Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 09 Decembrie 2015

Președinte - E____ P____

Judecător A______ C________

Grefier A____ C_______

DECIZIE Nr. 1755/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe apelant Z_______ V_____ și pe intimat I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI IAȘI - POLIȚIA MUNICIPIULUI IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților

Procedura este completă. S-a făcut referatul cauzei de către grefier.

Neexistând cereri prealabile și constatând terminată cercetarea judecătorească, instanța rămâne în pronunțare pe baza actelor de la dosar .

T R I B U N A L U L

Prin sentința civilă nr 6247 din 06.05.2015 Judecătoria Iași a respins plângerea contravențională formulată de către petentul Z_______ V_____ împotriva procesului-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/15.02.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ de Poliție Județean Iași.

Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată pe rolul Judecătoriei Iași la data de 07.03.2014 sub număr de dosar XXXXXXXXXXXXX, petentul Z_______ V_____ a contestat procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției ________ nr. xxxxxxx/15.02.2014 în contradictoriu cu intimatul I____________ Județean de Politie Iași, solicitând anularea acestuia.

În fapt, petentul a arătat că cele menționate în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu corespund realității. Petentul a menționat că este adevărat faptul că la data de 15.02.2014 s-a aflat la Unitatea de Primire Urgențe din cadrul Spitalului Prof. dr. N.O___, fiind chemat de urgență de către numitul M____ T____, șeful Serviciului Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, serviciu în cadrul căruia lucrează și petentul. A mai precizat faptul că agentul constatator este cel care a început să strige să părăsească spitalul, fără ca el să intervină în vreun mod, nu a provocat scandal, nu a adresat injurii sau expresii jignitoare niciunei persoane.

În drept, nu a fost invocat niciun temei legal.

A fost anexată plângerii copie a procesului-verbal contestat.

Intimatul a depus întâmpinare prin care a arătat că procesul verbal contestat este legal întocmit, nu conține vicii de formă sau de fond și respectă prevederile O.G. nr. 2/2001. A mai arătat intimatul că motivele de netemeinicie invocate de către petentă nu sunt întemeiate, sancțiunea fiind aplicată în mod legal.

În prezenta cauză a fost încuviințată proba cu înscrisuri și proba testimonială.

În urma analizării actelor și lucrărilor dosarului, instanța reține următoarele:

Prin procesul - verbal ________ nr. xxxxxxx/15.02.2014, petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 1000 lei, pentru faptul că pe data de 15.02.2014 , ora 00:37, ar fi pătruns în incinta Unității de Primire Urgențe din cadrul Spitalului Prof. dr. N.O___, deși nu prezenta afecțiuni medicale și nu prezenta o urgență medicală, timp în care, în prezența lucrătorilor de poliție ar fi provocat scandal, adresând cuvinte și expresii jignitoare, precum „milițieni” și a pătruns în camerele personalului medical și în saloane fapt ce ar fi provocat indignarea personalului medical și a pacienților, recomandându-se a fi comisar șef și ar fi luat legătura cu numitul M____ T____ care se afla la această unitate pentru recoltare de probe biologice, faptă care, conform procesului-verbal, este prevăzută de art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991.

Potrivit prevederilor art. 34 din O.G. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, instanța învestită cu soluționarea plângerii verifică legalitatea și temeinicia procesului verbal și hotărăște asupra sancțiunii.

Potrivit art. 3 pct. 24 din Legea nr. 61/1991 pentru sancționarea faptelor de inculcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice, republicată și actualizată, în forma în vigoare la data săvârșirii contravenției, constituie contravenție provocarea ori participarea efectivã la scandal, în locuri sau localuri publice.

Instanța, în urma verificării cerute de art. 34 din O.G. 2/2001, constată că plângerea a fost înregistrată în termenul legal de 15 zile de la data comunicării procesului-verbal contestat.

Cu privire la legalitatea procesului-verbal, instanța reține că acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din O.G. 2/2001, cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității exprese. Din probatoriul administrat în prezenta cauză, instanța nu poate reține producerea vreunei vătămări prin modalitatea de întocmire a procesului-verbal, astfel încât nulitatea virtuală nu poate fi atrasă.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, instanța constată că prezentul litigiu trebuie să ofere garanțiile procesuale recunoscute și garantate de articolul 6 din Convenția europeană a drepturilor omului, în continuare Convenția, (care face parte din dreptul intern în baza articolului 11 din Constituția României și are prioritate în temeiul articolului 20 alin. 2 din legea fundamentală).

Pentru a determina dacă aceste garanții sunt sau nu aplicabile in procedura contravențională este imperios necesar ca, anterior oricărei dezbateri privind temeinicia actului de aplicare a sancțiunii, instanța să determine dacă procesul verbal atacat constituie „acuzație in materie penală” in sensul autonom dat de Convenție acestei noțiuni.

În cauzele Deweer (27 februarie 1980, _______ nr. 35, pag. 24, par. 48) și Foti c. Italiei (10,12,1982, _______ nr. 56, pag. 18) Curtea Europeana a Drepturilor Omului, în continuare Curtea, a arătat ce trebuie înțeles in sensul Convenției prin „acuzație”. In opinia Curții această noțiune trebuie definită mai degrabă în sens formal și se referă la „existența unei notificări din partea autorităților cu privire la imputarea săvârșirii unei fapte penale”.

Fără îndoială așadar că procesul verbal de constatare și sancționare a contravenției constituie o „acuzație” in sensul Convenției astfel că urmează a se determina dacă aceasta se referă sau nu la o faptă penală, aspect ce urmează a fi elucidat in lumina criteriilor instituite prin practica Curții.

Astfel, Curtea Europeana a Drepturilor Omului apreciază, in mod constant ca pentru a determina daca o contravenție poate fi calificată drept “acuzație in materie penală” in sensul Convenției sunt necesare a fi avute in vedere trei criterii: 1)daca textul ce definește contravenția aparține, conform legii naționale, dreptului penal, 2) natura faptei, 3)natura si gradul de severitate al sancțiunii aplicate ; toate acestea urmând a fi examinate prin raportare la scopul si obiectul art. 6 din Convenție.

În aprecierea Curții, indicațiile furnizate de dreptul intern al Statului respondent au numai valoare relativa in ce privește primul criteriu (Kadubek vs. Slovakia, 1998).

Celelalte doua criterii urmează a fi cercetate alternativ, iar nu cumulativ.

In examinarea acestor criterii Curtea apreciază că, pentru ca art. 6 sa devina aplicabil este suficient ca fapta sa fie prin natura sa « penala » din punct de vedere al Convenției, sau sa expună persoana vizata unei sancțiuni care, prin natura sa sau gradul de severitate, aparține sferei « penale ». Astfel, norma juridică ce sancționează astfel de fapte, precum cea reținută în sarcina petentului, are caracter general (Legea nr. 61/1999 pentru sancționarea faptelor de inculcare a unor norme de conviețuire sociala, a ordinii si liniștii publice, republicată și actualizată se adresează tuturor cetățenilor) și amenda (sancțiunea contravențională aplicabilă) urmărește un scop preventiv și represiv, nu să asigure o reparație pecuniara a unei eventuale daune ci are caracter punitiv prin natura ei, Curtea apreciind constant caracterul punitiv ca fiind principala caracteristica distinctiva a sancțiunii penale.

Curtea amintește în cauza A_____ c. României că în materie penală problema administrării probelor trebuie analizată în lumina paragrafelor 2 și 3 din art. 6 din Convenție. Primul consacră principiul prezumției de nevinovăție, obligația prezentării probei revenind acuzării și îndoiala folosind în avantajul acuzatului.

Combinat cu paragraful 3, paragraful 1 al art. 6 din Convenție obligă, între altele, statele contractante să ia măsuri pozitive. Ele constau în special în informarea acuzatului, în termenul cel mai scurt, asupra naturii și cauzei acuzației ce i se aduce, în acordarea timpului și înlesnirilor necesare pentru a-și pregăti apărarea, în garantarea dreptului la apărare personal sau fiind asistat de un avocat și în a-i permite să întrebe sau să solicite audierea martorilor acuzării și să obțină citarea și audierea martorilor apărării în aceleași condiții ca și martorii acuzării.

Analizând actele dosarului din acest punct de vedere, instanța constată că petentului i s-a adus la cunoștință, prin comunicarea procesului-verbal, acuzația în mod detaliat, asigurându-i-se dreptul de a face obiecțiuni și de a-și construi apărarea de către instanța de judecată. De asemenea, petentului i s-a asigurat exercitarea dreptului la apărare prin posibilitatea de a administra probe și de a analiza probele administrate de către intimată în fața instanței.

Procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției nu poate face dovada prin el însuși a existenței faptei, a autorului acesteia și a vinovăției, acest proces verbal fiind doar actul prin care o persoană este acuzată de săvârșirea contravenției, în măsura în care nu conține constatări personale, prin propriile simțuri ale agentului constatator.

Agentul constatator arată prin raportul depus, că a constatat prin propriile simțuri comportamentul petentului, fapta contravențională fiind constatată în mod nemijlocit și direct de către agentul constatator prin propriile simțuri, făcând astfel dovada pănă la proba contrară. Pe cale jurisprudențială Curtea Europeană (cauzele Salabiaku contra Franței - Hotărârea din XXXXXXXXXX) a stabilit că prezumția de nevinovăție nu este una absolută, admițând posibilitatea existenței unor prezumții de drept sau de fapt în cadrul sistemelor de drept național. Prezumția de veridicitate a procesului-verbal în măsura în care cele consemnate au fost constatate de către agentul constatator în mod direct și nemijlocit prin propriile simțuri trebuie să respecte însă un raport de proporționalitate între scopul urmărit de lege (consolidarea exercitării autorității de stat prin prisma agenților constatatori) și mijloacele utilizate, acest raport fiind respectat în prezenta cauză, petentului asigurându-i-se dreptul de administra probe contrare celor reținute de către agentul constatator.

Fiind audiat, martorul asistent D_______ I____ a declarat faptul că a asistat personal la evenimentul prezentat în procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției contestat, petentul a provocat scandal în incinta spitalului, prin folosirea pe o tonalitate ridicată de expresii jignitoare la adresa agentului de poliție.

Fapta contravențională reglementată de art. 3 pct 24 presupune provocarea ori participarea efectivã la scandal prin fapte, acte sau gesturi obscene, proferarea de injurii, expresii jignitoare sau vulgare, amenințãri cu acte de violențã, putând fi săvârșită prin orice faptă reprobabilă, rușinoasă ce tulbură ordinea publică, precum exercitarea de acte de violență verbală sau fizică.

Din coroborarea probelor administrate în mod nemijlocit, instanța reține că petentul nu a făcut dovada contrară celor reținute de către agentul constatator în mod nemijlocit, acestea coroborându-se cu declarația martorului asistent audiat.

Instanța nu poate reține declarația martorului propus de către petent, respectiv U________ P_______ I_____, având în vedere că aceasta nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în prezenta cauză și nici cu cele prezentate de însuși petentul la ultima ședință de judecată. Astfel, în timp ce martorul U________ P_______ I_____ a declarat că nu a intrat în incinta spitalului nici el, nici petentul, dar nici agentul constatator, petentul declară în ședința publică din 22.04.2015 faptul că a intrat „pe holul unității spitalicești”, acolo unde a avut loc o discuție aprinsă însă din partea agentului constatator și nu a sa. De asemenea, instanța constată că acest martor nu a fost în mod continuu la fața locului, lipsind aproximativ 4-5 minute.

Din relația de rudenie dintre cei doi, martorul fiind finul de cununie al petentului, dar și din declarația acestuia ce nu se coroborează cu celelalte probe, instanța constată că relația de interes dintre cei doi a determinat o relatare subiectivă și selectivă a celor constatate de către martor.

Din acest probatoriu administrat, instanța constată că a fost dovedită cu certitudine și fără dubiu fapta contravențională săvârșită de către petent, prezumția de nevinovăție fiind astfel înlăturată.

Sancțiunea aplicată contravenientului se încadrează în limitele prevăzute de Legea nr. 61/1991 republicată. Aceasta este proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite de către contravenient, având în vedere împrejurările săvârșirii faptei, respectiv petentul a avut un comportament agresiv, într-un loc public, în prezența mai multor persoane, având ca urmare tulburarea liniștii și ordinii publice, fiind afectate relațiile sociale ce urmăresc protejarea ordinii publice, dar și circumstanțele personale ale petentului, respectiv funcția publică pe care acesta o ocupă în cadrul Serviciului Public Comunitar regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor.

Întrucât fapta descrisă întrunește conținutul constitutiv al contravenției menționate în act, iar sancțiunea aplicată este legală și temeinică, respectând principiul proporționalității între fapta comisă și sancțiunea aplicată, instanța urmează a respinge ca neîntemeiată plângerea contravențională potrivit dispozițiilor art. 34 din OG nr. 2/2001.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel petentul criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Hotărârea atacată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu administrarea în mod greșit a mijloacelor de probă, pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Martorul propus de petent (U________ P_______ I_____) este finul de cununie al petentului, iar instanța de fond a reținut că declarația acestuia nu se coroborează cu niciuna dintre probele administrate în prezenta cauză.

Contrar acestor susțineri, consideră că din probatoriul administrat în fața instanței de fond rezultă că declarația martorului propus de petent se coroborează atât cu alte mijloace de probă administrate în cauză, cât și cu declarația dată de petent la ultima ședință de judecată.

Instanța de fond s-a mulțumit să rețină că martorul este finul de cununie al petentului, însă trece sub tăcere faptul că martorul lucrează tot în cadrul Poliției. Rutiere lași, că este coleg cu persoanele implicate în evenimentul din data de 15.02.2014 și sub jurământ nu ar fi îndrăznit să relateze situația de fapt din data de 14 - 15 februarie 2014 într-un alt mod decât cel ce corespunde realității.

Instanța de fond nu apreciază onestitatea martorului propus de către petent care nu ar fi riscat să-și pericliteze în vreun fel poziția pe care o ocupă în cadrul Poliției Rutiere lași prin relatări subiective atâta timp cât la acel eveniment au asistat și alte persoane din cadrul Poliției Rutiere lași, unele dintre acestea fiind chiar șefi ai martorului.

Instanța de fond nu a dat dovadă de rol activ, așa cum prevăd dispozițiile Codului de procedură civilă. Dacă ar fi avut dubii cu privire la concordanțele dintre declarațiile martorilor, ar fi trebuit să dispună din oficiu și audierea celorlalți polițiști prezenți în datele de 14 - 15 februarie 2014 la acel eveniment (cu excepția agenților implicați în acel caz).

Mai mult, instanța de fond nu motivează în niciun fel de ce înlătură apărările petentului potrivit cărora acesta nu ar fi avut de ce să facă scandal în incinta spitalului, atâta timp cât nu el personal era implicat în acel eveniment, iar din probatoriul administrat rezultă foarte limpede de ce a fost prezent în acel loc.

În fața instanței de apel, petentul a reiterat faptul că cele consemnate în procesul-verbal atacat nu corespund realității, iar în susținerea acestui punct de vedere, pe lângă argumentele ce vor fi expuse în continuare, vine și faptul că acest proces-verbal a fost întocmit în lipsă, deși petentul a fost prezent atât la spital, cât și în fața sediului I.P.J. lași - Poliția Municipiului lași, Biroul Rutier și ar fi existat posibilitatea ca acest proces-verbal să fie întocmit în prezența sa.

Într-adevăr, la data de 15 februarie 2014, petentul a fost la Unitatea de Primire Urgențe din cadrul Spitalului Prof. dr. N______ O___ din lași, fiind chemat în acest loc, de urgență, de către domnul M____ T____ care era Șeful Serviciului Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor, Serviciu în cadrul căruia lucrează și petentul.

In momentul în care a ajuns, a fost întâmpinat de un agent de poliție care a întrebat ce caută în acel loc și fără a aștepta un răspuns din partea sa a început să strige să părăsească Spitalul si să nu se amestece în problemele lor.

Petentul a mers la spital deoarece domnul M____ T____ a fost oprit de un echipaj de la Poliția Rutieră și condus la spital pentru a i se recolta probe biologice în vederea stabilirii alcoolemiei, fiind chemat de acesta pentru a i se povesti ce s-a întâmplat și pentru a putea să și îndeplinească obligațiile de serviciu, întrucât urma să întocmească un raport de eveniment.

Așa cum a susținut și în fața instanței de fond, la spital petentul nu a provocat scandal, nu a adresat injurii sau expresii jignitoare niciunei persoane, nu a făcut nimic de natură a influența activitățile ce se desfășurau în acel moment și a arătat că în procesul-verbal nu este descris în niciun mod în ce a constat scandalul provocat de petent.

Petentul a stat la spital în perioada în care domnului M____ i-au fost recoltate probele biologice, ulterior s-a deplasat la sediul Poliției Rutiere pentru a afla eventual alte date ce urmau a fi necesare la întocmirea raportului de eveniment și, de asemenea, a stat în aceste locuri pentru a vedea ce se întâmplă și pentru a ști ce să comunice șefilor ierarhici în situația în care se cereau asemenea informații. De altfel, ulterior acestui eveniment, în cadrul Serviciului unde lucrează a fost un control de la București și i s-a cerut să descrie în detaliu cele întâmplate la acel moment.

De asemenea, petentul consideră că dacă ar fi avut o atitudine de genul celei descrise în procesul-verbal, agentul constatator ar fi trebuit să-i întocmească un proces-verbal în prezența sa, astfel încât să aibă posibilitatea de a formula obiecțiuni. Acesta a preferat să încheie un proces-verbal în lipsă, pentru ca petentul să nu aibă posibilitatea de a formula obiecțiuni.

Față de această situație și față de faptul că instanța de fond nu face nicio apreciere cu privire la aceste apărări și nu motivează de ce le înlătură, consideră că sentința atacată nu cuprinde motivele de fapt si de drept pentru care s-au înlăturat cererile petentului. În jurisprudența constantă a Curții europene a drepturilor omului s-a subliniat că dreptul la un proces echitabil, garantat de art. 6 parag. 1 din Convenție, include, printre altele, dreptul părților de a prezenta observațiile pe care le consideră pertinente pentru cauza lor, iar acest drept nu poate fi considerat efectiv decât dacă aceste observații sunt in mod real "ascultate", adică examinate de către instanța sesizată.

Altfel spus, art. 6 implică, mai ales, în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al mijloacelor, argumentelor și al elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența, iar noțiunea de proces echitabil presupune ca o instanță care nu a motivat decât pe scurt hotărârea sa să fi examinat totuși în mod real problemele esențiale care i-au fost supuse analizei.

Intimatul nu a depus întâmpinare.

Examinând actele și lucrările dosarului, analizând sentința apelată prin prisma motivelor de apel invocate în conformitate cu disp art 476 din Codul de procedură civilă, tribunalul constată că apelul este nefondat.

Criticile formulate sunt neîntemeiate.

Petentul a fost sancționat de către IPJ Iași, prin procesul verbal ________ nr xxxxxxx din 15.02.2014 cu amendă în cuantum de 1000 lei pentru săvârșirea contravenției prev de art 3 pct 24 din Legea nr 61/1991.

În fapt s-a reținut că la data de 15.02.2014 ora 0, 37 a pătruns în incinta unității de primire urgențe din cadrul Spitalului Prof dr N .O___ din Iași deși nu prezenta afecțiuni medicale, nu prezenta o urgență medicală, timp în care în prezența lucrătorilor de poliție a adresat cuvinte și expresii jignitoare, precum milițieni și a pătruns în camerele personalului medical și în saloane fapt ce a provocat indignarea personalului medical și a pacienților recomandându –se că ar fi comisar și cu intenția de a luat legătura cu numitul M____ T____ care se afla la acea unitate pentru recoltarea de probe biologice.

Cu privire la înlăturarea declarației martorului propus de către petent U________ P_______ I_____, instanța de fond a înlăturat în mod just această declarație.

În plângerea formulată petentul nu a indicat numele martorului , astfel cum preved disp art 194 al 1 lit c din Codul de procedură civilă. Situația de fapt susținută în motivarea apelului, pe care ar fi cunoscut-o martorul, nu este prezentată în plângerea formulată.

Acest martor, a dat o declarație subiectivă, el fiind nașul petentului. Martorul a declarat că a stat împreună cu petentul , cât și cu agenții de poliție, în afara spitalului pe rampa de acces la serviciul de primiri urgențe și petentul nu a încercat să intre în spital. Această susținere a martorului nu se coroborează cu susținerile petentului din plângerea formulată.

Instanța de fond a dat dovadă de rol activ, contrar opiniei petentului.

A fost audiat martorul asistent D_______ I____. Martorul a declarat că a fost prezent în cadrul Spitalului N O___ pentru prelevarea unor probe biologice de la o persoană ce a fost surprinsă în trafic sub influența băuturilor alcoolice.

În timpul recoltării probelor biologice, a apărut petentul, pe care martorul îl cunoaște, și a încercat să intre în salonul respectiv, fiind refuzat de către agentul de poliție ce era prezent. A urmat un schimb de replici, petentul a dorit să intre în salon. Petentul a folosit o tonalitate ridicată și cuvinte jignitoare la adresa agentului de poliție și a concluzionat că acel eveniment a fost un scandal.

Această declarație a martorului se coroborează cu raportul agentului constatator, fila 21 dosar. Agentul principal de poliție C______ F_____ a arătat că întrucât se desfășura o procedură penală, a solicitat petentului să părăsească incinta UPU întrucât prin modul de comportare a fost împiedicat de către petent, să își exercite atribuțiile de serviciu. Petentul nu a dat curs solicitării agentului de poliție și a început să provoace scandal.

A solicitat sprijin telefonic prin dispecerul Serviciul Rutier Iași, lucrătorilor din cadrul Secției 4 Poliție , care s-au deplasat la spital, iar numitul Z_______ V_____, văzându-i pe aceștia a părăsit incinta Unității de Primire Urgențe.

Analizând deopotrivă latura subiectivă, instanța constată că petentul nu a invocat nici o împrejurare justificativă, aptă de a l exonera de răspundere. Pe baza probelor administrate, instanța de control judiciar apreciază că petentul a acționat cu vinovăție. In vederea rasturnarii prezumtiei de veridicitate a procesului verbal, sarcina probei revine petentului.

In acest sens, tribunalul constata ca sub aspectul legalitatii procesului verbal de contraventie acesta a fost încheiat cu respectarea disp. art. 16-17 din OG nr 2/2001.

Incadrarea juridica data faptei este corecta, astfel încat procesul verbal este legal întocmit.

Cu privire la temeinicia procesului verbal, Tribunalul constată că procesul verbal contestat face dovada situației de fapt și a încadrarii în drept pana la proba contrară. Conform jurisprudentei Curtii Europene a Drepturilor Omului, dreptul unei persoane de a fi prezumata nevinovată si de a solicita acuzarii să dovedeaasca faptele ce i se imputa, nu este absolut, din moment ce prezumtiile bazate pe fapte sau legi opereaza in toate sistemele de drept si nu sunt interzise de Conventia Europeana a Drepturilor Omului, în masura în care statul respecta limitele rezonabile, avand in vedere importanta scopului urmarit, dar si respectarea dreptului la aparare.(Cauza Salabiaku c. Frantei Hotararea din 7.10.1988, cauza VASTBERGA Taxi Aktiebolag si Vulic c. Suediei, Hotararea din 23.07.2002).

Forta probanta a rapoartelor și a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecarui sistem de drept, putându-se reglementa importanța fiecarui mijloc de probă, însă instanța va verifica caracterul echitabil al procedurii in ansamblu, atunci cand administreaza si apreciaza probatoriul( Cauza Bosoni c. Frantei, Hotararea din 7.10.1988.

In analiza principiului proportionalității, instanța verifică în ce măsură petentul nu a respectat regulile impuse de actele normative, care au implicatii majore asupra garantării dreptului la viața, la integritate al persoanelor și bunurilor și pentru instituirea unui climat de securitate sociala.

In ceea ce priveste individualizarea sancțiunii contravenționale, în raport cu disp. art 21 al 3 din OUG nr 195/2002, instanța de fond a reținut în mod corect că amenda contravențională aplicată este cea prev de lege și este proporțională cu gradul de pericol social al faptelor săvârșite, tinând seama de împrejurările în care au fost săvârșite contravențiile, de modul și de mijloacele de săvârșire, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului, astfel încât nu se impune reevaluarea acestora.

Constatând că hotărârea apelată este legală și temeinică, în temeiul disp art 480 din Codul de procedură civilă Tribunalul va respinge apelul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de Z_______ V_____ împotriva sentinței civile nr 6247 din 06.05.2015 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.12. 2015.

Președinte, E____ P____		Judecător, A______ C________
	Grefier, A____ C_______

Redactat și tehnoredactat PE

2ex/08.01.2016.

Judecător fond I_____ C_____.