ROMÂNIA

TRIBUNALUL A___

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV, FISCAL ȘI DE INSOLVENȚĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 590/A/2015

Ședința publică din 10 septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D_____ C______

Judecător: A______ C______ P__ – președintele secției

Grefier: E____ B______

Pe rol se află apelul declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr. 279/2015 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul O_____ R___ M____, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție proces verbal ________ nr. xxxxxxx

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă consilier juridic M______ I____ M_____ pentru apelantul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, lipsă fiind petentul intimat O_____ R___ M____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

În temeiul art. 131 NCPC raportat la art. 34 alin. 2 din OG nr. 2/2001, tribunalul, verificându-și competența, constată că este competent să soluționeze prezenta cauză.

Reprezentanta apelantului depune la dosar delegație și arată că nu mai are cereri de formulat în cauză.

Tribunalul constată apelul în stare de judecată și acordă cuvântul asupra acestuia.

Reprezentanta apelantului solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și modificarea în parte a sentinței apelate, cu consecința respingerii plângerii petentului.

În motivare, arată că critică sentința instanței de fond,prin prisma faptului că nu a dat valoare declarației martorului audiat, conducătorul auto depășit, nu a reținut nici adresa CNADR, prin care comunică faptul că la locul constatării contravenției, indicat de agentul constatator în cuprinsul procesului verbal, depășirea este interzisă.

Mai susține că nu sunt de acord cu aprecierile instanței de fond potrivit cărora, există posibilitatea ca agentul constatator să nu fi putut percepe cu exactitate locul efectuării manevrei.

Arată că nu se poate pronunța o soluție prin care se infirmă un act emis de către un polițist, doar că există posibilitatea și ar trebui stabilit dincolo de orice îndoială. Mai arată că este o calitate umană de a percepe sau nu, o constatare personală a agentului de poliție și este confirmată de martorul audiat, conducător auto depășit.

Susține că din toate probele administrate în cauză, se impun respingerea plângerii contravenționale.

Instanța, în baza art. 394 Cod procedură civilă, declară închise dezbaterile, reținând apelul în pronunțare.

TRIBUNALUL

Deliberând asupra apelului de față.

Constată că prin sentința civilă nr. 279/2015 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul O_____ R___ M____, împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2014, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, a fost anulat procesul verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2014 întocmit de intimat, cu consecința exonerării petentului de la plata amenzii în cuantum de 360 lei aplicată prin procesul verbal. A fost înlăturată sancțiunea complementară a suspendării dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile.

Pentru a hotărî astfel, judecătoria a reținut că:

Prin plângerea contravențională înregistrată pe rolul instanței sub dosar nr. XXXXXXXXXXXXX, petentul O_____ R___ M____, în contradictoriu cu intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___, a solicitat ca prin hotărâre judecătorească să se dispună: - admiterea plângeri contravenționale, anularea procesului - verbal ________, nr. xxxxxx/21.07.2014, ca fiind netemeinic și nefondat și exonerarea de plata amenzii și a tuturor sancțiunilor aplicate.

În fapt, petentul a arătat că în data de 20.10.2014 în timp ce conducea autoturismul marca Renault cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX în apropierea localității Oiejdea, a fost oprit pentru control de către un echipaj de poliție care i-a comunicat că a efectuat o manevră de depășire încălcând marcajul longitudinal continuu simplu, fiindu-i suspendat permisul de conducere pe o perioada de 30 de zile și aplicată amenda contravențională în valoare de 360 lei.

Petentul arată că nu a efectuat manevra încălcând marcajul longitudinal continuu, aceasta fiind efectuată pe un segment de drum cu marcaj longitudinal discontinuu, acuzația agentului fiind nefondată.

Cererea a fost legal timbrată cu suma de 20 lei potrivit art. 19 din O.U.G. nr. 195/2002.

În probațiune: petentul a depus înscrisuri respectiv, procesul verbal contestat ________ nr.xxxxxxx (fl.5): copia cărții de identitate și dovada ________ nr.xxxxxxx eliberată la data de 24.10.2014 (fl.6).

La data de 29.12.2014 intimatul a depus la dosar întâmpinare (fl.17) prin care a solicitat respingerea plângerii contravenționale și menținerea procesului verbal de contravenție așa cum a fost întocmit.

Prin manevra de depășire efectuată, petentul a încălcat dispozițiile art. 120 alin. 1 lit. h și i din HG nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă, i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Sancționarea faptelor având ca obiect nerespectarea regulilor privind depășirea este prevăzută în art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002 republicată: Art. 100 (3) Constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni si cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul sau tramvai a următoarelor fapte: nerespectarea regulilor privind depășirea.

Fapta a fost constatată în mod direct de către agentul de poliție, aflat în exercițiul atribuțiilor de serviciu, competent să sancționeze contravenții la regimul circulației rutiere, conform prevederilor art. 109 alin. l din OUG 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Procesul verbal de contravenție, în măsura în care cuprinde constatări personale ale agentului de poliție care l-a încheiat, are forță probantă prin el însuși și constituie o dovadă suficientă a vinovăției contestatorului, cât timp acesta din urmă nu este în măsură să prezinte o probă contrară.

Constatarea faptelor în mod direct de către agentul constatator este suficientă pentru a da naștere unei prezumții simple, în sensul că situația de fapt și împrejurările reținute corespund adevărului. Simpla negare a contestatorului, în sensul că fapta reținută în sarcina sa nu corespunde realității, nu poate răsturna prezumția de temeinicie și legalitate de care se bucură procesul verbal atât timp cât acesta nu aduce probe pertinente, ori invocă împrejurări credibile.

Motivul pentru care procesele verbale prin care se constată și se sancționează contravențiile sunt înzestrate cu această caracteristică este încrederea în faptul că organul emitent consemnează exact faptele pe care le constată, iar alte adăugiri sau denaturări ale realității. Aceasta, cu atât mai mult cu cât, în ipoteza menționării intenționate sau din neglijență a unor împrejurări nereale, agentul este expus unor posibile sancțiuni, de natură disciplinară, sau chiar penală.

A arătat că procesul verbal atacat îndeplinește condițiile de fond prevăzute de art. 16 alin. 1 cât și cele prevăzute sub sancțiunea nulității absolute de art. 17 din Ordonanța nr. 2/2001, modificată, privind regimul juridic a! contravențiilor, respectiv sunt menționate numele, prenumele și calitatea agentului constatator, numele și prenumele contravenientului, fapta săvârșită data comiterii acesteia și semnătura agentului constatator.

Intimatul apreciază că sancțiunea aplicată reprezintă o justă individualizare a răspunderii contravenționale în raport cu criteriile stabilite de art. 21 alin. 3 din OG nr. 2/2001. Astfel, sancțiunea a fost în mod corect stabilită de către agentul constatator și trebuie menținută în ansamblul ei, acestea fiind limitele prevăzutei de lege, iar scopul aplicării sancțiunilor complementare, în economia OUG nr. l95/2002 republicată, este înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii altor fapte interzise de lege.

În probațiune, intimatul a depus înscrisuri respectiv: raportul agentului constatator (fl.18); copia procesului verbal contestat ________ nr. xxxxxxx (fl.19), și cazierul auto al petentului (fila 20).

La data de 20.01.2015, petentul a depus răspuns la întâmpinare prin care solicită să se ia act de faptul că menține solicitarea de anulare a procesului verbal ________ nr. xxxxxxx, întrucât a fost sancționat pe nedrept. Susținerile celor de la IPJ A___ vor fi infirmate de probele ce se vor administra întrucât prin contestația depusă a solicitat proba cu martori, precizând că a fost însoțit în mașina pe care o conducea de martorul pe nume C_______ C_____ B_____ domiciliată în _________________________.

În dovedirea susținerilor sale a anexat planșe cu fotografii de la locul constatării (f.28-30). Acesta a arătat că după cum se poate vedea în fotografii distanța aproximativă dintre locul unde a intrat în depășire și locul unde era situat echipajul este de aproximativ 2 km astfel că agentul de politie nici nu putea să vadă exact dacă a încălcat sau nu marcajul longitudinal continuu și acesta dispunea de tehnologie de înregistrare video pe autoturismul de politie pe care nu a folosit-o pentru a înregistra momentul și locul, în care a efectuat manevra de depășire. Petentul mai precizează că autoutilitara pe care o conducea este provenita din Marea Britanie și are volanul pe partea dreapta, drept pentru care îl împiedica să efectueze manevra de depășire în curbe deoarece vizibilitatea este zero.

A fost audiat martorul K________ I____ (f. 50).

S-a primit răspuns la adresa emisă de instanță către CNADNR - DRDP Cluj (f.38,39).

În temeiul art. 258, art. 260 Codul de procedură civilă, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând actele și lucrările dosarului de față, prima instanță a reținut următoarele:

În fapt, prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2014 (f.5) petentul O_____ R___ M____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, aplicându-i-se totodată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În sarcina acestuia s-a reținut faptul că, în data de 24.10.2014, ora 9.00, pe DN1 la km 396+ 300m, pe direcția de mers T____ - A___ I____, în timp ce conducea autoutilitara marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului Depășire interzisă și a marcajului longitudinal continuu.

La rubrica Alte mențiuni din cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a consemnat că petentul nu este de acord cu cele menționate întrucât a efectuat manevra de depășire în zona marcajului longitudinal discontinuu. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție.

În drept, potrivit art. 120 alin. (1) lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului Depășire interzisă, i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul longitudinal continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, și se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea.

În speță, fiind învestită, potrivit art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului verbal, instanța reține că sub aspectul legalității procesului verbal acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor prevăzute de art. 16 și art. 17 din OG nr. 2/2001 cuprinzând toate mențiunile prevăzute de lege sub sancțiunea nulității. Totodată, petentul nu a formulat critici de nelegalitate ale procesului verbal de contravenție ci doar de netemeinicie a acestuia.

Astfel, petentul a arătat că nu a efectuat manevra de depășire pe sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, acesta efectuându-se în zona marcajului longitudinal discontinuu, consemnările agentului constatator necorespunzând realității având în vedere faptul că mașina poliției se afla amplasată la o distanță destul de mare față de locul unde a avut loc depășirea și că organul de poliție nu avea cum să perceapă cu exactitate locul unde s-a efectuat manevra.

Sub aspectul temeiniciei procesului verbal de contravenție, instanța reține că potrivit jurisprudenței CEDO, faptele contravenționale se pot încadra, dincolo de calificarea atribuită în dreptul intern, în sfera de aplicare a noțiunii de acuzație în materie penală edictată de art. 6 din Convenție. Pentru aceasta sunt avute în vedere criterii precum natura faptei, scopul sancțiunii (cauza Kadubec c. Slovaciei), natura și gravitatea acesteia (cauza Garifallou c. Greciei).

Contravențiile la regimul circulației pe drumurile publice prevăzute în dreptul intern sunt stabilite prin norme juridice cu caracter general, iar prin sancțiunile aplicate pentru săvârșirea acestora se urmărește un scop preventiv și represiv, astfel încât se poate concluziona că ele se subsumează noțiunii de acuzație în materie penală, atrăgând incidența garanțiilor instituite de art. 6 din Convenție.

Calificarea faptei ca acuzație în materie penală are drept consecință incidența în respectiva cauză a prezumției de nevinovăție de care se bucură petentul și a obligației autorităților statului de a proba faptele reținute în sarcina acestuia.

Însă, conform jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului dreptul unei persoane de a fi prezumată nevinovată și de a solicita acuzării să dovedească faptele ce i se impută nu este absolut, din moment ce prezumțiile bazate pe fapte sau legi operează în toate sistemele de drept și nu sunt interzise de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în măsura în care statul respectă limite rezonabile, având în vedere importanța scopului urmărit, dar și respectarea dreptului la apărare (cauza Salabiaku v. Franța, hotărârea din 7 octombrie 1988, paragraf 28, cauza Västberga Taxi Aktiebolag și Vulic v. Suedia, hotărârea din 23 iulie 2002, paragraf 113).

Forța probantă a proceselor verbale este lăsată la latitudinea fiecărui sistem de drept, care este liber să reglementeze importanța fiecărui mijloc de probă, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (cauza Bosoni v. Franța, hotărârea din 7 septembrie 1999).

Având în vedere aceste principii, instanța reține că procesul verbal de contravenție beneficiază de o prezumție relativă de legalitate și temeinicie, permisă de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, cât timp petentului i se asigură de către instanță, condițiile specifice de exercitare efectivă a dreptului de acces la justiție și a dreptului la un proces echitabil.

Prin urmare, atât timp cât contravenientului i se oferă posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, prezumția de nevinovăție, astfel cum este conturată în jurisprudența CEDO nu este încălcată.

Instanța a reținut că fiind vorba de o acuzație în materie penală, este suficient ca probatoriul administrat să nască o îndoială asupra săvârșirii respectivei contravenții de către petent. Analizând probele din cauză, instanța nu este convinsă dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul a efectuat manevra de depășire în zona de acțiune a indicatorului cu semnificația depășirea interzisă și a marcajului longitudinal continuu. Într-adevăr, consemnările agentului constatator se bucură de o prezumție de veridicitate, însă în măsura în care susținerile petentului că nu a săvârșit respectiva faptă nu rămân la stadiul unor simple susțineri, ci sunt confirmate de probele administrate în cauză, această prezumție este răsturnată.

Astfel, declarația martorului, conducătorul autoturismului depășit, K________ I____ (f.50), naște dubii asupra realității celor consemnate în actul atacat. De exemplu, martorul a arătat că a fost depășit de un autoturism și nu de o autoutilitară, așa cum este mașina pe care o conducea petentul în data respectivă. Faptul că martorul a declarat că a fost depășit de un autoturism nu poate fi văzut ca o confuzie asupra semnificației cuvintelor autoturism/autoutilitară, întrucât martorul a fost întrebat în mod expres asupra tipului de autovehicul de care a fost depășit și acesta a arătat că era o mașină mică, autoturism. Totodată, deși de la data săvârșirii pretinsei contravenții și până la momentul audierii martorului, nu a trecut o perioadă foarte mare de timp, acesta nu a putut reda nimic concret raportat la împrejurările în care a luat cunoștință de pretinsa faptă contravențională. Astfel, acesta nu a reținut marca, culoarea, numărul mașinii, zona în care a fost depășit, aproximativ la ce distanță a fost oprit de organele de poliție atât el cât și celălalt conducător auto, reține doar că a fost depășit pe linie continuă. De fapt însă, și această din urmă afirmație este cel puțin confuză, dacă nu chiar bizară, având în vedere că martorul a declarat: eu așa am reținut că era linie continuă în zona în care am fost depășit, acum din depărtarea timpului nu mai pot preciza exact.

Dacă nu s-ar lua în considerare toate aceste aspecte redate de martorul audiat în cauză, petentului i s-ar răpi orice posibilitatea reală, efectivă de a proba contrariul, având în vedere că nu există alte probe.

Totodată, instanța are dubii și asupra posibilității efective a agentului de a constata cu propriile simțuri că depășirea a avut loc pe linie continuă. Astfel, în raportul agentului constatator acesta face mențiune că se afla la km 395+600 m când a observat la km 396+300m manevra de depășire efectuată de petent, adică la o distanță de 700m. Or, în condițiile în care la km 396+260 m începe sfârșitul zonei de a depăși, marcaj longitudinal discontinuu, așa cum reiese din adresa CNADNR-DRDP Cluj (f.39), adică la o distanță foarte mică de zona marcajului continuu, instanța reține că există posibilitatea ca agentul să nu fi putut percepe cu exactitate locul efectuării manevrei având în vedere că se afla la o distanță destul de mare, de 700 m, de acest loc. Mai mult, și poziția subiectivă a petentului imediat după oprirea acestuia de către organele de poliție, a fost de susținere a nevinovăției sale pe motiv că era marcaj longitudinal discontinuu în zona în care a efectuat depășirea.

Față de toate argumentele de mai sus, instanța a reținut că nu se poate constata dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul a efectuat manevra de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea.

Prin urmare, s-a admis plângerea contravențională formulată de petentul O_____ R___ M____ și în consecință, s-a anulat procesul verbal de contravenție împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2014.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel intimatul I____________ de Poliție al Județului A___, care a solicitat schimbarea în tot a sentinței atacate, în sensul respingerii plângerii contravenționale și menținerii procesului verbal de contravenție contestat ca fiind legal și temeinic întocmit.

În motivarea apelului, arată că, consideră nelegală și neîntemeiată hotărârea instanței de fond și solicită schimbarea acesteia, în sensul menținerii ca legal și temeinic a procesului verbal atacat, din următoarele considerente:

Că, la Judecătoria Aiud a fost înregistrată sub număr de dosarul civil nr. XXXXXXXXXXXXX, plângerea contravențională formulată de petentul O_____ R___ M____ împotriva procesului verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx, încheiat la data de 24.10.2014, de către agent constatator H____ C_______, din cadrul Inspectoratului de Poliție Județean A___ - Serviciul Rutier.

Prin procesul-verbal de contravenție susmenționat intimatul-petent a fost sancționat cu amenda în cuantum de 360 lei și suspendarea dreptului de a conduce pe o perioadă de 30 de zile pentru încălcarea prevederilor art. 120 alin. 1 lit. h și i din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 195/2002 privind circulația pe drumurile publice, text de lege care stabilește anumite interdicții pentru conducătorii auto, respectiv: Se interzice depășirea autovehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului Depășirea interzisă, i) când pentru efectuarea manevrei se încalca marcajul continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar si parțial, pe sensul opus, ori se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere.

Plângerea contravențională a fost admisă, iar procesul verbal de contravenție a fost anulat, pe motiv că nu se poate constata dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul a efectuat manevra de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea.

Consideră că în mod eronat prima instanță a anulat procesul verbal de contravenție din următoarele motive:

Prima instanță nu a luat în considerare declarația martorului K________ I____, care a fost audiat în calitate de conducător auto depășit, deși în fața instanței a declarat că își amintește că a fost depășit pe linie continuă de un autoturism, însă nu își mai amintește cu exactitate marca, culoarea sau numărul mașinii.

Starea de fapt reținută de agentul constatator în cuprinsul procesului-verbal de contravenție este susținută și de adresa CNADNR - DRDP Cluj prin care se comunică faptul că la km 396+300m de pe Drumul Național 1, loc indicat de agentul constatator ca fiind cel al săvârșirii contravenției, depășirea este interzisă, zona fiind semnalizată cu marcaj longitudinal continuu și indicatorul cu semnificația DEPĂȘIREA INTERZISĂ.

Nu pot fi primite nici susținerile primei instanțe conform cărora există posibilitatea ca agentul constatator să nu fi putut percepe cu exactitate locul efectuării manevrei având în vedere că se afla la o distanță destul de mare, de aproximativ 700m. La _____________________ dinspre A___ I____ există o porțiune de drum înclinată, având curbă la dreapta, însă așa cum se poate chiar din planșele foto depuse de intimatul petent, constatarea faptei se poate face în condiții mai lesne decât pe o porțiune de drum drept, mai ales că nu există obstacole care ar putea obstrucționa vizibilitatea.

În această situație, chiar dacă, în concret, fapta intimatului are un grad de pericol social mai redus, fapta întrunește elementele constitutive ale contravenției prevăzute în art. 100 alin. 3 lit. e din OUG 195/2002, iar prima instanță ar fi trebuit să dea efect prezumției de temeinicie a procesului verbal de contravenție în condițiile în care intimatul petent nu a produs nicio probă prin care să facă dovada contrară a stării de fapt reținută de către agentul constatator.

În drept, art. 476 - 479 din Codul de procedură civilă.

Petentul intimat a depus întâmpinare, solicitând respingerea apelului.

Deliberând asupra apelului de față, prin prisma motivelor invocate de intimatul IPJ A___, tribunalul reține că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției ________ nr. xxxxxxx din data de 24.10.2014 (f.5) petentul O_____ R___ M____ a fost sancționat cu amendă contravențională în cuantum de 360 lei, aplicându-i-se totodată pedeapsa complementară a interzicerii dreptului de a conduce pe o durată de 30 de zile, pentru săvârșirea contravenției prevăzută de art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002.

În sarcina petentului s-a reținut faptul că, în data de 24.10.2014, ora 9.00, pe DN1 la km 396+ 300m, pe direcția de mers T____ - A___ I____, în timp ce conducea autoutilitara marca Renault cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, a efectuat manevra de depășire a autoturismului marca Opel cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX, în zona de acțiune a indicatorului Depășire interzisă și a marcajului longitudinal continuu.

La rubrica Alte mențiuni din cuprinsul procesului verbal de contravenție s-a consemnat că petentul nu este de acord cu cele menționate întrucât a efectuat manevra de depășire în zona marcajului longitudinal discontinuu. Petentul a semnat procesul verbal de contravenție.

Potrivit art. 120 alin. 1 lit. h și i din Regulamentul de aplicare a OUG nr. 195/2002, se interzice depășirea vehiculelor: h) în zona de acțiune a indicatorului Depășire interzisă, i) când pentru efectuarea manevrei se încalcă marcajul longitudinal continuu, simplu sau dublu, care desparte sensurile de mers, iar autovehiculul circula, chiar și parțial, pe sensul opus, și se încalcă marcajul care delimitează spațiul de interzicere. Conform art. 100 alin. 3 lit. e din OUG nr. 195/2002, constituie contravenție și se sancționează cu amenda prevăzută în clasa a II-a de sancțiuni și cu aplicarea sancțiunii contravenționale complementare a suspendării exercitării dreptului de a conduce pentru o perioadă de 30 de zile săvârșirea de către conducătorul de autovehicul, tractor agricol sau forestier ori tramvai a următoarelor fapte: e) nerespectarea regulilor privind depășirea.

Petentul a arătat că nu a efectuat manevra de depășire pe sector de drum cu marcaj longitudinal continuu, ci în zona marcajului longitudinal discontinuu, că mașina poliției se afla amplasată la o distanță destul de mare față de locul unde a avut loc depășirea și că agentul de poliție nu avea cum să perceapă cu exactitate locul unde s-a efectuat manevra.

Martorul audiat în primă instanță, conducătorul autoturismului depășit, K________ I____ (f.50), deși de la data săvârșirii pretinsei contravenții și până la momentul audierii martorului, nu a trecut o perioadă foarte mare de timp, nu a putut reda nimic concret raportat la împrejurările în care a luat cunoștință de pretinsa faptă contravențională. Astfel, acesta nu a reținut marca, culoarea, numărul mașinii, zona în care a fost depășit, aproximativ la ce distanță a fost oprit de organele de poliție atât el cât și celălalt conducător auto. Martorul a arătat doar generic, că reține doar că a fost depășit pe linie continuă (martorul a declarat: eu așa am reținut că era linie continuă în zona în care am fost depășit, acum din depărtarea timpului nu mai pot preciza exact). Mai mult, martorul a arătat că a fost depășit de un autoturism și nu de o autoutilitară, așa cum este mașina pe care o conducea petentul în data respectivă. Faptul că martorul a declarat că a fost depășit de un autoturism nu poate fi văzut ca o confuzie asupra semnificației cuvintelor autoturism sau autoutilitară, întrucât martorul a fost întrebat în mod expres asupra tipului de autovehicul de care a fost depășit și acesta a arătat că era o mașină mică, autoturism.

Apoi, tribunalul are în vedere că, date fiind circumstanțele constatării faptei, sunt dubii asupra posibilității efective a agentului de a constata cu propriile simțuri că depășirea a avut loc pe linie continuă. Astfel, în raportul agentului constatator acesta face mențiune că se afla la km 395+600 m când a observat la km 396+300m manevra de depășire efectuată de petent, în condițiile în care la km 396+260 m începe sfârșitul zonei de a depăși, marcaj longitudinal discontinuu, așa cum reiese din adresa CNADNR-DRDP Cluj (f.39), adică la o distanță foarte mică de zona marcajului continuu. Deci, agentul de poliție s-a aflat la 700m de locul presupusei contravenții. Așadar, există posibilitatea ca agentul să nu fi putut percepe cu exactitate locul efectuării manevrei, având în vedere că se afla la o distanță destul de mare, de 700 m, de acest loc.

Coroborând declarația martorului cu cele mai sus constatate, dar și cu poziția subiectivă a petentului imediat după oprirea acestuia de către organele de poliție, a fost de susținere a nevinovăției sale pe motiv că era marcaj longitudinal discontinuu în zona în care a efectuat depășirea.

Nu se poate constata dincolo de orice îndoială rezonabilă că petentul a efectuat manevra de depășire cu nerespectarea regulilor privind depășirea, așa cum i s-a imputat petentului în procesul verbal.

Având în vedere acestea, în baza art. 480 alin. 1 Noul Cod de procedură civilă, se va respinge apelul declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr. 279/2015 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX.

Pentru aceste motive.

În numele legii,

DECIDE

Respinge apelul declarat de intimatul I____________ DE POLIȚIE AL JUDEȚULUI A___ împotriva sentinței civile nr. 279/2015 a Judecătoriei Aiud pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu petentul O_____ R___ M____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10.09.2015.

Președinte, D_____ C______		Judecător, A______ C______ P__ președintele secției
	Grefier, E____ B______

Redactat DC/Tehnoredactat DC/4 exemplare/29.09.2015

Judecător de primă instanță: D____ C_______ E____