DOSAR NR. XXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

Judecătoria V_____ - Județul T________

Sentința civilă nr. 1209

Ședința publică din data de 28.10.2015

Instanța constituită din:

Președinte – C_____ D___ V___

Grefier – R___ A___ I____

Pe rol judecarea acțiunii civile având ca obiect „anulare proces verbal de contravenție”, formulată de petentul N____ I_____, domiciliat în comuna Blejești, _______________________________, în contradictoriu cu intimatul I__ T________ cu sediul în mun. A_________, ____________________. 71-73, județul T________.

Despre mersul dezbaterilor s-a făcut referire în încheierea de amânare a pronunțării din data de 22.10.2015, care face parte integrantă din prezenta, când instanța având nevoie de timp pentru a studia actele si lucrările dosarului a amânat pronunțarea la data de 28.10.2015.

INSTANȚA,

Deliberând asupra cauzei civile de față, instanța constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 26.06.2015 sub nr. XXXXXXXXXXXX având ca obiect anulare proces-verbal de contravenție, petentul N____ I_____ în contradictoriu cu intimatul I__ T________ a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să dispună anularea procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx/11.06.2015.

În motivarea cererii sale, în fapt, a arătat că dorește să conteste amenda în valoare de 500 lei, aplicată de către șeful Poliției Blejești în data de 11.06.2016, deoarece nu înțelege ceea ce s-a consemnat în procesul verbal și învederează că nu a săvârșit nicio faptă pentru care să-i fie aplicată amenda.

În drept, cererea nu a fost întemeiată.

În probațiune, petentul a depus înscrisuri.

Acțiunea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei conform chitanței de la dosar, __________ nr.xxxxx/26.06.2015.

Intimatul legal citat, a formulat întâmpinare la data de 29.07.2015, prin care a solicitat respingerea plângerii reclamantului, ca neîntemeiată și netemeinică.

În fapt, a arătat că, la data de 11.06.2015, în jurul orelor 17:47, agentul constatator a fost sesizat prin SNUAU 112, de către numita N____ V_______ despre faptul că a avut un conflict cu soțul său, acesta lovind-o în mod repetat cu pumnii în zona feței.

A învederat că agentul constatator a întocmit procesul verbal de constatare a contravenției în lipsa petentului dar în prezența martorului asistent.

A mai arătat că elementele constitutive ale contravenției reținute de către agentul constatator în sarcina petentului nu pun la îndoială existența lor și a arătat că atâta timp cât elementul material al laturii obiective a fost realizat, contravenția a fost săvârșită.

În ceea ce privește latura subiectivă a contravenției a invocat faptul că prin însăși natura faptei , aceasta nu putea fi săvârșită decât cu intenție iar conduita petentului nu a reflectat în nici un caz o altă formă de vinovăție.

În continuare a arătat că pericolul social al faptei a avut un gard ridicat având în vedere împrejurările concrete de săvârșire.

În drept întâmpinare a fost întemeiată pa baza dispozițiilor Legii nr. 61/1991, Republicată, O.G. nr. 2/2001 și ale Codului de procedură civilă.

În probațiune a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

În conformitate cu prev. art. 223 C. proc. civ a solicitat judecarea în lipsă.

Analizând întreg materialul probatoriu administrat în cauză, instanța reține următoarele:

În fapt, prin procesul verbal ________ nr. xxxxxxx întocmit la data de 11.06.2015 petentul a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 500 lei pentru săvârsirea contravenției prevăzute de art. 2 pct. 24 din Legea nr. 61/1991.

În cuprinsul procesului verbal s-a retinut că petentul, în timp ce se afla la domiciliul acestuia, a provocat scandal și a avut o atitudine violentă față de numita N____ V_______ și de cei doi copii ai săi.

În drept, potrivit disp. art 34 din OG nr. 2/2001 , instanța are obligația legală de a analiza legalitatea și temeinicia procesului verbal de constatare și de a hotărî asupra sancțiunii aplicate.

Potrivit Deciziei Curții Constituționale nr. 183/2003 procesul verbal de contravenție se bucură de prezumția de legalitate, temeinicie si veridicitate, fiind un act administrativ întocmit de către un agent al statului pe baza propriilor constatări. Prin urmare, actul de sancționare face dovada situației reținute până la proba contrară, sarcina probei revenind petentului. Nu aceeași ar fi fost situația în cazul în care agentul constatator nu ar fi constatat prin propriile simțuri săvârșirea faptei, caz în care într-adevăr intimatei i-ar fi revenit sarcina de a proba săvârșirea contravenției. În speță însă abaterea a fost constatată direct de către polițistul rutier, astfel că se reține aplicabilitatea prezumției de legalitate și temeinicie a procesului verbal contestat.

Reglementarea și aplicarea unei astfel de prezumții deși are ca efect limitarea prezumției de nevinovăție garantată de art. 6 par. 2 din CEDO prin aceea că inversează sarcina probei nu este contrară acesteia. În acest sens, în jurisprudența constantă a Curții Europene a Drepturilor Omului s-a stabilit că dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenție, în măsura în care statul respectă limite rezonabile având în vedere importanța scopului urmărit dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku contra Franței, cauza Vastberga Taxi Aktiebolag și Vulic contra Suediei).

Forța probantă a proceselor-verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni contra Franței).

Totodată instanța are în vedere și decizia de inadmisibilitate pronunțată de Curtea de la Strasbourg în cauza I___ P__ c României (28 iunie 2011) prin care a statuat că admisibilitatea probelor constituie în primul rând o chestiune reglementată de dreptul intern și, ca regulă generală, cade în competența instanțelor naționale să se pronunțe asupra probelor pe care le administrează. Potrivit Convenției, rolul Curții este de a stabili dacă întreaga procedură, incluzând modul în care proba a fost obținută, este echitabilă (a se vedea Doorson c. Țărilor de Jos, 26 martie 1996, par. 67; V__ Mechelen și alții c. Țărilor de Jos, 23 aprilie 1997, par. 50).

Astfel, dacă instanța națională îi oferă petentului cadrul necesar pentru a-și expune cauza în condiții de egalitate cu partea adversă, responsabilitatea modalității efective în care înțelege să uzeze de drepturile sale procedurale cade exclusiv în sarcina părții. Instanța națională poate pronunța o hotărâre numai pe baza probelor depuse de agentul constatator, în condițiile în care petentului i s-a dat pe tot parcursul procesului posibilitatea de a-și dovedi afirmațiile.

Prin urmare, în cauză este incident principiul potrivit căruia cel care face o propunere înaintea judecății trebuie să o și dovedească astfel încât petentul care contestă cele reținute în cuprinsul procesului-verbal trebuie să facă dovada unei alte situații de fapt decât cea reținută în sarcina sa.

Analizând procesul verbal contestate din punct de vedere al legalității, instanța retine ca acesta cuprinde toate mențiunile prevăzute de 17 din O.G. nr. 2/2001, sub sancțiunea nulității absolute. Astfel actele conțin numele, prenumele, calitatea si semnătura agentului constatator, numele si prenumele contravenientului, faptele săvârșite și data comiterii acestora.

Analizând procesul verbal contestat din punct de vedere al temeiniciei, având în vedere că fapta contravențională a fost constatată direct de către agent, petentului îi revenea sarcina de a răsturna prezumția de temeinicie de care se bucură procesul-verbal de contravenție, ansamblul probatoriului propus de acesta și administrat în cauză nefiind apt să producă această răsturnare.

În ceea ce privește apărarea petentului, conform căreia cele consemnate în procesul verbal de contravenție nu sunt reale, martorul S______ C_________ nefiind de față la săvârșirea contravenției, având în vedere că nu locuiește pe ulița pe care se află domiciliul petentului, instanța reține următoarele :

Conform art. 19 din O.G. nr. 2/2001, martorul din procesul-verbal de contravenție este chemat să certifice faptul că acest act este încheiat în lipsa contravenientului, și nu pentru a proba că cele consemnate în procesul-verbal sunt adevărate, acesta fiind și motivul pentru care instanța a respins propunerea de audiere a acestui martor, petentul fiind în eroare cu privire la rolul martorului, având intenția de a dovedi, prin această probă, că situația de fapt consemnată în procesul-verbal de contravenție nu este cea reală.

De asemenea, pentru a putea fi răsturnată prezumția de temeinicie a procesului-verbal de contravenție, sunt necesare probe în acest sens, petentul nepropunând alte probe cu excepția celei testimoniale cu martorul S______ C_________.

În măsura în care, așa cum susține acesta, situația de fapt consemnată în procesul-verbal nu ar fi corespuns cu realitatea, petentul ar fi avut posibilitatea să demonstreze contrariul, însă a manifestat pasivitate față de aceste drepturi.

Pentru aceste motive instanța va respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională formulată de petentul N____ I_____ în contradictoriu cu intimata I__ T________.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge plângerea formulată de petentul N____ I_____, domiciliat în comuna Blejești, _______________________________, în contradictoriu cu intimatul I__ T________ cu sediul în mun. A_________, ____________________. 71-73, județul T________.

Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, ce se va depune la Judecătoria V_____.

Pronunțată în ședință publică, azi, 28.10.2015.

PREȘEDINTE, GREFIER,

C_____ D___ VALD R___ A___ I____

Red. C.D.V/ 14.12.2015

Tehnored: R.A.I./ 4 exp./14.12.2015