Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL C________

SECȚIA DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Decizia civilă Nr. 1630/2015

Ședința publică de la 28 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE A___ J______ N___

JUDECĂTOR L_______ V______ M____

GREFIER A________ N_____

S-a luat în examinare apelul în contencios administrativ și fiscal, promovat de apelantul – petent B___ I___, cu domiciliul procesual ales în C________, _________________-46, _______________, județ C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLIȚIE C________, cu sediul în C________, ___________________-106, județ C________, intervenient S___ N______ G_______, domiciliat în C________, __________________, _____________________, _______________________ și asiguratori fiind ____________________________, cu sediul în C________, ____________________________. 1, județ C________ și S_________ DE A________ REASIGURARE CITY INSURANCE SA, cu sediul în C________, ______________________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr. 2632/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria C________ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă pentru apelant avocat M____ I___, în baza împuternicirii avocațiale depuse la dosar.

Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 155 Cod procedură civilă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care evidențiază părțile, obiectul litigiului, modalitatea de îndeplinire a procedurii de citare și stadiul procesual, după care;

Instanța, având în vedere că nu mai sunt cereri de formulat și incidente de soluționat, acordă cuvântul asupra apelului.

Reprezentantul apelantului solicită admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate, în sensul admiterii plângerii și anulării procesului verbal de contravenție, fără cheltuieli de judecată. Din înscrisurile depuse la dosar rezultă că pretinsul accident a avut loc pe 11.08.2014, că s-a întocmit un proces verbal după 8 zile, la sediul poliției și niciun polițist nu s-a deplasat să vadă situația de fapt. De asemenea, arată că au fost luate două declarații de către doi agenți. Astfel, apreciază că în cauză au fost încălcate disp. art. 19 din O.G. nr. 2/2001.

Instanța rămâne în pronunțare asupra apelului.

TRIBUNALUL,

Asupra apelului civil de față, reține următoarele :

Prin Sentința civilă nr 2632/2015 din 09.03.2015 pronuntata de Judecătoria Constanta s-a dispus în sensul respingerii plangerii contraventionale .

Pentru a dispune această soluție instanță de fond a retinut ca prin procesul-verbal ________ nr. xxxxxxx/19.08.2014 petentul a fost sancționat cu amendă în cuantum de 720 lei ( 360+360 ) în baza art. 54/1 și 100/2, respective 79/1/b și 100/3/g din OUG 195/2002 rep. S-a dispus totodată reținerea permisului de conducere.

S-a reținut în acest sens faptul că la data de 11.08.2014 ora 19.30 petentul a condus auto taxi Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________ apropiere cu intersecția _________________ asigură la schimbarea direcției de mers, acroșând auto cu numărul XXXXXXXXX care circula regulamentar pe banda nr. 2. Totodată, nu s-a prezentat în termenul legal de 24 de ore după accident pentru declararea accidentului.

Fiind învestită, potrivit dispozițiilor art. 34 alin. 1 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, cu verificarea legalității și temeiniciei procesului-verbal, instanța constată următoarele:

Sub aspectul legalității procesului-verbal contestat, instanța apreciază că, acesta a fost întocmit cu respectarea dispozițiilor art. 17 din OG nr. 2/2001 referitoare la mențiunile obligatorii ce trebuie prevăzute sub sancțiunea nulității și care pot fi invocate și de instanță din oficiu.

Totodată, se reține că procesul-verbal este semnat de contravenient, astfel că nu se poate reține încălcarea disp. art. 19 din OG 2/2001 rep.

Sub aspectul temeiniciei procesului-verbal, instanța reține că, deși OG nr.2/2001 nu cuprinde dispoziții exprese cu privire la forța probantă a actului de constatare a contravenției, din economia textului art. 34 rezultă că procesul-verbal de constatare și sancționare a contravenției face dovada situației de fapt și a încadrării în drept până la proba contrară, însă instanța are obligația de a respecta caracterul echitabil al procedurii în ansamblu atunci când administrează și apreciază probatoriul (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza Bosoni v. Franța).

Persoana sancționată are dreptul la un proces echitabil (art. 31-36 din OG nr. 2/2001) în cadrul căruia să utilizeze orice mijloc de probă și să invoce orice argumente pentru dovedirea împrejurării că situația de fapt din procesul verbal nu corespunde modului de desfășurare al evenimentelor, iar sarcina instanței de judecată este de a respecta limita proporționalității între scopul urmărit de autoritățile statului de a nu rămâne nesancționate acțiunile antisociale prin impunerea unor condiții imposibil de îndeplinit și respectarea dreptului la apărare al persoanei sancționate contravențional (Curtea Europeană a Drepturilor Omului, Cauza A_____ v. România).

În cauză, se constată că petentul nu a administrat nicio probă prin care să facă dovada unei situații de fapt diferită de cea reținută prin procesul-verbal contestat. Procesul-verbal întocmit se coroborează cu declarația intervenientului N______ S___, f 17. Totodată, se reține și faptul că procesul-verbal s-a întocmit în urma verificării avariilor la ambele autoturisme și în baza declarațiilor ambelor părți.

Împotriva aceste sentințe, în termen legal a declarat apel petentul B___ I___ , dosarul fiind inregistrat pe rolul Tribunalului C________ la data de 08.07.2015 .

In motivarea caii de atac se invedereaza ca în plângerea contravențională formulată a arătat că reținerea agentului constatator este nereala , având caracter subiectiv , imaginar .

A menționat că procesul – verbal de contravenție a fost încheiat după 8 zile de la pretinsul accident în baza declaratiei conducătorului auto S___ N______ G_______ , care a declarat că si –a notat nr autoturismului condus de persoana sa .

Față de aceasta situație de fapt , a considerat ca întocmirea procesului – verbal este nelegala , datorita nerespectării prev art 19 alin 3 din Og 2/2001 , repub.

Prin întâmpinare , intimatul IPJ Constanta a înțeles să se prevaleze de prezumția de adevăr relativ până la proba contrarie în sensul că nu am combătut –o prin nicio probă .

Susținerea intimatului nu este reală intrucât :

+ procesul – verbal de contravenție este încheiat la sediul politiei rutiere în urma citatiei primite de persoana sa ;

+ întocmirea acestuia s –a făcut la 8 zile ( 19.08.2014) de la pretinsul accident (petrecut la 11.08.2014);

+ conducătorul auto Soran N______ G_______ a reclamat fapta pretinsă la 12.08.2014;

+ agentul O___ E____ întocmeste raportul la data de 12.10.2014, pe care nu –l semnează ( întocmit după introducerea plângerii contravenționale la data de 26.08.2014) ;

În acest raport , agentul consemnează că procesul – verbal a fost întocmit la data de 19.08.2014, deci nu la 11.08.2014 în baza declaratiilor celor doi conducători auto și nu printr – o constatare personală la fata locului .

+ fiecare conducător auto declară că celălalt conducător auto se face vinivat de accident , arătând o altă situație de fapt .

+ declaratia conducătorului auto S___ N______ G_______ este luată de agentul de poliție I______ S____ la data de 12.08.2014 , iar cea a sa la data de 19.08.2014 de agentul O___ E____ la Biroul de Accidente Rutiere .

+ desi a facut obiectiuni verbale la procesul – verbal de contravenție agentul nu a facut nici un fel de mențiune in acest sens ;

+ procesul – verbal la sediul Poliției Rutiere este lovit de nulitate ( art 19 din OG 2/2001);

+ Prin sentinta civila pronunțată , Judecătoria C________ a respins plângerea formulată de persoana sa ca nefondată .

Se motiveaza ca nu a administrat nicio proba prin care să facă dovada unei situații de fapt diferita de cea reținută prin procesul – verbal de contravenție .

Motivarea este criticabilă .

Instanta avea cunostință de toate inscrisurile esențiale pentru stabilirea situatiei de fapt ( declaratiile celor doi conducători auto – luate de doi agenti diferiti , intocmirea procesului – verbal la sediul poliției rutiere la 8 zile după accident , nesemnarea procesului – verbal din 19.08.2014 de către agent ).

In temeiul art 471 alin 5 C proc civ , intimatul nu a formulat intampinare .

Procedând la judecata recursului din prisma dispozițiilor art. 478 cu ref la art 477 Cod procedură civilă se rețin următoarele:

Prin procesul verbal de constatare a contravenției contestat s-a retinut in sarcina apelantului – petent faptul că la data de 11.08.2014 ora 19.30 a condus auto taxi Dacia cu numărul de înmatriculare XXXXXXXXX pe _______________ apropiere cu intersecția _________________ asigură la schimbarea direcției de mers, acroșând auto cu numărul XXXXXXXXX care circula regulamentar pe banda nr. 2. Totodată, nu s-a prezentat în termenul legal de 24 de ore după accident pentru declararea accidentului. S –a constatat in sarcina acestuia incalcarea dispozițiilor art 54/1 și 100/2, respective 79/1/b și 100/3/g din OUG 195/2002 rep.

Plecând de la cele retinute de agentul constatator in procesul verbal de contraventie intocmit pe numele petentului apelant , faptele contravenționale se circumscriu următoarelor prevederi :

Art 54 alin 1 din OUG195/2002 privind circulatia pe drumurile publice : „ Conducătorul de vehicul care execută o manevră de schimbare a direcției de mers, de ieșire dintr-un rând de vehicule staționate sau de intrare într-un asemenea rând, de trecere pe o altă bandă de circulație sau de virare spre dreapta ori spre stânga sau care urmează să efectueze o întoarcere ori să meargă cu spatele este obligat să semnalizeze din timp și să se asigure că o poate face fără să perturbe circulația sau să pună în pericol siguranța celorlalți participanți la trafic.”si art 79 alin 1 lit b din acelasi act normativ : „ (1)Conducătorii de vehicule implicați într-un accident de circulație în urma căruia au rezultat numai avarierea vehiculelor și/sau alte pagube materiale sunt obligați:b)să se prezinte la unitatea de poliție competentă pe raza căreia s-a produs accidentul în termen de cel mult 24 de ore de la producerea evenimentului pentru întocmirea documentelor de constatare.”

In ceea ce priveste critica apelantului – petent cu referire la verificarea legalitatii actului constatator de către instanta de fond , se va retine de instanta de control judiciar ca în mod corect a statuat aceasta asupra legalității procesului verbal constatând că acesta este întocmit cu respectarea dispozițiilor art 16 si 17 din OG 2/2001 cu modificările si completările ulterioare, cuprinzând mențiunile obligatorii prevăzute de art. 17 din acest act normativ, mențiuni a căror lipsa atrage sancțiunea nulității actului constatator, nulitate care poate fi constatată si din oficiu de către instanță.

În raport cu caracterul imperativ-limitativ al cazurilor în care nulitatea procesului-verbal încheiat de agentul constatator al contravenției se ia în considerare și din oficiu,potrivit art. 17 din același act normativ, se impune ca în toate celelalte cazuri de nerespectare a cerințelor pe care trebuie să le întrunească un asemenea act, să nu poată fi invocată decât dacă s-a pricinuit părții o vătămare ce nu se poate înlătura decât prin anularea acelui act, situație care în speță nu a fost probată.

In ceea ce priveste aspectele invederate de către apelantul – petent referitoare la modalitatea si data intocmirii procesului – verbal de contraventie la o opt zile de la data producerii evenimentului rutier , de către un agent ce nu a fost la fata locului , Tribunalul va retine ca aceste aspecte nu sunt de natura sa rastoarne prezumtia de legalitate a actului constatator .

De altfel , procesul – verbal de contraventie a fost intocmit la data respectiva ca urmare a nerespectarii de catre petent a obligatiei prevazute de art 79 alin 1 lit b din OUG 195/2002 , mai sus aratate , si care instituia in sarcina acestuia obligatia legala de a declara evenimentul rutier in termen de maximun 24 de ore de la producerea acestuia .

In cauza nu s –a făcut dovada de catre petent ca erau incidente dispozitiile art 79 alin 2 din OUg 195/2002 , potrivit caruia : „ Se exceptează de la obligațiile prevăzute la alin. (1) lit. b):a)conducătorii vehiculelor care încheie o constatare amiabilă de accident, în condițiile legii;b)conducătorul de vehicul care deține o asigurare facultativă de avarii auto, iar accidentul de circulație a avut ca rezultat numai avarierea propriului vehicul.”

Lipsa de responsabilitate si nerespectarea prevederilor legale cu privire la regimul circulatiei rutiere este evidenta tocmai prin prezentarea la data de 12.08.2014 a celuilalt conducător auto la sediul Politiei Rutiere Constanta ( declaratie - f 17) ce a respectat prevederile legale si care face dovada indubitabila a existentei accidentului in ziua de 11.08.2014 soldat cu pagube materiale .

In ceea ce priveste neindeplinirea obligatiilor prevazute de art 19 alin 3 din OG 2/2001 , potrivit carora „ În lipsa unui martor agentul constatator va preciza motivele care au condus la încheierea procesului-verbal în acest mod”, se va retine ca aceste dispozitii nu pot fi retinute ca avand valenta absoluta a nulitatii actului constatator , atata timp cat procesul – verbal de contraventie a fost semnat de contravenient .

In ceea ce priveste data intocmirii procesului – verbal de contraventiei , respectiv la 19.08.2014 , la opt zile de la data producerii evenientului si la sediul Politiei rutiere , tribunalul va retine ca nu sunt incidente dispozitiile art 13 alin 1 din OG 2/2001 , atata timp cat aplicarea sancțiunii amenzii contravenționale se prescrie în termen de 6 luni de la data săvârșirii faptei, iar constatarea cotraventiilor s –a realizat in termenul cel mai scut si ca urmare a diligentelor celuilalt conducător auto , nicidecum a respectarii de către petent a obligatiilor legale ce – i reveneau .

In ceea ce priveste temeinicia faptelor contraventionale retinute in sarcina sa prin procesul – verbal de contraventie contestat , Tribunalul retine ca nu întreaga materie a contraventiilor din dreptul intern reprezinta o "acuzatie în materie penala", în sensul autonom al Conventiei Europene a Drepturilor Omului. O premisa contrara, în sensul ca natura "penala" are întreaga materie a contraventiilor, nefiind de conceput vreo distinctie din acest punct de vedere în interiorul unei materii cu caracter unitar, se loveste de cel putin doua contraargumente.

Primul are în vedere însasi modalitatea de analiza a Curtii Europene, care nu porneste niciodata - nici chiar în situatiile în care s-a mai confruntat cu ipoteze similare - de la premisa ca o anumita fapta contraventionala reprezinta o acuzatie în materie penala. Curtea procedeaza în mod necesar si invariabil la o analiza a cazului concret dedus judecatii, pentru clarificarea aplicabilitatii ratione materiae a art. 6 si subsecvent, a incidentei garantiilor instituite de acesta.

Aceasta analiza are loc prin aplicarea principiilor stabilite în cauzele Engel si altii împotriva Olandei si Oztürk împotriva Germaniei.

Pentru clarificarea continutului notiunii autonome de "acuzatie în materie penala ", necesara tocmai pentru a analiza realitatile procedurii în litigiu, Curtea a stabilit trei criterii si anume (a) calificarea faptei potrivit dreptului national, (b) natura faptei incriminate, (c) natura si gravitatea sanctiunii.

Însa, în jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului calificarea faptei în dreptul national al statului în cauza are o valoare formala si relativa, reprezentând doar un punct de plecare în analiza efectuata de Curte ( cauza Weber împotriva Elvetiei).

Ratiunea pentru care calificarea realizata de dreptul intern nu este una absoluta este prezentata de Curte în cauza Oztürk împotriva Germaniei. Astfel, ar fi contrar obiectului si scopului art. 6, care garanteaza oricarei persoane dreptul la un proces echitabil, daca statelor le-ar fi permis sa excluda din câmpul de aplicare al art. 6 o întreaga categorie de fapte, pe motivul ca acestea ar fi contraventii.

Al doilea criteriu, natura faptei incriminate, este considerat de Curte cel mai important ( cauza Jussila împotriva Finlandei), iar el presupune analiza alternativa a mai multor aspecte.

Astfel, un prim aspect analizat îl constituie sfera de aplicare a normei încalcate prin savârsirea faptei. În ipoteza în care textul normativ se adreseaza tuturor cetatenilor, iar nu unui grup de persoane având un statut special (de exemplu, militarilor în exercitiul functiunii, avocatilor tinuti sa respecte solemnitatea sedintei de judecata ori secretul profesional), atunci acesta este de aplicabilitate generala si art. 6 sub aspect "penal " devine incident ( hotarârea Bendenoun împotriva Frantei). Evident, aceasta nu exclude stabilirea unor conditii privind savârsirea faptei, calitatea persoanei (de exemplu, sofer sau contribuabil) sau alte aspecte ale raspunderii juridice, în masura în care norma îsi pastreaza caracterul de generala aplicare.

În referire la temeinicia procesului verbal se reține că în baza rolului activ, mai pronunțat în acest tip de cauze decât în cele de natură pur civilă (procedura contravențională fiind asimilată, din perspectiva Convenției Europene a Drepturilor Omului, celei penale), autoritatea judiciară trebuie să identifice orice element din cuprinsul procesului verbal de natură să conducă la aflarea adevărului și să întreprindă demersuri in vederea administrării respectivelor probe ; numai dacă în urma administrării probelor vor exista dubii în ceea ce privește existența faptei ori îndeplinirea altei condiții care să atragă răspunderea contravenționala, plângerea va fi admisa, iar procesul verbal anulat, prin aplicarea principiului “in dubio pro reo”, tot ca o consecință a asimilării procedurii penale.

Astfel, se reține că, in speta nu este incident principiul menționat, neimpunându-se ca instanta de apel să cenzureze masurile dispuse, in conditiile in care prin materialul probator analizat a rezultat faptul ca petentul s –a făcut vinovat de săvârșirea abelor contraventii .

In ceea ce priveste prima fapta contraventionala prevăzuta de art 54 alin 1 din OUG 195/2002 , asa cum a fost redata mai sus in considerente , si coroborate aceste dispozitii cu declaratiile date in fata politie atat de persoana sa cat si de persoana celuilalt participant la trafic implicat , S___ N______ G_______ , a avariilor suferite de către autoturismele conduse de acestea , rezulta indubitabil ca lipsa de diligenta in luarea masurilor legale de schimbare a directiei de mers prin semnalizarea intentiei i –a apartinut petentului .

In ceea ce priveste cea de –a doua fapta contraventionala retinuta in sarcina apelantului – petent si prevazuta de art 79 alin 1 lit b din OUG 195/2002 , asa cum a fost redata dispozitia legala mai sus in considerente , vinovatia rezulta indubitabil prin omisiunea acestuia de a se prezenta singur si nu cu concursul organelor abilitate , la sediul Politiei in vederea declararii evenimentului rutier .

F___ a mai relua considerentele mai sus aratate , termenul de 24 de ore acordat de legiuitor in vederea declararii evenimentelor rutiere soldate doar cu pagube materiale si in lipsa unei incheieri amiabile de daune – incheiere ce nu vizeaza verbal intelegerea dintre cei doi conducători auto implicati , ci realizarea unei inscris si cu societatea de asigurari aferente politiei celui vinovat .

In situatia pendinte și in lipsa unui astfel de inscris , a modalitatii in care petentul a prezentat situatia de fapt privind modalitatea in care s –a produs evenimentul , rezulta fără putinta de tagada ca acesta avea obligatia de a se prezenta la sediul Politiei Rutiere in maximum 24 de ore de la producerea evenimentului .

Avand in vedere cele retinute , în temeiul art. 480 alin 1 c.pr.civ., va respinge ca nefondat apelul dedus judecății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul formulat de apelantul – petent B___ I___, cu domiciliul procesual ales în C________, _________________-46, _______________, județ C________, în contradictoriu cu intimatul I____________ J_______ DE POLIȚIE C________, cu sediul în C________, ___________________-106, județ C________, intervenient S___ N______ G_______, domiciliat în C________, __________________, ______________, _____________, județ C________ și asiguratori fiind ____________________________, cu sediul în C________, ____________________________. 1, județ C________ și S_________ DE A________ REASIGURARE CITY INSURANCE SA, cu sediul în C________, ______________________, județ C________, îndreptat împotriva sentinței civile nr 2632/09.03.2015 pronunțată de Judecătoria Constanta .

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 28.10.2015.

Președinte, Judecător,

A___ J______ N___ L_______ V______ M____

Grefier,

A________ N_____

Jud.fond. D.E.A___

Red/tehnored L.V. M____

4 ex /24.11.2015