opera decât până la limita la care prin aplicarea ei s-ar ajunge în situația ca persoană învinuită de săvârșirea faptei să fie pusă în imposibilitatea de a face dovada contrarie celor consemnate în procesul-verbal, deși din probele administrate în acuzare instanța nu poate fi convinsă de vinovăția acuzatului, dincolo de orice îndoială rezonabilă.

Așadar, forța probantă a rapoartelor sau a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu, atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța).

În conformitate cu jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil, în cadrul căruia poate să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul-verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (cauza A_____ v. România).

Așadar, în speța de față, instanta de apel retine ca sarcina probei a revenit si revine petentului, aceasta având obligația de a dovedi faptul că cele consemnate în procesul-verbal de contravenție nu sunt conforme realității. Or, s-a apreciat in mod corect că, în raport de probele administrate în cauză, petentul nu a reușit să răstoarne prezumția de legalitate și temeinicie de care se bucură procesul-verbal contestat și nu a făcut dovada celor afirmate si sustinute in plangerea contraventionala.

Mai mult decât atât, s-a constatat in mod corect de catre instanta de fond, ca este certa săvârșirea contravenției reținută în sarcina petentului.

Petentul a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale aplicate cu avertismentul, susținând că fapta contravențională reținută în sarcina sa este de o gravitate redusă.

De asemenea, si sub aspectul proporționalității sancțiunii aplicate, instanța de fond a constatat in mod corect că agentul constatator i-a aplicat petentului amenda în cuantumul minim prevăzut de lege pentru contravenția comisă, fiind respectate dispozițiile art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, în conformitate cu care sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal, in cauza neavand relevanta sustinerile petentului din apel, in sensul ca amenda minima are un cuantum ridicat, intrucat, data fiind gravitatea contraventiei savarsite, legiuitorul a prevazut un minim ridicat al amenzii.

Sub aspect sancționatoriu, astfel, in mod corect instanța de fond a reținut că sancțiunea aplicată îmbină caracterul punitiv cu cel preventiv și educativ, fiind respectate criteriile din cuprinsul prevederilor art. 21 alin. 3 din O.G. nr. 2/2001, potrivit cărora sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul - verbal.

În consecință, apreciind in egala masura, că procesul-verbal este legal și temeinic, ca sancțiunea aplicată a fost corect individualizată, iar înlocuirea amenzii cu avertismentul nu este oportună în prezenta cauză, instanta de control judiciar constata ca prima instanta a facut o corecta aplicare a normelor juridice incidente situatiei de speta, a pronuntat o hotarare legala si temeinica, in cuprinsul careia sunt redate motivele de fapt si de drept care argumenteaza solutia.

Dand eficienta juridica considerentelor expuse, instanta, in temeiul art.480 NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de catre S_____ I__, cu domiciliul procesual ales în M_____ K___________, ________________________, jud. C________, in contradictoriu cu I____________ DE P______ CONSTANTA - SERVICIUL RUTIER, cu sediul în C________, ___________________, Jud. C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 325/07.05.2015, pronunțată de Judecătoria Hârșova în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX, ca nefondat.

Definitiva.

Pronuntata in sedinta publica din data de 16.12.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

I____-L____ O______-D__ E________ C______

GREFIER,

E______ D_____

Jud.fond. M. P________

Tehnored.jud.decizie: I.-L. O.-D./4 ex./29.01.2016