Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Ședința publică din 21 Noiembrie 2013

Președinte - A____ P_________

Judecător B_______ D______ G________

Judecător I_____ D_____

Grefier L_______ A_____

DECIZIE Nr. 1342 CA /2013

Pe rol judecarea recursului contravențional privind pe recurent P____ V_____ E______ și pe intimat I.P.J. IAȘI - BIROUL RUTIER, având ca obiect anulare proces verbal de contravenție .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsesc părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care: verificând din oficiu competența, instanța constată că este competentă teritorial și material în soluționarea prezentului recurs, constată recursul formulat în termen și având în vedere că în cf. cu disp. art 242 pct 2 C__ s-a solicitat judecata cauzei în lipsă reține recursul spre soluționare.

T R I B U N A L U L

Asupra recursului contravențional de față:

Prin sentința civilă nr. 6113/17.04.2013 pronunțată de Judecătoria Iași în d. nr. XXXXXXXXXXXXX au fost respinse plângerile contravenționale formulate de petentul P____ V_____ E______ împotriva proceselor verbale ________ nr. xxxxxxx/05.03.2012 și respectiv ________ nr. xxxxxxx/05.03.2012 încheiate de intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier.

Pentru a se pronunța astfel, Judecătoria Iași a reținut că prin procesele –verbal de contravenție ________ nr. xxxxxxx și CP nr. xxxxxxx încheiate la data de 05.03.2012 de către intimatul I.P.J. Iași – Serviciul Rutier, petentul a fost sancționat contravențional pentru săvârșirea faptelor prev. de art. 108 alin. 1 lit. b pct. 2, art. 99 alin. 1 pct. 18 și de art. 100 alin. 3 lit. f din OUG 195/2002, constând în aceea că la data menționată a condus autoturismul, cu număr de înmatriculare XXXXXXXX, pe DE 583 localitatea P___ Iloaiei, jud. Iași, fiind înregistrat de aparatul radar cu viteza de 56km/h pe un sector de drum cu limita de viteză de 30 km/h, respectiv a condu pe raza localității Lețcani, jud. Iași și nu a respectat dispozițiile polițistului rutier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, revenind de mai multe ori la autospeciala de poliție, făcând referiri la legea rutieră și la aplicarea acesteia.

Verificând, în conformitate cu dispozițiile art. 34 al. 1 din O.G. nr. 2/2001 legalitatea proceselor-verbale de constatare și sancționare a contravenției, instanța a reținut că acestea au fost întocmite cu respectarea dispozițiilor legale incidente, neexistând cazuri de nulitate absolută ce ar putea fi invocate din oficiu.

În ceea ce privește faptele reținute în sarcina petentul prin primul act sancționator - prin art. 121, alin. 1 din H.G. nr. 1391/2006 pentru aprobarea Regulamentului de aplicare a O.U.G. nr. 195/2002, legiuitorul a prevazut obligatia conducatorilor de vehicule de a respecta viteza maxima admisa pe sectorul de drum pe care circula si pentru categoria din care face parte vehiculul condus.

Depasirea vitezei legale se constata cu mijloace tehnice omologate si verificate metrologic. Din aceasta dispozitie reiese ca sarcina probei cu privire la temeinicia faptei revine intimatului, acesta fiind utilizatorul mijloacelor tehnice prevazute de lege. Aceeasi concluzie se desprinde si din jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, în interpretarea art. 6, paragraful 2 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si a libertatilor fundamentale (Conventia si jurisprudenta Curtii fac parte din dreptul intern, în conformitate cu dispozitiile art. 11, alin. 2 si art. 20 din Constitutia României), în care s-a aratat ca, si în materie contraventionala, în cazul unor sanctiuni de o anumita gravitate, precum suspendarea exercitarii dreptului de a conduce autovehicule, sarcina probei savârsirii faptei apartine acuzarii (cauza A_____ contra României, hotarârea Curtii Europene a Drepturilor Omului din 4 oct. 2007, cauza Neata contra României, decizia Curtii Europene a Drepturilor Omului referitoare la admisibilitate din 18 noi. 2008). Astfel, obligatia dovedirii vinovatiei apartine acuzarii, iar îndoiala îi profita celui acuzat (in dubio pro reo). Sub acest aspect, instanta a constatat ca intimatul a depus la dosarul cauzei înregistrarea pe suport video a faptei și planșe foto, din care rezultă clar că limita de viteză în acea zonă era de 30 km/h, conform indicatorului și că petentul a fost înregistrat în acea zonă cu viteza de 56 km/h, fiind depuse și copia certificatului de atestate a operatorului radar precum și buletinul de verificare metrologică a cinemometrului.

În cea ce privește cea de-a doua faptă reținută în sarcina petentul că avea defecțiuni la sistemul de iluminare – petentul nu a susținut contrariul, ci doar că această faptă contravențională ar fi fost adăugată – ori având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 1171 Cod civil, având valoarea unui înscris autentic mențiunile făcute de către agentul constatator fac dovadă deplină până la înscrierea în fals.

Pe de altă parte, petentul nu a administrat nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt, neprezentându-se în instanță și nesolicitând administrarea nici unei probe care să ducă la altă concluzie, la termenul în care s-au pus în discuție probele, deși avea posibilitatea să propună și să administreze probatorii, astfel că nu se poate susține încălcarea dispozițiilor art. 129 alin 5 Cod procedură civilă, acesta limitându-se doar la a soliciat audierea amrtorilor asistenți, care puteau doar să releve refuzul său de semnare a procesului-verbal contestat.

Cu privire la sancțiunile aplicate prin acest proces-verbal - art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Prima fapta imputata petentului este o fapta de pericol, ratiunea instituirii ei fiind, în primul rând, prevenirea accidentelor de circulatie, iar limitele ridicate ale amenzii contraventionale, denota un pericol social ridicat. Întrucât petentul a depasit viteza legala în localitate cu 26 de km/h –– reducând cu mult posibilitatea de frânare, în caz de nevoie si punându-i în pericol pe ceilalti participanti la trafic si având și defecțiuni la sistemul de iluminare pentru această din urmă faptă fiindu-i aplicată sancțiunea avertismentului, savârsind doua contraventii, instanta a apreciat ca sanctiunile aplicate sunt proportionale cu gravitatea faptelor savârsite

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptelor săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a acestora, instanța a apreciat că sancțiunile aplicate sunt corespunzătoare.

În ceea ce privește fapta contravențională reținută de către agentul de poliție în sarcina petentului, prin cel de-al doilea proces-verbal de contravenție, aceea de a nu fi respectat dispozițiile agentului rutier, aflat în exercitarea atribuțiilor de serviciu, de a rămâne în mașină - din analiza actelor și lucrărilor dosarului nu rezultă o altă situație de fapt decât cea reținută în procesul verbal atacat.

Potrivit art. 1169 Cod civil cel ce face o propunere înaintea judecății, trebuie să o dovedească.

Persoana împotriva căreia s-a întocmit procesul-verbal de constatare a contravenției nu este pusă în fața unui verdict definitiv de vinovăție și de răspundere, ci doar în fața unui act administrativ de constatare, al cărui cuprins poate fi contestat prin formularea de obiecțiuni în momentul întocmirii și ale cărui efecte pot fi înlăturate prin exercitarea căilor de atac prevăzute de lege. Procesul-verbal de constatare a contravenției stabilește definitiv vinovăția persoanei în cauză numai în condițiile în care aceasta nu înțelege să se folosească de căile prevăzute de lege pentru a-l contesta, în care intră și dreptul de a face obiecțiuni.

Or, în speță petentul nu a dovedit o situație de fapt contrară, limitându-se la a susține că nu a cunoscut faptul că trebuia să rămână în autovehiculul său, ori nimeni nu poate invoca necunoașterea legii și nicidecum propria culpă.

Din analiza probelor administrate în cauză (procesul verbal și raportul agentului constatator ), rezultă că petentul se face vinovat de săvârșirea contravenției, instanța a retinut situația de fapt așa cum este descrisă în procesul verbal, având în vedere că acesta este încheiat în conformitate cu dispozițiile art. 1171 Cod civil, având valoarea unui înscris autentic .

Pe de altă parte, așa cum s-a reținut mai sus, petentul nu a administrat nici o probă din care să rezulte altă situație de fapt.

Cu privire la sancțiunea aplicată - art. 5 alin.5 din OG 2/2001 prevede că sancțiunea stabilită trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite. De asemenea, potrivit art. 21 alin. 3 sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normativ și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Ținând cont de prevederile art. 21 din OG nr. 2/2001 privind regimul juridic al contravențiilor, respectiv de gradul de pericol social al faptei săvârșite, de modalitatea de săvârșirii a acesteia, instanța a apreciat că sancțiunea aplicată este corespunzătoare .

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs, în termenul legal, petentul P____ V_____ E______, criticând-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

A susținut recurentul că instanta de fond nu a avut în vedere modul abuziv în care s-au încheiat procesele-verbale. Totodată, recurentul a sustinut că desi i s-a acordat termen la 04.04.2013, cauza a fost judeată la 03.04.2013, neavând posibilitatea de a se prezenta cu martori pentru a face dovada sustinerilor sale.

Recurentul a arătat că pe înregistrare apare litera T, ceea ce înseamnă că nu s-a făcut autotestarea cinemometrului anterior utilizării lui. Oprirea sa s-a făcut în mod abuziv la 15/20 km de locul constatării pretinsei fapte, procesul-verbal nefiind semnat de un martor pentru a constata refuzul său de a-l semna.

În ceea ce priveste cel de-al doilea proces-verbal, recurentul a mentionat că procesul-verbal a fost întocmit de un alt agent constatator decât cel cu care el a vorbit, agent care nu a coborât din masina politiei, nu s-a prezentat, ci doar i-a fost prezentat la final procesul-verbal.

În drept, au fost invocate disp. art. 304 indice 1, 304 pct. 7, 8, 9 C. proc. civ.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

Intimatul I__ Iasi nu a formulat întâmpinare.

În recurs nu au mai fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, în condițiile OG nr.2/2001 și în limitele prevăzute de art. 3041 C. Proc. Civ., tribunalul reține că recursul este nefondat, sentința Judecătoriei Iași fiind legală și temeinică.

Respinge recursul declarat de P____ V_____ E______ împotriva sentinței civile nr 6113/17.04.2012 pronunțată de Judecătoria Iași, sentință pe care o păstrează.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică azi,21.11.2013.